Miercuri, 15 08 2018
O afacere de „băieţi deştepţi”: cotizaţii de la comune contra verificării unor acte şi reuniuni cu ţeluri măreţe. Una dintre cele mai de succes asociaţii din Iaşi la nivel de venituri şi număr de angajaţi s-a prăbuşit. Asociaţia Comunelor Iaşi este în topul restanţierilor la bugetul de stat: circa 1 milion de lei.

 

Anunţul făcut de consilierul premierului Viorica Dăncilă, Darius Vîlcov, privind amnistia fiscală ar putea duce la ştergerea datoriilor istorice pe care le au mai multe firme sau asociaţii către stat. La nivelul judeţului Iaşi sunt opt persoane juridice care ar putea beneficia de această aministie fiscală. Dintre acestea, cea mai surprinzătoare apariţie este cea a Asociaţiei Comunelor din România (AcoR) – Filiala Iaşi care are datorii la Fisc de aproape un milion de lei.

O afacere de „băieţi deştepţi”: cotizaţii de la comune contra verificării unor acte şi reuniuni cu ţeluri măreţe. Una dintre cele mai de succes asociaţii din Iaşi la nivel de venituri şi număr de angajaţi s-a prăbuşit. Asociaţia Comunelor Iaşi este în topul restanţierilor la bugetul de stat: circa 1 milion de lei.

 

Anunţul făcut de consilierul premierului Viorica Dăncilă, Darius Vîlcov, privind amnistia fiscală ar putea duce la ştergerea datoriilor istorice pe care le au mai multe firme sau asociaţii către stat. La nivelul judeţului Iaşi sunt opt persoane juridice care ar putea beneficia de această aministie fiscală. Dintre acestea, cea mai surprinzătoare apariţie este cea a Asociaţiei Comunelor din România (AcoR) – Filiala Iaşi care are datorii la Fisc de aproape un milion de lei.

Paradox: la Iași s-au prins 17.000 de câini în ultimii trei ani, record în România, dar numărul de persoane mușcate a rămas același. Un singur hingher susține că a „ras” toți maidanezii din Aroneanu în câteva ore. Societatea care se ocupă de serviciile de ecarisaj în municipiul Iaşi şi unele  comune limitrofe a raportat acum trei ani faptul că 80% din cei 8.000 de câini capturaţi au fost adoptaţi. În următorii doi ani, cifra a scăzut la 19%, respectiv 22%. Un caz de la Aroneanu, prinderea a 23 de câini în ianuarie 2018, dezvăluie modul cum jonglează angajaţii Salubris cu cifrele. Aduşi la padoc, animalele ar fi mâncat ca urşii, iar materialele utilizate pentru prinderea lor şi enumerate în factura decontată de primăria din comună te duc cu gândul la o operaţie complicată de la Spitalul AKH Viena.

 

Câinii comunitari continuă să fie o problemă la nivelul municipiului Iaşi, în fiecare lună fiind semnalate cazuri de persoane care au fost atacate de patrupede. Cu toate acestea, în ultimii ani Salubris se laudă cu cifre foarte mari de câini prinşi, şi, de parcă ar fi rezolvat problema în oraş, a încheiat  contracte pentru capturarea de patrupede fără stăpân şi cu primăriile din zona metropolitană.

Paradox: la Iași s-au prins 17.000 de câini în ultimii trei ani, record în România, dar numărul de persoane mușcate a rămas același. Un singur hingher susține că a „ras” toți maidanezii din Aroneanu în câteva ore. Societatea care se ocupă de serviciile de ecarisaj în municipiul Iaşi şi unele  comune limitrofe a raportat acum trei ani faptul că 80% din cei 8.000 de câini capturaţi au fost adoptaţi. În următorii doi ani, cifra a scăzut la 19%, respectiv 22%. Un caz de la Aroneanu, prinderea a 23 de câini în ianuarie 2018, dezvăluie modul cum jonglează angajaţii Salubris cu cifrele. Aduşi la padoc, animalele ar fi mâncat ca urşii, iar materialele utilizate pentru prinderea lor şi enumerate în factura decontată de primăria din comună te duc cu gândul la o operaţie complicată de la Spitalul AKH Viena.

 

Câinii comunitari continuă să fie o problemă la nivelul municipiului Iaşi, în fiecare lună fiind semnalate cazuri de persoane care au fost atacate de patrupede. Cu toate acestea, în ultimii ani Salubris se laudă cu cifre foarte mari de câini prinşi, şi, de parcă ar fi rezolvat problema în oraş, a încheiat  contracte pentru capturarea de patrupede fără stăpân şi cu primăriile din zona metropolitană.

Elena Iftime trăieşte iadul fondului funciar: o înşiruire de greşeli din partea unor instituţii şi reua-voinţă a unei surori. Săteanca din Aroneanu se luptă de mai mulţi ani pentru o moştenire.

 

O ieşeancă trăieşte de mai bine de 17 ani un adevărat calvar din cauza piedicilor care i s-au pus în obţinerea drepturilor asupra unor bunuri moştenite în satul Dorobanţ, comuna Aroneanu: casa părintească, terenul aferent, de 9.000 de metri pătraţi şi alte terenuri, în total 3 hectare.

Pentru Elena Iftime, totul a început în 2001, când a mers la Primărie pentru a vedea titlul de proprietate asupra terenurilor. Atunci, femeia a constatat cu stupoare că în titlul de proprietate, emis în 1995, figura doar tatăl ei, Hristea Caminic, în timp ce ea era trecută decedată. După doi ani de proces, femeia a obţinut anularea acelui titlu de proprietate şi emiterea unuia nou, în care era trecută ca moştenitoare împreună cu tatăl ei.

 

Luptă în instanţă cu sora

După decesul tatălui, în 2003, Elena Iftime a fost nevoită să se judece timp de mai mulţi ani cu sora sa, Maria Moraru, pentru partea de moştenire rămasă de la tată. „Sora mea a vrut totul şi atunci, pentru a face partajul, a fost nevoie de proces. După opt ani, Judecătoria a dat o sentinţă neconformă cu realitatea, astfel că am fost nevoită să fac apel. După alţi trei ani, în care numai jumătate de an a durat redactarea sentinţei, şi după ce au fost îndreptate nişte erori materiale, în octombrie 2016, Tribunalul a schimbat prima sentinţă şi a stabilit ca moştenirea de la tata să fie împărţită în mod egal. Dat fiind că Maria Moraru luase deja nişte bunuri din casă, între care şi o maşină de cusut Singer, pe care a vândut-o şi că suprafaţa de teren care i-a revenit a fost mai mare, instanţa a decis să-mi plătească o sultă de 12.093 lei plus 1.600 lei cheltuieli de judecată“, explică Iftime.

 

Nu a primit niciun ban

Deşi de la decizia Tribunalului Iaşi a trecut mai bine de un an, Elena Iftime spune că nici până acum nu a văzut vreun leu din banii pe care trebuia să-i primească de la Maria Moraru. „A refuzat să-mi dea banii şi atunci am fost nevoită să mă adresez unui executor judecătoresc. I-am plătit lui Cătălin Răzvan Chiriac suma de 1.400 de lei, însă nici în ziua de astăzi nu am văzut vreun leu. Mi s-a spus că pentru a o putea executa silit pe Maria Moraru trebuie intabulat terenul moştenit. Eu am dat banii, dar intabularea nu s-a făcut. Mai întâi, a fost depus la Cadastru un dosar cu date greşite, după care, în august 2017, executorul judecătoresc a apelat la Cătălin Rusu pentru executarea planului de încadrare în tarla. În schiţa făcută de topometristul Cătălin Rusu, după cum apare la ultimul dosar, nu este trecut drumul şi nici casa. Schiţa a fost aprobată şi de Moruzi (primar Aroneanu n.r.), în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar. I-am solicitat lămuriri executorului judecătoresc, însă mi s-a răspuns că dosarul este «în lucru». Probabil voi fi nevoită să mă judec şi cu acesta...“, zice dezamăgită Elena Iftime.

 

Cu ţârâita

Femeia adaugă că de-abia anul acesta a fost înştiinţată că urmează să primească 97 de lei lunar până la recuperarea sumei de 12.093 lei: „Maria Moraru primeşte o pensie din care mi s-a comunicat că i se va pune poprire pe suma de 97 lei lunar. În aceste condiţii, câţi ani trebuie să aştept eu pentru a recupera întreaga sumă?!“

Executorul judecătoresc susţine că întârzierea este independentă de activitatea sa: „Executarea silită se face conform dispoziţiilor legale. Întârzierile nu-mi sunt imputabile. Bunurile care trebuie executate nu sunt înscrise în cartea funciară şi asta nu depinde de mine. În ceea ce priveşte schiţa nu pot eu confirma sau infirma dacă este greşită. Asupra acestor aspecte se vor pronunţa cei de la Oficiul de Cadastru. Topometristul nu răspunde faţă de mine“, spune Cătălin Chiriac.

 

Bătută şi ea şi soţul

Deoarece de terenurile pe care urma să le moştenească erau interesate mai multe persoane, în 2004, un vecin, Constantin Chelaru, a atacat-o pe drum pe Elena Iftime şi a lovit-o. „Familia Chelaru i-a bătut şi pe bunicii mei şi pe tatăl meu. După un proces de câţiva ani, Chelaru, care a fost condamnat cu suspendare la doi şi şase luni, le-a spus unor apropiaţi că Maria Moraru l-a pus să mă omoare şi să-i rămână lui terenul“, precizează femeia.

În 2010, un alt vecin, Gheorghiţă Dascălu, a încercat să-l omoare pe soţul Elenei Iftime. „A intrat în casă să fure şi noi l-am prins. Atunci, Dascălu l-a atacat pe soţul meu şi l-a lovit în faţă cu o sticlă. În cele din urmă, a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare, însă am înţeles că a fost recent eliberat“, menţionează femeia.

Moruzi a cerut hârtie oficială pentru a răspunde

Îl acuză pe Moruzi că a lovit-o

În 2003, când a fost la Primărie să se intereseze de ce din cei 9.800 metri pătraţi, cât susţine că a avut bunicul ei, apăreau în acte doar 0,800 metri pătraţi, Elena Iftime spune că a fost lovită de Benoni Moruzi chiar în sediu.

El era atunci secretar şi m-a certat că de ce am cerut în instanţă rezolvarea problemei legate de moştenirea de la bunicul meu. Mi-a dat două palme chiar pe holul Primăriei şi m-a dat afară. Atunci eu am început să ţip şi tot eu am fost acuzată că tulbur liniştea publică“, povesteşte Iftime, care susţine că de atunci a fost „vânată“ de actualul primar: „L-a deranjat foarte tare şi de-atunci a încercat mereu să-mi pună beţe în roate. Peste drum de casa părinţilor, mai am un teren moştenire. Lângă li s-a dat teren Anei Păltinel şi lui Beatrice Fotea. Cu acordul lui Moruzi, acestea au făcut gard pe proprietatea mea şi, cu un utilaj dat de către Moruzi, de la Primărie, mi-au fost tăiaţi 60 de copaci de pe linia de hotar. După alţi ani de procese, în 2012, am câştigat în instanţă şi am obţinut ştergerea dreptului de proprietate şi plata unor despăgubiri de peste 3.000 de lei, bani pe care însă nu i-am mai primit nici în ziua de azi.“

Contactat telefonic, Benoni Moruzi a refuzat să comenteze acuzele aduse de Elena Iftime, solicitând ca întrebările să fie adresate oficial Primăriei Aroneanu.

Elena Iftime trăieşte iadul fondului funciar: o înşiruire de greşeli din partea unor instituţii şi reua-voinţă a unei surori. Săteanca din Aroneanu se luptă de mai mulţi ani pentru o moştenire.

 

O ieşeancă trăieşte de mai bine de 17 ani un adevărat calvar din cauza piedicilor care i s-au pus în obţinerea drepturilor asupra unor bunuri moştenite în satul Dorobanţ, comuna Aroneanu: casa părintească, terenul aferent, de 9.000 de metri pătraţi şi alte terenuri, în total 3 hectare.

Pentru Elena Iftime, totul a început în 2001, când a mers la Primărie pentru a vedea titlul de proprietate asupra terenurilor. Atunci, femeia a constatat cu stupoare că în titlul de proprietate, emis în 1995, figura doar tatăl ei, Hristea Caminic, în timp ce ea era trecută decedată. După doi ani de proces, femeia a obţinut anularea acelui titlu de proprietate şi emiterea unuia nou, în care era trecută ca moştenitoare împreună cu tatăl ei.

 

Luptă în instanţă cu sora

După decesul tatălui, în 2003, Elena Iftime a fost nevoită să se judece timp de mai mulţi ani cu sora sa, Maria Moraru, pentru partea de moştenire rămasă de la tată. „Sora mea a vrut totul şi atunci, pentru a face partajul, a fost nevoie de proces. După opt ani, Judecătoria a dat o sentinţă neconformă cu realitatea, astfel că am fost nevoită să fac apel. După alţi trei ani, în care numai jumătate de an a durat redactarea sentinţei, şi după ce au fost îndreptate nişte erori materiale, în octombrie 2016, Tribunalul a schimbat prima sentinţă şi a stabilit ca moştenirea de la tata să fie împărţită în mod egal. Dat fiind că Maria Moraru luase deja nişte bunuri din casă, între care şi o maşină de cusut Singer, pe care a vândut-o şi că suprafaţa de teren care i-a revenit a fost mai mare, instanţa a decis să-mi plătească o sultă de 12.093 lei plus 1.600 lei cheltuieli de judecată“, explică Iftime.

 

Nu a primit niciun ban

Deşi de la decizia Tribunalului Iaşi a trecut mai bine de un an, Elena Iftime spune că nici până acum nu a văzut vreun leu din banii pe care trebuia să-i primească de la Maria Moraru. „A refuzat să-mi dea banii şi atunci am fost nevoită să mă adresez unui executor judecătoresc. I-am plătit lui Cătălin Răzvan Chiriac suma de 1.400 de lei, însă nici în ziua de astăzi nu am văzut vreun leu. Mi s-a spus că pentru a o putea executa silit pe Maria Moraru trebuie intabulat terenul moştenit. Eu am dat banii, dar intabularea nu s-a făcut. Mai întâi, a fost depus la Cadastru un dosar cu date greşite, după care, în august 2017, executorul judecătoresc a apelat la Cătălin Rusu pentru executarea planului de încadrare în tarla. În schiţa făcută de topometristul Cătălin Rusu, după cum apare la ultimul dosar, nu este trecut drumul şi nici casa. Schiţa a fost aprobată şi de Moruzi (primar Aroneanu n.r.), în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar. I-am solicitat lămuriri executorului judecătoresc, însă mi s-a răspuns că dosarul este «în lucru». Probabil voi fi nevoită să mă judec şi cu acesta...“, zice dezamăgită Elena Iftime.

 

Cu ţârâita

Femeia adaugă că de-abia anul acesta a fost înştiinţată că urmează să primească 97 de lei lunar până la recuperarea sumei de 12.093 lei: „Maria Moraru primeşte o pensie din care mi s-a comunicat că i se va pune poprire pe suma de 97 lei lunar. În aceste condiţii, câţi ani trebuie să aştept eu pentru a recupera întreaga sumă?!“

Executorul judecătoresc susţine că întârzierea este independentă de activitatea sa: „Executarea silită se face conform dispoziţiilor legale. Întârzierile nu-mi sunt imputabile. Bunurile care trebuie executate nu sunt înscrise în cartea funciară şi asta nu depinde de mine. În ceea ce priveşte schiţa nu pot eu confirma sau infirma dacă este greşită. Asupra acestor aspecte se vor pronunţa cei de la Oficiul de Cadastru. Topometristul nu răspunde faţă de mine“, spune Cătălin Chiriac.

 

Bătută şi ea şi soţul

Deoarece de terenurile pe care urma să le moştenească erau interesate mai multe persoane, în 2004, un vecin, Constantin Chelaru, a atacat-o pe drum pe Elena Iftime şi a lovit-o. „Familia Chelaru i-a bătut şi pe bunicii mei şi pe tatăl meu. După un proces de câţiva ani, Chelaru, care a fost condamnat cu suspendare la doi şi şase luni, le-a spus unor apropiaţi că Maria Moraru l-a pus să mă omoare şi să-i rămână lui terenul“, precizează femeia.

În 2010, un alt vecin, Gheorghiţă Dascălu, a încercat să-l omoare pe soţul Elenei Iftime. „A intrat în casă să fure şi noi l-am prins. Atunci, Dascălu l-a atacat pe soţul meu şi l-a lovit în faţă cu o sticlă. În cele din urmă, a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare, însă am înţeles că a fost recent eliberat“, menţionează femeia.

Moruzi a cerut hârtie oficială pentru a răspunde

Îl acuză pe Moruzi că a lovit-o

În 2003, când a fost la Primărie să se intereseze de ce din cei 9.800 metri pătraţi, cât susţine că a avut bunicul ei, apăreau în acte doar 0,800 metri pătraţi, Elena Iftime spune că a fost lovită de Benoni Moruzi chiar în sediu.

El era atunci secretar şi m-a certat că de ce am cerut în instanţă rezolvarea problemei legate de moştenirea de la bunicul meu. Mi-a dat două palme chiar pe holul Primăriei şi m-a dat afară. Atunci eu am început să ţip şi tot eu am fost acuzată că tulbur liniştea publică“, povesteşte Iftime, care susţine că de atunci a fost „vânată“ de actualul primar: „L-a deranjat foarte tare şi de-atunci a încercat mereu să-mi pună beţe în roate. Peste drum de casa părinţilor, mai am un teren moştenire. Lângă li s-a dat teren Anei Păltinel şi lui Beatrice Fotea. Cu acordul lui Moruzi, acestea au făcut gard pe proprietatea mea şi, cu un utilaj dat de către Moruzi, de la Primărie, mi-au fost tăiaţi 60 de copaci de pe linia de hotar. După alţi ani de procese, în 2012, am câştigat în instanţă şi am obţinut ştergerea dreptului de proprietate şi plata unor despăgubiri de peste 3.000 de lei, bani pe care însă nu i-am mai primit nici în ziua de azi.“

Contactat telefonic, Benoni Moruzi a refuzat să comenteze acuzele aduse de Elena Iftime, solicitând ca întrebările să fie adresate oficial Primăriei Aroneanu.

Viaţa tihnită şi confortabilă sperată de cei care şi-au construit case în comuna învecinată Iaşului s-a transformat în coşmar. Gunoiul nu a fost ridicat cu lunile, drumurile sunt vai de capul lor, iar aducţiunea la reţeaua de gaze este un proiect îndepărtat.

Sunt locuitori ai Iaşului, „la o azvârlitură de băţ” de centrul oraşului reşedinţă de judeţ, dar nu au condiţiile minime ale unui trai decent. Cu maşina nu fac mai mult de cinci minute până în Târgu Cucu, mult mai puţin decât un ieşean din cartierele CUG sau Dacia, şi, totuşi, locuitorii din Aroneanu nu au drumuri asfaltate, gaz, canalizare şi, poate cel mai grav, un serviciu de salubritate.

 

Duceau deşeurile, cu maşina, în oraş

Încă din vara lui 2017, operatorul Salubris a ridicat din ce în ce mai rar gunoiul din Aroneanu, ajungându-se ca, din octombrie şi până în decembrie, să nu mai treacă aproape deloc prin comună. În aceste condiţii, locuitorii, chiar dacă plăteau taxa de salubritate de 8 lei de persoană, lunar, au fost nevoiţi să-şi ducă singuri gunoiul la pubele din municipiul Iaşi.

Primarul liberal Benoni Moruzi susţine că problemele cu salubritatea ar fi cauzate de locuitori, care aruncă prea mult gunoi. „Dintotdeauna s-a reclamat cantitatea mare de gunoi pe care o colecta operatorul, raportat la numărul de utilizatori ai serviciului. Acest aspect a atins cote alarmante în vara anului 2017, când s-a ajuns ca într-o singură săptămână să se colecteze cantitatea de 12 tone/săptămână, respectiv 48 tone în patru săptămâni. Acesta a fost şi motivul pentru care operatorul nu termina de ridicat gunoiul menajer într-o zi, fiind nevoit să revină şi a doua zi“, spune Moruzi.

 

Lăsaţi cu gunoiul în curte

Problemele intervenite între comuna Aroneanu şi Salubris, după cum spune Moruzi, au fost ca urmare a facturilor foarte mari emise, care au depăşit contractul asumat de părţi (aproximativ 400.000 de lei, faţă de valoarea contractată de 130.000 de lei). Primăria a refuzat să mai efectueze plăţile, Salubris nu a mai ridicat gunoiul timp de câteva luni, iar singurii care au avut de suferit au fost locuitorii. „Asumarea unor plăţi în afara condiţiilor contractuale ar constitui un abuz, motiv pentru care facturile emise au fost returnate şi neînregistrate în contabilitate“, zice Moruzi.

Cu gunoiul ridicat sporadic din luna septembrie şi până în prezent, oamenii din Aroneanu au ajuns la disperare, mulţi ameninţând pe pagina de Facebook a comunei că vor aduce gunoiul şi îl vor lăsa în faţa Primăriei.

Greaţă şi ruşine... Nici nu ştiu în ce ordine. Asfalt nu, gaz nu, canalizare nu, acum nici gunoi? Într-o comună adiacentă Iaşului?! Să stăm ca şobolanii între munţi de gunoaie? Vă mai bateţi mult joc de noi pe banii noştri?“, a scris George Maftei. Şi Sebi are o reacţie dură: „Aş dori să ştiu pentru ce plătesc taxa de salubritate? Ca să mi se ridice gunoiul o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună?“

 

Un alt contract, aceleaşi probleme

În luna decembrie 2017, Primăria Aroneanu a selectat, prin serviciul electronic de achiziţii publice, firma SC Edil Industry SRL ca să se ocupe de salubritatea în comună. Preţul perceput de această firmă este de 71 de lei/mc.

Ridicarea gunoiului se va face o dată pe lună, dar edilul se încurcă în date. „Cât gunoi se produce într-o gospodărie? Aproximativ 10 kilograme de gunoi la două zile. Un tomberon dat de noi are 240 de litri. Este suficient pentru o săptămână... chiar pentru o lună. Şi... oricum, gunoiul se va ridica la două săptămâni“, se fâstâceşte Moruzi, care visează la un contract încheiat în cadrul sistemului integrat, proiect derulat de Consiliul Judeţean: „Urmează să se finalizeze contractul de salubrizare integrat la nivelul întregului judeţ, ocazie cu care tariful va fi unic în toată zona rurală. Contractul de salubrizare cu Edil are clauză de încetare data la care devine funcţional proiectul prin cadrul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor la nivelul judeţului Iaşi.“

 

Gaz, poate peste câţiva ani

O altă mare problemă pentru locuitorii din Aroneanu este lipsa gazului.

Ar fi două soluţii. Una valabilă din 2007-2009, cu înţepare undeva în bulevardul Metalurgiei şi de acolo să venim cu gazul. Din păcate, ne costă undeva la un milion de euro să aducem reţeaua până la intrarea în sat. A doua variantă este să ne conectăm la gazoductul care leagă Iaşul de Ungheni. Aşteptăm avizul de la Transgaz pentru a demara conectarea la gazoduct“, afirmă Moruzi.

Asta înseamnă cel puţin cinci ani de aşteptare, dacă nu mai mult, din momentul conectării, mai ales că partea moldoveană nu mai pare interesată să ia gaz din România, iar Vestmoldtransgaz a sistat lucrările.

Unul dintre satele din Aroneanu, Şorogari, ar putea avea gaz chiar de anul acesta, însă nu este meritul primarului, ci al unui unui investitor imobiliar, care doreşte să tragă o conductă de gaz, pe cheltuiala sa. Surse apropiate omului de afaceri susţin că acesta i-ar fi propus lui Moruzi să susţină 40% din investiţie pentru a aduce gaz în toată comuna, însă acesta ar fi refuzat.

Nu am primit nicio ofertă concretă“, se scuză edilul.

 

Primarul Moruzi spune, dar nu face

Asfalt... la Sfântu’ Aşteaptă

Locuitorii au slabe speranţe şi pentru punerea la punct a străzilor principale din comună, în condiţiile în care singura stradă asfaltată este cea de la intrarea dinspre Iaşi până la Rediu Aldei. În rest, toate drumurile din Aroneanu sunt pietruite sau din pământ. Şi lucrurile vor mai dura aşa cel puţin câţiva ani deoarece primarul Moruzi intenţionează să rezolve întâi problema canalizării, iar după aceea să asfalteze drumurile. „Au fost obţinute certificatele de racordare pentru staţiile de pompare a apelor uzate 1 şi 2. Urmează semnarea contractelor de furnizare a energiei electrice, iar după montarea contoarelor se vor efectua probe în vederea predării lucrării către ApaVital“, zice primarul.

Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Aroneanu stă cel mai rău

Viaţa tihnită şi confortabilă sperată de cei care şi-au construit case în comuna învecinată Iaşului s-a transformat în coşmar. Gunoiul nu a fost ridicat cu lunile, drumurile sunt vai de capul lor, iar aducţiunea la reţeaua de gaze este un proiect îndepărtat.

Sunt locuitori ai Iaşului, „la o azvârlitură de băţ” de centrul oraşului reşedinţă de judeţ, dar nu au condiţiile minime ale unui trai decent. Cu maşina nu fac mai mult de cinci minute până în Târgu Cucu, mult mai puţin decât un ieşean din cartierele CUG sau Dacia, şi, totuşi, locuitorii din Aroneanu nu au drumuri asfaltate, gaz, canalizare şi, poate cel mai grav, un serviciu de salubritate.

 

Duceau deşeurile, cu maşina, în oraş

Încă din vara lui 2017, operatorul Salubris a ridicat din ce în ce mai rar gunoiul din Aroneanu, ajungându-se ca, din octombrie şi până în decembrie, să nu mai treacă aproape deloc prin comună. În aceste condiţii, locuitorii, chiar dacă plăteau taxa de salubritate de 8 lei de persoană, lunar, au fost nevoiţi să-şi ducă singuri gunoiul la pubele din municipiul Iaşi.

Primarul liberal Benoni Moruzi susţine că problemele cu salubritatea ar fi cauzate de locuitori, care aruncă prea mult gunoi. „Dintotdeauna s-a reclamat cantitatea mare de gunoi pe care o colecta operatorul, raportat la numărul de utilizatori ai serviciului. Acest aspect a atins cote alarmante în vara anului 2017, când s-a ajuns ca într-o singură săptămână să se colecteze cantitatea de 12 tone/săptămână, respectiv 48 tone în patru săptămâni. Acesta a fost şi motivul pentru care operatorul nu termina de ridicat gunoiul menajer într-o zi, fiind nevoit să revină şi a doua zi“, spune Moruzi.

 

Lăsaţi cu gunoiul în curte

Problemele intervenite între comuna Aroneanu şi Salubris, după cum spune Moruzi, au fost ca urmare a facturilor foarte mari emise, care au depăşit contractul asumat de părţi (aproximativ 400.000 de lei, faţă de valoarea contractată de 130.000 de lei). Primăria a refuzat să mai efectueze plăţile, Salubris nu a mai ridicat gunoiul timp de câteva luni, iar singurii care au avut de suferit au fost locuitorii. „Asumarea unor plăţi în afara condiţiilor contractuale ar constitui un abuz, motiv pentru care facturile emise au fost returnate şi neînregistrate în contabilitate“, zice Moruzi.

Cu gunoiul ridicat sporadic din luna septembrie şi până în prezent, oamenii din Aroneanu au ajuns la disperare, mulţi ameninţând pe pagina de Facebook a comunei că vor aduce gunoiul şi îl vor lăsa în faţa Primăriei.

Greaţă şi ruşine... Nici nu ştiu în ce ordine. Asfalt nu, gaz nu, canalizare nu, acum nici gunoi? Într-o comună adiacentă Iaşului?! Să stăm ca şobolanii între munţi de gunoaie? Vă mai bateţi mult joc de noi pe banii noştri?“, a scris George Maftei. Şi Sebi are o reacţie dură: „Aş dori să ştiu pentru ce plătesc taxa de salubritate? Ca să mi se ridice gunoiul o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună?“

 

Un alt contract, aceleaşi probleme

În luna decembrie 2017, Primăria Aroneanu a selectat, prin serviciul electronic de achiziţii publice, firma SC Edil Industry SRL ca să se ocupe de salubritatea în comună. Preţul perceput de această firmă este de 71 de lei/mc.

Ridicarea gunoiului se va face o dată pe lună, dar edilul se încurcă în date. „Cât gunoi se produce într-o gospodărie? Aproximativ 10 kilograme de gunoi la două zile. Un tomberon dat de noi are 240 de litri. Este suficient pentru o săptămână... chiar pentru o lună. Şi... oricum, gunoiul se va ridica la două săptămâni“, se fâstâceşte Moruzi, care visează la un contract încheiat în cadrul sistemului integrat, proiect derulat de Consiliul Judeţean: „Urmează să se finalizeze contractul de salubrizare integrat la nivelul întregului judeţ, ocazie cu care tariful va fi unic în toată zona rurală. Contractul de salubrizare cu Edil are clauză de încetare data la care devine funcţional proiectul prin cadrul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor la nivelul judeţului Iaşi.“

 

Gaz, poate peste câţiva ani

O altă mare problemă pentru locuitorii din Aroneanu este lipsa gazului.

Ar fi două soluţii. Una valabilă din 2007-2009, cu înţepare undeva în bulevardul Metalurgiei şi de acolo să venim cu gazul. Din păcate, ne costă undeva la un milion de euro să aducem reţeaua până la intrarea în sat. A doua variantă este să ne conectăm la gazoductul care leagă Iaşul de Ungheni. Aşteptăm avizul de la Transgaz pentru a demara conectarea la gazoduct“, afirmă Moruzi.

Asta înseamnă cel puţin cinci ani de aşteptare, dacă nu mai mult, din momentul conectării, mai ales că partea moldoveană nu mai pare interesată să ia gaz din România, iar Vestmoldtransgaz a sistat lucrările.

Unul dintre satele din Aroneanu, Şorogari, ar putea avea gaz chiar de anul acesta, însă nu este meritul primarului, ci al unui unui investitor imobiliar, care doreşte să tragă o conductă de gaz, pe cheltuiala sa. Surse apropiate omului de afaceri susţin că acesta i-ar fi propus lui Moruzi să susţină 40% din investiţie pentru a aduce gaz în toată comuna, însă acesta ar fi refuzat.

Nu am primit nicio ofertă concretă“, se scuză edilul.

 

Primarul Moruzi spune, dar nu face

Asfalt... la Sfântu’ Aşteaptă

Locuitorii au slabe speranţe şi pentru punerea la punct a străzilor principale din comună, în condiţiile în care singura stradă asfaltată este cea de la intrarea dinspre Iaşi până la Rediu Aldei. În rest, toate drumurile din Aroneanu sunt pietruite sau din pământ. Şi lucrurile vor mai dura aşa cel puţin câţiva ani deoarece primarul Moruzi intenţionează să rezolve întâi problema canalizării, iar după aceea să asfalteze drumurile. „Au fost obţinute certificatele de racordare pentru staţiile de pompare a apelor uzate 1 şi 2. Urmează semnarea contractelor de furnizare a energiei electrice, iar după montarea contoarelor se vor efectua probe în vederea predării lucrării către ApaVital“, zice primarul.

Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Aroneanu stă cel mai rău

Comisarul-șef Alex Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în IPJ Iași, pensionat de scurt timp, s-a chinuit cinci ani să obțină o retrocedare de la Primăria Iași. A umblat pe la mai mulți latifundiari din Iași ca să-l ajute. A primit brusc, în numai 4 luni de la demersurile demarate în 2017, 3 ha pe malul lacului Aroneanu. A vândut imediat terenului Mircea Apostu, personaj din siajul omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru. În maxim 5 ani, terenul va valora 1,5 milioane de euro. Suspect cu cât a vândut Tărnăuceanu, 60.000 de euro, și cât de repede a primit acest amplasament de aur.

 

Tranzacție bombă pe malul lacului Aroneanu. Fostul comisar șef Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în Poliția Județeană, a fost pus în posesie pe 3 hectare de teren în coada lacului. La câteva săptămâni după ce a primit titlul a și vândut, compact, întreaga suprafață.

Cumpărător este Mircea Apostu, sponsorul echipei de fotbal feminin Navobi. Prețul de vânzare a fost de 268.137 lei. Suspect de mic, de sub doi euro pe metrul pătrat în condițiile în care terenul se află în vecinătatea suprafeței pe care va fi ridicat Spitalul Regional de Urgențe.

Apostu se află în siajul lui Ion Drăniceru, cunoscut mai ales pentru afacerile cu cărbune derulate cu CET Iași. Astfel, suprafața de teren având ca granițe bulevardul C.A. Rosetti și șoseaua Iași – Aroneanu va fi, în perioada următoare, cea mai fierbinte zonă imobiliară.

Straniu în acest caz este că, după cinci ani de tergiversări fără succes, brusc apare un amplasament compact de 3 ha pe malul lacului Aroneanu, iar titlul se eliberează în numai 4 luni. Practic în același moment, polițistul Tărnăuceanu vinde cu numai 60.000 de euro un teren care, parcelat, face acum, pe loc, 700.000 de euro, iar peste cinci ani va valora 1,5 milioane de euro.

 

Teren parașutat pe malul lacului

Pensionar de un an, Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Serviciu Logistic la IPJ Iași, susține că a obținut cele aproape 3 hectare la capătul a cinci ani de procese. „M-am judecat pentru moștenire din 2012. Terenul a fost în Bucium, dar n-am putut lua acolo. Apoi, mi-au dat în Ciurea, dar era suprapunere. Pe acel teren se construiseră case și blocuri. În final, am câștigat, iar Primăria mi-a arătat mai multe amplasamente, în Bucium, Zona Industrială, dar erau bucăți. Singura mea condiție a fost să-mi dea suprafață compactă”, a declarat Tărnăuceanu.
Și norocul lui Tărnăuceanu a fost fantastic. Au fost mai mulți latifundiari din Iași cărora le-a fost vânturată prin față această oportunitate, practic cumpărarea în avans a „drepturilor” asupra viitoarei puneri în posesie. Din petentul ignorat de șefii Primăriei, comisarul-șef s-a transformat peste noapte în câștigătorul la loteria terenurilor, ca și cum afacerea s-ar fi făcut peste capul său.

Pe relația Primărie – Agenția Domeniilor Statului, Tărnăuceanu a primit cele 3 hectare în coada lacului Aroneanu. O poziționare excelentă, la 15 minute de mers cu mașina față de Centru. Zona beneficiază de apă curentă, existând o conductă ApaVital, iar stâlpii de electricitate sunt în proximitate.

Dar, și mai important, va cunoaște o dezvoltare fabuloasă deoarece în apropiere se va construi, până în 2023, Spitalul Regional de Urgențe. Se vor trage drumuri, utilități, blocuri și noi cartiere rezidențiale vor apărea în apropiere. Va fi, practic, un alt oraș în interiorul Iașului.

 

Prețul corect e 25 de euro

Aproape instantaneu cu împroprietărirea, Tărnăuceanu a și vândut terenul. Pentru cele 2,9401 hectare a primit 268.137 lei. Adică, 9,11 lei pe fiecare metru pătrat, echivalentul a doi euro. O sumă de nimic. „E în câmp deschis, nu e nimic acolo. Nici nu știu unde o să fie spitalul ăsta, am auzit și eu de el, dar nu m-a interesat”, a afirmat pensionarul MAI.
Experții în domeniul imobiliar consultați de jurnaliștii REPORTER DE IAȘI au arătat că în respectiva zonă prețul unui metru pătrat se vinde cu de cel puțin 10 ori mai mult. „E o naivitate acel doi euro pe metrul pătrat și cred că ascunde alte interese. Realist, acolo un preț corect este acum de 20–25 de euro/metru pătrat”, a susținut un specialist, sub protecția anonimatului. Adică, vorbim despre un teren de peste 700.000 de euro.

Acesta afirmă că amplasamentul nu este întâmplător și că nu oricine poate obține o împroprietărire acolo. Cele 3 hectare au fost cumpărate fulgerător de Mircea Apostu, fostul director al Tavernei „La Salcia” de pe strada Arcu, un apropiat al omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru.

 

Trecutul tulbure al lui Drăniceru

Despre Ion Drăniceru a scris „Ziarul de Iași” în 2006, imediat ce firma acestuia, „Doriași”, a câștigat o licitație pentru a aproviziona cu cărbune CET Iași. La acel moment, Drăniceru se lăuda cu o experiență în domeniu de peste 12 ani, cu livrări de cărbune în Franța, Rusia și Republica Moldova.

Drăniceru, originar din Basarabia, ar avea trei cetățenii, moldovenească, română și franceză. „Ziarul de Iași” a menționat, tot în 2006, că numele omului de afaceri a fost legat în 2002 de arestarea unui ofițer al Serviciului Român de Informații. Astfel, Drăniceru a fost catalogat ca principalul denunțător al ofițerul ieșean Tiberiu Adrian Mirică. Ofițerul SRI a fost arestat pentru că ar fi încercat să vândă date ale SRI către Drăniceru.


Vânzare la preț derizoriu

Despre faptul că a vândut cele 3 hectare la preț de chilipir, Tărnăuceanu a invocat mai multe motive. „Am vrut să-l dau tot, repede. Eu n-am nevoie de bani, sunt și bolnav, am diabet, nu mă mai apuc eu acum de construit”, a spus Tărnăuceanu.

Decizia acestuia de a scăpa repede de teren la preț de nimic e stranie, mai ales că fostul polițist are doi copii tineri care ar fi putut dezvolta afaceri pe acea suprafață.

Pe 30.000 mp încap 40 de parcele a câte 750 mp (incluzând cotele indivize). Vânzând cu 20 de euro/mp, prețul actual al pieței în Aroneanu, familia Tărnăuceanu putea obține 600.000 de euro în scurt timp, de 10 ori mai mult decât cei 60.000 de euro luați de la Apostu.

În 2-3 ani, prețul putea ajunge la 30 euro/mp, terenul valorând 900.000 de euro, iar în 5 ani experții imobiliari estimează că Aroneanu, pe malul lacului, se va vinde cu 50 de euro/mp, așa cum s-a întâmplat și la Valea Adâncă. Deci valoarea va crește la 1,5 milioane de euro.

Cei doi copii ai comisarului-șef puteau vinde câte 3-4 parcele de 750 mp pe an și ar fi trăit toată viața de pe urma acelui teren, pe care tatăl lor, un împroprietărit peste noapte, a hotărât să-l vândă la prețul unui apartament.

Fiul lui Drăniceru, fugit din țară cu Clapon

Basarabenii Gheorghe Clapon și Oleg Drăniceru (fiul lui Ion) sunt pe celebra listă „Most Wanted” a celor mai căutați infractori români în toată lumea.
Oleg Drăniceru este născut în august 1973 şi are cetăţenie dublă, română şi moldo­venească. Cei doi au dispărut la începutul lunii aprile, cu puţin timp înainte să fie condamnaţi definitiv de judecătorii ieşeni.

Clapon și Drănice au fost condamnați, în aprilie, la peste 9 ani de închisoare fiecare. Drăniceru a fost condamnat pentru infracţiunea de înşe­lăciune, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi conducerea unui autovehicul fără permis de conducere. Dosarul în care au fost condamnaţi fusese instrumentat de DNA Iaşi.

Astfel, Clapon şi Drăni­ceru, prin firmele lor, au reuşit să înşele reprezentanţii unor firme din Bucureşti şi Germania. Aceştia au semnat două contracte de intermediere şi vânzare-cumpărare a unor utilaje industriale care ar fi trebuit să fie importate din Ucraina. Cei doi au prezentat firmelor din Bucureşti şi Germania o serie de utilaje asemănătoare, însă care aparţineau unor firme ucrainiene ce habar nu aveau afacere. Aceștia au falsificat mai multe documente înșelând cele două firme cu 1,2 milioane de euro.

Alt tun: soacra vicelui Harabagiu, 1,5 hectare în Moara de Vânt

În vecinătatea terenului primit de Tărnăuceanu, tot în „vatra” viitorului cartier al Spitalului Regional de Urgențe, a devenit proprietară pe 1,5 hectare soacra viceprimarului Gabriel Harabagiu. Un săptămânal local a arătat că fișa de punere în posesie pentru neamurile lui Harabagiu a fost întocmită de Primărie la câteva zile după ce Guvernul a avizat amplasamentul Spitalului din Moara de Vânt. Ulterior, Maria Țamboi, mama soției lui Harabagiu, a cumpărat întreaga moștenire de la celelalte rude la un preț derizoriu, de doar 4,9 euro pe metrul pătrat.

Declarațiile de avere ale familiei Tărnăuceanu sunt harcea-parcea

 

* Sunt inadvertențe mari la menționarea salariilor și ale creditelor celor doi soți n ANI practic e inutilă dacă luăm ca exemplu acest caz n „Așa-i în familie, soția nu știe exact cât câștigă soțul”, a motivat, încurcat, șeful Logisticii din Poliția Iași


* Familia lui Tărnăuceanu deține, moștenire, dar și prin cumpărare, alte 2,6 hectare de pădure în Bucium, așa cum reiese din declarația de avere a soției, Georgeta Tărnăuceanu, consilier în cadrul Consiliului Județean Iași. Potrivit acestui act, familia Tărnăuceanu a vândut pe 27 iulie 2016 o parte din acest teren contra sumei de 80.000 de euro. „Chiar dacă scrie că e agricol, e o greșeală, am vândut un hectar din pădurea de la Bucium”, a spus fostul comisar șef. Georgeta Tărnăuceanu are o lungă carieră în administrația publică, anterior postului din Consiliul Județean aceasta fiind angajată la Prefectură și în Primăria Iași

 

* În declarațiile de avere ale Georgetei Tărnăuceanu, familia deține o casă cu o suprafață de 145 mp, cumpărată împreună cu soțul Alex Radu în 1994. În schimb, în declarațiile de avere ale fostului comisar șef casa are în cea din 2015 o suprafață de 158 mp și e notat că a fost achiziționată în 2005.
Același Tărnăuceanu a scris în declarația din 2014 că a cumpărat casa în 2004, iar aceasta are 180 mp. Declarația de avere completată în aprilie 2013 are, la clădiri, o casă de locuit de fix 82,86 mp, locuința fiind cumpărată în 1999. În fine, în declarația de avere din 2010, Alexandru Radu Tărnăuceanu a scris că locuința a fost dobândită în 1998 și că are 158 mp

* Pe parcursul mai multor ani (2013, 2014, 2015), soțul a scris în dreptul veniturilor soției: „confidențial”. În 2010, a notat salariul Georgetei (28.000 lei/an), însă nu l-a trecut pe al său.

În schimb, Georgeta, în declarația semnată pe 22 iunie 2017 a trecut unde lucrează fiecare, Consiliul Județean și IPJ, însă în dreptul rubricii „venit anual încasat” a pus, la ambii, „salar” fără a trece și sumele primite.

În declarația din 2016, Georgeta a notat salariul său (22.443 lei), venitul soțului (39.000 lei) și alocațiile copiilor, câte 500 de lei pentru fiecare dintre cei doi. De fapt, în declarațiile de avere ale Georgetei din 2016, 2015, 2014, 2013 și chiar 2010, veniturile scrise în dreptul soțului Alex Radu sunt identice în fiecare an: 39.000 lei.

Comparativ, în propriile acte, Alexandru Radu a notat venituri de 51.524 lei (aferent declarației din 2015), 61.955 lei (declarația din 2014), 50.818 lei (declarația din 2013). „Conform contractului, și veniturile mele și ale soției erau confidențiale”, a meșterit Alexandru Radu Tărnăuceanu o explicație.

În ceea ce privește faptul că în același an el avea un anumit venit trecut în propria declarație și o sumă mult mai mică în declarația soției, Tărnăuceanu a afirmat că așa se mai întâmplă în familii, soția nu știe cât câștigă exact soțul.

 

* Nici în ceea ce privește declararea creditelor bancare nu este mai multă armonie. În 2015, Alexandru Radu Tărnăuceanu a trecut două credite (2014 și 2015) la Unicredit în valoare cumulată de 15.000 euro. În declarația Georgetei, tot din 2015, a fost trecută o datorie către CEC Bank, scadentă în 2018 în valoare de 12.000 euro.

Situația e similară și potrivit declarațiilor din 2014 și 2013. În declarația semnată de Alexandru Radu în 2010 au fost precizate două credite, unul la BRD de 12.500 euro, și unul la CEC de 3.000 de euro. Tot în 2010, Georgeta a amintit doar de creditul contractat la CEC în 2009 în valoare de 12.000 euro. „Nu mai țin minte, am avut multe credite. Pentru că revendicările astea m-au costat foarte mult avocații”, a spus Alexandru Radu Tărnăuceanu

Comisarul-șef Alex Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în IPJ Iași, pensionat de scurt timp, s-a chinuit cinci ani să obțină o retrocedare de la Primăria Iași. A umblat pe la mai mulți latifundiari din Iași ca să-l ajute. A primit brusc, în numai 4 luni de la demersurile demarate în 2017, 3 ha pe malul lacului Aroneanu. A vândut imediat terenului Mircea Apostu, personaj din siajul omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru. În maxim 5 ani, terenul va valora 1,5 milioane de euro. Suspect cu cât a vândut Tărnăuceanu, 60.000 de euro, și cât de repede a primit acest amplasament de aur.

 

Tranzacție bombă pe malul lacului Aroneanu. Fostul comisar șef Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în Poliția Județeană, a fost pus în posesie pe 3 hectare de teren în coada lacului. La câteva săptămâni după ce a primit titlul a și vândut, compact, întreaga suprafață.

Cumpărător este Mircea Apostu, sponsorul echipei de fotbal feminin Navobi. Prețul de vânzare a fost de 268.137 lei. Suspect de mic, de sub doi euro pe metrul pătrat în condițiile în care terenul se află în vecinătatea suprafeței pe care va fi ridicat Spitalul Regional de Urgențe.

Apostu se află în siajul lui Ion Drăniceru, cunoscut mai ales pentru afacerile cu cărbune derulate cu CET Iași. Astfel, suprafața de teren având ca granițe bulevardul C.A. Rosetti și șoseaua Iași – Aroneanu va fi, în perioada următoare, cea mai fierbinte zonă imobiliară.

Straniu în acest caz este că, după cinci ani de tergiversări fără succes, brusc apare un amplasament compact de 3 ha pe malul lacului Aroneanu, iar titlul se eliberează în numai 4 luni. Practic în același moment, polițistul Tărnăuceanu vinde cu numai 60.000 de euro un teren care, parcelat, face acum, pe loc, 700.000 de euro, iar peste cinci ani va valora 1,5 milioane de euro.

 

Teren parașutat pe malul lacului

Pensionar de un an, Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Serviciu Logistic la IPJ Iași, susține că a obținut cele aproape 3 hectare la capătul a cinci ani de procese. „M-am judecat pentru moștenire din 2012. Terenul a fost în Bucium, dar n-am putut lua acolo. Apoi, mi-au dat în Ciurea, dar era suprapunere. Pe acel teren se construiseră case și blocuri. În final, am câștigat, iar Primăria mi-a arătat mai multe amplasamente, în Bucium, Zona Industrială, dar erau bucăți. Singura mea condiție a fost să-mi dea suprafață compactă”, a declarat Tărnăuceanu.
Și norocul lui Tărnăuceanu a fost fantastic. Au fost mai mulți latifundiari din Iași cărora le-a fost vânturată prin față această oportunitate, practic cumpărarea în avans a „drepturilor” asupra viitoarei puneri în posesie. Din petentul ignorat de șefii Primăriei, comisarul-șef s-a transformat peste noapte în câștigătorul la loteria terenurilor, ca și cum afacerea s-ar fi făcut peste capul său.

Pe relația Primărie – Agenția Domeniilor Statului, Tărnăuceanu a primit cele 3 hectare în coada lacului Aroneanu. O poziționare excelentă, la 15 minute de mers cu mașina față de Centru. Zona beneficiază de apă curentă, existând o conductă ApaVital, iar stâlpii de electricitate sunt în proximitate.

Dar, și mai important, va cunoaște o dezvoltare fabuloasă deoarece în apropiere se va construi, până în 2023, Spitalul Regional de Urgențe. Se vor trage drumuri, utilități, blocuri și noi cartiere rezidențiale vor apărea în apropiere. Va fi, practic, un alt oraș în interiorul Iașului.

 

Prețul corect e 25 de euro

Aproape instantaneu cu împroprietărirea, Tărnăuceanu a și vândut terenul. Pentru cele 2,9401 hectare a primit 268.137 lei. Adică, 9,11 lei pe fiecare metru pătrat, echivalentul a doi euro. O sumă de nimic. „E în câmp deschis, nu e nimic acolo. Nici nu știu unde o să fie spitalul ăsta, am auzit și eu de el, dar nu m-a interesat”, a afirmat pensionarul MAI.
Experții în domeniul imobiliar consultați de jurnaliștii REPORTER DE IAȘI au arătat că în respectiva zonă prețul unui metru pătrat se vinde cu de cel puțin 10 ori mai mult. „E o naivitate acel doi euro pe metrul pătrat și cred că ascunde alte interese. Realist, acolo un preț corect este acum de 20–25 de euro/metru pătrat”, a susținut un specialist, sub protecția anonimatului. Adică, vorbim despre un teren de peste 700.000 de euro.

Acesta afirmă că amplasamentul nu este întâmplător și că nu oricine poate obține o împroprietărire acolo. Cele 3 hectare au fost cumpărate fulgerător de Mircea Apostu, fostul director al Tavernei „La Salcia” de pe strada Arcu, un apropiat al omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru.

 

Trecutul tulbure al lui Drăniceru

Despre Ion Drăniceru a scris „Ziarul de Iași” în 2006, imediat ce firma acestuia, „Doriași”, a câștigat o licitație pentru a aproviziona cu cărbune CET Iași. La acel moment, Drăniceru se lăuda cu o experiență în domeniu de peste 12 ani, cu livrări de cărbune în Franța, Rusia și Republica Moldova.

Drăniceru, originar din Basarabia, ar avea trei cetățenii, moldovenească, română și franceză. „Ziarul de Iași” a menționat, tot în 2006, că numele omului de afaceri a fost legat în 2002 de arestarea unui ofițer al Serviciului Român de Informații. Astfel, Drăniceru a fost catalogat ca principalul denunțător al ofițerul ieșean Tiberiu Adrian Mirică. Ofițerul SRI a fost arestat pentru că ar fi încercat să vândă date ale SRI către Drăniceru.


Vânzare la preț derizoriu

Despre faptul că a vândut cele 3 hectare la preț de chilipir, Tărnăuceanu a invocat mai multe motive. „Am vrut să-l dau tot, repede. Eu n-am nevoie de bani, sunt și bolnav, am diabet, nu mă mai apuc eu acum de construit”, a spus Tărnăuceanu.

Decizia acestuia de a scăpa repede de teren la preț de nimic e stranie, mai ales că fostul polițist are doi copii tineri care ar fi putut dezvolta afaceri pe acea suprafață.

Pe 30.000 mp încap 40 de parcele a câte 750 mp (incluzând cotele indivize). Vânzând cu 20 de euro/mp, prețul actual al pieței în Aroneanu, familia Tărnăuceanu putea obține 600.000 de euro în scurt timp, de 10 ori mai mult decât cei 60.000 de euro luați de la Apostu.

În 2-3 ani, prețul putea ajunge la 30 euro/mp, terenul valorând 900.000 de euro, iar în 5 ani experții imobiliari estimează că Aroneanu, pe malul lacului, se va vinde cu 50 de euro/mp, așa cum s-a întâmplat și la Valea Adâncă. Deci valoarea va crește la 1,5 milioane de euro.

Cei doi copii ai comisarului-șef puteau vinde câte 3-4 parcele de 750 mp pe an și ar fi trăit toată viața de pe urma acelui teren, pe care tatăl lor, un împroprietărit peste noapte, a hotărât să-l vândă la prețul unui apartament.

Fiul lui Drăniceru, fugit din țară cu Clapon

Basarabenii Gheorghe Clapon și Oleg Drăniceru (fiul lui Ion) sunt pe celebra listă „Most Wanted” a celor mai căutați infractori români în toată lumea.
Oleg Drăniceru este născut în august 1973 şi are cetăţenie dublă, română şi moldo­venească. Cei doi au dispărut la începutul lunii aprile, cu puţin timp înainte să fie condamnaţi definitiv de judecătorii ieşeni.

Clapon și Drănice au fost condamnați, în aprilie, la peste 9 ani de închisoare fiecare. Drăniceru a fost condamnat pentru infracţiunea de înşe­lăciune, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi conducerea unui autovehicul fără permis de conducere. Dosarul în care au fost condamnaţi fusese instrumentat de DNA Iaşi.

Astfel, Clapon şi Drăni­ceru, prin firmele lor, au reuşit să înşele reprezentanţii unor firme din Bucureşti şi Germania. Aceştia au semnat două contracte de intermediere şi vânzare-cumpărare a unor utilaje industriale care ar fi trebuit să fie importate din Ucraina. Cei doi au prezentat firmelor din Bucureşti şi Germania o serie de utilaje asemănătoare, însă care aparţineau unor firme ucrainiene ce habar nu aveau afacere. Aceștia au falsificat mai multe documente înșelând cele două firme cu 1,2 milioane de euro.

Alt tun: soacra vicelui Harabagiu, 1,5 hectare în Moara de Vânt

În vecinătatea terenului primit de Tărnăuceanu, tot în „vatra” viitorului cartier al Spitalului Regional de Urgențe, a devenit proprietară pe 1,5 hectare soacra viceprimarului Gabriel Harabagiu. Un săptămânal local a arătat că fișa de punere în posesie pentru neamurile lui Harabagiu a fost întocmită de Primărie la câteva zile după ce Guvernul a avizat amplasamentul Spitalului din Moara de Vânt. Ulterior, Maria Țamboi, mama soției lui Harabagiu, a cumpărat întreaga moștenire de la celelalte rude la un preț derizoriu, de doar 4,9 euro pe metrul pătrat.

Declarațiile de avere ale familiei Tărnăuceanu sunt harcea-parcea

 

* Sunt inadvertențe mari la menționarea salariilor și ale creditelor celor doi soți n ANI practic e inutilă dacă luăm ca exemplu acest caz n „Așa-i în familie, soția nu știe exact cât câștigă soțul”, a motivat, încurcat, șeful Logisticii din Poliția Iași


* Familia lui Tărnăuceanu deține, moștenire, dar și prin cumpărare, alte 2,6 hectare de pădure în Bucium, așa cum reiese din declarația de avere a soției, Georgeta Tărnăuceanu, consilier în cadrul Consiliului Județean Iași. Potrivit acestui act, familia Tărnăuceanu a vândut pe 27 iulie 2016 o parte din acest teren contra sumei de 80.000 de euro. „Chiar dacă scrie că e agricol, e o greșeală, am vândut un hectar din pădurea de la Bucium”, a spus fostul comisar șef. Georgeta Tărnăuceanu are o lungă carieră în administrația publică, anterior postului din Consiliul Județean aceasta fiind angajată la Prefectură și în Primăria Iași

 

* În declarațiile de avere ale Georgetei Tărnăuceanu, familia deține o casă cu o suprafață de 145 mp, cumpărată împreună cu soțul Alex Radu în 1994. În schimb, în declarațiile de avere ale fostului comisar șef casa are în cea din 2015 o suprafață de 158 mp și e notat că a fost achiziționată în 2005.
Același Tărnăuceanu a scris în declarația din 2014 că a cumpărat casa în 2004, iar aceasta are 180 mp. Declarația de avere completată în aprilie 2013 are, la clădiri, o casă de locuit de fix 82,86 mp, locuința fiind cumpărată în 1999. În fine, în declarația de avere din 2010, Alexandru Radu Tărnăuceanu a scris că locuința a fost dobândită în 1998 și că are 158 mp

* Pe parcursul mai multor ani (2013, 2014, 2015), soțul a scris în dreptul veniturilor soției: „confidențial”. În 2010, a notat salariul Georgetei (28.000 lei/an), însă nu l-a trecut pe al său.

În schimb, Georgeta, în declarația semnată pe 22 iunie 2017 a trecut unde lucrează fiecare, Consiliul Județean și IPJ, însă în dreptul rubricii „venit anual încasat” a pus, la ambii, „salar” fără a trece și sumele primite.

În declarația din 2016, Georgeta a notat salariul său (22.443 lei), venitul soțului (39.000 lei) și alocațiile copiilor, câte 500 de lei pentru fiecare dintre cei doi. De fapt, în declarațiile de avere ale Georgetei din 2016, 2015, 2014, 2013 și chiar 2010, veniturile scrise în dreptul soțului Alex Radu sunt identice în fiecare an: 39.000 lei.

Comparativ, în propriile acte, Alexandru Radu a notat venituri de 51.524 lei (aferent declarației din 2015), 61.955 lei (declarația din 2014), 50.818 lei (declarația din 2013). „Conform contractului, și veniturile mele și ale soției erau confidențiale”, a meșterit Alexandru Radu Tărnăuceanu o explicație.

În ceea ce privește faptul că în același an el avea un anumit venit trecut în propria declarație și o sumă mult mai mică în declarația soției, Tărnăuceanu a afirmat că așa se mai întâmplă în familii, soția nu știe cât câștigă exact soțul.

 

* Nici în ceea ce privește declararea creditelor bancare nu este mai multă armonie. În 2015, Alexandru Radu Tărnăuceanu a trecut două credite (2014 și 2015) la Unicredit în valoare cumulată de 15.000 euro. În declarația Georgetei, tot din 2015, a fost trecută o datorie către CEC Bank, scadentă în 2018 în valoare de 12.000 euro.

Situația e similară și potrivit declarațiilor din 2014 și 2013. În declarația semnată de Alexandru Radu în 2010 au fost precizate două credite, unul la BRD de 12.500 euro, și unul la CEC de 3.000 de euro. Tot în 2010, Georgeta a amintit doar de creditul contractat la CEC în 2009 în valoare de 12.000 euro. „Nu mai țin minte, am avut multe credite. Pentru că revendicările astea m-au costat foarte mult avocații”, a spus Alexandru Radu Tărnăuceanu

Pagina 1 din 2

Facebook

Arhiva ReporterIS

« August 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31    

Clipul zilei

Go to top