Duminica, 21 01 2018

Ploieştiul este un exemplu demn de urmat, ba chiar depăşit. Consultantul investiţiei, fostul fotbalist Vivi Răchită, a povestit că arena din Ploieşti, extrem de lăudată la momentul inaugurării, a fost ridicată în circa un an, parţial cu bani de la bugetul local, parţial dintr-un împrumut al Primăriei.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti. Sunt doar o parte dintre oraşele mari care se pot mândri cu stadioane noi, la cele mai ridicate standarde internaţionale. Recent a fost finalizat stadionul de la Târgu Jiu şi urmează construirea unor stadioane noi la Alexandria, Timişoara sau Arad.

 

Vechi de aproape 60 de ani

Cel mai mare oraş din zona Moldova, Iaşul nu beneficiază însă, de o asemenea arenă, stadionul „Emil Alexandrescu“ fiind inaugurat în 1960. După câteva modificări, stadionul are acum o capacitate de 11.481 de locuri.

În condiţiile în care Iaşul este „sărit” de fiecare dată de la bugetul central atunci când se vorbeşte despre o asemenea investiţie, o variantă ar fi construirea unui nou stadion nou, cu bani de la bugetul local. Varianta este viabilă, mai ales că amplasamentul a fost deja identificat, primarul Mihai Chirica vorbind despre zona Moara de Vânt.

 

Ploieşti: Cost sub Arena Naţională şi Cluj Arena

Fosta glorie a Petrolului, Valeriu Răchita, a explicat, pentru REPORTER DE IAŞI, cum o asemenea investiţie a fost posibilă la Ploieşti. „Iniţial, în 2010, am dorit să facem un stadion pe structură metalică şi costurile ar fi fost de 7 milioane de euro. După ce am discutat cu primarul şi după ce au fost consultaţi ploieştenii, s-a decis construirea unui stadion trainic şi s-a optat pentru o structură de beton. Lucrările au început în 2010 şi anul următorul stadionul a fost gata. Banii au venit în totalitate de la bugetul local, pentru o parte din bani făcându-se un credit pentru o perioadă de şapte ani. În calitate de consultant al primarului pe probleme de sport, chiar eu am făcut caietul de sarcini şi am participat la licitaţie. De construirea stadionului s-a ocupat firma Alpine Bau, cea care a construit şi Allianz Arena din München. În final, costul a fost de o mie şi ceva de euro pe metro pătrat, cu mult sub sumele construite pentru «Arena Naţională» sau «Cluj Arena»“, spune Vivi Răchită.

 

Răchită: „Iaşul merită un asemenea stadion“

Fundaşul care se identifică cu anii de glorie ai Petrolului consideră că un oraş de mărimea Iaşului merită să aibă un stadion modern. „Sunt convins că dacă acest lucru s-ar dori într-adevăr, ar fi posibil la Iaşi. Vorbim despre cel mai mare oraş din zona Moldovei, cu un buget pe măsură. Nu cred că ar fi o problemă construirea unui stadion de 15.000-20.000 de locuri. Ştiu stadionul din Copou, care are pistă şi este foarte vechi. Iaşul are echipă de primă ligă, a jucat recent în cupele europene. În plus, acolo ar putea juca în cupele europene şi FC Botoşani, cealaltă echipă din zona Moldovei din Liga I. Ar fi o investiţie pentru întreg oraşul, acolo putând fi organizate şi alte evenimente cultural-artistice“, adaugă Răchită.

 

Necesar: aproximativ 32-35 milioane de lei

Fostul manager al Petrolului Ploieşti consideră că suma necesară pentru ridicarea unui stadion modern la Iaşi ar putea fi susţinut din bugetul de investiţii. „Suma nu este foarte mare dacă ţinem cont că pentru modernizarea unei banale străzi de un kilometru se cheltuie aproximativ un milion de euro“, mai zice Răchită.

În 2017, Iaşul a avut un buget de dezvoltare de peste 207 milioane de lei. Pentru construirea unui stadion, ar fi necesari, potrivit lui Răchită, aproximativ 32-35 milioane de lei. Construirea stadionului ar putea fi eşalonată, din punctul de vedere al bugetului, pentru doi-trei ani, astfel că efortul financiar anual ar fi mult mai mic şi nici nu ar fi necesar vreun împrumut bancar.

 

Chirica vrea arenă de 55 milioane de euro

Primarul Mihai Chirica a inclus proiectul noului stadion pe lista celor 17 proiecte de investiţii pentru oraş. El a cerut de la Guvern 55 de milioane de euro pentru un stadion nou, cu 40.000 de locuri, gest interpretat de criticii săi drept unul populist de vreme ce se află în conflict cu Puterea de la Bucureşti drept pentru care la Iaşi ajung cu ţârâita bani din bugetul central.

Teleormanul, un judeţ cu o populaţie mult mai mică decât a Iaşului, va avea un stadion modern la Alexandria. Iaşul este mai îndreptăţit să aibă un asemenea stadion”, a spus Mihai Chirica.

Suma de 55 de milioane de euro este exact cea oferită de Compania Naţională de Investiţii, de la buget, pentru noul stadion „Oblemenco“ din Craiova.

REPORTER DE IAŞI a solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga, un punct de vedere legat de posibilitatea ca investiţia pentru un nou stadion să fie făcută de la bugetul local, însă nu a primit niciun răspuns.

 

Stadionul Letna este utilizat de naţionala Cehiei

Un exemplu: Stadionul „Letna“

Deşi Chirica îşi doreşte un stadion de 40.000 de locuri, acest lucru pare a nu se justifica la un oraş de mărimea Iaşului.

În Praga, un oraş cu o populaţie de 1,2 milioane locuitori, „Generali Arena“ sau Stadionul „Letna“, cum este cunoscut de microbişti, are o capacitate de puţin peste 19.000 de locuri şi este folosit de formaţia Sparta Praga, dar şi de echipa naţională a Cehiei.

Stadionul a fost construit în 1921 şi a avut iniţial 35.000 de locuri. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe modernizări şi a ajuns la capacitatea actuală după ce s-a renunţat la pistă şi toate tribunele au fost acoperite. Nici celelalte arene funcţionale din Praga nu depăşesc 20.000 de locuri.

Ploieştiul este un exemplu demn de urmat, ba chiar depăşit. Consultantul investiţiei, fostul fotbalist Vivi Răchită, a povestit că arena din Ploieşti, extrem de lăudată la momentul inaugurării, a fost ridicată în circa un an, parţial cu bani de la bugetul local, parţial dintr-un împrumut al Primăriei.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti. Sunt doar o parte dintre oraşele mari care se pot mândri cu stadioane noi, la cele mai ridicate standarde internaţionale. Recent a fost finalizat stadionul de la Târgu Jiu şi urmează construirea unor stadioane noi la Alexandria, Timişoara sau Arad.

 

Vechi de aproape 60 de ani

Cel mai mare oraş din zona Moldova, Iaşul nu beneficiază însă, de o asemenea arenă, stadionul „Emil Alexandrescu“ fiind inaugurat în 1960. După câteva modificări, stadionul are acum o capacitate de 11.481 de locuri.

În condiţiile în care Iaşul este „sărit” de fiecare dată de la bugetul central atunci când se vorbeşte despre o asemenea investiţie, o variantă ar fi construirea unui nou stadion nou, cu bani de la bugetul local. Varianta este viabilă, mai ales că amplasamentul a fost deja identificat, primarul Mihai Chirica vorbind despre zona Moara de Vânt.

 

Ploieşti: Cost sub Arena Naţională şi Cluj Arena

Fosta glorie a Petrolului, Valeriu Răchita, a explicat, pentru REPORTER DE IAŞI, cum o asemenea investiţie a fost posibilă la Ploieşti. „Iniţial, în 2010, am dorit să facem un stadion pe structură metalică şi costurile ar fi fost de 7 milioane de euro. După ce am discutat cu primarul şi după ce au fost consultaţi ploieştenii, s-a decis construirea unui stadion trainic şi s-a optat pentru o structură de beton. Lucrările au început în 2010 şi anul următorul stadionul a fost gata. Banii au venit în totalitate de la bugetul local, pentru o parte din bani făcându-se un credit pentru o perioadă de şapte ani. În calitate de consultant al primarului pe probleme de sport, chiar eu am făcut caietul de sarcini şi am participat la licitaţie. De construirea stadionului s-a ocupat firma Alpine Bau, cea care a construit şi Allianz Arena din München. În final, costul a fost de o mie şi ceva de euro pe metro pătrat, cu mult sub sumele construite pentru «Arena Naţională» sau «Cluj Arena»“, spune Vivi Răchită.

 

Răchită: „Iaşul merită un asemenea stadion“

Fundaşul care se identifică cu anii de glorie ai Petrolului consideră că un oraş de mărimea Iaşului merită să aibă un stadion modern. „Sunt convins că dacă acest lucru s-ar dori într-adevăr, ar fi posibil la Iaşi. Vorbim despre cel mai mare oraş din zona Moldovei, cu un buget pe măsură. Nu cred că ar fi o problemă construirea unui stadion de 15.000-20.000 de locuri. Ştiu stadionul din Copou, care are pistă şi este foarte vechi. Iaşul are echipă de primă ligă, a jucat recent în cupele europene. În plus, acolo ar putea juca în cupele europene şi FC Botoşani, cealaltă echipă din zona Moldovei din Liga I. Ar fi o investiţie pentru întreg oraşul, acolo putând fi organizate şi alte evenimente cultural-artistice“, adaugă Răchită.

 

Necesar: aproximativ 32-35 milioane de lei

Fostul manager al Petrolului Ploieşti consideră că suma necesară pentru ridicarea unui stadion modern la Iaşi ar putea fi susţinut din bugetul de investiţii. „Suma nu este foarte mare dacă ţinem cont că pentru modernizarea unei banale străzi de un kilometru se cheltuie aproximativ un milion de euro“, mai zice Răchită.

În 2017, Iaşul a avut un buget de dezvoltare de peste 207 milioane de lei. Pentru construirea unui stadion, ar fi necesari, potrivit lui Răchită, aproximativ 32-35 milioane de lei. Construirea stadionului ar putea fi eşalonată, din punctul de vedere al bugetului, pentru doi-trei ani, astfel că efortul financiar anual ar fi mult mai mic şi nici nu ar fi necesar vreun împrumut bancar.

 

Chirica vrea arenă de 55 milioane de euro

Primarul Mihai Chirica a inclus proiectul noului stadion pe lista celor 17 proiecte de investiţii pentru oraş. El a cerut de la Guvern 55 de milioane de euro pentru un stadion nou, cu 40.000 de locuri, gest interpretat de criticii săi drept unul populist de vreme ce se află în conflict cu Puterea de la Bucureşti drept pentru care la Iaşi ajung cu ţârâita bani din bugetul central.

Teleormanul, un judeţ cu o populaţie mult mai mică decât a Iaşului, va avea un stadion modern la Alexandria. Iaşul este mai îndreptăţit să aibă un asemenea stadion”, a spus Mihai Chirica.

Suma de 55 de milioane de euro este exact cea oferită de Compania Naţională de Investiţii, de la buget, pentru noul stadion „Oblemenco“ din Craiova.

REPORTER DE IAŞI a solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga, un punct de vedere legat de posibilitatea ca investiţia pentru un nou stadion să fie făcută de la bugetul local, însă nu a primit niciun răspuns.

 

Stadionul Letna este utilizat de naţionala Cehiei

Un exemplu: Stadionul „Letna“

Deşi Chirica îşi doreşte un stadion de 40.000 de locuri, acest lucru pare a nu se justifica la un oraş de mărimea Iaşului.

În Praga, un oraş cu o populaţie de 1,2 milioane locuitori, „Generali Arena“ sau Stadionul „Letna“, cum este cunoscut de microbişti, are o capacitate de puţin peste 19.000 de locuri şi este folosit de formaţia Sparta Praga, dar şi de echipa naţională a Cehiei.

Stadionul a fost construit în 1921 şi a avut iniţial 35.000 de locuri. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe modernizări şi a ajuns la capacitatea actuală după ce s-a renunţat la pistă şi toate tribunele au fost acoperite. Nici celelalte arene funcţionale din Praga nu depăşesc 20.000 de locuri.

Înainte de Crăciun, trei “homeleşi” din Centrul de Urgenţă “C.A Rosetti” au fost daţi afară cu ajutorul unei firme de pază. Una dintre persoane a avut nevoie de îngrijiri medicale. O femeie a acuzat faptul că şeful Centrului a tras-o de haine, iar un alt bărbat că psihologul a ţipat: “Afară cu el! Nu mai putem trăia aici de el!”

 

În decurs de numai câteva zile, în preajma Crăciunului, trei persoane asistate social au fost date afară din Centrul de Urgenţă pentru Recuperare şi Integrare Socială „C.A Rosetti”. Instituţia oferă găzduire celor fără adăpost şi este administrată de Direcţia de Asistenţă Comunitară (DAC) care se află în subordinea Primăriei Iaşi.

 

De-abia pot mişca piciorul”

Pentru a-i da afară pe beneficiari, cei de la Centru au chemat de fiecare dată maşina de intervenţie de la Gip Est Security. Aşa s-a întâmplat şi pe 14 decembrie 2017, cu Mariana S., care are probleme mari la un picior, după un accident de muncă suferit în urmă cu câţiva ani. „Domnul Alex (n.r. - şeful Centrului, Alexandru Andrei) mi-a spus că sunt sănătoasă şi că ar fi cazul să plec. I-am spus că sunt bolnavă şi de-abia pot mişca piciorul. Atunci, el a chemat intervenţia. Când au venit cei de la Gip Est Security, domnul Alex m-a tras de haină şi m-a dat afară“, povesteşte femeia.

După câteva nopţi dormite pe stradă, femeia a fost reprimită în Centru după ce a vorbit cu directorul executiv adjunct al DAC, Daniel Ciubotaru.

 

Bătut de firma de pază

În cazul unui bărbat, cei de la firma de pază, veniţi să-l evacueze, au apelat la violenţă fizică pentru a-l scoate din Centru, deşi acesta nu a avut un comportament agresiv.

Întâmplarea a fost filmată de către o altă persoană din Centru. Bărbatul a fost înjurat şi lovit în mod repetat cu bastonul de cauciuc de către unul dintre membrii echipei de intervenţie de la firma de pază.

Pe filmare se vede cum şeful Centrului, Alexandru Andrei, asistă pasiv la agresarea bărbatului. „După ce l-au bătut, am chemat ambulanţa pentru că avea nevoie de îngrijiri medicale“, spune Verginica S., cea care a filmat cele întâmplate.

 

Herţanu: “De 12 ani stai aici pe cheltuiala statului”

Cea de-a treia persoană a fost dată afară din Centru pe 20 decembrie. Gelu Pintilie se află de mai mulţi ani în evidenţele celor de la DAC şi nu de puţine ori a intrat în conflict cu conducerea unităţii după ce a făcut publice problemele cu care se confruntă beneficiarii centrelor deţinute de această instituţie. „Doamna psiholog Margareta Herţanu a fost cea care a chemat intervenţia pentru a mă da afară“, explică Pintilie.

Modul în care a fost dat afară Pintilie a fost filmat de către o altă persoană din Centru. Pe filmare se vede cum Herţanu ţipă la cei de la Gip Est Security şi le solicită în mod agresiv să-l dea afară pe Pintilie. „Afară cu el! Nu mai putem trăia aici de el! De 12 ani stai aici pe cheltuiala statului. Ai familie, ieşi afară!“, spune Margareta Herţanu.

Pintilie a demonstrat recent că mama sa nu are casă şi nici posibilitatea să-l susţină financiar. În momentul în care vede că este filmată, Herţanu încearcă să-i smulgă telefonul celei care filmează şi fuge după aceasta prin Centru pentru a-i lua telefonul mobil. „De ce filmezi? Nu ţi-e bine?! Dă-mi telefonul! Tu eşti aici ca să filmezi?!“, îi spune Herţanu pe un ton răstit, în timp ce încerca să-i smulgă telefonul celei care filma.

 

Dus degeaba la Socola

Cu două seri înainte, cei de la Centru chemaseră Ambulanţa şi Poliţia şi au încercat să-l dea afară pe Pintilie, acuzând că acesta este „nebun“ şi că are un comportament violent. „«Eşti nebun şi nu ai ce căuta aici», mi-a spus Alex Andrei. Au vrut să mă ducă forţat la Socola, dar cei de pe Ambulanţă au spus că nu mă pot forţa. A doua zi, am fost de bună voie la Socola şi doamna doctor Alina Şerban mi-a dat un act cu care pot demonstra că nu sunt nebun. Cred că i-a deranjat actul dat de cei de la Socola“, adaugă Pintilie.

În actul de la spital este consemnat că „pacientul nu are tulburări psihice, este comunicativ în momentul examinării şi nu este o urgenţă psihiatrică.“

 

Minciuna directorului: „Nu-i dăm afară“

Într-un articol anterior publicat de REPORTER DE IAŞI pe tema posibilelor evacuări din Centru, directorul executiv adjunct al Direcţiei, Daniel Ciubotaru, susţinea că niciunul dintre beneficiarii de la „C.A. Rosetti“ nu vor fi daţi afară în această iarnă. „La o parte dintre ei le-au expirat contractele şi căutăm soluţii pentru a prelungi aceste înţelegeri printr-un act adiţional. E vorba despre aproximativ 30 de persoane. Am analizat în comisie dosarul fiecărei persoane şi încercăm să găsim o soluţie pentru a continua să stea în Centru. Aceste persoane nu au putut fi integrate în familie şi nici pe piaţa muncii. Nu dăm pe nimeni afară iarna. Probabil că vom face un act adiţional de prelungire până la primăvară“, zicea Daniel Ciubotaru. Lucru care nu a avut loc.

 

Bătrână, lăsată să moară

În Centrul de Tranzit a fost adusă de Poliţia Locală, în a treia zi de Crăciun, o bătrână în vârstă de 61 de ani care ar fi declarat că a fost victima unui accident rutier. Femeia a fost consultată de medicul şi primită să stea pe C.A. Rosetti, ea fiind o obişnuită a locului. Şi nepotul acesteia este beneficiar al aceleiaşi instituţii.

Deşi acuza nişte dureri la coloană şi avea cancer pulmonar, cei de la Centru nu au chemat Salvarea. A doua seară, femeia a intrat în şoc cardio-respirator şi a murit, medicii veniţi la faţa locului neavând ce să mai facă decât să constate decesul.

Şeful Centrului, Alexandru Andrei, asistă sfidător la unul dintre incidente

 

Înainte de Crăciun, trei “homeleşi” din Centrul de Urgenţă “C.A Rosetti” au fost daţi afară cu ajutorul unei firme de pază. Una dintre persoane a avut nevoie de îngrijiri medicale. O femeie a acuzat faptul că şeful Centrului a tras-o de haine, iar un alt bărbat că psihologul a ţipat: “Afară cu el! Nu mai putem trăia aici de el!”

 

În decurs de numai câteva zile, în preajma Crăciunului, trei persoane asistate social au fost date afară din Centrul de Urgenţă pentru Recuperare şi Integrare Socială „C.A Rosetti”. Instituţia oferă găzduire celor fără adăpost şi este administrată de Direcţia de Asistenţă Comunitară (DAC) care se află în subordinea Primăriei Iaşi.

 

De-abia pot mişca piciorul”

Pentru a-i da afară pe beneficiari, cei de la Centru au chemat de fiecare dată maşina de intervenţie de la Gip Est Security. Aşa s-a întâmplat şi pe 14 decembrie 2017, cu Mariana S., care are probleme mari la un picior, după un accident de muncă suferit în urmă cu câţiva ani. „Domnul Alex (n.r. - şeful Centrului, Alexandru Andrei) mi-a spus că sunt sănătoasă şi că ar fi cazul să plec. I-am spus că sunt bolnavă şi de-abia pot mişca piciorul. Atunci, el a chemat intervenţia. Când au venit cei de la Gip Est Security, domnul Alex m-a tras de haină şi m-a dat afară“, povesteşte femeia.

După câteva nopţi dormite pe stradă, femeia a fost reprimită în Centru după ce a vorbit cu directorul executiv adjunct al DAC, Daniel Ciubotaru.

 

Bătut de firma de pază

În cazul unui bărbat, cei de la firma de pază, veniţi să-l evacueze, au apelat la violenţă fizică pentru a-l scoate din Centru, deşi acesta nu a avut un comportament agresiv.

Întâmplarea a fost filmată de către o altă persoană din Centru. Bărbatul a fost înjurat şi lovit în mod repetat cu bastonul de cauciuc de către unul dintre membrii echipei de intervenţie de la firma de pază.

Pe filmare se vede cum şeful Centrului, Alexandru Andrei, asistă pasiv la agresarea bărbatului. „După ce l-au bătut, am chemat ambulanţa pentru că avea nevoie de îngrijiri medicale“, spune Verginica S., cea care a filmat cele întâmplate.

 

Herţanu: “De 12 ani stai aici pe cheltuiala statului”

Cea de-a treia persoană a fost dată afară din Centru pe 20 decembrie. Gelu Pintilie se află de mai mulţi ani în evidenţele celor de la DAC şi nu de puţine ori a intrat în conflict cu conducerea unităţii după ce a făcut publice problemele cu care se confruntă beneficiarii centrelor deţinute de această instituţie. „Doamna psiholog Margareta Herţanu a fost cea care a chemat intervenţia pentru a mă da afară“, explică Pintilie.

Modul în care a fost dat afară Pintilie a fost filmat de către o altă persoană din Centru. Pe filmare se vede cum Herţanu ţipă la cei de la Gip Est Security şi le solicită în mod agresiv să-l dea afară pe Pintilie. „Afară cu el! Nu mai putem trăia aici de el! De 12 ani stai aici pe cheltuiala statului. Ai familie, ieşi afară!“, spune Margareta Herţanu.

Pintilie a demonstrat recent că mama sa nu are casă şi nici posibilitatea să-l susţină financiar. În momentul în care vede că este filmată, Herţanu încearcă să-i smulgă telefonul celei care filmează şi fuge după aceasta prin Centru pentru a-i lua telefonul mobil. „De ce filmezi? Nu ţi-e bine?! Dă-mi telefonul! Tu eşti aici ca să filmezi?!“, îi spune Herţanu pe un ton răstit, în timp ce încerca să-i smulgă telefonul celei care filma.

 

Dus degeaba la Socola

Cu două seri înainte, cei de la Centru chemaseră Ambulanţa şi Poliţia şi au încercat să-l dea afară pe Pintilie, acuzând că acesta este „nebun“ şi că are un comportament violent. „«Eşti nebun şi nu ai ce căuta aici», mi-a spus Alex Andrei. Au vrut să mă ducă forţat la Socola, dar cei de pe Ambulanţă au spus că nu mă pot forţa. A doua zi, am fost de bună voie la Socola şi doamna doctor Alina Şerban mi-a dat un act cu care pot demonstra că nu sunt nebun. Cred că i-a deranjat actul dat de cei de la Socola“, adaugă Pintilie.

În actul de la spital este consemnat că „pacientul nu are tulburări psihice, este comunicativ în momentul examinării şi nu este o urgenţă psihiatrică.“

 

Minciuna directorului: „Nu-i dăm afară“

Într-un articol anterior publicat de REPORTER DE IAŞI pe tema posibilelor evacuări din Centru, directorul executiv adjunct al Direcţiei, Daniel Ciubotaru, susţinea că niciunul dintre beneficiarii de la „C.A. Rosetti“ nu vor fi daţi afară în această iarnă. „La o parte dintre ei le-au expirat contractele şi căutăm soluţii pentru a prelungi aceste înţelegeri printr-un act adiţional. E vorba despre aproximativ 30 de persoane. Am analizat în comisie dosarul fiecărei persoane şi încercăm să găsim o soluţie pentru a continua să stea în Centru. Aceste persoane nu au putut fi integrate în familie şi nici pe piaţa muncii. Nu dăm pe nimeni afară iarna. Probabil că vom face un act adiţional de prelungire până la primăvară“, zicea Daniel Ciubotaru. Lucru care nu a avut loc.

 

Bătrână, lăsată să moară

În Centrul de Tranzit a fost adusă de Poliţia Locală, în a treia zi de Crăciun, o bătrână în vârstă de 61 de ani care ar fi declarat că a fost victima unui accident rutier. Femeia a fost consultată de medicul şi primită să stea pe C.A. Rosetti, ea fiind o obişnuită a locului. Şi nepotul acesteia este beneficiar al aceleiaşi instituţii.

Deşi acuza nişte dureri la coloană şi avea cancer pulmonar, cei de la Centru nu au chemat Salvarea. A doua seară, femeia a intrat în şoc cardio-respirator şi a murit, medicii veniţi la faţa locului neavând ce să mai facă decât să constate decesul.

Şeful Centrului, Alexandru Andrei, asistă sfidător la unul dintre incidente

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

„Explicaţiile celor de la Primăriei Municipiului Iaşi cu privire la falsul grosolan pe zona de urbanism sunt de un tupeu incredibil”, arată deputatul liberal Marius Bodea într-o declarație de presă, venind și cu o serie de exemplificări la cazul celor 12 blocurilor ridicate în Galata de omul de afaceri Gheorghe Achiței.

 

Sunt ce puţin 2 mari încălcări ale legii care nu pot fi tăgăduite!

Comisiile de recepție sunt direct răspunzătoare pentru stâlpii falși pe Splai Bahlui. Cerințele tehnice din clarificări au aceeași valoare cât caietul de sarcini, fiind parte din acesta. O spun doi experți în achiziții publice. În aceste condiții este inexplicabil de ce Primăria a cerut, pe ambele splaiuri ale Bahluiului, un anumit tip de stâlpi ornamentali de iluminat, dar a recepționat cu totul altceva. PNL cere anchetă în cazul celor două licitații.

 

Primarul Mihai Chirica refuză să facă lumină în scandalul stâlpilor de pe cele două maluri ale Bahluiului. „În calitate de consilier local, am cerut să văd dosarele de achiziție privind cele două licitații pentru modernizarea Splai Bahlui Mal Stâng și Splai Bahlui Mal Drept. Mi s-a spus să nu mă duc la Primărie, că nu-mi vor fi date, ci să aștept un răspuns scris”, a declarat Răzvan Timofciuc, consilier local PNL.

Comisiile de recepție sunt direct răspunzătoare pentru stâlpii falși pe Splai Bahlui. Cerințele tehnice din clarificări au aceeași valoare cât caietul de sarcini, fiind parte din acesta. O spun doi experți în achiziții publice. În aceste condiții este inexplicabil de ce Primăria a cerut, pe ambele splaiuri ale Bahluiului, un anumit tip de stâlpi ornamentali de iluminat, dar a recepționat cu totul altceva. PNL cere anchetă în cazul celor două licitații.

 

Primarul Mihai Chirica refuză să facă lumină în scandalul stâlpilor de pe cele două maluri ale Bahluiului. „În calitate de consilier local, am cerut să văd dosarele de achiziție privind cele două licitații pentru modernizarea Splai Bahlui Mal Stâng și Splai Bahlui Mal Drept. Mi s-a spus să nu mă duc la Primărie, că nu-mi vor fi date, ci să aștept un răspuns scris”, a declarat Răzvan Timofciuc, consilier local PNL.

Aproape 6.400 de lei: suma ce mai mare achitată de municipalitate pentru un autovehicul stricat. Municipalitatea are pe rol zeci de procese în care i se impută plata reparaţiilor necesare maşinilor care se strică în gropile din municipiul Iaşi. Despăgubirile rezultate din dosarele încheiate în perioada recentă se ridică la circa 20.000 de lei. Asfaltatorul Primăriei susţine că numărul proceselor a scăzut după ce au fost modernizate multe străzi din oraş.

 

Anual, Primăria Iaşi pierde zeci de procese cu firmele de asigurări, motivul fiind dat de gropile din carosabil. Citadin, societatea de asfaltări a Primăriei, este prinsă la mijloc şi strânsă cu uşa de către municipalitate să îşi asume o parte din vină, în calitate de chemat în garanţie. Procesele pot dura şi până la 5 ani de zile, media soluţiilor nefavorabile Primăriei fiind net superioară celor câştigate.

 

Pagina 1 din 9

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Januarie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Clipul zilei

Go to top