Luni, 16 07 2018

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

Tutun și Ziare, principalul concurent al Amo Press, a abandonat Iașul, după ce Primăria i-a cerut insolvența. Administratorul acuză că nu același tratament a fost aplicat și firmei lui Manuel Onofrei n Amo a ajuns cel mai mare datornic la bugetul local, cu 350.000 de lei, o creștere de 83.000 de lei în numai patru luni. Primăria i-a pus recent poprire pe conturi, patronul fiind în cercul de apropiați ai lui Chirica și Harabagiu.

Și-a eliminat un concurent redutabil cu mâna Primăriei. Manuel Onofrei, patronul firmei Amo Press Retail, a scăpat de concurența celor de la Tutun și Ziare. Ambele firme, care se ocupă cu distribuția ziarelor și a articolelor de papetărie, sunt mari datornice la bugetul local. În fapt, acum ocupă primele două poziții în topul restanțierilor.

 

Prieten cu Chirica

Firmei lui Onofrei, Amo Press Retail, Primăria i-a pus abia recent poprire pe conturi. În cazul celeilalte, Primăria a cerut insolvența. „Nu înțeleg de ce acest tratament inegal din moment ce valoarea datoriilor era cam aceeași”, a declarat Ionuț Biciaga, administrator la Tutun și Ziare. Reprezentanții Primăriei susțin că s-au respectat toți pașii procedurali, fără să explice de unde vine această diferență de abordare.

Nu comentez”, a fost singurul răspuns oferit obsesiv de Onofrei la orice întrebare pe această temă. Despre Manuel Onofrei se știe că se învârte în cercul de apropiați ai șefilor din Palatul Roznovanu, fiind amic atât cu primarul Mihai Chirica cât și cu viceprimarul Gabriel Harabagiu.

 

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă

În acest moment, pe prima poziție în topul datornicilor către bugetul local figurează Amo Press Retail cu restanțe totale de peste 350.000 de lei. Pe locul doi este Tutun și Ziare SRL cu o suma datorată ce depășește 287.000 lei. Aceștia sunt „debitori persoane juridice cu obligații fiscale restante mai mari de 10.000 de lei la 30.09.2017 și neachitate integral până la 31.10”. Exact așa este formularea din tabelul publicat de Primărie pe propriul site.

Aceeași debitori figurau și la 30 iunie, Tutun și Ziare fiind pe poziția a doua cu peste 280.000 lei și Amo Press Retail pe poziția a treia cu 267.000 lei. În doar patru luni, datoriile firmei lui Onofrei au crescut cu aproape 90.000 de lei.

Inexplicabil, Primăria a judecat cu măsuri diferite situațiile celor doi datornici. La Amo Press Retail a instituit poprire pe conturi, iar la Tutun și Ziare SRL a cerut insolvența. Cum explică Primăria această diferență? „S-au adoptat pașii procedurali prevăzuți în legislația în vigoare. Cu siguranță autoritatea locală face tot posibilul pentru recuperarea datoriilor”, a declarat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.

Refuză dialogul
Șefii din Palatul Roznovanu au refuzat să precizeze momentul în care a fost instituită poprirea. Cert e că datoria Amo Press Retail a crescut între iunie și septembrie 2017 cu aproximativ 83.000 de lei. Despre cum s-au acumulat aceste datorii, Manuel Onofrei a refuzat să dea declarații. „Nu comentez”, au fost singurele cuvinte ale acestuia.

 

Cifră de afaceri mare
Potrivit datelor furnizate de Ministerul de Finanțe, Amo Press Retail a avut anul trecut o cifră de afaceri de
13.924.846 lei, cu un profit net de 19.777 lei. Numărul de angajați a fost în 2016 de 58, surse din piață afirmând pentru REPORTER DE IAȘI că Onofrei mai are aproximativ 45 de chioșcuri la stradă, în cele mai bune vaduri din oraș. În 2015, cifra de afaceri a fost de peste 16,6 milioane de lei, profitul net de peste 152.000 lei, iar numărul de angajați a fost de 65.

 

Un „capac” de 20.000 lei


Printr-o altă firmă pe care o controlează, cu denumire apropiată, Amo Press Grup, Manuel Onofrei a încheiat în 2016 un contract cu Compania de Transport Publica (fosta RATP Iași). Prin contract, firma controlată de Onofrei se angaja să aducă 175 de tone de nisip. Valoarea contractului a fost de 89.775 lei, fără TVA. REPORTER DE IAȘI a demonstrat în articolul de acum un an că prin această afacere, Onofrei și-a pus un „capac” de vreo 20.000 lei.

Jonglerii cu tonetele de ziare

 

Acum două luni, ziaristul sportiv Horia Ivanovici i-a adus acuzații grave lui Manuel Onofrei. Astfel, potrivit jurnalistului din Capitală, Onofrei ar fi jonglat cu chioșcurile de ziare de pe o firmă pe alta pentru a scăpa de executare.

I-am pus sechestru şi pe cele 65 de chioşcuri care aparţin firmei Amo Press Retail, cea cu care ne aflăm în litigiu. Când ne-am dus însă cu executorul să-i ridicăm chioşcurile, ne-a prezentat două hârtii antedatate, dubioase, prin care ne-a pus în vedere că nu mai putem să punem sechestru, fiindcă a vândut de urgenţă chioşcurile. O făcătură copilărească, care va fi desfiinţată în Justiţie, pusă la cale de un individ cu adevărat disperat“, a spus Horia Ivanovici.

Tonetele ar fi fost vândute către Amo Press Group și, în aceeași zi, închiriate către Amo Press Retail, ambele firme fiind ale lui Onofrei.

Tutun și Ziare, principalul concurent al Amo Press, a abandonat Iașul, după ce Primăria i-a cerut insolvența. Administratorul acuză că nu același tratament a fost aplicat și firmei lui Manuel Onofrei n Amo a ajuns cel mai mare datornic la bugetul local, cu 350.000 de lei, o creștere de 83.000 de lei în numai patru luni. Primăria i-a pus recent poprire pe conturi, patronul fiind în cercul de apropiați ai lui Chirica și Harabagiu.

Și-a eliminat un concurent redutabil cu mâna Primăriei. Manuel Onofrei, patronul firmei Amo Press Retail, a scăpat de concurența celor de la Tutun și Ziare. Ambele firme, care se ocupă cu distribuția ziarelor și a articolelor de papetărie, sunt mari datornice la bugetul local. În fapt, acum ocupă primele două poziții în topul restanțierilor.

 

Prieten cu Chirica

Firmei lui Onofrei, Amo Press Retail, Primăria i-a pus abia recent poprire pe conturi. În cazul celeilalte, Primăria a cerut insolvența. „Nu înțeleg de ce acest tratament inegal din moment ce valoarea datoriilor era cam aceeași”, a declarat Ionuț Biciaga, administrator la Tutun și Ziare. Reprezentanții Primăriei susțin că s-au respectat toți pașii procedurali, fără să explice de unde vine această diferență de abordare.

Nu comentez”, a fost singurul răspuns oferit obsesiv de Onofrei la orice întrebare pe această temă. Despre Manuel Onofrei se știe că se învârte în cercul de apropiați ai șefilor din Palatul Roznovanu, fiind amic atât cu primarul Mihai Chirica cât și cu viceprimarul Gabriel Harabagiu.

 

Pentru unii mumă, pentru alții ciumă

În acest moment, pe prima poziție în topul datornicilor către bugetul local figurează Amo Press Retail cu restanțe totale de peste 350.000 de lei. Pe locul doi este Tutun și Ziare SRL cu o suma datorată ce depășește 287.000 lei. Aceștia sunt „debitori persoane juridice cu obligații fiscale restante mai mari de 10.000 de lei la 30.09.2017 și neachitate integral până la 31.10”. Exact așa este formularea din tabelul publicat de Primărie pe propriul site.

Aceeași debitori figurau și la 30 iunie, Tutun și Ziare fiind pe poziția a doua cu peste 280.000 lei și Amo Press Retail pe poziția a treia cu 267.000 lei. În doar patru luni, datoriile firmei lui Onofrei au crescut cu aproape 90.000 de lei.

Inexplicabil, Primăria a judecat cu măsuri diferite situațiile celor doi datornici. La Amo Press Retail a instituit poprire pe conturi, iar la Tutun și Ziare SRL a cerut insolvența. Cum explică Primăria această diferență? „S-au adoptat pașii procedurali prevăzuți în legislația în vigoare. Cu siguranță autoritatea locală face tot posibilul pentru recuperarea datoriilor”, a declarat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.

Refuză dialogul
Șefii din Palatul Roznovanu au refuzat să precizeze momentul în care a fost instituită poprirea. Cert e că datoria Amo Press Retail a crescut între iunie și septembrie 2017 cu aproximativ 83.000 de lei. Despre cum s-au acumulat aceste datorii, Manuel Onofrei a refuzat să dea declarații. „Nu comentez”, au fost singurele cuvinte ale acestuia.

 

Cifră de afaceri mare
Potrivit datelor furnizate de Ministerul de Finanțe, Amo Press Retail a avut anul trecut o cifră de afaceri de
13.924.846 lei, cu un profit net de 19.777 lei. Numărul de angajați a fost în 2016 de 58, surse din piață afirmând pentru REPORTER DE IAȘI că Onofrei mai are aproximativ 45 de chioșcuri la stradă, în cele mai bune vaduri din oraș. În 2015, cifra de afaceri a fost de peste 16,6 milioane de lei, profitul net de peste 152.000 lei, iar numărul de angajați a fost de 65.

 

Un „capac” de 20.000 lei


Printr-o altă firmă pe care o controlează, cu denumire apropiată, Amo Press Grup, Manuel Onofrei a încheiat în 2016 un contract cu Compania de Transport Publica (fosta RATP Iași). Prin contract, firma controlată de Onofrei se angaja să aducă 175 de tone de nisip. Valoarea contractului a fost de 89.775 lei, fără TVA. REPORTER DE IAȘI a demonstrat în articolul de acum un an că prin această afacere, Onofrei și-a pus un „capac” de vreo 20.000 lei.

Jonglerii cu tonetele de ziare

 

Acum două luni, ziaristul sportiv Horia Ivanovici i-a adus acuzații grave lui Manuel Onofrei. Astfel, potrivit jurnalistului din Capitală, Onofrei ar fi jonglat cu chioșcurile de ziare de pe o firmă pe alta pentru a scăpa de executare.

I-am pus sechestru şi pe cele 65 de chioşcuri care aparţin firmei Amo Press Retail, cea cu care ne aflăm în litigiu. Când ne-am dus însă cu executorul să-i ridicăm chioşcurile, ne-a prezentat două hârtii antedatate, dubioase, prin care ne-a pus în vedere că nu mai putem să punem sechestru, fiindcă a vândut de urgenţă chioşcurile. O făcătură copilărească, care va fi desfiinţată în Justiţie, pusă la cale de un individ cu adevărat disperat“, a spus Horia Ivanovici.

Tonetele ar fi fost vândute către Amo Press Group și, în aceeași zi, închiriate către Amo Press Retail, ambele firme fiind ale lui Onofrei.

Politicianul britanic eurosceptic Nigel Farage este „persoană de interes” în ancheta din SUA privind presupusele legături ale echipei de campaniei a lui Donald Trump cu Moscova, informează The Guardian, care citează mai multe surse.

 

Farage ar fi ajuns în ancheta FBI din cauza legăturilor pe care și el le avea cu oamenii lui Trump, dar și cu Julian Assange, fondatorul WikiLeaks.

 

Aeroportul din Iași a ajuns, anul trecut, în top la creşterea numărului de pasageri la nivel european. Dacă ani de zile, pista de la Iaşi asigura o singură destinaţie externă directă, respectiv Viena, acum sunt zeci de curse în toată Europa. Cifrele prezentate recent de oficialii instituției arată rapiditatea cu care creşte cea mai estică aerogară din Uniunea Europeană.

 

Astfel, numărul celor care au tranzitat aeroportul ieşean luna trecută a depăşit 73.600 de călători, în creştere cu 55,7% faţă de perioada similară a lui 2016. În jur de 76.000 de pasageri au fost raportaţi şi în prima lună a acestui an. Dacă privim însă datele de trafic din urmă cu mai bine de un deceniu, evoluţia este de-a dreptul impresionantă. Potrivit unui raport al Consiliului Judeţean Iaşi, la nivelul întregului an 2006 au fost înregistraţi 71.378 de pasageri, practic cât într-o lună din 2017.

Paul Brummel, ambasadorul Marii Britanii în România, a povestit într-un articol pe blogul oficial al instituției diplomatice despre legăturile mai puțin știute ale Casei Regale Britanice cu România.

 

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Iulie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          

Clipul zilei

Go to top