Luni, 23 10 2017

Gabriel Gachi

Strategia lui Chirica-Harabagiu în problema cartierului aprobat lui Achiței va fi de aburire prin scoaterea în faţă a argumentului că edificabilul (suprafaţa desfăşurată a celor 12 blocuri) nu depăşeşte indicatorul stabilit în PUZ-ul final: CUT 1,26, adică 15.800 mp construiţi.

 

Greşeala prezentării unei planșe cu doar 6 blocuri va fi considerată irelevantă din punct de vedere legal, cât timp şi planşa cu 12 blocuri se încadrează în indicatorii aprobaţi. Rămâne întrebarea: de câte ori greşeşte Primăria la prezentarea unor planșe în vederea informării publicului? Se întâmplă frecvent sau niciodată?

 

Strategia lui Chirica-Harabagiu în problema cartierului aprobat lui Achiței va fi de aburire prin scoaterea în faţă a argumentului că edificabilul (suprafaţa desfăşurată a celor 12 blocuri) nu depăşeşte indicatorul stabilit în PUZ-ul final: CUT 1,26, adică 15.800 mp construiţi.

 

Greşeala prezentării unei planșe cu doar 6 blocuri va fi considerată irelevantă din punct de vedere legal, cât timp şi planşa cu 12 blocuri se încadrează în indicatorii aprobaţi. Rămâne întrebarea: de câte ori greşeşte Primăria la prezentarea unor planșe în vederea informării publicului? Se întâmplă frecvent sau niciodată?

 

Jurnalismul de tip „Watchdog” este dificil și enervant, dar reprezintă un produs de lux într-o comunitate. E greu să înțelegi bucuria unor ziariști care vor doar să facă anchete în interes public, profesia fiind singurul lucru care le-a mai rămas.

 

Mihai Chirica trăiește în paradigma unui război în care nu mă simt implicat. Latura paranoică a anturajului său se face simțită prin zidurile artificiale ridicate prin tot orașul, între diversele grupuri sociale, economice și chiar culturale. În fiecare zi îi este alimentată psihoza că există o conspirație care îi vrea răul, filtrându-i perceperea realității prin intoxicări administrate cu lingurița. Alunecarea în această paranoie care prinde viteză, ca pe-o pârtie în care ai uitat cum să frânezi, duce la comiterea unor ticăloșii care transced planul profesiunilor noastre – a lui, de primar, a mea, de ziarist.

 

Jurnalismul de tip „Watchdog” este dificil și enervant, dar reprezintă un produs de lux într-o comunitate. E greu să înțelegi bucuria unor ziariști care vor doar să facă anchete în interes public, profesia fiind singurul lucru care le-a mai rămas.

 

Mihai Chirica trăiește în paradigma unui război în care nu mă simt implicat. Latura paranoică a anturajului său se face simțită prin zidurile artificiale ridicate prin tot orașul, între diversele grupuri sociale, economice și chiar culturale. În fiecare zi îi este alimentată psihoza că există o conspirație care îi vrea răul, filtrându-i perceperea realității prin intoxicări administrate cu lingurița. Alunecarea în această paranoie care prinde viteză, ca pe-o pârtie în care ai uitat cum să frânezi, duce la comiterea unor ticăloșii care transced planul profesiunilor noastre – a lui, de primar, a mea, de ziarist.

 

48 de ore de tăcere a lui Tudose înseamnă „Dragnea, vinovat". Bădălău, Tăriceanu, Olguța şi alţii mai mici au bâiguit câte ceva, ezitant, aşteptând ziua de luni, când premierul îşi revine din mahmureală.

 

Dar adevărata declaraţie a lui Tudose va fi menţinerea sau revocarea lui Kovesi, pentru că PSD cere imperativ debarcarea urgentă a şefei DNA. Cred că Toader ar face-o dacă ar fi după mintea lui.

 

48 de ore de tăcere a lui Tudose înseamnă „Dragnea, vinovat". Bădălău, Tăriceanu, Olguța şi alţii mai mici au bâiguit câte ceva, ezitant, aşteptând ziua de luni, când premierul îşi revine din mahmureală.

 

Dar adevărata declaraţie a lui Tudose va fi menţinerea sau revocarea lui Kovesi, pentru că PSD cere imperativ debarcarea urgentă a şefei DNA. Cred că Toader ar face-o dacă ar fi după mintea lui.

 

Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, întreţinându-se cordial cu patronul informal al BZI, Ghiocel Asimionesei, pe un culoar la Carrefour.

 

Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, întreţinându-se cordial cu patronul informal al BZI, Ghiocel Asimionesei, pe un culoar la Carrefour.

 

Continui să afirm că ancheta REPORTER DE IAŞI privind stâlpii ornamentali atinge miezul lucrurilor privind modul în care deciziile meschine ale unui grup de interese afectează pe termen lung viaţa tuturor oamenilor dintr-o comunitate. Este un caz exemplificator: 7 luni de tergiversări fără niciun temei şi câştigă firma cu preţul cel mai mare.

 

În 2016, Primăria lansează licitaţia pentru modernizarea parcurilor de joacă, amânată deja din 2015, se înscriu nişte firme, unele sunt descalificate, apar dubii mari privind corectitudinea evaluărilor, apoi toată procedura este anulată şi proiectul este anulat. Suntem în 2017 şi parcurile n-au mai fost modernizate.

 

Continui să afirm că ancheta REPORTER DE IAŞI privind stâlpii ornamentali atinge miezul lucrurilor privind modul în care deciziile meschine ale unui grup de interese afectează pe termen lung viaţa tuturor oamenilor dintr-o comunitate. Este un caz exemplificator: 7 luni de tergiversări fără niciun temei şi câştigă firma cu preţul cel mai mare.

 

În 2016, Primăria lansează licitaţia pentru modernizarea parcurilor de joacă, amânată deja din 2015, se înscriu nişte firme, unele sunt descalificate, apar dubii mari privind corectitudinea evaluărilor, apoi toată procedura este anulată şi proiectul este anulat. Suntem în 2017 şi parcurile n-au mai fost modernizate.

 

Pagina 1 din 6

ajofm

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Octombrie 2017 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          

Clipul zilei

Go to top