fbpx
 
UMILITOR: Cu piciorul amputat, la cozi infernale

UMILITOR: Cu piciorul amputat, la cozi infernale


Uneori, statul parcă o face intenţionat: ologi şi orbi la coadă pentru reînnoirea certificatelor. Din 26.000 de persoane cu handicap din judeţ, 8.000 au afecţiuni grave, având însoţitori. Statul îi obligă pe toţi să se prezinte an de an la ghişeu, deşi afecţiunile de care suferă sunt irecuperabile. Cozile sunt infernale şi e un tratament umilitor pentru mii de oameni. Echipa mobilă a DGASPC a avut doar 11 deplasări la domiciliu în 2016. E genul de facilitate oferită doar pe hârtie.

 

România, 2017. Pentru al treilea an consecutiv, un bărbat cu piciorul amputat şi care păşeşte în cârje ajunge la ghişeele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială Iaşi. În acelaşi loc, la ora 10 dimineaţa, se întâlneşte cu un orb care stă la coadă, iar mai în spate e soţia unui bărbat cu Alzheimer în fază avansată.

Comisia le cere dosarele medicale în fiecare an pentru a se convinge că între timp nu s-au însănătoşit, deşi toţi prezintă suferinţe irecuperabile. Certificatele trebuie avizate anual, iar sute de oameni din tot judeţul, cu afecţiuni grave, sunt pur şi simplu umiliţi. Sunt scoşi din case, aduşi de la zeci de kilometri şi stau la cozi ore întregi pentru o formalitate: Comisia vrea să-i vadă.

 

Cum arată umilința

La DGASPC, în Tătăraşi, fiecare zi e dedicată Sfântului Stat la Coadă, o tradiţie 100% românească. Unele persoane cu handicap vin la ghişeu pentru al zecelea an consecutiv, deşi medicii spun că au afecţiuni imposibil de tratat.

„Am locuit în Iași, de câțiva ani m-am mutat la Prisăcani, la vreo 30 de km de oraș”, spune Gheorghe Maxim, un ieșean care se sprijină în două cârje. Îi lipsește o bucată mare din piciorul drept și tocmai a stat la rând pentru al treilea certificat de handicap pe care scrie fix acelaşi lucru. „Este ca și cum mi-ar crește piciorul care mi-a fost tăiat. Afecțiunea pe care o am se numește arteriopatie obliterantă și medicii au decis amputarea unei părți din piciorul drept. Nici piciorul stâng nu este în stare foarte bună”, povestește omul.

 

Gheorghe Maxim a făcut 30 km în cârje doar pentru ca membrii comisiei să vadă că piciorul amputat nu i-a crescut la loc

 

Piciorul nu i-a crescut la loc

A venit la ghișeu cu soția, a stat disciplinat la rând deși spune că boala îi provoacă mari dureri, doar pentru ca membrii comisiei să constate acelaşi lucru ca şi anul trecut: că nu are o bucată de picior. Comisia a considerat că gradul 3 de handicap în cazul său este suficient. Aceasta înseamnă că nu are însoțitor permanent și poate munci. Un pic şocat, se urcă cu greu în mașina unei rude care a venit după el și pleacă spre Prisăcani. Soția mai spune că, teoretic, ar putea fi angajat la Primărie sau la o firmă, să plimbe hârtii. Dar practic, fără pile și relații, este imposibil.

 

Nu contează că eşti în scaun cu rotile, trebuie să stai la rând

 

Alzheimer? Trebuie să fim siguri!

O familie din Iași trece de câțiva ani prin același coșmar: prezentarea dosarului în fața comisiei, deși bărbatul nu mai poate fi nici măcar transportat. Are o boală teribilă - Alzheimer, dar DGASPC vrea să verifice dosarul anual, în ciuda faptului că medicina nu a cunoscut până acum nicio minune. Toate cazurile sunt irecuperabile. Comisia vrea însă să se convingă, emiţând, an de an, un certificat pe care scrie fix acelaşi lucru.

„În cazul său, DGASPC ar avea, teoretic, echipă mobilă. Nici pomeneală, nu funcționează așa ceva”, ne-a explicat o rudă.

 

„Există situații absurde. Sunt de acord. Cum sunt persoanele cu membre amputate, orbii, cei cu afecțiuni neurologice care avansează și despre care se știe că nu au tratament. Dar noi trebuie să respectăm legislația pe care o avem la dispoziție. Modificări de legislație pentru evitarea acestor situații absurde s-au mai cerut din țară. De la a le cere și până la a fi aprobate este cale lungă.” Ion Florin, director DGASPC Iași.

 

Doar 11 deplasări la domiciliu în 2016

La fel este și în cazul unui orb care, cu demnitate, insistă să nu-i fie făcut public numele. Conducerea Direcției susține că echipa mobilă care să ajungă la acești oameni ar exista. “La nivelul Compartimentului de Evaluare Complexă există o echipă mobilă care se deplasează la domiciliul celor care nu pot fi aduși. Sau pot depune actele rudele apropiate”, explică directorul Ion Florin varianta oficială.

Realitatea din teren arată cu totul altfel: echipa mobilă a avut, în tot anul 2016, doar 11 deplasări în județ, în condițiile în care numărul certificatelor de handicap grav cu însoțitor este de aproape 8.000. Iar în cazul multor pacienți, membrii comisiei insistă să vadă personal despre ce este vorba.

 

Tratament din partea statului român faţă de pacienţii săi: o coadă la un simplu ghişeu pentru persoanele cu handicap

 

Numărul certificatelor se menţine constant

În 2016, au fost înregistrate în Iași puțin peste 26.000 de persoane cu diverse grade de handicap, dintre care 23.400 adulți (aproximativ același număr de persoane din 2015). Dintre cele 26.000 de persoane, în cazul a aproape jumătate certificatele de handicap au fost refăcute.

Conform datelor statistice ale Compartimentului de Evaluare Complexă a Persoanei cu Handicap din cadrul DGASPC Iași, au fost întocmite anul trecut peste 10.000 de dosare. Nu există o delimitare clară în statistica DGASPC referitoare la persoanele cu handicap grav chemate să-și refacă certificatele.

Statistica arată însă doar 11 deplasări la domiciliu ale echipei mobile, deşi sunt 8.000 de cazuri cu handicap grav, care au nevoie de însoţitor.


Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Aprilie 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30