Puzderie de boli
Bărbatul, care suferea de mai multe boli cronice, a fost arestat preventiv şase luni în 2011, iar după ce a fost condamnat definitiv, la sfârşitul lui 2014, a fost încarcerat în Penitenciarul Iaşi. Deşi, potrivit rudelor, a fost încadrat în gradul I de handicap, s-a constatat pierderea în totalitate a capacităţii de muncă şi de autoîngrijire şi era conectat mereu la un aparat de oxigen, G.C. nu a avut un însoţitor după gratii. „A fost diagnosticat cu edem pulmonar acut, cardiomiopatie dilatativă, fibrilaţie atrială permanentă, tahicardie ventriculară nesusţinută, insuficienţă cardiacă cronică clasa NYHA IV, boală renală cronică stadiul III, avea diabet, era dependent de insulină şi avea şi un stimulator cardiac”, explică unul dintre membrii familiei.
Lapte de la colegi
Deţinutul nu ar fi beneficiat de un tratament corespunzător şi de un regim alimentar bazat pe lactate, cum trebuia. „I se dădea o pungă de lapte pe zi. Împreună cu colegii de cameră, fiindu-ne milă de G.C. îi dădeam porţia noastră de lapte, dar, în zilele în care nu era lapte, C. rămânea flămând toată ziua”, a susţinut unul dintre colegii de cameră ai fostului deţinut.
G.C. a solicitat instanţelor întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, dar acţiunile sale au fost respinse. Pe timpul cât a fost încarcerat, nu i s-a aprobat nicio permisie.
Penitenciarul din Iaşi, chemat să dea explicaţii într-un caz dificil
Plimbat prin toată ţara
De-a lungul timpului, G.C. a fost transferat între Penitenciarele Iaşi, Poarta Albă şi Penitenciarele-Spital Târgu Ocna şi Jilava, iar de mai multe ori a ajuns la spitalele de stat pentru că starea sa se agravase. Trei alţi deţinuţi povestesc că, în septembrie 2015, ieşeanul ar fi fost transferat de la Penitenciarul Iaşi la Spitalul Penitenciar Târgu Ocna cu o dubă, deşi ar fi avut aprobări să fie transportat cu o salvare. Pe drum, i s-a făcut rău, motiv pentru care maşina ar fost oprită de mai multe ori. „L-am întrebat pe şeful de escortă: dacă o să moară cine răspunde de el şi am primit răspunsul pe care nu-l aşteptam de la un om cu cartea şi şcoala pe care o are, că sunt vinovaţi doctorii, nu el”, a povestit unul dintre cei trei.
Medicii au spus agenţilor că e grav
Rudele povestesc că, în iulie anul trecut, G.C. a răcit, iar pentru că se simţea din ce în ce mai rău a fost transferat la Spitalul Parhon, unde a fost internat două săptămâni la Terapie Intensivă şi unde l-au şi vizitat. La începutul lunii august deţinutul a fost transferat la Jilava, iar de atunci familia nu a mai ştiut nimic de el. „Am sunat pe 18-19 august la penitenciar, dar mi-au zis că nu pot să ne ofere date. Pe 23 august am trimis o scrisoare la directorul unităţii pentru a afla informaţii, ştiind starea gravă în care se afla. Pe 27 august am fost anunţaţi că e mort şi să mergem să-i ridicăm corpul. Am aflat apoi că a fost transferat la «Bagdasar Arseni» (în Bucureşti n.r.) iar medicii de acolo ne-au reproşat de ce nu am venit mai devreme pentru că ei le-au spus agenţilor să anunţe familia pentru că starea lui este gravă”, povesteşte ruda bărbatului, menţionând că a primit un răspuns de la conducerea închisorii la trei săptămâni de la deces.
„Doar o cifră în contabilitate”
Deoarece starea lui G.C. s-a deteriorat progresiv „din cauza modului în care a fost tratat pe parcursul ispăşirii pedepsei”, ducând în cele din urmă la deces şi pentru că nu i-ar fi fost respectate drepturile, rudele au dat în judecată Statul Român, Penitenciarul Iaşi şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), solicitând un milion de lei daune morale.
„Din punctul nostru de vedere, Administraţia Naţională a Penitenciarelor are grave lacune în ce priveşte modul în care deţinuţii beneficiază de garantarea dreptului la sănătate. Apreciem că acest condamnat decedat a fost doar o cifră în contabilitate, din perspectiva costurilor de spitalizare care trebuiau achitate către Spitalul Parhon. Cert este că sistemul sanitar din cadrul ANP nu a reuşit să păstreze parametrii medicali obţinuţi de personalul de specialitate din cadrul spitalului Parhon”, a precizat Carmen Diaconu, avocata familiei lui G.C.
Reprezentanţii Penitenciarului ieşean mai trebuie să răspundă de ce nu au chemat la familia la Spitalul „Bagdasar Arseni” unde a murit
Penitenciar: „I-au fost respectate drepturile”
Reprezentanţii Penitenciarului Iaşi susţin că, pe timpul executării pedepsei, G.C. a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege, inclusiv regim alimentar pentru persoane bolnave şi a fost în evidenţa cabinetului medical, fiind internat la infirmerie. Totodată, din datele pe care le deţin reprezentanţii închisorii, „nu reiese faptul că acesta ar fi necesitat însoţitor urmare a încadrării sale în categoria persoanelor cu dizabilităţi”.
„Persoana în cauză a fost prezentată la examene de specialitate, la recomandarea medicilor unităţii sau la recomandarea medicilor specialişti, atât prin intermediul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cât şi a reţelei sanitare publice, urmând tratamentul prescris de aceştia. Orice deţinut beneficiază gratuit de servicii de asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri medicale, acestea fiind asigurate de personal specializat”, a declarat Gabriela Topoliceanu, purtător de cuvânt al Penitenciarului Iaşi.
Aproape 100 de deţinuţi au murit în 2016
98 de deţinuţi au murit anul trecut în reţeaua ANP, respectiv 3,5 la mia de persoane încarcerate. „31 au avut ca şi cauză a decesului boli neoplazice, ceea ce reprezintă 31,63% din totalul deceselor în 2016, comparativ cu anul 2015 unde din totalul de 113 decese, 41 au avut ca si cauză boli neoplazice, ceea ce reprezintă 36,28% din total”, potrivit unei statistici a ANP.
