Luni, 20 08 2018
De ce nu au gust roșiile de iarnă

De ce nu au gust roșiile de iarnă

Pui ulei, sare, oţet, tot felul de mirodenii şi salata tot nu-ţi încântă papilele: ciclul naturii nu poate fi imitat. S-au dus vremurile când mâncam roşii doar vara şi toamna, dar există o problemă. Creşterea acestor legume în sere are un mare impediment: lipsa gustului. Acest lucru este cauzat, în principal, de lipsa de lumină, de 10-15 ori mai puţină decât în aer liber, vara. Contează şi goana după profit a cultivatorilor, care nu mai ţin cont de calitate.   

 

În perioada rece, cei care vor să consume legume sunt nevoiţi să apeleze la produsele din supermarketuri, aduse în general din străinătate. Roşiile care se găsesc în această perioadă a anului sunt în mare parte aduse din ţări aflate în zona mediteraneană, acolo unde temperaturile nu sunt atât de scăzute ca la noi. Roşiile din pieţe sunt în general aduse din Turcia sau Spania.

 

90% apă

Compoziţia roşiilor este aceeaşi, doar că diferenţa este dată de gust, susţine Neculai Munteanu, profesor în cadrul Facultăţii de Horticultură de la Univresitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. „În general, roşiile conţin toate cam aceleaşi lucruri. Această compoziţie este dată de genotipul acestei plante. Până la 90%, roşiile conţin apă. Zaharurile reprezintă un procent de 4-6% din conţinut. În cazul roşiilor cherry, procentul s-ar putea să fie mai mare cu unul-două procente. Mai conţin săruri minerale, pe bază de calciu, magneziu, care sunt deosebit de importante şi vitamine, în cantităţi foarte mici. Nu conţin absolut deloc grăsimi, având o valoare calorică de 18-20 Kcal la 100 de grame“, spune Neculai Munteanu.

 

Fără gust, dar aspectuoase

Profesorul de la USAMV consideră că roşiile sunt mai sănătoase sau nu în funcţie de ceea ce consumă pentru a creşte. „Roşiile, la fel ca multe plante, se hrănesc cu elemente nutritive, pe care le iau, în general, din pământul în care sunt crescute. O roşie are nevoie de azot, fosfor, potasiu, magneziu, microelemente din sol, apă şi lumină solară. Depinde foarte mult de sistemul de hrănire, dacă sunt cultivate pe sol sau într-un mediu sintetic. Important este şi faptul că aceste roşii sunt multe dintre ele cultivate în sere sau solarii, chiar dacă provin din ţări cu o climă mai blândă în această perioadă a anului. E clar că o tomată obţinută acum nu poate avea gustul uneia obţinute în timpul verii“, susţine cadrul universitar.

 

Roşiile roz spre roşu pal: semn clar de creştere în seră

 

Lumina, factor definitoriu

Munteanu susţine că marea diferenţă dintre roşiile obţinute în timpul sezonului lor de coacere şi cele din perioada de acum este dată de căldură şi de lumină: „Cele de acum sunt obţinute în sere. Dacă la nivelul temperaturii se mai poate regla şi asigura o temperatură care să permită o bună dezvoltare a roşiei, la lumină nu se mai poate umbla. Pentru a avea un gust într-adevăr de tomată, acestea au nevoie de o lumină de aproximativ 15.000-20.000 de lucşi, dacă nu chiar mai mult. Pe când acum avem o lumină de maximum 1.000-2.000 de lucşi. Această intensitate schimbă compoziţia chimică a roşiei şi culoarea. Vara, roşiile au o culoare roşu carmin, pe când acum sunt roz spre roşu pal. Această culoare este dată de caroten şi de licopen, pe care le întâlnim în orice legumă de culoare roşie. Oricum, cele produse la noi, acum, în solarii, nu au aceeaşi culoare cu cele din Spania, spre exemplu, din simplul motiv că acolo este mai puternică lumina solară acum.“

 

„Totul se bazează pe eficienţă“

Profesorul de la USAMV precizează că mulţi producători pun pe primul plan obţinerea profitului şi nu mai ţin cont de calitate. „Mulţi fermieri produc, dar nu mănâncă acele tomate. De ce? Pentru că ei cultivă ca să obţină bani. Ei trebuie să facă profit. Totul se bazează pe eficienţă. Pe un hectar de seră, acum 20 de ani, se obţinea într-un an o producţie de 120 de tone. Acum se obţin şi 700 de tone. Aceste producţii se obţin prin tehnologii speciale. Totul este artificial. Una dintre metode este cultura pe soluţii nutritive. Planta îşi ia elementele nutritive din acele soluţii nutritive, pe care i le dă cel care produce acea roşie. Pentru o tonă de tomate se consumă 3-5 kg de azot, 1-2 kg de fosfor şi 4-5 kg de potasiu. În plus, pentru a nu se strica, se folosesc soiuri rezistente la păstrare. Se creşte conţinutul de celuloză şi pectaţi. Aceste roşii au şi alt conţinut nutritiv. Sunt modificate genetic pentru a rezista mai mult“, susţine Munteanu.

 

„Mulţi fermieri produc, dar nu mănâncă acele tomate. De ce? Pentru că ei cultivă ca să obţină bani” Profesor Neculai Munteanu, Facultatea de Horticultură din Iaşi

 

Bune, dacă se respectă reţeta

Expertul în horticultură consideră că roşiile crescute cu soluţii nutritive nu sunt neapărat rele dacă sunt respectate anumite standarde. „Avantajul acestor culturi este că se optimizează consumul de substanţe nutritive şi se elimină bolile şi dăunătorii care sunt în sol. Eu am mâncat astfel de tomate produse în Grecia şi erau foarte bune. Dar producătorul avea o soluţie dată din Olanda şi era monitorizat lunar. Aveau şi gust bun de roşii, dar erau folosite nişte tehnologii scumpe, pe care nu ştiu câţi şi le pot permite pentru a vinde la un preţ accepabil. Nu ştiu cât de bine sunt respectate reţetele de către cei care produc afară şi vând în România. Un alt exemplu pe care îl pot da sunt roşiile produse la noi, în solarii, la Matca, în judeţul Galaţi, tot după nişte tehnologii moderne şi care sunt cumpărate în procent de 100% de către olandezi“, zice profesorul.

 

Diferenţe mai mici la castraveţi şi ardei

În cazul castraveţilor şi a ardeiului gras, legume importate în această perioadă din ţările cu climă mai blândă, diferenţele nu sunt foarte mari faţă de perioada lor normală de creştere. „La castraveţi nu sunt foarte multe probleme pentru că oricum aceştia nu au un gust deosebit. Conţin foarte multă apă şi pot fi produşi fără prea mari probleme şi în sere. Substanţa uscată este de cel mult 7%. La ardeiul gras, lucrurile sunt asemănătoare cu cele de la tomate, dar acesta este mai concentrat în substanţe şi atunci nu se pune la fel problema legată de culoare sau de gust. Ardeiul are mai mult licopen şi mai multe substanţe nutritive care estompează diferenţele“, menţionează Neculai Munteanu.

Citeste si...
Nota
(0 voturi)

Leave a comment

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« August 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31    

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top