Luni, 22 10 2018
Haosul din scripte face să se nu se mai înțeleagă nimic din averile adunate cu greu de strămoși. Elena Roman a rămas fără două terenuri situate în comune de lângă Iași, imobile pe care s-a chinuit ani la rând să-i fie retrocedate. Birocrația infinită a forțat-o să vândă 7 hectare de la Holboca pentru 39.000 de lei. La Aroneanu, după ce, inițial, Primăria i-a recunoscut dreptul asupra a 5,6 hectare, ulterior i l-a negat.

O femeie din Iași se chinuie de ani de zile să obțină un teren pe care familia ei l-a moștenit. Deși are mai mult titluri de proprietate eliberate de Primăria Aroneanu și hârtii care atestă dreptul ei, Elena Roman nu a reușit nici măcar în instanță să obțină teren pe care l-a moștenit. Acum, femeia este hotărâtă să-și caute instanța la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Haosul din scripte face să se nu se mai înțeleagă nimic din averile adunate cu greu de strămoși. Elena Roman a rămas fără două terenuri situate în comune de lângă Iași, imobile pe care s-a chinuit ani la rând să-i fie retrocedate. Birocrația infinită a forțat-o să vândă 7 hectare de la Holboca pentru 39.000 de lei. La Aroneanu, după ce, inițial, Primăria i-a recunoscut dreptul asupra a 5,6 hectare, ulterior i l-a negat.

O femeie din Iași se chinuie de ani de zile să obțină un teren pe care familia ei l-a moștenit. Deși are mai mult titluri de proprietate eliberate de Primăria Aroneanu și hârtii care atestă dreptul ei, Elena Roman nu a reușit nici măcar în instanță să obțină teren pe care l-a moștenit. Acum, femeia este hotărâtă să-și caute instanța la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

O afacere de „băieţi deştepţi”: cotizaţii de la comune contra verificării unor acte şi reuniuni cu ţeluri măreţe. Una dintre cele mai de succes asociaţii din Iaşi la nivel de venituri şi număr de angajaţi s-a prăbuşit. Asociaţia Comunelor Iaşi este în topul restanţierilor la bugetul de stat: circa 1 milion de lei.

 

Anunţul făcut de consilierul premierului Viorica Dăncilă, Darius Vîlcov, privind amnistia fiscală ar putea duce la ştergerea datoriilor istorice pe care le au mai multe firme sau asociaţii către stat. La nivelul judeţului Iaşi sunt opt persoane juridice care ar putea beneficia de această aministie fiscală. Dintre acestea, cea mai surprinzătoare apariţie este cea a Asociaţiei Comunelor din România (AcoR) – Filiala Iaşi care are datorii la Fisc de aproape un milion de lei.

O afacere de „băieţi deştepţi”: cotizaţii de la comune contra verificării unor acte şi reuniuni cu ţeluri măreţe. Una dintre cele mai de succes asociaţii din Iaşi la nivel de venituri şi număr de angajaţi s-a prăbuşit. Asociaţia Comunelor Iaşi este în topul restanţierilor la bugetul de stat: circa 1 milion de lei.

 

Anunţul făcut de consilierul premierului Viorica Dăncilă, Darius Vîlcov, privind amnistia fiscală ar putea duce la ştergerea datoriilor istorice pe care le au mai multe firme sau asociaţii către stat. La nivelul judeţului Iaşi sunt opt persoane juridice care ar putea beneficia de această aministie fiscală. Dintre acestea, cea mai surprinzătoare apariţie este cea a Asociaţiei Comunelor din România (AcoR) – Filiala Iaşi care are datorii la Fisc de aproape un milion de lei.

Paradox: la Iași s-au prins 17.000 de câini în ultimii trei ani, record în România, dar numărul de persoane mușcate a rămas același. Un singur hingher susține că a „ras” toți maidanezii din Aroneanu în câteva ore. Societatea care se ocupă de serviciile de ecarisaj în municipiul Iaşi şi unele  comune limitrofe a raportat acum trei ani faptul că 80% din cei 8.000 de câini capturaţi au fost adoptaţi. În următorii doi ani, cifra a scăzut la 19%, respectiv 22%. Un caz de la Aroneanu, prinderea a 23 de câini în ianuarie 2018, dezvăluie modul cum jonglează angajaţii Salubris cu cifrele. Aduşi la padoc, animalele ar fi mâncat ca urşii, iar materialele utilizate pentru prinderea lor şi enumerate în factura decontată de primăria din comună te duc cu gândul la o operaţie complicată de la Spitalul AKH Viena.

 

Câinii comunitari continuă să fie o problemă la nivelul municipiului Iaşi, în fiecare lună fiind semnalate cazuri de persoane care au fost atacate de patrupede. Cu toate acestea, în ultimii ani Salubris se laudă cu cifre foarte mari de câini prinşi, şi, de parcă ar fi rezolvat problema în oraş, a încheiat  contracte pentru capturarea de patrupede fără stăpân şi cu primăriile din zona metropolitană.

Paradox: la Iași s-au prins 17.000 de câini în ultimii trei ani, record în România, dar numărul de persoane mușcate a rămas același. Un singur hingher susține că a „ras” toți maidanezii din Aroneanu în câteva ore. Societatea care se ocupă de serviciile de ecarisaj în municipiul Iaşi şi unele  comune limitrofe a raportat acum trei ani faptul că 80% din cei 8.000 de câini capturaţi au fost adoptaţi. În următorii doi ani, cifra a scăzut la 19%, respectiv 22%. Un caz de la Aroneanu, prinderea a 23 de câini în ianuarie 2018, dezvăluie modul cum jonglează angajaţii Salubris cu cifrele. Aduşi la padoc, animalele ar fi mâncat ca urşii, iar materialele utilizate pentru prinderea lor şi enumerate în factura decontată de primăria din comună te duc cu gândul la o operaţie complicată de la Spitalul AKH Viena.

 

Câinii comunitari continuă să fie o problemă la nivelul municipiului Iaşi, în fiecare lună fiind semnalate cazuri de persoane care au fost atacate de patrupede. Cu toate acestea, în ultimii ani Salubris se laudă cu cifre foarte mari de câini prinşi, şi, de parcă ar fi rezolvat problema în oraş, a încheiat  contracte pentru capturarea de patrupede fără stăpân şi cu primăriile din zona metropolitană.

Elena Iftime trăieşte iadul fondului funciar: o înşiruire de greşeli din partea unor instituţii şi reua-voinţă a unei surori. Săteanca din Aroneanu se luptă de mai mulţi ani pentru o moştenire.

 

O ieşeancă trăieşte de mai bine de 17 ani un adevărat calvar din cauza piedicilor care i s-au pus în obţinerea drepturilor asupra unor bunuri moştenite în satul Dorobanţ, comuna Aroneanu: casa părintească, terenul aferent, de 9.000 de metri pătraţi şi alte terenuri, în total 3 hectare.

Pentru Elena Iftime, totul a început în 2001, când a mers la Primărie pentru a vedea titlul de proprietate asupra terenurilor. Atunci, femeia a constatat cu stupoare că în titlul de proprietate, emis în 1995, figura doar tatăl ei, Hristea Caminic, în timp ce ea era trecută decedată. După doi ani de proces, femeia a obţinut anularea acelui titlu de proprietate şi emiterea unuia nou, în care era trecută ca moştenitoare împreună cu tatăl ei.

 

Luptă în instanţă cu sora

După decesul tatălui, în 2003, Elena Iftime a fost nevoită să se judece timp de mai mulţi ani cu sora sa, Maria Moraru, pentru partea de moştenire rămasă de la tată. „Sora mea a vrut totul şi atunci, pentru a face partajul, a fost nevoie de proces. După opt ani, Judecătoria a dat o sentinţă neconformă cu realitatea, astfel că am fost nevoită să fac apel. După alţi trei ani, în care numai jumătate de an a durat redactarea sentinţei, şi după ce au fost îndreptate nişte erori materiale, în octombrie 2016, Tribunalul a schimbat prima sentinţă şi a stabilit ca moştenirea de la tata să fie împărţită în mod egal. Dat fiind că Maria Moraru luase deja nişte bunuri din casă, între care şi o maşină de cusut Singer, pe care a vândut-o şi că suprafaţa de teren care i-a revenit a fost mai mare, instanţa a decis să-mi plătească o sultă de 12.093 lei plus 1.600 lei cheltuieli de judecată“, explică Iftime.

 

Nu a primit niciun ban

Deşi de la decizia Tribunalului Iaşi a trecut mai bine de un an, Elena Iftime spune că nici până acum nu a văzut vreun leu din banii pe care trebuia să-i primească de la Maria Moraru. „A refuzat să-mi dea banii şi atunci am fost nevoită să mă adresez unui executor judecătoresc. I-am plătit lui Cătălin Răzvan Chiriac suma de 1.400 de lei, însă nici în ziua de astăzi nu am văzut vreun leu. Mi s-a spus că pentru a o putea executa silit pe Maria Moraru trebuie intabulat terenul moştenit. Eu am dat banii, dar intabularea nu s-a făcut. Mai întâi, a fost depus la Cadastru un dosar cu date greşite, după care, în august 2017, executorul judecătoresc a apelat la Cătălin Rusu pentru executarea planului de încadrare în tarla. În schiţa făcută de topometristul Cătălin Rusu, după cum apare la ultimul dosar, nu este trecut drumul şi nici casa. Schiţa a fost aprobată şi de Moruzi (primar Aroneanu n.r.), în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar. I-am solicitat lămuriri executorului judecătoresc, însă mi s-a răspuns că dosarul este «în lucru». Probabil voi fi nevoită să mă judec şi cu acesta...“, zice dezamăgită Elena Iftime.

 

Cu ţârâita

Femeia adaugă că de-abia anul acesta a fost înştiinţată că urmează să primească 97 de lei lunar până la recuperarea sumei de 12.093 lei: „Maria Moraru primeşte o pensie din care mi s-a comunicat că i se va pune poprire pe suma de 97 lei lunar. În aceste condiţii, câţi ani trebuie să aştept eu pentru a recupera întreaga sumă?!“

Executorul judecătoresc susţine că întârzierea este independentă de activitatea sa: „Executarea silită se face conform dispoziţiilor legale. Întârzierile nu-mi sunt imputabile. Bunurile care trebuie executate nu sunt înscrise în cartea funciară şi asta nu depinde de mine. În ceea ce priveşte schiţa nu pot eu confirma sau infirma dacă este greşită. Asupra acestor aspecte se vor pronunţa cei de la Oficiul de Cadastru. Topometristul nu răspunde faţă de mine“, spune Cătălin Chiriac.

 

Bătută şi ea şi soţul

Deoarece de terenurile pe care urma să le moştenească erau interesate mai multe persoane, în 2004, un vecin, Constantin Chelaru, a atacat-o pe drum pe Elena Iftime şi a lovit-o. „Familia Chelaru i-a bătut şi pe bunicii mei şi pe tatăl meu. După un proces de câţiva ani, Chelaru, care a fost condamnat cu suspendare la doi şi şase luni, le-a spus unor apropiaţi că Maria Moraru l-a pus să mă omoare şi să-i rămână lui terenul“, precizează femeia.

În 2010, un alt vecin, Gheorghiţă Dascălu, a încercat să-l omoare pe soţul Elenei Iftime. „A intrat în casă să fure şi noi l-am prins. Atunci, Dascălu l-a atacat pe soţul meu şi l-a lovit în faţă cu o sticlă. În cele din urmă, a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare, însă am înţeles că a fost recent eliberat“, menţionează femeia.

Moruzi a cerut hârtie oficială pentru a răspunde

Îl acuză pe Moruzi că a lovit-o

În 2003, când a fost la Primărie să se intereseze de ce din cei 9.800 metri pătraţi, cât susţine că a avut bunicul ei, apăreau în acte doar 0,800 metri pătraţi, Elena Iftime spune că a fost lovită de Benoni Moruzi chiar în sediu.

El era atunci secretar şi m-a certat că de ce am cerut în instanţă rezolvarea problemei legate de moştenirea de la bunicul meu. Mi-a dat două palme chiar pe holul Primăriei şi m-a dat afară. Atunci eu am început să ţip şi tot eu am fost acuzată că tulbur liniştea publică“, povesteşte Iftime, care susţine că de atunci a fost „vânată“ de actualul primar: „L-a deranjat foarte tare şi de-atunci a încercat mereu să-mi pună beţe în roate. Peste drum de casa părinţilor, mai am un teren moştenire. Lângă li s-a dat teren Anei Păltinel şi lui Beatrice Fotea. Cu acordul lui Moruzi, acestea au făcut gard pe proprietatea mea şi, cu un utilaj dat de către Moruzi, de la Primărie, mi-au fost tăiaţi 60 de copaci de pe linia de hotar. După alţi ani de procese, în 2012, am câştigat în instanţă şi am obţinut ştergerea dreptului de proprietate şi plata unor despăgubiri de peste 3.000 de lei, bani pe care însă nu i-am mai primit nici în ziua de azi.“

Contactat telefonic, Benoni Moruzi a refuzat să comenteze acuzele aduse de Elena Iftime, solicitând ca întrebările să fie adresate oficial Primăriei Aroneanu.

Elena Iftime trăieşte iadul fondului funciar: o înşiruire de greşeli din partea unor instituţii şi reua-voinţă a unei surori. Săteanca din Aroneanu se luptă de mai mulţi ani pentru o moştenire.

 

O ieşeancă trăieşte de mai bine de 17 ani un adevărat calvar din cauza piedicilor care i s-au pus în obţinerea drepturilor asupra unor bunuri moştenite în satul Dorobanţ, comuna Aroneanu: casa părintească, terenul aferent, de 9.000 de metri pătraţi şi alte terenuri, în total 3 hectare.

Pentru Elena Iftime, totul a început în 2001, când a mers la Primărie pentru a vedea titlul de proprietate asupra terenurilor. Atunci, femeia a constatat cu stupoare că în titlul de proprietate, emis în 1995, figura doar tatăl ei, Hristea Caminic, în timp ce ea era trecută decedată. După doi ani de proces, femeia a obţinut anularea acelui titlu de proprietate şi emiterea unuia nou, în care era trecută ca moştenitoare împreună cu tatăl ei.

 

Luptă în instanţă cu sora

După decesul tatălui, în 2003, Elena Iftime a fost nevoită să se judece timp de mai mulţi ani cu sora sa, Maria Moraru, pentru partea de moştenire rămasă de la tată. „Sora mea a vrut totul şi atunci, pentru a face partajul, a fost nevoie de proces. După opt ani, Judecătoria a dat o sentinţă neconformă cu realitatea, astfel că am fost nevoită să fac apel. După alţi trei ani, în care numai jumătate de an a durat redactarea sentinţei, şi după ce au fost îndreptate nişte erori materiale, în octombrie 2016, Tribunalul a schimbat prima sentinţă şi a stabilit ca moştenirea de la tata să fie împărţită în mod egal. Dat fiind că Maria Moraru luase deja nişte bunuri din casă, între care şi o maşină de cusut Singer, pe care a vândut-o şi că suprafaţa de teren care i-a revenit a fost mai mare, instanţa a decis să-mi plătească o sultă de 12.093 lei plus 1.600 lei cheltuieli de judecată“, explică Iftime.

 

Nu a primit niciun ban

Deşi de la decizia Tribunalului Iaşi a trecut mai bine de un an, Elena Iftime spune că nici până acum nu a văzut vreun leu din banii pe care trebuia să-i primească de la Maria Moraru. „A refuzat să-mi dea banii şi atunci am fost nevoită să mă adresez unui executor judecătoresc. I-am plătit lui Cătălin Răzvan Chiriac suma de 1.400 de lei, însă nici în ziua de astăzi nu am văzut vreun leu. Mi s-a spus că pentru a o putea executa silit pe Maria Moraru trebuie intabulat terenul moştenit. Eu am dat banii, dar intabularea nu s-a făcut. Mai întâi, a fost depus la Cadastru un dosar cu date greşite, după care, în august 2017, executorul judecătoresc a apelat la Cătălin Rusu pentru executarea planului de încadrare în tarla. În schiţa făcută de topometristul Cătălin Rusu, după cum apare la ultimul dosar, nu este trecut drumul şi nici casa. Schiţa a fost aprobată şi de Moruzi (primar Aroneanu n.r.), în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar. I-am solicitat lămuriri executorului judecătoresc, însă mi s-a răspuns că dosarul este «în lucru». Probabil voi fi nevoită să mă judec şi cu acesta...“, zice dezamăgită Elena Iftime.

 

Cu ţârâita

Femeia adaugă că de-abia anul acesta a fost înştiinţată că urmează să primească 97 de lei lunar până la recuperarea sumei de 12.093 lei: „Maria Moraru primeşte o pensie din care mi s-a comunicat că i se va pune poprire pe suma de 97 lei lunar. În aceste condiţii, câţi ani trebuie să aştept eu pentru a recupera întreaga sumă?!“

Executorul judecătoresc susţine că întârzierea este independentă de activitatea sa: „Executarea silită se face conform dispoziţiilor legale. Întârzierile nu-mi sunt imputabile. Bunurile care trebuie executate nu sunt înscrise în cartea funciară şi asta nu depinde de mine. În ceea ce priveşte schiţa nu pot eu confirma sau infirma dacă este greşită. Asupra acestor aspecte se vor pronunţa cei de la Oficiul de Cadastru. Topometristul nu răspunde faţă de mine“, spune Cătălin Chiriac.

 

Bătută şi ea şi soţul

Deoarece de terenurile pe care urma să le moştenească erau interesate mai multe persoane, în 2004, un vecin, Constantin Chelaru, a atacat-o pe drum pe Elena Iftime şi a lovit-o. „Familia Chelaru i-a bătut şi pe bunicii mei şi pe tatăl meu. După un proces de câţiva ani, Chelaru, care a fost condamnat cu suspendare la doi şi şase luni, le-a spus unor apropiaţi că Maria Moraru l-a pus să mă omoare şi să-i rămână lui terenul“, precizează femeia.

În 2010, un alt vecin, Gheorghiţă Dascălu, a încercat să-l omoare pe soţul Elenei Iftime. „A intrat în casă să fure şi noi l-am prins. Atunci, Dascălu l-a atacat pe soţul meu şi l-a lovit în faţă cu o sticlă. În cele din urmă, a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare, însă am înţeles că a fost recent eliberat“, menţionează femeia.

Moruzi a cerut hârtie oficială pentru a răspunde

Îl acuză pe Moruzi că a lovit-o

În 2003, când a fost la Primărie să se intereseze de ce din cei 9.800 metri pătraţi, cât susţine că a avut bunicul ei, apăreau în acte doar 0,800 metri pătraţi, Elena Iftime spune că a fost lovită de Benoni Moruzi chiar în sediu.

El era atunci secretar şi m-a certat că de ce am cerut în instanţă rezolvarea problemei legate de moştenirea de la bunicul meu. Mi-a dat două palme chiar pe holul Primăriei şi m-a dat afară. Atunci eu am început să ţip şi tot eu am fost acuzată că tulbur liniştea publică“, povesteşte Iftime, care susţine că de atunci a fost „vânată“ de actualul primar: „L-a deranjat foarte tare şi de-atunci a încercat mereu să-mi pună beţe în roate. Peste drum de casa părinţilor, mai am un teren moştenire. Lângă li s-a dat teren Anei Păltinel şi lui Beatrice Fotea. Cu acordul lui Moruzi, acestea au făcut gard pe proprietatea mea şi, cu un utilaj dat de către Moruzi, de la Primărie, mi-au fost tăiaţi 60 de copaci de pe linia de hotar. După alţi ani de procese, în 2012, am câştigat în instanţă şi am obţinut ştergerea dreptului de proprietate şi plata unor despăgubiri de peste 3.000 de lei, bani pe care însă nu i-am mai primit nici în ziua de azi.“

Contactat telefonic, Benoni Moruzi a refuzat să comenteze acuzele aduse de Elena Iftime, solicitând ca întrebările să fie adresate oficial Primăriei Aroneanu.

Viaţa tihnită şi confortabilă sperată de cei care şi-au construit case în comuna învecinată Iaşului s-a transformat în coşmar. Gunoiul nu a fost ridicat cu lunile, drumurile sunt vai de capul lor, iar aducţiunea la reţeaua de gaze este un proiect îndepărtat.

Sunt locuitori ai Iaşului, „la o azvârlitură de băţ” de centrul oraşului reşedinţă de judeţ, dar nu au condiţiile minime ale unui trai decent. Cu maşina nu fac mai mult de cinci minute până în Târgu Cucu, mult mai puţin decât un ieşean din cartierele CUG sau Dacia, şi, totuşi, locuitorii din Aroneanu nu au drumuri asfaltate, gaz, canalizare şi, poate cel mai grav, un serviciu de salubritate.

 

Duceau deşeurile, cu maşina, în oraş

Încă din vara lui 2017, operatorul Salubris a ridicat din ce în ce mai rar gunoiul din Aroneanu, ajungându-se ca, din octombrie şi până în decembrie, să nu mai treacă aproape deloc prin comună. În aceste condiţii, locuitorii, chiar dacă plăteau taxa de salubritate de 8 lei de persoană, lunar, au fost nevoiţi să-şi ducă singuri gunoiul la pubele din municipiul Iaşi.

Primarul liberal Benoni Moruzi susţine că problemele cu salubritatea ar fi cauzate de locuitori, care aruncă prea mult gunoi. „Dintotdeauna s-a reclamat cantitatea mare de gunoi pe care o colecta operatorul, raportat la numărul de utilizatori ai serviciului. Acest aspect a atins cote alarmante în vara anului 2017, când s-a ajuns ca într-o singură săptămână să se colecteze cantitatea de 12 tone/săptămână, respectiv 48 tone în patru săptămâni. Acesta a fost şi motivul pentru care operatorul nu termina de ridicat gunoiul menajer într-o zi, fiind nevoit să revină şi a doua zi“, spune Moruzi.

 

Lăsaţi cu gunoiul în curte

Problemele intervenite între comuna Aroneanu şi Salubris, după cum spune Moruzi, au fost ca urmare a facturilor foarte mari emise, care au depăşit contractul asumat de părţi (aproximativ 400.000 de lei, faţă de valoarea contractată de 130.000 de lei). Primăria a refuzat să mai efectueze plăţile, Salubris nu a mai ridicat gunoiul timp de câteva luni, iar singurii care au avut de suferit au fost locuitorii. „Asumarea unor plăţi în afara condiţiilor contractuale ar constitui un abuz, motiv pentru care facturile emise au fost returnate şi neînregistrate în contabilitate“, zice Moruzi.

Cu gunoiul ridicat sporadic din luna septembrie şi până în prezent, oamenii din Aroneanu au ajuns la disperare, mulţi ameninţând pe pagina de Facebook a comunei că vor aduce gunoiul şi îl vor lăsa în faţa Primăriei.

Greaţă şi ruşine... Nici nu ştiu în ce ordine. Asfalt nu, gaz nu, canalizare nu, acum nici gunoi? Într-o comună adiacentă Iaşului?! Să stăm ca şobolanii între munţi de gunoaie? Vă mai bateţi mult joc de noi pe banii noştri?“, a scris George Maftei. Şi Sebi are o reacţie dură: „Aş dori să ştiu pentru ce plătesc taxa de salubritate? Ca să mi se ridice gunoiul o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună?“

 

Un alt contract, aceleaşi probleme

În luna decembrie 2017, Primăria Aroneanu a selectat, prin serviciul electronic de achiziţii publice, firma SC Edil Industry SRL ca să se ocupe de salubritatea în comună. Preţul perceput de această firmă este de 71 de lei/mc.

Ridicarea gunoiului se va face o dată pe lună, dar edilul se încurcă în date. „Cât gunoi se produce într-o gospodărie? Aproximativ 10 kilograme de gunoi la două zile. Un tomberon dat de noi are 240 de litri. Este suficient pentru o săptămână... chiar pentru o lună. Şi... oricum, gunoiul se va ridica la două săptămâni“, se fâstâceşte Moruzi, care visează la un contract încheiat în cadrul sistemului integrat, proiect derulat de Consiliul Judeţean: „Urmează să se finalizeze contractul de salubrizare integrat la nivelul întregului judeţ, ocazie cu care tariful va fi unic în toată zona rurală. Contractul de salubrizare cu Edil are clauză de încetare data la care devine funcţional proiectul prin cadrul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor la nivelul judeţului Iaşi.“

 

Gaz, poate peste câţiva ani

O altă mare problemă pentru locuitorii din Aroneanu este lipsa gazului.

Ar fi două soluţii. Una valabilă din 2007-2009, cu înţepare undeva în bulevardul Metalurgiei şi de acolo să venim cu gazul. Din păcate, ne costă undeva la un milion de euro să aducem reţeaua până la intrarea în sat. A doua variantă este să ne conectăm la gazoductul care leagă Iaşul de Ungheni. Aşteptăm avizul de la Transgaz pentru a demara conectarea la gazoduct“, afirmă Moruzi.

Asta înseamnă cel puţin cinci ani de aşteptare, dacă nu mai mult, din momentul conectării, mai ales că partea moldoveană nu mai pare interesată să ia gaz din România, iar Vestmoldtransgaz a sistat lucrările.

Unul dintre satele din Aroneanu, Şorogari, ar putea avea gaz chiar de anul acesta, însă nu este meritul primarului, ci al unui unui investitor imobiliar, care doreşte să tragă o conductă de gaz, pe cheltuiala sa. Surse apropiate omului de afaceri susţin că acesta i-ar fi propus lui Moruzi să susţină 40% din investiţie pentru a aduce gaz în toată comuna, însă acesta ar fi refuzat.

Nu am primit nicio ofertă concretă“, se scuză edilul.

 

Primarul Moruzi spune, dar nu face

Asfalt... la Sfântu’ Aşteaptă

Locuitorii au slabe speranţe şi pentru punerea la punct a străzilor principale din comună, în condiţiile în care singura stradă asfaltată este cea de la intrarea dinspre Iaşi până la Rediu Aldei. În rest, toate drumurile din Aroneanu sunt pietruite sau din pământ. Şi lucrurile vor mai dura aşa cel puţin câţiva ani deoarece primarul Moruzi intenţionează să rezolve întâi problema canalizării, iar după aceea să asfalteze drumurile. „Au fost obţinute certificatele de racordare pentru staţiile de pompare a apelor uzate 1 şi 2. Urmează semnarea contractelor de furnizare a energiei electrice, iar după montarea contoarelor se vor efectua probe în vederea predării lucrării către ApaVital“, zice primarul.

Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Aroneanu stă cel mai rău

Viaţa tihnită şi confortabilă sperată de cei care şi-au construit case în comuna învecinată Iaşului s-a transformat în coşmar. Gunoiul nu a fost ridicat cu lunile, drumurile sunt vai de capul lor, iar aducţiunea la reţeaua de gaze este un proiect îndepărtat.

Sunt locuitori ai Iaşului, „la o azvârlitură de băţ” de centrul oraşului reşedinţă de judeţ, dar nu au condiţiile minime ale unui trai decent. Cu maşina nu fac mai mult de cinci minute până în Târgu Cucu, mult mai puţin decât un ieşean din cartierele CUG sau Dacia, şi, totuşi, locuitorii din Aroneanu nu au drumuri asfaltate, gaz, canalizare şi, poate cel mai grav, un serviciu de salubritate.

 

Duceau deşeurile, cu maşina, în oraş

Încă din vara lui 2017, operatorul Salubris a ridicat din ce în ce mai rar gunoiul din Aroneanu, ajungându-se ca, din octombrie şi până în decembrie, să nu mai treacă aproape deloc prin comună. În aceste condiţii, locuitorii, chiar dacă plăteau taxa de salubritate de 8 lei de persoană, lunar, au fost nevoiţi să-şi ducă singuri gunoiul la pubele din municipiul Iaşi.

Primarul liberal Benoni Moruzi susţine că problemele cu salubritatea ar fi cauzate de locuitori, care aruncă prea mult gunoi. „Dintotdeauna s-a reclamat cantitatea mare de gunoi pe care o colecta operatorul, raportat la numărul de utilizatori ai serviciului. Acest aspect a atins cote alarmante în vara anului 2017, când s-a ajuns ca într-o singură săptămână să se colecteze cantitatea de 12 tone/săptămână, respectiv 48 tone în patru săptămâni. Acesta a fost şi motivul pentru care operatorul nu termina de ridicat gunoiul menajer într-o zi, fiind nevoit să revină şi a doua zi“, spune Moruzi.

 

Lăsaţi cu gunoiul în curte

Problemele intervenite între comuna Aroneanu şi Salubris, după cum spune Moruzi, au fost ca urmare a facturilor foarte mari emise, care au depăşit contractul asumat de părţi (aproximativ 400.000 de lei, faţă de valoarea contractată de 130.000 de lei). Primăria a refuzat să mai efectueze plăţile, Salubris nu a mai ridicat gunoiul timp de câteva luni, iar singurii care au avut de suferit au fost locuitorii. „Asumarea unor plăţi în afara condiţiilor contractuale ar constitui un abuz, motiv pentru care facturile emise au fost returnate şi neînregistrate în contabilitate“, zice Moruzi.

Cu gunoiul ridicat sporadic din luna septembrie şi până în prezent, oamenii din Aroneanu au ajuns la disperare, mulţi ameninţând pe pagina de Facebook a comunei că vor aduce gunoiul şi îl vor lăsa în faţa Primăriei.

Greaţă şi ruşine... Nici nu ştiu în ce ordine. Asfalt nu, gaz nu, canalizare nu, acum nici gunoi? Într-o comună adiacentă Iaşului?! Să stăm ca şobolanii între munţi de gunoaie? Vă mai bateţi mult joc de noi pe banii noştri?“, a scris George Maftei. Şi Sebi are o reacţie dură: „Aş dori să ştiu pentru ce plătesc taxa de salubritate? Ca să mi se ridice gunoiul o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună?“

 

Un alt contract, aceleaşi probleme

În luna decembrie 2017, Primăria Aroneanu a selectat, prin serviciul electronic de achiziţii publice, firma SC Edil Industry SRL ca să se ocupe de salubritatea în comună. Preţul perceput de această firmă este de 71 de lei/mc.

Ridicarea gunoiului se va face o dată pe lună, dar edilul se încurcă în date. „Cât gunoi se produce într-o gospodărie? Aproximativ 10 kilograme de gunoi la două zile. Un tomberon dat de noi are 240 de litri. Este suficient pentru o săptămână... chiar pentru o lună. Şi... oricum, gunoiul se va ridica la două săptămâni“, se fâstâceşte Moruzi, care visează la un contract încheiat în cadrul sistemului integrat, proiect derulat de Consiliul Judeţean: „Urmează să se finalizeze contractul de salubrizare integrat la nivelul întregului judeţ, ocazie cu care tariful va fi unic în toată zona rurală. Contractul de salubrizare cu Edil are clauză de încetare data la care devine funcţional proiectul prin cadrul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor la nivelul judeţului Iaşi.“

 

Gaz, poate peste câţiva ani

O altă mare problemă pentru locuitorii din Aroneanu este lipsa gazului.

Ar fi două soluţii. Una valabilă din 2007-2009, cu înţepare undeva în bulevardul Metalurgiei şi de acolo să venim cu gazul. Din păcate, ne costă undeva la un milion de euro să aducem reţeaua până la intrarea în sat. A doua variantă este să ne conectăm la gazoductul care leagă Iaşul de Ungheni. Aşteptăm avizul de la Transgaz pentru a demara conectarea la gazoduct“, afirmă Moruzi.

Asta înseamnă cel puţin cinci ani de aşteptare, dacă nu mai mult, din momentul conectării, mai ales că partea moldoveană nu mai pare interesată să ia gaz din România, iar Vestmoldtransgaz a sistat lucrările.

Unul dintre satele din Aroneanu, Şorogari, ar putea avea gaz chiar de anul acesta, însă nu este meritul primarului, ci al unui unui investitor imobiliar, care doreşte să tragă o conductă de gaz, pe cheltuiala sa. Surse apropiate omului de afaceri susţin că acesta i-ar fi propus lui Moruzi să susţină 40% din investiţie pentru a aduce gaz în toată comuna, însă acesta ar fi refuzat.

Nu am primit nicio ofertă concretă“, se scuză edilul.

 

Primarul Moruzi spune, dar nu face

Asfalt... la Sfântu’ Aşteaptă

Locuitorii au slabe speranţe şi pentru punerea la punct a străzilor principale din comună, în condiţiile în care singura stradă asfaltată este cea de la intrarea dinspre Iaşi până la Rediu Aldei. În rest, toate drumurile din Aroneanu sunt pietruite sau din pământ. Şi lucrurile vor mai dura aşa cel puţin câţiva ani deoarece primarul Moruzi intenţionează să rezolve întâi problema canalizării, iar după aceea să asfalteze drumurile. „Au fost obţinute certificatele de racordare pentru staţiile de pompare a apelor uzate 1 şi 2. Urmează semnarea contractelor de furnizare a energiei electrice, iar după montarea contoarelor se vor efectua probe în vederea predării lucrării către ApaVital“, zice primarul.

Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Aroneanu stă cel mai rău

Pagina 1 din 2

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Octombrie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Clipul zilei

Go to top