Marti, 23 04 2019
Lumea în care trăim este construită pe principul dualității: alb-negru, sus-jos, trecut-viitor, plăcut-neplăcut, cald-rece etc. Realitatea în care trăim este guvernată de ambele aspecte care, doar în combinație, pot însemna întregul, echilibrul. Deși uneori un aspect pare mai bun, mai ușor și mai util decât opusul lui, avem nevoie de ambele pentru a trăi complet. Paradoxal, ceea ce ne deranjează în cantitate prea mare, într-o cantitate mai mică, ne ajută să evoluăm.

Atunci când suntem bebeluși, plângem; plângem când ne este foame, plângem când ne este sete, când ne este somn sau când ne doare ceva, când vrem să fim ținuți în brațe și să primim afecțiune, pentru că plânsul este singurul limbaj pe care-l cunoaștem pentru a ne manifesta nevoile și dorințele.

 

Mai târziu, creştem şi plângem în continuare; atunci când suntem triști sau când suntem bucuroși, plângem pentru că în acel moment trăim o emoție intensă pe care simțim nevoia să o exprimăm. La un anumit moment din viață, nu mai plângem sau, mai bine spus, nu mai plângem în fața altora. Asta se întâmplă pentru că reușim să ne abținem, deoarece, la un moment dat, cineva ne-a spus că e rușine să plângi, că denotă slăbiciune, lipsă de respect de sine etc.

 


Așa cum fiecare om parcurge un anumit proces de maturizare în ceea ce privește capacitatea lui de a iubi, la fel și un cuplu parcurge anumite etape. La început, partenerii sunt în starea de îndrăgostire bazată în principal pe aspectul erotic. Când efervescența energiilor erotice se mai liniștește, abia atunci cei doi au posibilitatea să se vadă așa cum sunt în realitate și atunci este momentul marii decizii: continuă împreună sau separat?

 


Gelozia este un sentiment profund, foarte bine înrădăcinat şi dificil de modificat. De multe ori, oamenii îşi imaginează că sunt geloşi pentru că sunt îndrăgostiţi, dar de fapt se „îndrăgostesc” pentru că au nevoie ca o persoană să stea lângă ei pentru a nu se simţi singuri.

 

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, gelozia partenerului ne face, de cele mai multe ori, să ne imaginăm că suntem iubiţi, însă, în acest context, aceasta este confundată cu iubirea, iar iubirea mult dorită se transformă într-o luptă fără învingători.


Omul este un sistem energetic deschis, în corpul uman existând un flux permanent de energie și substanță, cu mediul înconjurător, care se deplasează de la exterior către interior și invers. Există anumite sentimente, emoții și acțiuni care ne seacă pur și simplu de energie, iar altele care ne dau bunăstare și vitalitate.

 

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, oamenii erau mai fericiți acum două decenii față de prezent, deoarece acum aceștia experimentează prea mult lucruri care sunt mari consumatoare de energie inutilă, iar factorii de stres din spatele acestor acțiuni generează sentimente și emoții tot mai puternice. “Oamenii sunt tot mai apatici. Dorm mai puțin, mănâncă mai prost, nu își gestionează bine timpul, stau prea mult la calculator, cu ochii în telefonul mobil, lucrează haotic, iubesc haotic, vorbesc haotic. Haosul, în genere, este mare consumator de energie, atât fizică, dar mai ales psihică. Am uitat cum este să ne dozăm energia, am uitat cum este să ne bucurăm de lucrurile mărunte, am uitat să ne relaxăm, trăim într-un stres continuu pe o perioadă lungă de timp. Acest lucru conduce la oboseală cronică, pierderi de memorie, anxietate, depresie și, până la urmă, toate aceste stări se somatizează și se transformă în boli fizice”, explică psihologul.

 


Facebook

Arhiva ReporterIS

« Aprilie 2019 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30          

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top