Cazul femeii cu probleme psihice care a ucis o tânără în metroul bucureştean a reaprins dezbaterile despre modul cum ar trebui să funcţioneze sistemul de prevenţie în domeniul sănătăţii mintale. Medicii spun că un pacient cu boală psihică este un om perfect normal dacă îşi ia tratamentul. Pentru asta, trebuie vizitat periodic de o echipă a spitalului, după ce este externat. La „Socola” acest sistem a funcţionat o perioadă, dar a fost abandonat. Singurele costuri sunt cu maşina: benzină, RCA, schimburi de ulei şi alte consumabile. Personalul există: angajaţii spitalelor de psihiatrie.

Cazul crimei de la metrou, din Bucureşti, a atras atenţia societăţii civile asupra problemei bolnavilor cu tulburări psihice. De ani de zile, unităţile medicale solicită câteva lucruri elementare, care ar fi prevenit, poate, acest caz: recunoaşterea urgenţei în psihiatrie, dezvoltarea mai multor centre de sănătate mintală decât cele existente, crearea şi susţinerea financiară a echipelor mobile. „Acestea fac diferenţa între viaţă şi moarte în cazul acestor bolnavi. Membrii echipelor, persoane instruite în acest sens, se asigură că pacientul îşi ia tratamentul, văd semnele decompensării bolii psihice la timp şi pot interveni rapid. Bolnavul nu-şi face lui rău sau nu ajunge să facă rău altora, este integrat social, este activ. Din păcate, casele de asigurări nu decontează acest tip de serviciu medical”, spune medicul Alexandru Paziuc, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România.

Dotare minimă: calculul

Ce spun specialiştii despre preţul unor echipe mobile care să viziteze pacienţii aflaţi în evidenţele spitalelor de psihiatrie? Că sunt ridicole, în comparaţie cu beneficiile: o maşină, un RCA, două plinuri pe lună, consumabilele. Pe primul an, cu tot cu preţul maşinii de 16.500 de euro (specialiştii consultaţi au indicat Dusterul ca fiind potrivit, de multe ori se ajunge pe drumuri desfundate), suma ajunge la 18.426 de euro. 1.926 de euro costă cele 24 de plinuri de motorină (6.360 de lei), RCA-ul (1.500 de lei) şi consumabilele (1.000 de lei).

„Asta este tot ce trebuie calculat. Pentru că personalul există deja, este personalul angajat acum la Institutul de Psihiatrie, sunt aceiaşi oameni care merg pe teren”, explică fostul manager Lucian Burlea.

10 echipe mobile în județ

În vremea în care conducea institutul, a funcţionat o echipă mobilă care şi-a dovedit eficienţa. „Dădusem maşina directorului pentru acest proiect, nu aveam nevoie de ea. Până la urmă, în 2014, am depus referat pentru achiziţionarea a 4 autoturisme Duster. Erau în planul de investiţii, depus la Ministerul Sănătăţii”, mai spune Burlea.

Nici până acum nu au fost cumpărate, iar reprezentanţii Ministerului Sănătăţii nu ştiu despre soarta referatului. Pentru judeţul Iaşi, ar fi necesare, conform normativelor, 10 centre de sănătate mintală (câte unul la fiecare 80.000 de locuitori), fiecare centru cu maşină şi echipă mobilă. Pentru 10 echipe, preţul pe tot judeţul Iaşi ar fi de sub 200.000 de euro, în primul an. În următorii ani ar mai costa doar motorina, asigurările şi consumabilele: 1.926 euro/an.

Cum lucrează aceste echipe

Specialiştii care au aplicat deja monitorizarea pacienţilor cu ajutorul echipelor mobile spun că acestea sunt compuse din medic, asistent de psihiatrie, psiholog şi asistent social. Au capacitatea de a vizita 20-30 de pacienţi în fiecare săptămână.

„Rolul echipelor mobile este complex. Ei observă nu doar bolnavul, ci şi mediul din jurul lui, comportamentul familiei, al vecinilor, al cunoscuţilor, ajută la integrare. Previn decompensarea, intrarea în criză sau limitează efectele crizelor. Se ajunge chiar la salvarea vieţii bolnavului sau a celor din jur. Da, este o urgenţă crearea echipelor mobile”, a spus doctorul Paziuc.

Acesta afirmă că echipele mai găsesc şi alte cazuri mergând pe teren. Aşa a fost cu Adina Macoiveiciuc, o fată de 19 ani din Moldoviţa hrănită doar cu lapte, cazul fiind mediatizat de aproape toată presa. „A fost descoperită de către echipa noastră mobilă, care a vizitat-o pe mamă. Au văzut fata, au crezut că este mai mică, apoi din discuţie au aflat toată povestea. I-au dat bomboane, le-a refuzat, a spus că nu a mâncat niciodată decât lapte, restul poveştii este cunoscut”, povesteşte Paziuc.

Oprişanu cere implicarea medicilor de familie

Institutul de Psihiatrie Socola are 870 de paturi pe care sunt tratate, anual, 12.000-13.000 de cazuri (aproximativ 10.000 de pacienţi din toată zona Moldovei). Surse din cadrul spitalului ne-au explicat că aproximativ 20% dintre bolnavi sunt, de fapt, cazuri sociale, adică ar fi, în realitate, undeva la 8.000 de pacienţi cu boli psihice.

Actualul manager al unităţii medicale spune că în urmărirea pacienţilor trebuie cooptaţi medicii de familie. „Noi urmărim un pacient care vine în criză până când medicaţia îşi face efectul. Apoi, este externat. Ar trebui ca pacienţii să fie urmăriţi în continuare de medicii de familie, aceştia primesc bani pentru a şti de soarta pacienţilor lor. Aşa era înainte de 1989, spitalele comunicau medicilor de circumscripţie starea pacienţilor la externare, indicaţiile de tratament”, a declarat Gabriel Oprişanu, managerul Institutului.

În trecut, el a cerut decontarea serviciilor efectuate de echipele mobile in teritoriu, dar acest lucru nu a avut loc.

Sistemul actual presupune că, după externare, pacientul este responsabil să-şi ia tratamentul prescris. „Mulţi dintre ei îşi iau pastilele câteva zile, apoi renunţă. Şi încep problemele, tulburările. Pentru că, sub tratament, oamenii aceia sunt perfect normali, au locuri de muncă, sunt activi”, a spus medicul Paziuc.

Medicul Paziuc este unul dintre partizanii sistemului de a merge la pacient

Internarea nevoluntară

Este prevăzută în legislaţie şi aplicată, de exemplu, în urma unui apel telefonic la 112: chiar dacă acesta nu este iniţiat de o rudă de gradul 1, Poliţia ridică cu forţa o persoană care se pune în pericol sau care îi pune în pericol pe alţii.

Poate fi dusă la Psihiatrie, unde este consultată de un medic care poate decide sau nu internarea. La 5 zile de la internare, pacientul este văzut de un alt medic, care îl poate ţine în spital sau îl poate externa. „Din păcate, sistemul nu recunoaşte urgenţa în psihiatrie, deşi ea există, este un pericol pentru viaţa persoanei în criză, care se poate sinucide, şi au fost cazuri, sau pentru cei din jur. Decontările pe urgenţe sunt cu totul altele, în sistemul nostru acestea nu există”, explică medicul Alexandru Paziuc.

Trieste: nici un spital

Regiunea Trieste din Italia nu mai are acum nici un spital de boli psihice. Cazurile sunt diagnosticate la trei centre de sănătate mintală, apoi pacienţii sunt urmăriţi de câteva echipe mobile. Experimentul este considerat reuşit şi numeroase ţări din Europa vor să adopte modelul.

Cazul femeii cu probleme psihice care a ucis o tânără în metroul bucureştean a reaprins dezbaterile despre modul cum ar trebui să funcţioneze sistemul de prevenţie în domeniul sănătăţii mintale. Medicii spun că un pacient cu boală psihică este un om perfect normal dacă îşi ia tratamentul. Pentru asta, trebuie vizitat periodic de o echipă a spitalului, după ce este externat. La „Socola” acest sistem a funcţionat o perioadă, dar a fost abandonat. Singurele costuri sunt cu maşina: benzină, RCA, schimburi de ulei şi alte consumabile. Personalul există: angajaţii spitalelor de psihiatrie.

Cazul crimei de la metrou, din Bucureşti, a atras atenţia societăţii civile asupra problemei bolnavilor cu tulburări psihice. De ani de zile, unităţile medicale solicită câteva lucruri elementare, care ar fi prevenit, poate, acest caz: recunoaşterea urgenţei în psihiatrie, dezvoltarea mai multor centre de sănătate mintală decât cele existente, crearea şi susţinerea financiară a echipelor mobile. „Acestea fac diferenţa între viaţă şi moarte în cazul acestor bolnavi. Membrii echipelor, persoane instruite în acest sens, se asigură că pacientul îşi ia tratamentul, văd semnele decompensării bolii psihice la timp şi pot interveni rapid. Bolnavul nu-şi face lui rău sau nu ajunge să facă rău altora, este integrat social, este activ. Din păcate, casele de asigurări nu decontează acest tip de serviciu medical”, spune medicul Alexandru Paziuc, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România.

Dotare minimă: calculul

Ce spun specialiştii despre preţul unor echipe mobile care să viziteze pacienţii aflaţi în evidenţele spitalelor de psihiatrie? Că sunt ridicole, în comparaţie cu beneficiile: o maşină, un RCA, două plinuri pe lună, consumabilele. Pe primul an, cu tot cu preţul maşinii de 16.500 de euro (specialiştii consultaţi au indicat Dusterul ca fiind potrivit, de multe ori se ajunge pe drumuri desfundate), suma ajunge la 18.426 de euro. 1.926 de euro costă cele 24 de plinuri de motorină (6.360 de lei), RCA-ul (1.500 de lei) şi consumabilele (1.000 de lei).

„Asta este tot ce trebuie calculat. Pentru că personalul există deja, este personalul angajat acum la Institutul de Psihiatrie, sunt aceiaşi oameni care merg pe teren”, explică fostul manager Lucian Burlea.

10 echipe mobile în județ

În vremea în care conducea institutul, a funcţionat o echipă mobilă care şi-a dovedit eficienţa. „Dădusem maşina directorului pentru acest proiect, nu aveam nevoie de ea. Până la urmă, în 2014, am depus referat pentru achiziţionarea a 4 autoturisme Duster. Erau în planul de investiţii, depus la Ministerul Sănătăţii”, mai spune Burlea.

Nici până acum nu au fost cumpărate, iar reprezentanţii Ministerului Sănătăţii nu ştiu despre soarta referatului. Pentru judeţul Iaşi, ar fi necesare, conform normativelor, 10 centre de sănătate mintală (câte unul la fiecare 80.000 de locuitori), fiecare centru cu maşină şi echipă mobilă. Pentru 10 echipe, preţul pe tot judeţul Iaşi ar fi de sub 200.000 de euro, în primul an. În următorii ani ar mai costa doar motorina, asigurările şi consumabilele: 1.926 euro/an.

Cum lucrează aceste echipe

Specialiştii care au aplicat deja monitorizarea pacienţilor cu ajutorul echipelor mobile spun că acestea sunt compuse din medic, asistent de psihiatrie, psiholog şi asistent social. Au capacitatea de a vizita 20-30 de pacienţi în fiecare săptămână.

„Rolul echipelor mobile este complex. Ei observă nu doar bolnavul, ci şi mediul din jurul lui, comportamentul familiei, al vecinilor, al cunoscuţilor, ajută la integrare. Previn decompensarea, intrarea în criză sau limitează efectele crizelor. Se ajunge chiar la salvarea vieţii bolnavului sau a celor din jur. Da, este o urgenţă crearea echipelor mobile”, a spus doctorul Paziuc.

Acesta afirmă că echipele mai găsesc şi alte cazuri mergând pe teren. Aşa a fost cu Adina Macoiveiciuc, o fată de 19 ani din Moldoviţa hrănită doar cu lapte, cazul fiind mediatizat de aproape toată presa. „A fost descoperită de către echipa noastră mobilă, care a vizitat-o pe mamă. Au văzut fata, au crezut că este mai mică, apoi din discuţie au aflat toată povestea. I-au dat bomboane, le-a refuzat, a spus că nu a mâncat niciodată decât lapte, restul poveştii este cunoscut”, povesteşte Paziuc.

Oprişanu cere implicarea medicilor de familie

Institutul de Psihiatrie Socola are 870 de paturi pe care sunt tratate, anual, 12.000-13.000 de cazuri (aproximativ 10.000 de pacienţi din toată zona Moldovei). Surse din cadrul spitalului ne-au explicat că aproximativ 20% dintre bolnavi sunt, de fapt, cazuri sociale, adică ar fi, în realitate, undeva la 8.000 de pacienţi cu boli psihice.

Actualul manager al unităţii medicale spune că în urmărirea pacienţilor trebuie cooptaţi medicii de familie. „Noi urmărim un pacient care vine în criză până când medicaţia îşi face efectul. Apoi, este externat. Ar trebui ca pacienţii să fie urmăriţi în continuare de medicii de familie, aceştia primesc bani pentru a şti de soarta pacienţilor lor. Aşa era înainte de 1989, spitalele comunicau medicilor de circumscripţie starea pacienţilor la externare, indicaţiile de tratament”, a declarat Gabriel Oprişanu, managerul Institutului.

În trecut, el a cerut decontarea serviciilor efectuate de echipele mobile in teritoriu, dar acest lucru nu a avut loc.

Sistemul actual presupune că, după externare, pacientul este responsabil să-şi ia tratamentul prescris. „Mulţi dintre ei îşi iau pastilele câteva zile, apoi renunţă. Şi încep problemele, tulburările. Pentru că, sub tratament, oamenii aceia sunt perfect normali, au locuri de muncă, sunt activi”, a spus medicul Paziuc.

Medicul Paziuc este unul dintre partizanii sistemului de a merge la pacient

Internarea nevoluntară

Este prevăzută în legislaţie şi aplicată, de exemplu, în urma unui apel telefonic la 112: chiar dacă acesta nu este iniţiat de o rudă de gradul 1, Poliţia ridică cu forţa o persoană care se pune în pericol sau care îi pune în pericol pe alţii.

Poate fi dusă la Psihiatrie, unde este consultată de un medic care poate decide sau nu internarea. La 5 zile de la internare, pacientul este văzut de un alt medic, care îl poate ţine în spital sau îl poate externa. „Din păcate, sistemul nu recunoaşte urgenţa în psihiatrie, deşi ea există, este un pericol pentru viaţa persoanei în criză, care se poate sinucide, şi au fost cazuri, sau pentru cei din jur. Decontările pe urgenţe sunt cu totul altele, în sistemul nostru acestea nu există”, explică medicul Alexandru Paziuc.

Trieste: nici un spital

Regiunea Trieste din Italia nu mai are acum nici un spital de boli psihice. Cazurile sunt diagnosticate la trei centre de sănătate mintală, apoi pacienţii sunt urmăriţi de câteva echipe mobile. Experimentul este considerat reuşit şi numeroase ţări din Europa vor să adopte modelul.