Destin trist pentru câteva zeci de minori care au comis infracţiuni, sistemul încercând să-i reabiliteze. Nu a împlinit încă 15 ani, dar are în spate un cazier serios, mai ceva decât mulţi puşcăriaşi cu state vechi. Îl cheamă Gabriel şi este unul dintre cei 22 de copii de la Centrul de ocrotire a minorilor care au comis fapte penale, dar care nu răspund penal pentru că nu au împlinit încă vârsta de 14 ani. Aceştia stau în Complexul de Servicii Sociale (CSS) Târgu Frumos, instituţie din cadrul Protecţiei Copilului.
„Infracţiunile comise de aceşti copii sunt de obicei, furturi, distrugeri, vagabondaj sau consum de substanţe interzise“, spune Gabriela Baltag, directorul CSS Târgu Frumos. Şi Gabriel a comis toate aceste infracţiuni, în mod repetat. Povestea sa este demnă de un scenariu de film şi ascunde drama unui copil a cărui „vină“ este aceea de a fi crescut fără afecţiunea şi sprijinul părinţilor. Gabriel spune că a început să fure de mic şi nu regretă faptele comise. „Aveam11 ani când bunica a decis să ne mutăm din Mogoşeşti în Iaşi. A cumpărat o garsonieră în zona Nicolina. Acolo am cunoscut nişte băieţi mai mari, care mi-au spus că sunt metode uşoare de a face bani“, povesteşte Gabriel.
Destin trist pentru câteva zeci de minori care au comis infracţiuni, sistemul încercând să-i reabiliteze. Nu a împlinit încă 15 ani, dar are în spate un cazier serios, mai ceva decât mulţi puşcăriaşi cu state vechi. Îl cheamă Gabriel şi este unul dintre cei 22 de copii de la Centrul de ocrotire a minorilor care au comis fapte penale, dar care nu răspund penal pentru că nu au împlinit încă vârsta de 14 ani. Aceştia stau în Complexul de Servicii Sociale (CSS) Târgu Frumos, instituţie din cadrul Protecţiei Copilului.
„Infracţiunile comise de aceşti copii sunt de obicei, furturi, distrugeri, vagabondaj sau consum de substanţe interzise“, spune Gabriela Baltag, directorul CSS Târgu Frumos. Şi Gabriel a comis toate aceste infracţiuni, în mod repetat. Povestea sa este demnă de un scenariu de film şi ascunde drama unui copil a cărui „vină“ este aceea de a fi crescut fără afecţiunea şi sprijinul părinţilor. Gabriel spune că a început să fure de mic şi nu regretă faptele comise. „Aveam11 ani când bunica a decis să ne mutăm din Mogoşeşti în Iaşi. A cumpărat o garsonieră în zona Nicolina. Acolo am cunoscut nişte băieţi mai mari, care mi-au spus că sunt metode uşoare de a face bani“, povesteşte Gabriel.
