Pentru mine, ca simplu trăitor şi contribuabil în cadrul organizat al statului de drept, aceasta e un atac personal, iar Statul, ca organism ce trebuie să-şi protejeze cetăţenii de asemenea viruşi ce fac ravagii în ţesuturile şi organele sale vitale, e obligat să ia măsuri, altfel moare. Ai antraxul în tine, te zbaţi să-l elimini. Nu vrei, nu simţi suferinţa în măruntaiele statului unitar şi indivizibil, în care copii, adulţi şi bătrâni sunt batjocoriţi de crima organizată, atunci declarăm anarhia şi fiecare îşi face dreptate pe cont propriu.
Ironia fugii lui Ghiţă, concomitent cu intrarea în Parlament a fiicei lui Cozma, baronul Prahovei, e un fel de ştafetă a Mafiei, un soi de blestem ce se regenerează ca în filmele de groază, unde finalul anunţă continuarea într-un episod viitor. Dacă nu facem nimic cu imunităţile, în virtutea unei majorităţi parlamentare de 50 şi ceva la sută, atunci permiteţi-mi să sap la temelia acestei construcţii, poate pe popor îl interesează şi chiar vrea să schimbe această majoritate.
De aceea avem USR în Parlament şi de aceea încă acceptăm să ne plătim impozitele. Poate unii spun că tâlharii care pradă casele bătrânilor la ţară sunt alceva decât victimele poliţiei politice din Parlament. Hai să verificăm. E democraţia noastră atât de primitivă încât orice Putere îşi bagă în puşcărie opozanţii politici? Să facem nişte statistici, să vedem câţi primari înfundă arestul fără vină, incluzând-o pe martira Olguța.
Dacă fuga lui Ghiţă e tratată cu lehamite şi majoritatea aleasă democratic persiflează asemenea revendicări puerile, poate e nevoie de o mişcare care să îi reprezinte pe minoritari, ca să echilibreze dezbaterea. Asta e problema cu invicibilitatea PSD, că nu are cu cine se bate. Când locul din dreapta e gol, e normal să se audă o singură voce. O incitare la grevă fiscală sau alte forme concrete de protest ar învinge forţa de propagandă a televiziunilor Sistemului.
După selfiurile din Parlament, poate face şi Opoziţia un pic de efort, că la plăcinte sunt primii.
