Artista suedeză Marie Fredriksson, solista trupei Roxette, a murit luni, la vârsta de 61 de ani, în urma unei boli îndelungate.
O femeie din judeţul Argeş şi-a dat foc vineri dimineaţă, după care s-a aruncat într-un lac din curtea unei rude, ea fiind găsită pe malul apei cu arsuri pe 80% din suprafaţa corpului.
Soţul femeii a spus că aceasta a suferit o intervenţie de extirpare a unei tumori pe creier, iar în urma operaţiei medicii au spus că este posibil ca ea să aibă tulburări de comportament.
Fără soluţii de rezervă la aparatura de radioterapie, bolnavii de cancer sunt condamnaţi pentru a doua oară. Ce-ar trebui să-l intereseze pe deputatul Ciuhodaru: să aducă mai multe acceleratoare la Iași. Din ianuarie până în martie, acceleratorul a stat mai mult pe avarie. Sunt pacienți care au făcut 21 de ședințe din schema obligatorie de 35. Restul zilelor, aparatul a fost defect. Anual, sunt peste 1.000 de bolnavi din toată Moldova amânați la tratament. Explicația medicilor: trebuie un număr dublu de aparate, pentru că se strică și e nevoie de „back-up”. În Ljubliana (Slovenia) sunt 8 acceleratoare tocmai din acest motiv. Deputații Ciuhodaru și Bănicioiu au alte preocupări, printre care bătălia pentru ciolan, în timp ce 3 milioane de euro investiți ar salva mii de vieți.
Institutul Regional de Oncologie (IRO) deţine acceleratoare de particule care acţionează interpretând datele şi lansează „razele” doar asupra tumorii localizate 3d. Aceste aparate sofisticate se defectează sau au nevoie de lucrări de întreţinere, iar în acele zile pacienţii pierd şedinţele de radioterapie. Faptul că nu există, în toată Moldova, o soluţie de a le înlocui face ca şedinţele să fie reprogramate. Ce spun medicii? „Pentru o zi, nu este nici o problemă. Există scheme de compensare. De la două-trei zile în plus pauză în tratament, compensarea nu mai este eficientă”.
Fără soluţii de rezervă la aparatura de radioterapie, bolnavii de cancer sunt condamnaţi pentru a doua oară. Ce-ar trebui să-l intereseze pe deputatul Ciuhodaru: să aducă mai multe acceleratoare la Iași. Din ianuarie până în martie, acceleratorul a stat mai mult pe avarie. Sunt pacienți care au făcut 21 de ședințe din schema obligatorie de 35. Restul zilelor, aparatul a fost defect. Anual, sunt peste 1.000 de bolnavi din toată Moldova amânați la tratament. Explicația medicilor: trebuie un număr dublu de aparate, pentru că se strică și e nevoie de „back-up”. În Ljubliana (Slovenia) sunt 8 acceleratoare tocmai din acest motiv. Deputații Ciuhodaru și Bănicioiu au alte preocupări, printre care bătălia pentru ciolan, în timp ce 3 milioane de euro investiți ar salva mii de vieți.
Institutul Regional de Oncologie (IRO) deţine acceleratoare de particule care acţionează interpretând datele şi lansează „razele” doar asupra tumorii localizate 3d. Aceste aparate sofisticate se defectează sau au nevoie de lucrări de întreţinere, iar în acele zile pacienţii pierd şedinţele de radioterapie. Faptul că nu există, în toată Moldova, o soluţie de a le înlocui face ca şedinţele să fie reprogramate. Ce spun medicii? „Pentru o zi, nu este nici o problemă. Există scheme de compensare. De la două-trei zile în plus pauză în tratament, compensarea nu mai este eficientă”.
Instanţele româneşti au avut, în ultimii ani, câteva solicitări de aprobare a eutanasiei. Majoritatea au fost din partea unor persoane cu probleme psihice. Răzvan suferă de o boală îngrozitoare şi nu doreşte să devină o povară pentru cunoscuţi şi fiica lui. Într-o zi nu s-a putut ridica timp de 4 ore de pe jos. A cerut oficial să i se curme viaţa, dar încă nu a primit răspuns. Şansele sale sunt nule: au fost deja câteva persoane care s-au adresat judecătorilor şi nu li s-au acceptat acest gen de cereri. Este şi situaţia altui ieşean, Maricel Postolache. Despre această opţiune, REPORTER DE IAŞI prezintă punctele de vedere ale judecătorilor, psihologilor, societăţii civile şi preoţilor.
Caz cutremurător: un ieşean a cerut Ministerului Sănătăţii să fie eutanasiat. Bărbatul suferă de câţiva ani de o boală cruntă: acromegalie. Boala îi degradează zilnic starea de sănătate, ajungând la o limită insuportabilă de durere. „Nu vreau nimănui să-i fie milă de mine. Nu vreau să aştept moartea, pentru ca, mai apoi, prietenii să spună uşuraţi că bine că s-a dus”, spune ieşeanul. El îşi doreşte o moarte decentă şi să nu fie judecat de societate.
