Luni, 29 05 2017
SEAP a ajuns alibiul perfect pentru contractele servite. Înainte, cei care evitau achiziţiile pe SEAP se acuzau singuri, deoarece obturau accesul publicului, dar tocmai acest lucru scotea în evidenţă interesele oneroase. Acum, aranjamentele se fac pe față, cu justificarea: „Am urcat achiziţia pe SEAP, am ales oferta conform legii". E o oficializare a unui mod de a fura cu legea în mână, demolând concurența liberă.

 

SEAP a ajuns alibiul perfect pentru contractele servite. Înainte, cei care evitau achiziţiile pe SEAP se acuzau singuri, deoarece obturau accesul publicului, dar tocmai acest lucru scotea în evidenţă interesele oneroase. Acum, aranjamentele se fac pe față, cu justificarea: „Am urcat achiziţia pe SEAP, am ales oferta conform legii". E o oficializare a unui mod de a fura cu legea în mână, demolând concurența liberă.

 

A demisionat în martie de la Fonduri Europene și dă lovituri în serie pe filiera PSD și a foștilor colegi din Primăria Iași: 190.000 de lei din februarie până în mai. Într-un an face milionul, numai bani publici. Fosta funcționară, cu relații la vârful PSD Iași, primește 9.000 de euro pentru un eveniment care are loc chiar în Sala Mare a Primăriei. Contract „pus cu mâna”, spun specialiștii, anunțul stând doar câteva ore pe SEAP. Manual despre cum să faci 40.000 de lei dintr-un foc, în această lume crudă. Regula este apartenența la cercul Puterii, decontările făcându-se în familie.

 

Îmbogățirea Elenei Racoveanu, una din vedetele Palatului Roznovanu, cu relații la vârful PSD, se produce rapid în sistemul clasic al „comenzilor servite”. Din angajată a Primăriei, Racoveanu s-a hotărât să devină căpușă a Primăriei, fiind mult mai rentabil. Din februarie până în mai a prins contracte pe filiera PSD de 190.000 de lei. Numai consultanță, după ce în martie a demisionat de la Departamentul Fonduri Europene.

A demisionat în martie de la Fonduri Europene și dă lovituri în serie pe filiera PSD și a foștilor colegi din Primăria Iași: 190.000 de lei din februarie până în mai. Într-un an face milionul, numai bani publici. Fosta funcționară, cu relații la vârful PSD Iași, primește 9.000 de euro pentru un eveniment care are loc chiar în Sala Mare a Primăriei. Contract „pus cu mâna”, spun specialiștii, anunțul stând doar câteva ore pe SEAP. Manual despre cum să faci 40.000 de lei dintr-un foc, în această lume crudă. Regula este apartenența la cercul Puterii, decontările făcându-se în familie.

 

Îmbogățirea Elenei Racoveanu, una din vedetele Palatului Roznovanu, cu relații la vârful PSD, se produce rapid în sistemul clasic al „comenzilor servite”. Din angajată a Primăriei, Racoveanu s-a hotărât să devină căpușă a Primăriei, fiind mult mai rentabil. Din februarie până în mai a prins contracte pe filiera PSD de 190.000 de lei. Numai consultanță, după ce în martie a demisionat de la Departamentul Fonduri Europene.

Afaceri suspecte în care mai mulţi foşti colegi de facultate au beneficiat de favoritisme pentru a pune la punct una dintre cele mai mari business-uri de reciclare din Moldova. Viceprimarul PSD Gabriel Harabagiu este în centrul unei alte reţele care a primit pe şest contracte de sute de mii de lei de la o instituţie publică. De data aceasta, furnizor este Salubris, unde a făcut parte din Consiliul de Administraţie. Reţeta este foarte simplă: Salubris vinde toată cantitatea de PET-uri reciclate unei firme din Galaţi la care patron este un fost coleg de facultate al lui Harabagiu. Acest coleg, pe nume Ionuţ Dumitriu, este asociat cu soţia lui Harabagiu într-o societate de reciclat ambalaje din Iaşi. Numai în ultimii ani, Dumitriu a făcut profit net de peste 200.000 de lei din contractele cu Salubris. Este a doua reţea de acest gen în care este implicat pesedistul: la Botoşani, alături de socrul unei asociate de la firma soţiei, a pus monopol, ani la rând, pe materialele reciclabile de la firma judeţeană de salubritate, loc unde socrul-patron era şef.

 

„Noi am încercat în ultimii ani să lucrăm cu Salubris, dar nu au acceptat ofertele noastre. Nu mi se pare corect că nu se face o licitaţie”, a declarat, pentru REPORTER DE IAŞI, un om de afaceri care a vrut să cumpere PET-uri de la firma de salubritate din Iaşi. De ce a fost refuzat? Simplu: era „bucata lui Harabagiu”.

 

Afaceri suspecte în care mai mulţi foşti colegi de facultate au beneficiat de favoritisme pentru a pune la punct una dintre cele mai mari business-uri de reciclare din Moldova. Viceprimarul PSD Gabriel Harabagiu este în centrul unei alte reţele care a primit pe şest contracte de sute de mii de lei de la o instituţie publică. De data aceasta, furnizor este Salubris, unde a făcut parte din Consiliul de Administraţie. Reţeta este foarte simplă: Salubris vinde toată cantitatea de PET-uri reciclate unei firme din Galaţi la care patron este un fost coleg de facultate al lui Harabagiu. Acest coleg, pe nume Ionuţ Dumitriu, este asociat cu soţia lui Harabagiu într-o societate de reciclat ambalaje din Iaşi. Numai în ultimii ani, Dumitriu a făcut profit net de peste 200.000 de lei din contractele cu Salubris. Este a doua reţea de acest gen în care este implicat pesedistul: la Botoşani, alături de socrul unei asociate de la firma soţiei, a pus monopol, ani la rând, pe materialele reciclabile de la firma judeţeană de salubritate, loc unde socrul-patron era şef.

 

„Noi am încercat în ultimii ani să lucrăm cu Salubris, dar nu au acceptat ofertele noastre. Nu mi se pare corect că nu se face o licitaţie”, a declarat, pentru REPORTER DE IAŞI, un om de afaceri care a vrut să cumpere PET-uri de la firma de salubritate din Iaşi. De ce a fost refuzat? Simplu: era „bucata lui Harabagiu”.

 

De luni bune în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) sunt postate zeci de contracte, pompos intitulate „Publicitate la televiziune naţională“, semnate de primării din mediul rural pentru difuzarea de dedicaţii la una dintre emisiunile de la postul de televiziune Favorit TV.

 

În SEAP ajung însă doar o parte dintre aceste achiziţii. „Sunt sute de primării care fac dedicaţii cu diverse ocazii“, spune unul dintre edilii care a semnat contracte de acest gen. Şi ocazii se găsesc, vrei, nu vrei. Cel puţin în ultimele luni, „s-au înfierbântat” crawl-urile emisiunii: Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Sf. Ioan, 1 martie, 8 martie sau Paşte. Tot omul trebuie felicitat, chiar dacă din bani publici. Mai uită şi el că uliţa nu-i desfundată şi WC-ul în fundul curţii.

 

Proiect vechi spălat, cosmetizat puţin şi prezentat ca nou: aproape 100 de parcuri renovate, cu costuri uriaşe. Municipalitatea scoate din joben sume şi intenţii diferite în chestiunea parcurilor de joacă. Undeva, în birouri, se taie şi se adaugă ca într-un aluat, dar unul de prost gust. Anul trecut, licitaţia a fost anulată, existând indicii că era direcţionată spre „cine trebuia”.

 

15,5 milioane lei în 2016, 14 milioane lei în 2017. Plus o licitaţie anulată anul trecut. Astfel arată tevatura Primăriei în privinţa unui subiect pe care, de altfel, l-a tot rostogolit în căutare de capital electoral.

 

Proiect vechi spălat, cosmetizat puţin şi prezentat ca nou: aproape 100 de parcuri renovate, cu costuri uriaşe. Municipalitatea scoate din joben sume şi intenţii diferite în chestiunea parcurilor de joacă. Undeva, în birouri, se taie şi se adaugă ca într-un aluat, dar unul de prost gust. Anul trecut, licitaţia a fost anulată, existând indicii că era direcţionată spre „cine trebuia”.

 

15,5 milioane lei în 2016, 14 milioane lei în 2017. Plus o licitaţie anulată anul trecut. Astfel arată tevatura Primăriei în privinţa unui subiect pe care, de altfel, l-a tot rostogolit în căutare de capital electoral.

 

Dacă modificările Codurilor se află în dezbatere publică, să vedem ce este de negociat între Putere, Opoziţie şi societate civilă:

 

- prejudiciu sub 45.000 de euro prin abuz în serviciu nu este infracţiune

- plângerea o poate face doar partea vătămată în maxim 3 luni

- pedeapsa se reduce la maxim 3 ani, fiind prevăzută şi o simplă amendă.

 

Într-o lună, ai 100 de achiziţii directe sub acest prag, la preţuri supraevaluate sau decontări pe lucrări fictive, şi nu mai pot fi incriminate. Cazul MNLR de la Iaşi sau lucrările de la şcoli date clientelei, cu situaţii de lucrări false, sau afacerile în familie cu primarul de la Tomeşti, sau multe alte zeci de cazuri descoperite de echipa REPORTER DE IAŞI în ultimii 4 ani.

 

Sensul acestei prevederi: presiunea financiară a funcţionarilor din administraţie şi a reprezentanţilor politici la nivel local. 90% din administraţie fură de nevoie, nu are din ce trăi, 10% fură din lăcomie. Până le creşte salariile la nivelul pretenţiilor (o mie-două mii-trei mii de euro), Dragnea le dă liber la furat până în 45.000 de euro, multiplicat cu cât îi lasă conştiinţa. E o fidelizare pe termen lung a şefilor de clanuri locale, care sunt câteva mii în România şi care îţi aduc millionul de voturi mult timp de-acum înainte.

 

Dacă 5% din bugetele tuturor instituţiilor sunt achiziţii directe şi se fură 50% din această sumă, practic ni se cere să fim de acord să mărim efortul bugetar cu 2-3% din totalul cheltuielilor publice, circa o treime din PIB. Altfel spus, e o majorare a salariilor mascată, care înseamnă anual un efort de 1-2 miliarde de euro. Majorarea nu este însă distribuită uniform, ci ajunge la 10% din funcţionari, demnitari, prietenii şi rudele lor. Ca într-o ţară bananieră.

 

Achiziţiile directe se fac şi-acum prin intermediari bine aleşi, singura preocupare fiind ca preţurile să nu sară calul. Odată cu ofensiva DNA şi publicarea atribuirilor pe SEAP, în ultimii 10 ani, adaosurile pe achiziţii scăzuseră de la 300-400% la 70-80% (din care plăteşti impozite, salarii, chirii, transport, utilităţi, rămânând cu un profit curat de 30%). Mai mult, psihoza anticorupţiei crease climatul de neîncredere între funcţionari. Acum, dacă infracţiunea dispare, revine mentalitatea participării colective la fraude („ne ajutăm între noi să furăm împreună"). Pe vremea lui Năstase, erau aberaţii la tot pasul, o ţeavă costa 800 de dolari, iar preţul real era de 50 de dolari. Un bisturiu de 2 dolari era vândut cu 60 de dolari. E schizofrenie să crezi că poţi reînvia sistemul.

 

În final, revenim la modelul post-sovietic, cu o clasă privilegiată, 1 milion de funcţionari publici care trăiesc din furat, nu din salariu. Modelul se reîntipărește în mentalul colectiv: redevenim o societate în care devenirea pe cont propriu este descurajată, cariera la stat fiind mai rentabilă. „El lucrează la Primărie, îşi permite", sau „E inspector la Metrologie, are de unde", sunt formele de invidie pe care le auzeam la bloc, pe vremuri, şi situaţia revine.

 

Războiul civil, despre care se vorbeşte de 24 de ore, pluteşte de mult în aer, ne facem că nu-l observăm. Anticorupţia a transformat milionul de bugetari în Cenuşăresele sistemului social. Cu salarii mici şi fără să fure, situaţia lor a devenit insuportabilă. E o răzvrătire a unei Românii împotriva celeilalte ce răzbate şi pe reţelele sociale. Șefimea politizată şi ahtiată după vile şi vacanţe scumpe se foloseşte de această frustrare, militarizând corpul funcţionăresc.

 

Sustenabilitatea trebuie asigurată printr-un pact politic la vârf: nu scădem standardele, ci creştem efortul de dezvoltare prin muncă, meritocraţie şi viziune economică.

Pagina 1 din 3

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Mai 2017 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Clipul zilei

infectioase
Go to top