Luni, 11 12 2017
ReporterIS - Items filtered by date: Marti, 05 Decembrie 2017
Marti, 05 Decembrie 2017 14:23

Regele Mihai a murit la 96 de ani

Regele Mihai a murit astăzi, 5 decembrie 2017. Majestatea Sa anunțase pe 2 martie 2016 că se retrage din viața publică, după ce recent a fost diagnosticat cu leucemie, urmând ca prerogativele sale să fie preluate de Principesa Margareta

Regele Mihai a murit. Biografia monarhului

Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al regelui Carol al II-lea şi al prinţesei Elena, strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a.

Pe data de 20 iulie 1927, Mihai devine rege al României, în urma renunţării la tron a tatălui său, Carol al II-lea. Detronat trei ani mai târziu de tatăl său, Mihai reprimeşte coroana după un deceniu, pe 6 septembrie 1940.

În al Doilea Război Mondial, când România se aliază cu Germania împotriva Uniunii Sovietice, iar ruşii câştigă războiul, Mihai se vede nevoit să abdice. Legenda spune că, pe 30 decembrie 1947, când a părăsit România şi a plecat în exil, în Elveţia, trenul său ar fi fost încărcat cu aur, bijuterii şi tablouri, considerate a fi patrimoniu naţional.
Published in Evenimente

Din 2005 n-a mai vândut echipa de primă ligă a Iaşului un jucător contra unei sume consistente. Atunci, fundaşul central Adrian Ilie a fost transferat la Timişoara pentru 430.000 de dolari. Închizătorul Qaka ar putea deschide baierele pungii unei echipe care ar vrea să-l transfere în iarnă, vehiculându-se Sporting Braga şi CRF Cluj, dar şi o sumă-record: 1 milion de euro.

 

Are 22 de ani, a venit în vară la Iaşi, iar prestaţiile sale din ultimele meciuri ale Politehnicii au trezit interesul granzilor din campionatul intern, dar şi din străinătate.

Kamer Qaka vorbeşte, în exclusivitate, pentru REPORTER DE IAŞI, despre modul în care a ajuns să joace la echipa din dealul Copoului, despre experienţa din Norvegia sau cum s-a simţit la prima selecţie în naţionala Albaniei.

 

A ales Iaşul la îndemnul tatălui

Albanez, kosovar sau norvegian?

E o poveste mai lungă. M-am născut în 1995 în America. Părinţii mei sunt din Kosovo, dar şi-au găsit locuri de muncă în SUA. De altfel, acolo s-au şi cunoscut. Lucrau în domeniul hotelier. Când eu avem doi ani, tatăl meu a primit o ofertă de a lucra în Oslo, în Norvegia, într-o companie de furnizare a energiei electrice. Aşa am ajuns eu să fiu cetăţean norvegian cu origini albanezo-kosovare.

Când ai început să joci fotbal şi pe la ce echipe ai trecut?

Am început să joc fotbal la Brandbu, un orăşel mic, unde locuiesc şi acum părinţii mei. La 15 ani, am ajuns la Valerenga, unde am jucat întâi la echipa a doua a clubului şi pe urmă la prima echipă. Un unchi de-al meu juca la o echipă de ligă secundă şi mi-a spus să vin la acea formaţie. Aşa am ajuns la Honefoss. Pe urmă m-am transferat la Raufoss şi pe urmă la Kristiansund.

Cum ai ajuns să joci la Iaşi?

Am avut nişte oferte în vară, dar agentul meu, italianul Alexandre Garini, mi-a propus să vin la Politehnica Iaşi. El a vorbit cu reprezentanţii clubului ieşean. Garini lucrează împreună cu un agent din Republica Moldova (n.r. – Viorel Bodiu). Ei mi-au povestit despre România, despre Iaşi şi despre fotbalul de aici. Am căutat pe Google şi tatăl meu mi-a spus că ar trebui să vin în România, pentru că fotbalul din Europa e diferit faţă de cel din America, de unde mai aveam oferte.

 

Veratti, jucătorul preferat

Eşti în vizorul echipelor mari din România, dar şi din străinătate. Sporting Braga este una dintre ele. Ce înseamnă asta pentru tine?

E o onoare să fii căutat de echipele mari din România. Acum joc la Iaşi şi mă voi concentra pe ceea ce fac aici. Când şi dacă va veni o ofertă bună pentru mine, voi analiza situaţia şi voi lua o decizie în consecinţă. Orice jucător îşi doreşte să evolueze în Liga Campionilor, de exemplu, pentru Real Madrid sau Barcelona, care e şi echipa mea favorită, dar nu oricine poate ajunge acolo. Eu sunt mulţumit pentru că stau şi evoluez în Iaşi. Jucătorul meu favorit e Marco Veratti, de la PSG, care este un adevărat luptător pe teren. Mi-ar plăcea să ajung la nivelul lui.

S-a spus că impresarul Viorel Bodiu ar deţine 25% din drepturile tale de transfer.

Din ce ştiu eu, e vorba despre 15%. Dar asta mai puţin mă interesează pe mine. Eu vreau să pot juca fotbal şi să cresc în valoare.

Puţini oameni de fotbal dădeau vreo şansă echipei ieşene la începerea acestui campionat.

Cred că Politehnica e o echipă puternică. Avem jucători din diverse ţări şi cred că e un lucru pozitiv, pentru că fiecare aduce ceva nou, o mentalitate diferită. Nu cred că lumea ştia ceva despre jucătorii care au venit astă vară la Iaşi, mai ales când s-au grăbit să spună că noi nu vom avea nicio şansă de a rămâne în Liga I în acest sezon. Nu cred că jucătorii din Copou au o valoare mai mică decât cei de la alte formaţii din Liga I. Poate că alte echipe au o infrastructură mai bună, dar valoarea jucătorilor este foarte apropiată.

 

Iubitor de câini

Cum te-ai adaptat în România şi cum ţi se pare oraşul Iaşi?

Iniţial am stat în Republica Moldova, apoi m-am mutat cu logodnica mea, Cassandra, în Iaşi. Suntem împreună de doi ani şi jumătate. Nu avem copii încă. Ea este norvegiancă, de origine turcă. Ne-am cunoscut în Norvegia. Oamenii din Iaşi sunt foarte drăguţi, calzi, zâmbitori. Există multe diferenţe între Norvegia şi România. Îmi place mult aici. Cred că Iaşul e mai frumos decât Oslo, de exemplu. Şi vremea este mai bună aici, decât acolo.

Care sunt hobby-urile tale?

Am un câine cu care îmi petrec timpul, mă joc cu el, ies la plimbare cu el, e din rasa Akita Inu. Deocamdată e un pui, dar va creşte, e un câine de talie mare. În Norvegia aveam un câine ciobănesc german. Îmi place muzica, nu am un gen anume, îmi plac aproape toate. Îmi plac chiar şi unele melodii româneşti, deşi nu înţeleg încă limba. Acum fac cursuri de limba română, dar nu ştiu încă foarte multe cuvinte, doar unele care ţin de fotbal. Antrenorul vorbeşte în limba română, dar ni se explică lucrurile şi în engleză, pentru a putea înţelege. În timpul liber ies cu soţia mea în oraş, mă relaxez, mă uit la filme. Preferatele mele sunt cele horror şi de acţiune.

A plâns la convocare

Cum a fost convocarea la echipa naţională a Albaniei?

A fost o zi mare pentru mine. Mi-au spus cei de la club şi nu-mi venea a crede. Am început să plâng de bucurie. Când m-a văzut logodnica, m-a întrebat ce s-a întâmplat şi i-am povestit cum mi s-a îndeplinit un vis. A fost ceva ciudat să joc alături de fotbalişti pe care îi văzusem doar la televizor. A fost o experienţă extraordinară să văd atâţia suporteri şi m-am uitat la tricoul meu, să îmi dau seama dacă visez sau nu!

 

Qaka şi prietena lui s-au cunoscut în Norvegia

Musulman nepracticant

Născut într-o familie de musulmani, Kamer spune că îi este destul de dificil să ţină toate posturile din cauza fotbalului. „Încerc să fiu o persoană credincioasă şi religioasă, dar, având în vedere meseria pe care o practic, e destul de dificil să postesc, de exemplu. Am încercat de câteva ori în Norvegia să ţin posturile, dar am slăbit mult şi nu m-am descurcat foarte bine pe teren. Nu mănânc deloc carne de porc, de exemplu. Şi soţia mea este de religie musulmană şi atunci îmi este mai simplu cu mâncarea“, zice Kamer.

 

Published in Slideshow HOMEPAGE

Din 2005 n-a mai vândut echipa de primă ligă a Iaşului un jucător contra unei sume consistente. Atunci, fundaşul central Adrian Ilie a fost transferat la Timişoara pentru 430.000 de dolari. Închizătorul Qaka ar putea deschide baierele pungii unei echipe care ar vrea să-l transfere în iarnă, vehiculându-se Sporting Braga şi CRF Cluj, dar şi o sumă-record: 1 milion de euro.

 

Are 22 de ani, a venit în vară la Iaşi, iar prestaţiile sale din ultimele meciuri ale Politehnicii au trezit interesul granzilor din campionatul intern, dar şi din străinătate.

Kamer Qaka vorbeşte, în exclusivitate, pentru REPORTER DE IAŞI, despre modul în care a ajuns să joace la echipa din dealul Copoului, despre experienţa din Norvegia sau cum s-a simţit la prima selecţie în naţionala Albaniei.

 

A ales Iaşul la îndemnul tatălui

Albanez, kosovar sau norvegian?

E o poveste mai lungă. M-am născut în 1995 în America. Părinţii mei sunt din Kosovo, dar şi-au găsit locuri de muncă în SUA. De altfel, acolo s-au şi cunoscut. Lucrau în domeniul hotelier. Când eu avem doi ani, tatăl meu a primit o ofertă de a lucra în Oslo, în Norvegia, într-o companie de furnizare a energiei electrice. Aşa am ajuns eu să fiu cetăţean norvegian cu origini albanezo-kosovare.

Când ai început să joci fotbal şi pe la ce echipe ai trecut?

Am început să joc fotbal la Brandbu, un orăşel mic, unde locuiesc şi acum părinţii mei. La 15 ani, am ajuns la Valerenga, unde am jucat întâi la echipa a doua a clubului şi pe urmă la prima echipă. Un unchi de-al meu juca la o echipă de ligă secundă şi mi-a spus să vin la acea formaţie. Aşa am ajuns la Honefoss. Pe urmă m-am transferat la Raufoss şi pe urmă la Kristiansund.

Cum ai ajuns să joci la Iaşi?

Am avut nişte oferte în vară, dar agentul meu, italianul Alexandre Garini, mi-a propus să vin la Politehnica Iaşi. El a vorbit cu reprezentanţii clubului ieşean. Garini lucrează împreună cu un agent din Republica Moldova (n.r. – Viorel Bodiu). Ei mi-au povestit despre România, despre Iaşi şi despre fotbalul de aici. Am căutat pe Google şi tatăl meu mi-a spus că ar trebui să vin în România, pentru că fotbalul din Europa e diferit faţă de cel din America, de unde mai aveam oferte.

 

Veratti, jucătorul preferat

Eşti în vizorul echipelor mari din România, dar şi din străinătate. Sporting Braga este una dintre ele. Ce înseamnă asta pentru tine?

E o onoare să fii căutat de echipele mari din România. Acum joc la Iaşi şi mă voi concentra pe ceea ce fac aici. Când şi dacă va veni o ofertă bună pentru mine, voi analiza situaţia şi voi lua o decizie în consecinţă. Orice jucător îşi doreşte să evolueze în Liga Campionilor, de exemplu, pentru Real Madrid sau Barcelona, care e şi echipa mea favorită, dar nu oricine poate ajunge acolo. Eu sunt mulţumit pentru că stau şi evoluez în Iaşi. Jucătorul meu favorit e Marco Veratti, de la PSG, care este un adevărat luptător pe teren. Mi-ar plăcea să ajung la nivelul lui.

S-a spus că impresarul Viorel Bodiu ar deţine 25% din drepturile tale de transfer.

Din ce ştiu eu, e vorba despre 15%. Dar asta mai puţin mă interesează pe mine. Eu vreau să pot juca fotbal şi să cresc în valoare.

Puţini oameni de fotbal dădeau vreo şansă echipei ieşene la începerea acestui campionat.

Cred că Politehnica e o echipă puternică. Avem jucători din diverse ţări şi cred că e un lucru pozitiv, pentru că fiecare aduce ceva nou, o mentalitate diferită. Nu cred că lumea ştia ceva despre jucătorii care au venit astă vară la Iaşi, mai ales când s-au grăbit să spună că noi nu vom avea nicio şansă de a rămâne în Liga I în acest sezon. Nu cred că jucătorii din Copou au o valoare mai mică decât cei de la alte formaţii din Liga I. Poate că alte echipe au o infrastructură mai bună, dar valoarea jucătorilor este foarte apropiată.

 

Iubitor de câini

Cum te-ai adaptat în România şi cum ţi se pare oraşul Iaşi?

Iniţial am stat în Republica Moldova, apoi m-am mutat cu logodnica mea, Cassandra, în Iaşi. Suntem împreună de doi ani şi jumătate. Nu avem copii încă. Ea este norvegiancă, de origine turcă. Ne-am cunoscut în Norvegia. Oamenii din Iaşi sunt foarte drăguţi, calzi, zâmbitori. Există multe diferenţe între Norvegia şi România. Îmi place mult aici. Cred că Iaşul e mai frumos decât Oslo, de exemplu. Şi vremea este mai bună aici, decât acolo.

Care sunt hobby-urile tale?

Am un câine cu care îmi petrec timpul, mă joc cu el, ies la plimbare cu el, e din rasa Akita Inu. Deocamdată e un pui, dar va creşte, e un câine de talie mare. În Norvegia aveam un câine ciobănesc german. Îmi place muzica, nu am un gen anume, îmi plac aproape toate. Îmi plac chiar şi unele melodii româneşti, deşi nu înţeleg încă limba. Acum fac cursuri de limba română, dar nu ştiu încă foarte multe cuvinte, doar unele care ţin de fotbal. Antrenorul vorbeşte în limba română, dar ni se explică lucrurile şi în engleză, pentru a putea înţelege. În timpul liber ies cu soţia mea în oraş, mă relaxez, mă uit la filme. Preferatele mele sunt cele horror şi de acţiune.

A plâns la convocare

Cum a fost convocarea la echipa naţională a Albaniei?

A fost o zi mare pentru mine. Mi-au spus cei de la club şi nu-mi venea a crede. Am început să plâng de bucurie. Când m-a văzut logodnica, m-a întrebat ce s-a întâmplat şi i-am povestit cum mi s-a îndeplinit un vis. A fost ceva ciudat să joc alături de fotbalişti pe care îi văzusem doar la televizor. A fost o experienţă extraordinară să văd atâţia suporteri şi m-am uitat la tricoul meu, să îmi dau seama dacă visez sau nu!

 

Qaka şi prietena lui s-au cunoscut în Norvegia

Musulman nepracticant

Născut într-o familie de musulmani, Kamer spune că îi este destul de dificil să ţină toate posturile din cauza fotbalului. „Încerc să fiu o persoană credincioasă şi religioasă, dar, având în vedere meseria pe care o practic, e destul de dificil să postesc, de exemplu. Am încercat de câteva ori în Norvegia să ţin posturile, dar am slăbit mult şi nu m-am descurcat foarte bine pe teren. Nu mănânc deloc carne de porc, de exemplu. Şi soţia mea este de religie musulmană şi atunci îmi este mai simplu cu mâncarea“, zice Kamer.

 

Published in Reportaje

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Decembrie 2017 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top