Vineri, 15 12 2017
23 August - 73 de ani de la unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria României. Vă mai amintiți defilările grandioase din Epoca de Aur?

23 August - 73 de ani de la unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria României. Vă mai amintiți defilările grandioase din Epoca de Aur?

Astăzi se împlinesc 73 de ani de la unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria României. Pe 23 august 1944, regele Mihai anunţa, la radio, că România întoarce armele împotriva Germaniei naziste şi se alătură Coaliţiei Naţiunilor Unite. Timp de 40 de ani, până la prăbuşirea regimului comunist, pe 23 august s-a sărbătorit Ziua Naţională a României.

 

Pe 23 august 1944, România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste a fost precedată de arestarea mareşalului Ion Antonescu şi a altor demnitari din guvern.

 

Din nefericire, imediat după momentul 23 august 1944, pe frontul din Moldova, au căzut prizonieri peste 130.000 de militari români cărora li s-a ordonat să înceteze lupta împotriva armatei roşii cu garanţia că vor fi trataţi ca aliaţi. Doar câțiva s-au mai întors acasă.

 

A fost înscăunat un nou cabinet, format de noua coaliţie, Blocul Naţional Democrat, din care făceau parte atât partidele istorice, cât şi comuniştii. „Dictatura a fost înlăturată. Poporul reintră în drepturile lui. Regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un unul democratic", anunţa declaraţia de constituire a Blocului Naţional Democrat.

 

 

Lucrurile nu au stat, însă, aşa. România a intrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice şi au urmat peste 40 de ani de comunism.

 

Dincolo de implicaţiile interne, armata română a jucat un rol determinant, spun unii istorici, în desfăşurarea celui de-al doilea război mondial. Actul de la 23 august 1944 rămâne, însă, şi azi subiect de polemici. Susţinătorii regelui Mihai îi atribuie acestuia rolul decisiv, în timp ce alții consideră gestul lui un act de trădare.

 

După război, 23 august a devenit ziua naţională a României şi era sărbătorită cu mare fast, an de an, de regimul comunist. Paradele militare erau nelipsite, la fel şi spectacolele omagiale.

 

 

După înlăturarea regimului comunist, actul politic de la 23 august 1944 a fost prezentat, oficial, ca o lovitură de stat condusă de către regele Mihai şi partidele istorice… Desigur, au fost și sunt alte interpretări/reinterpretări; semnificaţia zilei de 23 august a rămas în continuare una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporană a României…

 

Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale. Din 1948 şi până în 1990, 23 august a fost sărbătorită drept Ziua Naţională a României, „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a  doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”…

 

Partidul Comunist începuse o campanie propagandistică de legitimare, sărbătoarea de la 23 august avea un rol central…

 

 

Cu defilări ale oamenilor muncii, sub portretele lui Marx, Lenin, Stalin. După moartea ultimului, putem vorbi de mare fast, demonstraţii militare şi coloane (muncitori, tineri, elevi, copii) cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi steaguri tricolore, cu enorme portrete ale „iubiţilor conducători” comunişti (cu timpul, au rămas „doar” Nicolae şi Elena Ceauşescu); pe stadioane erau programate alte manifestari omagiale, de dimensiuni megalomanice, dedicate Partidului Comunist şi conducătorului iubit (elevii, artiștii, sportivii, muncitorii din uzine participau, „cu entuziasm”, în „cinstea” cuplului dictatorial; la sfârșitul demonstraţiei, românii începeau un fel de petrecere; exista o dedublare – mergeau să „elogieze”, dar, în clipa în care simţeau că s-a terminat „procesul de adulare” se trecea la „tarafuri şi grătare” (unii oameni au rămas cu o imagine „idilică”; în plus, alții consideră comemorările unor zile istorice drept încercări ale unui popor de a se afirma).

 

Pe măsură ce Partidul Comunist şi regimul Nicolae Ceaușescu au început să se detaşeze de Moscova, s-au „schimbat” nu doar portretele ci și semnificația zilei de 23 august. Insurecția armată antifascistă a devenit revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialist

 

 

În 2008, Parlamentul European (PE) a declarat ca respectiva zi să fie amintită drept Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și ale nazismului, două regimuri care au măcinat continentul în secolul trecut. Rezoluția PE amintea că în timpul acestora au avut loc genocide, s-au încălcat drepturile și libertățile omului, au fost săvârșite crime de război și crime împotriva umanității – pe care le condamnă și își exprimă respectul pentru victimele acestor crime, precum și regretul că accesul la documentele de arhivă din această perioadă este încă limitat. Membrii Parlamentului European au subliniat că o înțelegere comună a trecutului este necesară pentru construirea viitorului comun. Marcarea zilei de 23 august ca zi internațională în amintirea victimelor totalitarismului a fost susținută și de Declarația de la Vilnius, din 2009, a Adunării Parlamentare a OSCE.

 

Există și un detaliu care scapă multora, chiar și în ziua de astăzi - România e singura țară beligerantă din al doilea Război Mondial în care statul nu a ridicat nici un monument, cimitir sau mausoleu dedicat celor căzuți în conflict. În cazul nostru, 500.000 de militari, în campaniile din Est sau Vest.

 

(Sursa: realitatea.net)

 

 

Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Logheaza-te pentru a adauga un comentariu

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Decembrie 2017 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top