Marti, 20 11 2018
Şi, deodată, la Urşiţa se făcu lumină

Şi, deodată, la Urşiţa se făcu lumină

Cum trăiesc familiile care au beneficiat de generozitatea unor oameni cu inimă mare. Zilele acestea, la Urşiţa-Mironeasa s-a făcut istorie. Oamenii din acest cătun al Iaşului au câştigat o bătălie nesperată cu timpul şi civilizaţia. După un sfert de secol de întuneric, casele le-au fost electrificate. Evenimentul a avut loc cu ajutorul voluntarilor de la Free Mioriţa şi a sponsorilor de la Fundaţia Fan Courier, înfiinţată odată cu acest eveniment.  

 

În coasta celei mai luxoase mănăstiri din judeţul Iaşi, zeci de oameni au stat zeci de ani la lumina lumânării: nimeni nu a avut timp şi resurse să aducă normalitate în casele acestor oameni. Nişte oameni despre care trebuie vorbit la superlativ şi-au abandonat propriul confort pentru a spulbera neputinţa autorităţilor şi au început să susţină visele celor cufundaţi, parcă, în Evul Mediu.

 

Sute de kilograme de echipamente şi panouri fotovoltaice au fost cărate peste dealuri, pe drumuri desfundate, cu spatele, cu căruţele sau cu maşinile de teren ale voluntarilor de la clubul de offroad Adventure 4x4, iar acum luminează în soare pe acoperişurile caselor şi fac să strălucească încăperile după amurg. 

 

 Toți așteaptau minunea: să vină lumina!

 

Pâlpâirea speranţei stătea să apună, iar acum au lumină

După campania umanitară de iarna trecută, i-am găsit pe aceşti oameni mai luminoşi, cu priviri mai limpezi şi încrezătoare. Rezistenţa la întuneric îi resemnase. Acum au lumină în case şi înlăuntrul sufletelor lor s-a schimbat ceva. Poate credinţa în oameni sau în... minuni. Un licăr s-a aprins undeva, unde pâlpăirea speranţei stătea să apună. Un fascicul le-a aprins din nou văpaia de viaţă uitată, de normalitate. Căci asta au făcut la Urşiţa Magda Cristescu de la Fundaţia Fan Courier împreună cu Iulian Angheluţă, omul care, de 4 ani, aduce lumină în casele românilor, şi cu voluntarii lui de la Free Mioriţa: Vitalie, Mihai, Irina, Bogdan, Diana şi Ionuţ. Au adus normalitate. Peste pâlcul de case de la marginea pădurii din Urşiţa nu se mai aşterne tăcerea la lăsarea întunericului, iar oamenii nu îşi mai consumă ultimele cuvinte ale zilei în tinda caselor, până după asfinţit, pentru a se cufunda apoi în întunericul încăperilor sărăcăcioase.

 

 Copiilor parcă nu le vine să creadă ce minune e pe cale să se întâmple în casa lor

 

Alăptare la lanternă

Pe locuitorii cătunului, prieteni vechi de acum, i-am găsit adunaţi în jurul voluntarilor de la Free Mioriţa şi a avutului lor cel mai de preţ: lumina. Sunt cinci familii care numără 16 copii şi 11 adulţi. Familia Alexa Constantin e compusă din doi membri. Amândoi trecuţi de 80 de ani. Nu credeau că vor mai apuca zile să vadă lumină în casa lor. Ne întâmpină cu mâinile fremătând de emoţie. „Le-am spus de la început că avem doar oleacă de pensie care ne ajunge de azi pe mâine, dar ne-au spus că totu-i gratis. Nici nu ne-am mai gândit noi la anii ăştia. La toţi le mulţămim că măcar la bătrâneţe avem oleacă de lumină”, spune bătrâna.

Două case mai înapoi, sunt familiile mai tinere, cu copii. De la ultima întâlnire, din iarnă, familia Grecu s-a mai îmbogăţit cu un membru de familie. În total, sunt 7 copii care s-au crescut unul pe altul. Când apasă pe întrerupător, ca un exerciţiu al biruinţei împotriva întunericului, faţa mamei se luminează brusc. „Coboram în sat şi luam motorină pentru lampă, că gaz lampant nu mai găseşti. Când aveam bani, când nu, stăteam la lumânări. De multe ori aprindeam lanterna ca să pot să-i dau ţâţă ăstuia mic”, ne spune femeia.

 

 

Troieniţi în case, două săptămâni

Lenuţa Muştiuc, cumnata ei aflată gard în gard, ne întâmpină cu becul aprins, bucuroasă ca un copil. „Ei, acu ne-o fătat şi nouă vaca! Aseară, soţul o aprins lumina şi dincolo şi dincoace şi i-o sunat şi pe băieţi, care-s plecaţi la muncă, la Cluj, să le spună. Parcă nu ne vine a crede. O să le dăm liturghii la toţi care ne-or ajutat”, blagosloveşte femeia. Acu, fie iarna cât de grea, tot or avea de pus un telefon în priză să sune după un ajutor, căci au fost ierni crunte în care aceşti oameni ai nimănui au stat troieniţi în case timp de două săptămâni, fără să ştie nimeni de ei.

 

 

De la opaiţ la lumină prin panouri

Într-o altă ogradă ne întâmpină Ion Muştiuc şi soţia. Ea plânge şi-şi moaie lacrimile în colţurile broboadei. Lumina a venit ca un cadou demult aşteptat, acum, la sărbătorirea celor 69 de ani. „Am crescut cinci copii la lampă. Acum, când or veni acasă de pe unde sunt plecaţi, or găsi lumină”, suspină femeia. El e pus pe şotii. „Aici e ca la Sfânta Înviere. A venit lumina cea adevărată. Am trăit 77 de ani fără lumină şi nu mă mai gândeam că o să apuc să mai aprind vreun bec, că mâine-poimâine trec dincolo. Ei, acum, poate dacă oi mai trăi vreo lună-două, măcar n-o să mor pe întuneric. Mă tem, însă, că o trăiesc mai mult”, spune Muştiuc, într-un melanj ţărănesc tragi-comic.

 

Magda Cristescu vrea să aducă zâmbete pe chipurile celor nevoiaşi

 

Eroii din spatele luminii

Panourile de pe casele acestor oameni au 235 de waţi şi sunt cuplate la acumulatori de 110 amperi, de ajuns cât să facă lumină în zece camere. Odată cu această minune, făcută posibilă în coasta Iaşului, Fan Courier şi cei care au mijlocit raiul la Urşiţa, şi-au lansat şi o fundaţie a faptelor bune. „Pentru multe companii nu e sexy să te ocupi de lucruri sociale. Pentru noi, însă, să faci bine, să vezi zâmbete sau emoţie pe chipul oamenilor, au fost motivele pentru care am pornit la drum spre satul Urşiţa, acolo unde, în trei zile, am conectat la energie electrică casele a cinci familii. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie ce înseamnă pentru copiii acestor familii, dar şi pentru adulţi, să păşească într-un nou secol, să primească lumină. În afara acestor familii, alături de colegii de la Free Mioriţa vom mai aduce lumină în alte 20 de locuinţe fără curent din diverse zone ale ţării”, a spus Magda Cristescu, director executiv al Fundaţiei Fan Courier.

Asocierea dintre Free Mioriţa şi Fan Courier s-a produs simplu, aşa cum le stă bine faptelor mari şi oamenilor din spatele lor. Iulian Angheluţă avea nevoie de bani pentru a ilumina colţurile nevăzute ale României, iar Magda Cristescu reprezenta o companie care dorea să se implice. Totul a venit firesc. Parcă prea firesc faţă de România can-can-ului politic şi fanatismului mioritic.

Citeste si...
Nota
(1 Vote)

Leave a comment

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Noiembrie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30    

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top