Acum, din două una, pentru că știrea propagată de Primărie nu a nominalizat cine e proprietarul de la Zmeu nr.2: ori inspectorii au amendat Primăria, adică s-au auto-amendat, ori au aplicat sancțiunile firmei Enviro Consulting Group, manevrată din umbră de Ghiocel Asimionesei, cel care încearcă să pună mâna pe comoara imobiliară din Centru, amplasată excepțional lângă Muzeul Municipal și turnul UMF (fost al Universității „Petre Andrei”). Iar dacă inspectorii Primăriei au amendat Enviro Consulting Group, se pot folosi reprezentanții firmei de respectivul act pentru a argumenta că ei sunt proprietarii terenului de 560 mp și ai clădirii de 170 mp? Adică, e o manevră a cuplului Chirica-Asimionesei sau e doar prostia inspectorilor Primăriei?
Despre această speță a imobilelor din Zmeu nr. 2 (casă și teren), primarul Mihai Chirica și Ghiocel Asimionesei au refuzat să discute în ultimele luni, în ciuda faptului că REPORTER DE IAȘI le-a adresat întrebări punctuale pentru a lămuri situația.
De fapt, miza acestei afaceri e simplă și e cuantificabilă în sute de mii de euro. Ghiocel Asimionesei vrea să ia casa și terenul (care acum valoarează potrivit prețurilor de pe piața imobiliară aproximativ 300.000 de euro) în virtutea faptului că a plătit vreo 5.000 de euro acum vreo 7 ani.
Cronologia evenimentelor:
- În anii ’90, terenul și construcția de la adresa Zmeu nr. 2 au fost sediul social al Compiața, firmă care a administrat piețele din oraș.
- În anii 2000, Compiața a întâmpinat probleme financiare. Pe 7 mai 2012, când Compiața era în insolvență, lichidatorul, Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL a vândut clădirea către Enviro Consulting. Comisia a fost formată din Adrian Găetan (reprezentantul lichidatorului) și Petrică Lupu, consilier juridic. Preț final: 11.000 de lei. Nu a fost avans, ci preț integral. Un imobil cu etaj, de 170 mp.
- Dar în momentul în care s-a făcut această vânzare, Primăria și Compiața erau în plin în proces pentru spațiul respectiv. Decizia irevocabilă a judecătorilor a venit pe 28 mai 2012, adică la doar câteva zile după respectiva vânzare. Prima mare neregulă: lichidatorul Compiața a vândut imobilul în plin proces. Concret, a vândut ceva ce nu avea. În respectivul proces, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietate asupra bunurilor imobile. Sentința irevocabilă a Tribunalului: Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”. Negru pe alb, cât se poate de limpede.
- O a două procedură de licitație s-a desfășurat, de neînțeles, pe 10 septembrie 2012. De această dată și pentru teren și pentru construcția din Zmeu nr. 2. Organizatorul, lichidatorul Adrian Găetan, a fost în trecut contabil la firmele lui Asimionesei și făcea parte din anturajul acestuia. Anunțul a fost publicat pe 5 septembrie în Bună Ziua Iași. Participanții la licitației au fost și ei aceiași: Galed System Security GSS, reprezentată de Claudiu Asimionesei (feciorul lui Ghiocel) și Enviro Consulting prin Inga Bătrîncea (nevasta lui Claudiu Asimionesei). Prețul de pornire a fost de 133.500 de lei. Enviro a câștigat și a plătit un avans de 10% - 13.500 de lei. Rezumat: s-a vândut a doua oara o clădire despre care judecătorii atestaseră, irevocabil, că este a Primăriei și nu a Compiața. Apoi, vorbim despre o manevră realizată „în familia” Bună ziua. Organizatorul, fost angajat al lui Asimionesei, anunțul publicat în propriul ziar, iar participanții, firma fiului și a nurorii sale.
- După două vânzări (una doar pentru casă, cea de-a doua pentru clădire și teren), familia Asimionesei nu avea totuși nicio dovadă de proprietate a imobilelor. Din această cauză, pe 2 aprilie 2013, Enviro Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței: „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”. A fost, deci, invocată vânzarea din toamnă, nu cea din primăvară. Inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății. Cei de la OCPI au spus că Enviro ar fi depus doar acte care atestau tehnic terenul, cu măsurători, dar nu cu documente care să arate și situația juridică. În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea Enviro care ceruse întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2.
- Pe 7 noiembrie 2013, s-a admis cererea de evacuare a Compiața din spațiu.
- Pe 29 noiembrie 2013, executorii Dominte&Tufeanu au somat Compiața să evacueze spațiul.
- Pe 18 decembrie 2013, Compiața a depus, prin Adrian Romeo Găetan, contestație la executarea silită. Acesta a invocat că acel spațiu fusese vândut pe 7 mai 2012 către Enviro. Paradoxal, a fost deci invocată prima vânzare și nu cea de-a doua din toamnă.
- Magistratul de la Judecătorie a respins contestația lui Găetan pe 16 mai 2014. Contestația la executare a fost respinsă ca nefondată, deci spațiul trebuia eliberat.
- Găetan, lichidatorul, a făcut apel. Iar pe 17 decembrie 2014, judecătorii Tribunalului au admis contestația la executare. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.
Opinia juriștilor: în acest caz, Primăria nu a cerut executarea unei creanțe, ci doar a vrut să-și ia bunul înapoi (clădire + teren). Dar reprezentanții Primăriei au comis o greșeală: au cerut cheltuieli de judecată și de executare în același proces. Acest lucru trebuia solicitat separat.
- În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața cerând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Enviro a pierdut și la Tribunal și la Curtea de Apel, acum adresându-se Înaltei Curți de Casație și Justiție.
- În septembrie 2017, Primăria s-a adresat Judecătoriei cu revendicare imobiliară împotriva Enviro. Juriștii consultați de REPORTER DE IAȘI au afirmat că Primăria, prin acest proces, a resetat practic jocul și a luat-o de la zero. Estimarea a fost că procesul va dura foarte mult. Ceea ce s-a și întâmplat. Anul acesta, în ianuarie, judecătorii de la Tribunal au dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților. Absolut uluitor: juriștii Primăriei nu s-au prezentat la proces, iar magistrații l-au suspendat pentru șase luni. Un non-combat extrem de dubios. De fapt, întreg acest proces pornit în 2017 a fost cu multe gafe ale Primăriei. Întâi, cererea înregistrată la Judecătorie în septembrie 2017 a fost anulată pe un viciu de formă, acțiunea nu fusese corect întocmită. Primăria a cerut reexaminarea, dar i-a fost respinsă de judecător în decembrie 2017. A treia oară, Primăria a revenit la Judecătorie cu acțiunea de „revendicare imobiliară”, însă, pe 13 iunie 2018, instanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului. Acum, procesul s-a mutat la Tribunal și a fost suspendat până în iunie.
Concluzie. De ce e scandaloasă această afacere:
1) Lichidatorul Compiața a vândut un bun care nu-i aparținea
2) La niciuna dintre cele două vânzări nu s-a făcut o evaluare
3) Licitațiile nu au fost anunțate în Buletinul Procedurilor de Insolvență
4) Nu există contract de vânzare-cumpărare, ci doar o chitanță
Cum încearcă Ghiocel Asimionesei să ia imobilele:
1) Enviro Consulting s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) împotriva Compiața prin lichidator. Concret, cei de la Enviro vor ca instanța să dea o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru casa și terenul din Zmeu 2. Dar Enviro a pierdut deja de două ori, și la Tribunal și la Curtea de Apel Iași, ultima sentință fiind din 21 septembrie 2018
2) Tergiversarea procesului de revendicare ar putea avea ca țintă uzucapiunea de scurtă durată. Adică, peste trei ani, Enviro Consulting să ceară dobândirea dreptului de proprietate invocând posesia neîntreruptă și cu bună credință. La uzucapiunea scurtă, care poate interveni după 10 ani, se cere posedarea unui bun în temeiul unui just titlu. Iar procesul verbal de adjudecare de la licitație poate ține loc de act translativ de proprietate. Just titlu, în cadrul uzucapiunii de scurtă durată, este orice act translativ de proprietate care provine de la o persoană diferită faţă de adevăratul proprietar. Adică, Enviro a luat de la lichidatorul Compiața cu bună credință, considerând că imobilele îi aparțin firmei și nu Primăriei, ar putea fi argumentul.
3) Inclusiv aceste două amenzi de-acum câteva zile ar putea fi parte a stratagemei. Adică, în cazul în care inspectorii Primăriei au amendat firma Enviro, reprezentanții acesteia să susțină în instanță că acesta este un argument suplimentar în favoarea lor, cum că imobilul din Zmeu 2 le aparține.
