Duminica, 23 09 2018
Misterele „chiliilor” de sub zidul de pe strada Arcu

Misterele „chiliilor” de sub zidul de pe strada Arcu

Mulţi trecători s-au întrebat, de-a lungul timpului, ce-or ascunde nişte pietre dintr-un zid ca de cetate. Construcţii ciudate, în piatră, pe o stradă din centrul Iaşului. Seamănă cu nişte intrări în catacombe sau chilii. În realitate, sunt un zid de sprijin şi pivniţele unui ieşean care-şi pune acolo vinul şi murăturile.

 

Un Athos în miniatură se profilează de zeci de ani în centrul Iaşului, fără ca cineva să fi încercat să-i dezlege misterul.

 

Ciudăţenia de la numărul 16

Din goana tramvaiului sau din graba paşilor, nu este ieşean care să fi parcurs strada Arcu şi să nu se fi întrebat ce se ascunde în spatele construcţiilor mărunte de sub impresionantul zid de la numărul 16. Minţi înflăcărate de legende urbane şi catacombe care brăzdează subsolurile Iaşului plăsmuiesc fel şi fel de poveşti cu bătrâni sau schimnici retraşi sub aceste altare de piatră.

În fapt, nu sunt chiliile niciunui călugăr ascuns aici departe de ademenitoarele plăceri lumeşti, ci doar o curioasă structură de piatră sub care şerpuieşte una dintre cele mai vechi pivniţe ale Iaşului, zid de-a lungul căruia s-au clădit câteva construcţii civile care, prin forma lor, duc cu gândul la intrările mascate în catacombele Iaşului.

 

Cramele de sub Grădiniţa CFR

Undeva pe strada Arcu, după cotul ce lasă în urmă gara Iaşului şi începe urcuşul pieptiş spre Colegiul Naţional şi centrul Iaşului, după un şir de case vechi, evreieşti, se profilează una dintre cele mai ciudate şi monumentale zidiri de piatră ale urbei. În timp, plăsmuirile ieşenilor au dat naştere la tot felul de legende urbane, cum că acolo ar fi fost, în vremuri imemoriale, o mănăstire care a ars, ori zidul unei vechi fortificaţii a Iaşului. Potrivit proprietarului celor trei case şi anexe de sub zid, acea construcţie care „fură” ochii trecătorilor, nu este decât un zid de sprijin de secol al XIX-lea. „E un zid de sprijin, ridicat acum vreun secol în urmă. Eu stau aici din anii 60, de când au cumpărat ai mei casa de la o familie de evrei. Prin anii 50-60, aici, în partea asta în care-i grădiniţa acum, era o cramă cu nişte beciuri foarte mari. Rămăseseră de la un fost popas sau han, după cum îmi spuneau nişte bătrâni de aici, de devale. Erau chiar înspre stradă, unde-i liziera asta de salcâmi care dă spre linia de tramvai”, povesteşte Vasile Marcu, proprietarul construcţiilor de sub zid.

 

Surpriză în spatele zidului de pe Arcu

 

Cel mai conservat beci al Iaşului

Într-un capăt al curţii, mascat după un rând de uşi care au prisosit cuiva, există un beci din piatră, lung de vreo 10 metri, care duce până sub un agud de pe cornişă. Construcţia subterană, lucrată de meşterii pietrari ai vremii, s-a păstrat extraordinar de bine, ca atunci când a fost construită. Tocmai de aceea este cât se poate de funcţională, gospodarul ţinându-şi în beci, în cele mai bune condiţii de conservare, murături, vin şi produse din carne. Toate construcţiile, cu excepţia beciului, sunt făcute până la limita zidului de sprijin, respectiv o poiată din piatră în care a ţinut nişte păsări şi o cămăruţă în care ţine o chiriaşă. „Majoritatea celor care trec are impresia că aceste construcţii sunt băgate mult în perete, ca un fel de tunel care merge până la fosta clădire a Conservatorului. În realitate, placarea e făcută de la perete încoace, spre poartă”, spune Vasile Marcu.

 

Imagine feerică

Farmecul şi misterul zidului şi a construcţiilor de sub el este cu atât mai mare atunci când înfloreşte iedera şi cade peste „chiliile” din curtea de pe strada Arcu. Iedera atârnă peste piatră şi contrastul este extraordinar, imaginea oprind în loc mulţi dintre turişti, care nu ratează ocazia de a imortaliza zidul. În ce-i priveşte pe vecinii de sus, curţile acestora sunt situate pe cea mai înaltă faleză a Iaşului, ducând până spre cândva celebra stradă Muzicescu.

 

Primăria are în atenţie zidul ca să nu se prăbuşească

 

Un zid strategic, în proprietate privată

Culmea, un astfel de zid de sprijin se află în proprietatea privată a acestui ieşean, chiar dacă, prin excelenţă, astfel de construcţii sunt considerate strategice, fiind nevoie de o monitorizare permanentă din partea specialiştilor în versanţi. „Acolo este un tip de zid mai special care nu este, însă, în inventarul nostru. E proprietate moştenită din generaţie în generaţie, sub care au amenajat cum au considerat dumnealor, acele construcţii. Noi facem monitorizări permanente a acestor construcţii şi răspundem dacă sunt observate efecte periculoase pe care le-ar putea avea un mal scăpat de sub control sau apele subterane, dar, fiind în proprietate privată, nu putem interveni mai mult”, a declarat Dorel Porumb, şeful Biroului Versanţi şi Monumente din cadrul Primăriei Iaşi. 

Citeste si...
Nota
(0 voturi)

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Septembrie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top