Moştenire de la bunici
Dan şi Mihai Mititelu sunt doi dintre ieşenii care încearcă de ani de zile să obţină terenul pe care îl are moştenire. „În 1959, când s-a făcut colectivizarea, bunicul meu a fost obligat să dea toate terenurile pe care le deţinea. După Revoluţie, când au început să se dea terenurile înapoi, le-am solicitat înapoi. De la Arhivele Statului am obţinut o hârtie care atestă faptul că bunicul nostru a avut cinci hectare de teren. Până la urmă, s-a hotărât că două dintre acestea sunt situate în tarlaua 119, lângă Lacul Chiriţa şi au ajuns la SCDCB Dancu. Ni s-a comunicat că terenul nu poate fi dat înapoi, dar putem fi acţionari la Staţiune“, spune Dan Mititelu.
„Colectivizare” modernă
Potrivit unui act primit de la SCDCB Iaşi, se atestă faptul că Sevastiţa, mama lui Dan Mititelu, a fost acţionară cu suprafaţa de 2 hectare până în 2013, perioadă în care a primit produse sau anumite sume de bani.
Din 2013 însă, familia Mititelu nu a mai primit nimic în schimbul terenului şi nici nu i s-a comunicat care este soarta acestuia. „Eu am fost plecat mai mulţi ani la muncă în străinătate. Când am revenit în ţară, în urmă cu doi ani, m-am dus să mă interesez ce se întâmplă cu terenul nostru. Aşa am aflat că a ajuns în patrimoniul statului şi ni s-a comunicat nu-l vom mai primi vreodată“, menţionează Dan Mititelu.
Dan Mititelu indică locul unde se află terenul pe care se pare că nu-l va mai primi niciodată
Proces câştigat în primă instanţă
Nemulţumit, Dan Mititelu, împreună cu alţi moştenitori, s-a adresat judecătorilor şi au câştigat, în primă instanţă, procesul pentru cele 2 hectare de teren cu Comisia Judeţeană Iaşi pentru reconstituirea dreptului de proprietate. „Aşteptăm acum să vedem ce se întâmplă la apel. Au mai câştigat şi alţii procesul şi au hotărâre definitivă şi tot nu şi-au luat terenul înapoi“, zice, dezamăgit, Dan Mititelu.
„Ofertă” la Cristeşti
Un alt ieşean care deţinea cu titlu de moştenire 2 hectare ce au ajuns la SCDCB Dancu, Valentin Iacob, a câştigat în instanţă, dar nu a primit terenul nici în ziua de astăzi. „Din 2011 nu am mai primit dividente de la fermă. Am acţionat ferma în instanţă şi ni s-a dat câştig de cauză în 2017. Am fost repartizaţi la Primăria Holboca să fim puşi în posesie. Agenţia Domeniile Statului (ADS – instituţie care deţine terenul şi l-a dat în administrare către SCDCB ) ne-a oferit 2 hectare de teren la Cristeşti-Holboca. Noi nu am fost de acord pentru că dorim terenul pe care l-am avut. Am înţeles că soluţia ar fi un transfer din anexa Holboca la Primăria Iaşi“, menţionează Valentin Iacob, moştenitorul Dobriţei Condurache.
În total sunt peste 30 de persoane care au solicitat aproximativ 50 de hectare de teren de la SCDCB Dancu. O parte dintre aceştia au acceptat terenurile date la Cristeşti, alţii au luat sume de bani, dar marea majoritate continuă să ceară punerea în proprietate pe amplasamentul iniţial.
Trecute peste noapte la Stat
După ce, prin Legea 72/2011, terenurile SCDCB Dancu au fost declarate proprietatea domeniului public şi destinate cercetării, revendicările au ajuns, prin Hotărâre a Comisiei Judeţene de Fond Funciar, în analiza ADS. Instituţia a căutat ca pentru refacerea proprietăţii să apeleze la alte amplasamente disponibile în patrimoniul acesteia, petenţii fiind înscrişi în Anexa 30, o listă cu terenuri din comuna Holboca. „La noi terenul a fost declarat domeniu public de cercetare al statului. Cei care au deţinut terenuri li se repartizează terenuri pe alte locaţii de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar. Staţiunea nu poate da terenuri. Noi nu dispunem de forme legale să punem în proprietate. Ei trebuie să se adreseze acestei Comisii Judeţene“, precizează Şteofil Creangă, directorul SCDCB Dancu.
Cu ajutorul fondurilor de la UR, Staţiunea de la Dancu s-a modernizat
„Au vrut terenul pentru fonduri europene“
Dan Mititelu susţine că SCDCB Dancu a avut nevoie de terenurile oamenilor pentru a putea obţine nişte fonduri europene. „La fermă s-a făcut o mare fraudă. Fiind staţiune experimental, puteai obţine fonduri europene nerambursabile dacă demonstrai că ai o suprafaţă de 500 de hectare de teren şi 100 de capete de animale. Având terenurile date în folosinţă de către adevăraţii proprietari, cei de la Staţiunea de Cercetare au intabulat terenul în baza unei legi din 2011 şi, astfel, s-au făcut proprietari peste noapte pe terenurile oamenilor. Aşa a putut obţine staţiunea de cercetare 250.000 de euro de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea staţiunii. Aveau nevoie de 500 de hectare pentru 100 de vaci? Dacă s-ar sesiza cei de la UE de modul în care s-au împroprietărit, ar trebui să dea banii înapoi“, susţine Mititelu.