Vineri, 23 02 2018

Iulian Mofteescu

Mulți dintre oamenii întrebați nici măcar nu mai recunosc acum că au votat PSD la ultimele alegeri n Pe alegători îi interesează mai mult veniturile și propria familie decât ce se întâmplă cu politica românească.

Dacă te orientezi după ce spun oamenii întâlniți pe drum la Holboca, o localitate la 4 km de oraș, PSD este un partid terminat la următoarele alegeri. Puțini sunt cei care recunosc că l-au votat ultima dată, după anul de guvernare social-democrată. Celor mai mulți le este greu să recunoască ce au ales.

În schimb, mulți dintre cei întrebați de REPORTER DE IAȘI sunt supărați pe Mihai Tudose și pe Liviu Dragnea din cauza ultimului scandal pe care l-au provocat. Pe scurt, oamenii sunt sătui de lupte, vor liniște. Așteaptă îndeplinirea promisiunilor electorale ce tot întârzie, cu calendarul PSD în mână. Și primul șoc la care se așteaptă sunt salariile pe ianuarie, ce vor veni în prima parte a lui februarie. Au un al șaselea simț care le spune că nu vor fi, de fapt, mărite.

 

Mihai Perdul din Holboca

Recunoaște că a rămas mut de uimire la ultimul scandal din PSD. Nu se aștepta, dar a ținut cu Dragnea. „Nu mai votez nici cu Dragnea, nici cu nimeni. Tudose a vrut să acapareze puterea, Parlamentul. Nu poți schimba tu asta, premier fiind. Păi pe Tudose cine l-a pus acolo? Nu partidul, nu Parlamentul? Așa că bine i-a făcut Dragnea. Dar nici el nu-i mai breaz”, spune Mihai Perdul.

Este la curent cu ultimele evenimente din țară, dar îi este mai aproape ziua de mâine și propriul buzunar. Spune că nu va mai vota, este dezamăgit. „Eu cu mine votez data viitoare, nu mai stric buletinul meu de vot pe altcineva. Am 44 de ani vechime în muncă și o pensie de 1.023 de lei, cu cine să mai votez, că nu se schimbă nimic. Am fost la Casa de Pensii recent, mi-au spus că nu se recalculează până în iulie, când ar urma să primesc 10%”, mai spune omul.

 

Maria de la Delphi

Are 2.100 de lei salariu și zilnic face naveta de la Holboca în celălalt capăt al Iașului, la Delphi. „Nu mă duc pe banii mei, vine autobuzul să ne ia, că nu mi-aș permite”, spune femeia. O interesează prea puțin soarta lui Liviu Dragnea, în schimb este îngrijorată de salariul pe ianuarie.

Eu grija lor o am? Ori că-i votezi, ori că nu-i votezi, tot aia este. Fac ce vor ei. Ce să simt eu de la guvernarea din ultimul an? Dacă mi-au promis mai mulți bani, dar îmi iau mai mult impozit, eu cu ce rămân?”, se întreabă angajata concernului american.

Stai că vedem imediat, luna asta în care luăm banii pe ianuarie. Ce folos că au mărit salariile, dacă la final rămâi cu bani mai puțini... Toate prețurile sunt mai mari, mai contează că au promis bani mai mulți?”, mai spune Maria. Nu mai crede în bunăstare, oricine i-ar promite asta. Știe că a așteptat-o 30 de ani degeaba.

 

Vasile din Ruseni

Vasile nu vrea să-și spună decât prenumele. Puțin amețit de alcool, ne explică ce caută în Holboca, pentru că este, de loc, din Ruseni. A venit la o firmă din zonă și este total dezinteresat de ce vor face pe viitor liderii PSD.

Nici măcar nu mă mai uit la știri. Atât s-au certat c-a ajuns să nu mă mai intereseze. Tot noi rămânem chinuiți și necăjiți, ei nu suferă”, spune Vasile. Oricum, are și o morală legată de ultimul an din România și programul de guvernare: „Ce să-mi dea? Bani în plus? Nu-i mai crede nimeni. Dacă vrei să ai bani, muncești, dacă nu muncești - nu ai. În nici un caz nu aștepți de la ei să-ți dea ceva în plus”, mai explică Vasile din Ruseni.

 

Pe Maria n-o interesează

Maria vine agale dinspre stația de autobuz din vale și spune că nu vrea să mai audă de politică, atunci când este întrebată. Mai spune și că nu s-a uitat deloc la ultimele încordări din principalul partid românesc și că, oricum, nimeni nu are nimic de câștigat.

Nu mă întrebați, că nu mă interesează deloc ce fac politicienii. Nu am fost la alegeri, nu mă mai interesează subiectul ăsta, pentru noi este la fel, oricine conduce”, spune, după care grăbește pasul.

În urma ei vine un alt localnic, ceva mai vorbăreț. Îl cheamă Ioan și recunoaște cu jumătate de gură că a votat mereu PSD. Bunul simț îi dictează să încerce să ascundă informația, ceva îi spune că scandalurile nu fac bine. „Promisiunile sunt una, ce a fost anul ăsta este alta. Adică ce vreau să spun este că asta am observat: prețurile au crescut, mai aud la alții că au de plătit la bancă bani mai mulți, biletul de autobuz până în oraș mă costă mai mult cu 50 de bani. Unde-i bunăstarea? Doar pe hârtie, vă spun eu”, explică Ioan.

Despre ultimul scandal din PSD spune că a fost provocat de cineva, dar nu știe de cine. Cât am prins de la televizor, atât am înțeles. Că Tudose a vrut mai multă putere, că s-au certat în Guvern și că prim- ministrul tocmai a demisionat. Dar nu m-a interesat cine are dreptate. Problemele noastre sunt aici, la Holboca, nu la București”, mai spune Ioan.

Holboca

Comuna are peste 13.000 de locuitori la ultimul recensământ, iar primarul Gheorghe Ștefurac, de la PSD, este în funcție din 2000. Conform statisticilor depuse de Primăria Holboca pe Zona Metropolitană Iași, din totalul populației, 10% este peste 65 de ani. Peste 2.200 de locuitori sunt pensionari.

Mulți dintre oamenii întrebați nici măcar nu mai recunosc acum că au votat PSD la ultimele alegeri n Pe alegători îi interesează mai mult veniturile și propria familie decât ce se întâmplă cu politica românească.

Dacă te orientezi după ce spun oamenii întâlniți pe drum la Holboca, o localitate la 4 km de oraș, PSD este un partid terminat la următoarele alegeri. Puțini sunt cei care recunosc că l-au votat ultima dată, după anul de guvernare social-democrată. Celor mai mulți le este greu să recunoască ce au ales.

În schimb, mulți dintre cei întrebați de REPORTER DE IAȘI sunt supărați pe Mihai Tudose și pe Liviu Dragnea din cauza ultimului scandal pe care l-au provocat. Pe scurt, oamenii sunt sătui de lupte, vor liniște. Așteaptă îndeplinirea promisiunilor electorale ce tot întârzie, cu calendarul PSD în mână. Și primul șoc la care se așteaptă sunt salariile pe ianuarie, ce vor veni în prima parte a lui februarie. Au un al șaselea simț care le spune că nu vor fi, de fapt, mărite.

 

Mihai Perdul din Holboca

Recunoaște că a rămas mut de uimire la ultimul scandal din PSD. Nu se aștepta, dar a ținut cu Dragnea. „Nu mai votez nici cu Dragnea, nici cu nimeni. Tudose a vrut să acapareze puterea, Parlamentul. Nu poți schimba tu asta, premier fiind. Păi pe Tudose cine l-a pus acolo? Nu partidul, nu Parlamentul? Așa că bine i-a făcut Dragnea. Dar nici el nu-i mai breaz”, spune Mihai Perdul.

Este la curent cu ultimele evenimente din țară, dar îi este mai aproape ziua de mâine și propriul buzunar. Spune că nu va mai vota, este dezamăgit. „Eu cu mine votez data viitoare, nu mai stric buletinul meu de vot pe altcineva. Am 44 de ani vechime în muncă și o pensie de 1.023 de lei, cu cine să mai votez, că nu se schimbă nimic. Am fost la Casa de Pensii recent, mi-au spus că nu se recalculează până în iulie, când ar urma să primesc 10%”, mai spune omul.

 

Maria de la Delphi

Are 2.100 de lei salariu și zilnic face naveta de la Holboca în celălalt capăt al Iașului, la Delphi. „Nu mă duc pe banii mei, vine autobuzul să ne ia, că nu mi-aș permite”, spune femeia. O interesează prea puțin soarta lui Liviu Dragnea, în schimb este îngrijorată de salariul pe ianuarie.

Eu grija lor o am? Ori că-i votezi, ori că nu-i votezi, tot aia este. Fac ce vor ei. Ce să simt eu de la guvernarea din ultimul an? Dacă mi-au promis mai mulți bani, dar îmi iau mai mult impozit, eu cu ce rămân?”, se întreabă angajata concernului american.

Stai că vedem imediat, luna asta în care luăm banii pe ianuarie. Ce folos că au mărit salariile, dacă la final rămâi cu bani mai puțini... Toate prețurile sunt mai mari, mai contează că au promis bani mai mulți?”, mai spune Maria. Nu mai crede în bunăstare, oricine i-ar promite asta. Știe că a așteptat-o 30 de ani degeaba.

 

Vasile din Ruseni

Vasile nu vrea să-și spună decât prenumele. Puțin amețit de alcool, ne explică ce caută în Holboca, pentru că este, de loc, din Ruseni. A venit la o firmă din zonă și este total dezinteresat de ce vor face pe viitor liderii PSD.

Nici măcar nu mă mai uit la știri. Atât s-au certat c-a ajuns să nu mă mai intereseze. Tot noi rămânem chinuiți și necăjiți, ei nu suferă”, spune Vasile. Oricum, are și o morală legată de ultimul an din România și programul de guvernare: „Ce să-mi dea? Bani în plus? Nu-i mai crede nimeni. Dacă vrei să ai bani, muncești, dacă nu muncești - nu ai. În nici un caz nu aștepți de la ei să-ți dea ceva în plus”, mai explică Vasile din Ruseni.

 

Pe Maria n-o interesează

Maria vine agale dinspre stația de autobuz din vale și spune că nu vrea să mai audă de politică, atunci când este întrebată. Mai spune și că nu s-a uitat deloc la ultimele încordări din principalul partid românesc și că, oricum, nimeni nu are nimic de câștigat.

Nu mă întrebați, că nu mă interesează deloc ce fac politicienii. Nu am fost la alegeri, nu mă mai interesează subiectul ăsta, pentru noi este la fel, oricine conduce”, spune, după care grăbește pasul.

În urma ei vine un alt localnic, ceva mai vorbăreț. Îl cheamă Ioan și recunoaște cu jumătate de gură că a votat mereu PSD. Bunul simț îi dictează să încerce să ascundă informația, ceva îi spune că scandalurile nu fac bine. „Promisiunile sunt una, ce a fost anul ăsta este alta. Adică ce vreau să spun este că asta am observat: prețurile au crescut, mai aud la alții că au de plătit la bancă bani mai mulți, biletul de autobuz până în oraș mă costă mai mult cu 50 de bani. Unde-i bunăstarea? Doar pe hârtie, vă spun eu”, explică Ioan.

Despre ultimul scandal din PSD spune că a fost provocat de cineva, dar nu știe de cine. Cât am prins de la televizor, atât am înțeles. Că Tudose a vrut mai multă putere, că s-au certat în Guvern și că prim- ministrul tocmai a demisionat. Dar nu m-a interesat cine are dreptate. Problemele noastre sunt aici, la Holboca, nu la București”, mai spune Ioan.

Holboca

Comuna are peste 13.000 de locuitori la ultimul recensământ, iar primarul Gheorghe Ștefurac, de la PSD, este în funcție din 2000. Conform statisticilor depuse de Primăria Holboca pe Zona Metropolitană Iași, din totalul populației, 10% este peste 65 de ani. Peste 2.200 de locuitori sunt pensionari.

Cazul femeii cu probleme psihice care a ucis o tânără în metroul bucureştean a reaprins dezbaterile despre modul cum ar trebui să funcţioneze sistemul de prevenţie în domeniul sănătăţii mintale. Medicii spun că un pacient cu boală psihică este un om perfect normal dacă îşi ia tratamentul. Pentru asta, trebuie vizitat periodic de o echipă a spitalului, după ce este externat. La „Socola” acest sistem a funcţionat o perioadă, dar a fost abandonat. Singurele costuri sunt cu maşina: benzină, RCA, schimburi de ulei şi alte consumabile. Personalul există: angajaţii spitalelor de psihiatrie.

 

Cazul crimei de la metrou, din Bucureşti, a atras atenţia societăţii civile asupra problemei bolnavilor cu tulburări psihice. De ani de zile, unităţile medicale solicită câteva lucruri elementare, care ar fi prevenit, poate, acest caz: recunoaşterea urgenţei în psihiatrie, dezvoltarea mai multor centre de sănătate mintală decât cele existente, crearea şi susţinerea financiară a echipelor mobile. „Acestea fac diferenţa între viaţă şi moarte în cazul acestor bolnavi. Membrii echipelor, persoane instruite în acest sens, se asigură că pacientul îşi ia tratamentul, văd semnele decompensării bolii psihice la timp şi pot interveni rapid. Bolnavul nu-şi face lui rău sau nu ajunge să facă rău altora, este integrat social, este activ. Din păcate, casele de asigurări nu decontează acest tip de serviciu medical”, spune medicul Alexandru Paziuc, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România.

 

Dotare minimă: calculul

Ce spun specialiştii despre preţul unor echipe mobile care să viziteze pacienţii aflaţi în evidenţele spitalelor de psihiatrie? Că sunt ridicole, în comparaţie cu beneficiile: o maşină, un RCA, două plinuri pe lună, consumabilele. Pe primul an, cu tot cu preţul maşinii de 16.500 de euro (specialiştii consultaţi au indicat Dusterul ca fiind potrivit, de multe ori se ajunge pe drumuri desfundate), suma ajunge la 18.426 de euro. 1.926 de euro costă cele 24 de plinuri de motorină (6.360 de lei), RCA-ul (1.500 de lei) şi consumabilele (1.000 de lei).

Asta este tot ce trebuie calculat. Pentru că personalul există deja, este personalul angajat acum la Institutul de Psihiatrie, sunt aceiaşi oameni care merg pe teren”, explică fostul manager Lucian Burlea.

 

10 echipe mobile în județ

În vremea în care conducea institutul, a funcţionat o echipă mobilă care şi-a dovedit eficienţa. „Dădusem maşina directorului pentru acest proiect, nu aveam nevoie de ea. Până la urmă, în 2014, am depus referat pentru achiziţionarea a 4 autoturisme Duster. Erau în planul de investiţii, depus la Ministerul Sănătăţii”, mai spune Burlea.

Nici până acum nu au fost cumpărate, iar reprezentanţii Ministerului Sănătăţii nu ştiu despre soarta referatului. Pentru judeţul Iaşi, ar fi necesare, conform normativelor, 10 centre de sănătate mintală (câte unul la fiecare 80.000 de locuitori), fiecare centru cu maşină şi echipă mobilă. Pentru 10 echipe, preţul pe tot judeţul Iaşi ar fi de sub 200.000 de euro, în primul an. În următorii ani ar mai costa doar motorina, asigurările şi consumabilele: 1.926 euro/an.

 

Cum lucrează aceste echipe

Specialiştii care au aplicat deja monitorizarea pacienţilor cu ajutorul echipelor mobile spun că acestea sunt compuse din medic, asistent de psihiatrie, psiholog şi asistent social. Au capacitatea de a vizita 20-30 de pacienţi în fiecare săptămână.

Rolul echipelor mobile este complex. Ei observă nu doar bolnavul, ci şi mediul din jurul lui, comportamentul familiei, al vecinilor, al cunoscuţilor, ajută la integrare. Previn decompensarea, intrarea în criză sau limitează efectele crizelor. Se ajunge chiar la salvarea vieţii bolnavului sau a celor din jur. Da, este o urgenţă crearea echipelor mobile”, a spus doctorul Paziuc.

Acesta afirmă că echipele mai găsesc şi alte cazuri mergând pe teren. Aşa a fost cu Adina Macoiveiciuc, o fată de 19 ani din Moldoviţa hrănită doar cu lapte, cazul fiind mediatizat de aproape toată presa. „A fost descoperită de către echipa noastră mobilă, care a vizitat-o pe mamă. Au văzut fata, au crezut că este mai mică, apoi din discuţie au aflat toată povestea. I-au dat bomboane, le-a refuzat, a spus că nu a mâncat niciodată decât lapte, restul poveştii este cunoscut”, povesteşte Paziuc.

 

Oprişanu cere implicarea medicilor de familie

 

Institutul de Psihiatrie Socola are 870 de paturi pe care sunt tratate, anual, 12.000-13.000 de cazuri (aproximativ 10.000 de pacienţi din toată zona Moldovei). Surse din cadrul spitalului ne-au explicat că aproximativ 20% dintre bolnavi sunt, de fapt, cazuri sociale, adică ar fi, în realitate, undeva la 8.000 de pacienţi cu boli psihice.

Actualul manager al unităţii medicale spune că în urmărirea pacienţilor trebuie cooptaţi medicii de familie. „Noi urmărim un pacient care vine în criză până când medicaţia îşi face efectul. Apoi, este externat. Ar trebui ca pacienţii să fie urmăriţi în continuare de medicii de familie, aceştia primesc bani pentru a şti de soarta pacienţilor lor. Aşa era înainte de 1989, spitalele comunicau medicilor de circumscripţie starea pacienţilor la externare, indicaţiile de tratament”, a declarat Gabriel Oprişanu, managerul Institutului.

În trecut, el a cerut decontarea serviciilor efectuate de echipele mobile in teritoriu, dar acest lucru nu a avut loc.

Sistemul actual presupune că, după externare, pacientul este responsabil să-şi ia tratamentul prescris. „Mulţi dintre ei îşi iau pastilele câteva zile, apoi renunţă. Şi încep problemele, tulburările. Pentru că, sub tratament, oamenii aceia sunt perfect normali, au locuri de muncă, sunt activi”, a spus medicul Paziuc.

 

Medicul Paziuc este unul dintre partizanii sistemului de a merge la pacient

 

Internarea nevoluntară

Este prevăzută în legislaţie şi aplicată, de exemplu, în urma unui apel telefonic la 112: chiar dacă acesta nu este iniţiat de o rudă de gradul 1, Poliţia ridică cu forţa o persoană care se pune în pericol sau care îi pune în pericol pe alţii.

Poate fi dusă la Psihiatrie, unde este consultată de un medic care poate decide sau nu internarea. La 5 zile de la internare, pacientul este văzut de un alt medic, care îl poate ţine în spital sau îl poate externa. „Din păcate, sistemul nu recunoaşte urgenţa în psihiatrie, deşi ea există, este un pericol pentru viaţa persoanei în criză, care se poate sinucide, şi au fost cazuri, sau pentru cei din jur. Decontările pe urgenţe sunt cu totul altele, în sistemul nostru acestea nu există”, explică medicul Alexandru Paziuc.

 

Trieste: nici un spital

Regiunea Trieste din Italia nu mai are acum nici un spital de boli psihice. Cazurile sunt diagnosticate la trei centre de sănătate mintală, apoi pacienţii sunt urmăriţi de câteva echipe mobile. Experimentul este considerat reuşit şi numeroase ţări din Europa vor să adopte modelul.

Cazul femeii cu probleme psihice care a ucis o tânără în metroul bucureştean a reaprins dezbaterile despre modul cum ar trebui să funcţioneze sistemul de prevenţie în domeniul sănătăţii mintale. Medicii spun că un pacient cu boală psihică este un om perfect normal dacă îşi ia tratamentul. Pentru asta, trebuie vizitat periodic de o echipă a spitalului, după ce este externat. La „Socola” acest sistem a funcţionat o perioadă, dar a fost abandonat. Singurele costuri sunt cu maşina: benzină, RCA, schimburi de ulei şi alte consumabile. Personalul există: angajaţii spitalelor de psihiatrie.

 

Cazul crimei de la metrou, din Bucureşti, a atras atenţia societăţii civile asupra problemei bolnavilor cu tulburări psihice. De ani de zile, unităţile medicale solicită câteva lucruri elementare, care ar fi prevenit, poate, acest caz: recunoaşterea urgenţei în psihiatrie, dezvoltarea mai multor centre de sănătate mintală decât cele existente, crearea şi susţinerea financiară a echipelor mobile. „Acestea fac diferenţa între viaţă şi moarte în cazul acestor bolnavi. Membrii echipelor, persoane instruite în acest sens, se asigură că pacientul îşi ia tratamentul, văd semnele decompensării bolii psihice la timp şi pot interveni rapid. Bolnavul nu-şi face lui rău sau nu ajunge să facă rău altora, este integrat social, este activ. Din păcate, casele de asigurări nu decontează acest tip de serviciu medical”, spune medicul Alexandru Paziuc, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România.

 

Dotare minimă: calculul

Ce spun specialiştii despre preţul unor echipe mobile care să viziteze pacienţii aflaţi în evidenţele spitalelor de psihiatrie? Că sunt ridicole, în comparaţie cu beneficiile: o maşină, un RCA, două plinuri pe lună, consumabilele. Pe primul an, cu tot cu preţul maşinii de 16.500 de euro (specialiştii consultaţi au indicat Dusterul ca fiind potrivit, de multe ori se ajunge pe drumuri desfundate), suma ajunge la 18.426 de euro. 1.926 de euro costă cele 24 de plinuri de motorină (6.360 de lei), RCA-ul (1.500 de lei) şi consumabilele (1.000 de lei).

Asta este tot ce trebuie calculat. Pentru că personalul există deja, este personalul angajat acum la Institutul de Psihiatrie, sunt aceiaşi oameni care merg pe teren”, explică fostul manager Lucian Burlea.

 

10 echipe mobile în județ

În vremea în care conducea institutul, a funcţionat o echipă mobilă care şi-a dovedit eficienţa. „Dădusem maşina directorului pentru acest proiect, nu aveam nevoie de ea. Până la urmă, în 2014, am depus referat pentru achiziţionarea a 4 autoturisme Duster. Erau în planul de investiţii, depus la Ministerul Sănătăţii”, mai spune Burlea.

Nici până acum nu au fost cumpărate, iar reprezentanţii Ministerului Sănătăţii nu ştiu despre soarta referatului. Pentru judeţul Iaşi, ar fi necesare, conform normativelor, 10 centre de sănătate mintală (câte unul la fiecare 80.000 de locuitori), fiecare centru cu maşină şi echipă mobilă. Pentru 10 echipe, preţul pe tot judeţul Iaşi ar fi de sub 200.000 de euro, în primul an. În următorii ani ar mai costa doar motorina, asigurările şi consumabilele: 1.926 euro/an.

 

Cum lucrează aceste echipe

Specialiştii care au aplicat deja monitorizarea pacienţilor cu ajutorul echipelor mobile spun că acestea sunt compuse din medic, asistent de psihiatrie, psiholog şi asistent social. Au capacitatea de a vizita 20-30 de pacienţi în fiecare săptămână.

Rolul echipelor mobile este complex. Ei observă nu doar bolnavul, ci şi mediul din jurul lui, comportamentul familiei, al vecinilor, al cunoscuţilor, ajută la integrare. Previn decompensarea, intrarea în criză sau limitează efectele crizelor. Se ajunge chiar la salvarea vieţii bolnavului sau a celor din jur. Da, este o urgenţă crearea echipelor mobile”, a spus doctorul Paziuc.

Acesta afirmă că echipele mai găsesc şi alte cazuri mergând pe teren. Aşa a fost cu Adina Macoiveiciuc, o fată de 19 ani din Moldoviţa hrănită doar cu lapte, cazul fiind mediatizat de aproape toată presa. „A fost descoperită de către echipa noastră mobilă, care a vizitat-o pe mamă. Au văzut fata, au crezut că este mai mică, apoi din discuţie au aflat toată povestea. I-au dat bomboane, le-a refuzat, a spus că nu a mâncat niciodată decât lapte, restul poveştii este cunoscut”, povesteşte Paziuc.

 

Oprişanu cere implicarea medicilor de familie

 

Institutul de Psihiatrie Socola are 870 de paturi pe care sunt tratate, anual, 12.000-13.000 de cazuri (aproximativ 10.000 de pacienţi din toată zona Moldovei). Surse din cadrul spitalului ne-au explicat că aproximativ 20% dintre bolnavi sunt, de fapt, cazuri sociale, adică ar fi, în realitate, undeva la 8.000 de pacienţi cu boli psihice.

Actualul manager al unităţii medicale spune că în urmărirea pacienţilor trebuie cooptaţi medicii de familie. „Noi urmărim un pacient care vine în criză până când medicaţia îşi face efectul. Apoi, este externat. Ar trebui ca pacienţii să fie urmăriţi în continuare de medicii de familie, aceştia primesc bani pentru a şti de soarta pacienţilor lor. Aşa era înainte de 1989, spitalele comunicau medicilor de circumscripţie starea pacienţilor la externare, indicaţiile de tratament”, a declarat Gabriel Oprişanu, managerul Institutului.

În trecut, el a cerut decontarea serviciilor efectuate de echipele mobile in teritoriu, dar acest lucru nu a avut loc.

Sistemul actual presupune că, după externare, pacientul este responsabil să-şi ia tratamentul prescris. „Mulţi dintre ei îşi iau pastilele câteva zile, apoi renunţă. Şi încep problemele, tulburările. Pentru că, sub tratament, oamenii aceia sunt perfect normali, au locuri de muncă, sunt activi”, a spus medicul Paziuc.

 

Medicul Paziuc este unul dintre partizanii sistemului de a merge la pacient

 

Internarea nevoluntară

Este prevăzută în legislaţie şi aplicată, de exemplu, în urma unui apel telefonic la 112: chiar dacă acesta nu este iniţiat de o rudă de gradul 1, Poliţia ridică cu forţa o persoană care se pune în pericol sau care îi pune în pericol pe alţii.

Poate fi dusă la Psihiatrie, unde este consultată de un medic care poate decide sau nu internarea. La 5 zile de la internare, pacientul este văzut de un alt medic, care îl poate ţine în spital sau îl poate externa. „Din păcate, sistemul nu recunoaşte urgenţa în psihiatrie, deşi ea există, este un pericol pentru viaţa persoanei în criză, care se poate sinucide, şi au fost cazuri, sau pentru cei din jur. Decontările pe urgenţe sunt cu totul altele, în sistemul nostru acestea nu există”, explică medicul Alexandru Paziuc.

 

Trieste: nici un spital

Regiunea Trieste din Italia nu mai are acum nici un spital de boli psihice. Cazurile sunt diagnosticate la trei centre de sănătate mintală, apoi pacienţii sunt urmăriţi de câteva echipe mobile. Experimentul este considerat reuşit şi numeroase ţări din Europa vor să adopte modelul.

În România, doar inspectorii Statului îi pot examina pe candidaţi. Nu este permisă apariţia unor firme private de examinatori auto. Diferenţa faţă de restul Europei este uriaşă. În Franţa, de exemplu, ai permis la 4 luni după ce ai început şcoala şi Statul garantează că dai traseul la maximum o lună de la proba teoretică.

La Iași, să-ți iei permisul de conducere, fapt banal în Occident, e ca și cum ai face facultatea: timpii de așteptare sunt atât de mari încât îți poate lua între 7 luni și 1 an să iei carnetul, dacă pici doar o dată la stradă. Dacă dai de 3-4 ori, pot trece și doi ani până să-ți vezi visul. Cât un master.

În SUA, examinatorii sunt privați, nu angajați ai Internelor sau ai administrației. Încrederea este totală, sunt camere video, agreerea de examinator se obține pe baza rezultatelor de lungă durată, nimeni nu pune prezumția de corupție în față.

 

Nu înveți, ci uiți să conduci

În Iași, poți începe școala de șoferi în luna august, în octombrie dai examenul teoretic („Sala”), iar pentru examenul la stradă ești programat în luna martie a anului viitor. În acest moment, se fac programări pentru luna aprilie. Dacă pici „Sala” o dată-de două ori, ajungi să dai „Stada” prin august anul celălalt. Iar dacă pici și la conducere măcar o dată, prinzi sigur și-al doilea Revelion.

Sunt doar 8 examinatori ai Serviciului Regim Permise, numărul candidaților fiind de patru ori mai mare decât pot evalua aceștia într-o lună. Dacă s-ar contracta încă 8 examinatori privați, costul cu salariile acestora ar fi de circa 100.000 de euro anual. Un cost infim al statului raportat la deficiențele sistemului. Singura problemă este că legislația din România interzice externalizarea examenului auto și niciun politician nu s-a gândit propună o rezolvare.

Marea problemă este că un cursant uită să conducă în cele opt luni care trec până reușește să dea examenul la stradă (dacă pică „Sala”, ceea ce se întâmplă frecvent).

 

8 examinatori la 2.000 de oameni

În prezent, SPCRPCIV Iaşi, serviciu subordonat Prefecturii, are 12 subofiţeri şi ofiţeri care pot examina candidaţii la examenul pentru permise auto. Dintre cei 12, doar 8 fac efectiv asta. Ceilalţi patru au fost mutaţi la ghişee. „Cei 4 au fost mutaţi la ghişee pentru a suplini lipsa de personal de acolo. Posturile există în schema de personal, dar nu sunt ocupate”, explică Felix Guzgă, purtătorul de cuvânt al Prefecturii.

Cei 8 examinatori din judeţul Iaşi au o normă de 120 de candidaţi pentru permis de categoria B, în zilele de marţi, miercuri şi joi, 50 de candidaţi pentru carnet de profesionişti, lunea, şi 90 de candidaţi pentru permis de categorie B, vinerea. În total, în fiecare săptămână, sunt 500 de candidaţi. „Dacă o să calculaţi, veţi vedea că încălcăm şi legislaţia muncii. Fiecare examinator are 15 candidaţi pe zi. Examinatorii de la traseu trebuie să se convingă, timp de cel puţin 30 de minute, că acel candidat merită permisul de conducere. Altfel, nu-l trece. Aşa că timpul de lucru trece cu mult de cele 8 ore. Totul s-a aglomerat din două motive: eliminarea taxei auto – am avut nevoie de mai mulţi oameni pentru înmatriculări, şi modificarea referitoare la cei care au picat traseul. Înainte, reluai tot procesul – dădeai sala încă o dată, apoi traseul. Acum, dacă ai luat sala, ai un an la dispoziţie să promovezi la traseu”, spune comisarul-şef Vasile Zacornea, şeful serviciului.

La Iaşi, aproximativ 25-28% dintre candidaţi iau traseul din prima. Adică, într-o lună, 1.500 se vor reprograma pentru o a doua şansă la traseu.

 

Statul se mișcă greu

Dacă serviciul de înmatriculări şi permise are acum 8 angajaţi, i-ar mai trebui măcar încă 8 pentru a-şi completa schema. După numeroase referate ale Prefecturii Iaşi, abia va primi încă 5. În luna ianuarie vor fi examenele pentru 4 subofiţeri şi un ofiţer.

Mai trebuie încă cel puţin 8-9 oameni, pe lângă ce avem acum, ca să completăm schema. Pe 5 dintre ei îi angajăm în curând, organizăm concursul”, explică Zacornea.

La un salariu mediu de 2.800-3.100 de lei net, atât cât are fiecare examinator, efortul statului pentru cele trei posturi în plus faţă de cele cinci oferite deja ar fi de 200.000 de lei, cu tot cu impozite, anual. Efortul financiar pentru cei cinci angajaţi care vor fi în schemă din ianuarie este de 335.000 de lei (cu taxe, la suma maximă declarată de Prefectura Iaşi).

Cu alte cuvinte, dublarea personalului de la SPCRPCIV ar costa 535.000 de lei anual. Puţin peste 100.000 de euro pentru ca mii de ieşeni să nu mai aştepte cu lunile o examinare.

 

Mult mai rapid în Vest

Un permis de conducere costă mult mai mult în Europa, dar şi timpul de aşteptare este mult mai mic. În Germania, durata totală, cu tot cu şcoala de şoferi, este de 4 luni, iar costul ajunge la 1.200 de euro.

În Franţa, unde obţinerea permisului costă aproximativ 750-900 de euro, statul garantează o lună între examinări. De altfel, durata totală a timpului până când candidatul are permisul de conducere este, cu tot cu şcoala de şoferi, de 4 luni. Aceasta în condiţiile în care cei 1.300 de examinatori auto din Franţa se plâng de supraaglomerare, cu 5 candidaţi pe fiecare zi lucrătoare.

 

SUA a privatizat examinarea

În Statele Unite ale Americii, sistemul este total diferit: examinatorul nu este poliţist, ci este un civil care a obţinut certificat de examinator. Examenul se dă pe maşina personală a candidatului.

Cursanții din SUA sunt scoşi întâi în poligon şi, dacă nu se descurcă deloc, nu sunt lăsaţi pe şosea. Sistemul american eliberează candidatului un permis de conducere temporar, care îi dă dreptul să conducă cel puţin 40 de ore într-un an, pentru a prinde experienţă, însoţit fiind de un adult de peste 21 de ani cu permis valabil. Abia după aceea se prezintă la examen.

Timpul foarte mare dintre proba teoretică, când cursantul a terminat şcoala, şi proba practică îl face să piardă şi din puţina îndemânare pe care o are. Mulţi dintre candidaţi îşi mai iau câteva ore de conducere înainte de a le veni rândul la traseu. Oricum, cei mai mulţi dintre ei ajung să aibă permis de conducere după aproape un an

Instructor auto la Şcoala de Şoferi Viovas

Până la emoţiile examenului te mănâncă aşteptarea

 

În România, doar inspectorii Statului îi pot examina pe candidaţi. Nu este permisă apariţia unor firme private de examinatori auto. Diferenţa faţă de restul Europei este uriaşă. În Franţa, de exemplu, ai permis la 4 luni după ce ai început şcoala şi Statul garantează că dai traseul la maximum o lună de la proba teoretică.

La Iași, să-ți iei permisul de conducere, fapt banal în Occident, e ca și cum ai face facultatea: timpii de așteptare sunt atât de mari încât îți poate lua între 7 luni și 1 an să iei carnetul, dacă pici doar o dată la stradă. Dacă dai de 3-4 ori, pot trece și doi ani până să-ți vezi visul. Cât un master.

În SUA, examinatorii sunt privați, nu angajați ai Internelor sau ai administrației. Încrederea este totală, sunt camere video, agreerea de examinator se obține pe baza rezultatelor de lungă durată, nimeni nu pune prezumția de corupție în față.

 

Nu înveți, ci uiți să conduci

În Iași, poți începe școala de șoferi în luna august, în octombrie dai examenul teoretic („Sala”), iar pentru examenul la stradă ești programat în luna martie a anului viitor. În acest moment, se fac programări pentru luna aprilie. Dacă pici „Sala” o dată-de două ori, ajungi să dai „Stada” prin august anul celălalt. Iar dacă pici și la conducere măcar o dată, prinzi sigur și-al doilea Revelion.

Sunt doar 8 examinatori ai Serviciului Regim Permise, numărul candidaților fiind de patru ori mai mare decât pot evalua aceștia într-o lună. Dacă s-ar contracta încă 8 examinatori privați, costul cu salariile acestora ar fi de circa 100.000 de euro anual. Un cost infim al statului raportat la deficiențele sistemului. Singura problemă este că legislația din România interzice externalizarea examenului auto și niciun politician nu s-a gândit propună o rezolvare.

Marea problemă este că un cursant uită să conducă în cele opt luni care trec până reușește să dea examenul la stradă (dacă pică „Sala”, ceea ce se întâmplă frecvent).

 

8 examinatori la 2.000 de oameni

În prezent, SPCRPCIV Iaşi, serviciu subordonat Prefecturii, are 12 subofiţeri şi ofiţeri care pot examina candidaţii la examenul pentru permise auto. Dintre cei 12, doar 8 fac efectiv asta. Ceilalţi patru au fost mutaţi la ghişee. „Cei 4 au fost mutaţi la ghişee pentru a suplini lipsa de personal de acolo. Posturile există în schema de personal, dar nu sunt ocupate”, explică Felix Guzgă, purtătorul de cuvânt al Prefecturii.

Cei 8 examinatori din judeţul Iaşi au o normă de 120 de candidaţi pentru permis de categoria B, în zilele de marţi, miercuri şi joi, 50 de candidaţi pentru carnet de profesionişti, lunea, şi 90 de candidaţi pentru permis de categorie B, vinerea. În total, în fiecare săptămână, sunt 500 de candidaţi. „Dacă o să calculaţi, veţi vedea că încălcăm şi legislaţia muncii. Fiecare examinator are 15 candidaţi pe zi. Examinatorii de la traseu trebuie să se convingă, timp de cel puţin 30 de minute, că acel candidat merită permisul de conducere. Altfel, nu-l trece. Aşa că timpul de lucru trece cu mult de cele 8 ore. Totul s-a aglomerat din două motive: eliminarea taxei auto – am avut nevoie de mai mulţi oameni pentru înmatriculări, şi modificarea referitoare la cei care au picat traseul. Înainte, reluai tot procesul – dădeai sala încă o dată, apoi traseul. Acum, dacă ai luat sala, ai un an la dispoziţie să promovezi la traseu”, spune comisarul-şef Vasile Zacornea, şeful serviciului.

La Iaşi, aproximativ 25-28% dintre candidaţi iau traseul din prima. Adică, într-o lună, 1.500 se vor reprograma pentru o a doua şansă la traseu.

 

Statul se mișcă greu

Dacă serviciul de înmatriculări şi permise are acum 8 angajaţi, i-ar mai trebui măcar încă 8 pentru a-şi completa schema. După numeroase referate ale Prefecturii Iaşi, abia va primi încă 5. În luna ianuarie vor fi examenele pentru 4 subofiţeri şi un ofiţer.

Mai trebuie încă cel puţin 8-9 oameni, pe lângă ce avem acum, ca să completăm schema. Pe 5 dintre ei îi angajăm în curând, organizăm concursul”, explică Zacornea.

La un salariu mediu de 2.800-3.100 de lei net, atât cât are fiecare examinator, efortul statului pentru cele trei posturi în plus faţă de cele cinci oferite deja ar fi de 200.000 de lei, cu tot cu impozite, anual. Efortul financiar pentru cei cinci angajaţi care vor fi în schemă din ianuarie este de 335.000 de lei (cu taxe, la suma maximă declarată de Prefectura Iaşi).

Cu alte cuvinte, dublarea personalului de la SPCRPCIV ar costa 535.000 de lei anual. Puţin peste 100.000 de euro pentru ca mii de ieşeni să nu mai aştepte cu lunile o examinare.

 

Mult mai rapid în Vest

Un permis de conducere costă mult mai mult în Europa, dar şi timpul de aşteptare este mult mai mic. În Germania, durata totală, cu tot cu şcoala de şoferi, este de 4 luni, iar costul ajunge la 1.200 de euro.

În Franţa, unde obţinerea permisului costă aproximativ 750-900 de euro, statul garantează o lună între examinări. De altfel, durata totală a timpului până când candidatul are permisul de conducere este, cu tot cu şcoala de şoferi, de 4 luni. Aceasta în condiţiile în care cei 1.300 de examinatori auto din Franţa se plâng de supraaglomerare, cu 5 candidaţi pe fiecare zi lucrătoare.

 

SUA a privatizat examinarea

În Statele Unite ale Americii, sistemul este total diferit: examinatorul nu este poliţist, ci este un civil care a obţinut certificat de examinator. Examenul se dă pe maşina personală a candidatului.

Cursanții din SUA sunt scoşi întâi în poligon şi, dacă nu se descurcă deloc, nu sunt lăsaţi pe şosea. Sistemul american eliberează candidatului un permis de conducere temporar, care îi dă dreptul să conducă cel puţin 40 de ore într-un an, pentru a prinde experienţă, însoţit fiind de un adult de peste 21 de ani cu permis valabil. Abia după aceea se prezintă la examen.

Timpul foarte mare dintre proba teoretică, când cursantul a terminat şcoala, şi proba practică îl face să piardă şi din puţina îndemânare pe care o are. Mulţi dintre candidaţi îşi mai iau câteva ore de conducere înainte de a le veni rândul la traseu. Oricum, cei mai mulţi dintre ei ajung să aibă permis de conducere după aproape un an

Instructor auto la Şcoala de Şoferi Viovas

Până la emoţiile examenului te mănâncă aşteptarea

 

Anual, la Spitalul „Sfântul Spiridon” ajung între 250 şi 300 de pacienţi cu arsuri.  Cele mai grave cazuri sunt redirecţionate la Bucureşti: nu pot fi tratate local, cu dotările actuale, pe nişte holuri de la spital, într-un mediu care numai controlat şi steril nu este. Numai în 2017 au murit 18 pacienţi şi nu erau dintre cazurile cele mai grave.  „Nu urmărim evoluţia pacienţilor cu arsuri grave trimişi la Bucureşti, nu mai ştim nimic despre soarta lor, probabil mor şi dintre ei”, spune şeful Secţiei de Chirurgie Plastică, profesorul Teodor Stamate . Ministerul Sănătăţii nu a găsit încă un răspuns la întrebarea de ce nu este organizată încă licitaţia pentru dotarea noii secţii.

La ultima întâlnire, din luna octombrie, de la Ministerul Sănătăţii, ne-au spus că să ne pregătim, că ne vine aparatura. Au trecut peste două luni, nu a venit nimic, licitaţia nu este organizată. Am sentimentul că cineva frânează procedurile, nu-mi explic de ce şi cine. Îndrăznesc să cred că nu ministrul Bodog, este el însuşi plastician. Problema însă este că, în timp ce aşteptăm deschiderea clinii, mor oameni din cauza lipsei condiţiilor”, explică profesorul Teodor Stamate, şeful Secţiei de Chirurgie Plastică de la Spitalul „Sfântul Spiridon”. Clădirea în care ar trebui să fie noua clinică destinată „marilor arşi” a fost recepţionată în iulie 2017. Lucrările au durat trei ani, timp în care medicilor li s-a spus mereu că în curând vor avea condiţii pentru pacienţi ca-n spitalele din Vest. Şi nu le au. „Ştiţi câţi oameni mor din cauza arsurilor, anual, în România, a lipsei unităţilor de îngrijire a «marelui ars»? 1.000, în fiecare an. În 10 ani au murit 10.000. Ăsta nu este genocid?”, se revoltă medicul Stamate.

 

Două unităţi la 1 milion

Normele şi statisticile prevăd ca la fiecare 1 milion de oameni să existe două unităţi de îngrijire pentru aşa-numitul „mare ars”, o persoană cu multiple leziuni de acest gen. Adică, dintr-un milion de oameni, doi au şanse reale de a suferi arsuri pe suprafeţe extinse de piele. Denumirea de unitate de îngrijire pentru „mare ars” este pentru o rezervă cu un pat special, cu sisteme de masaj, cu aer steril, cu sisteme de sterlizare a aerului din jurul pacientului. În aceste camere de tratament mai sunt injectomate, lumini, aparatură de ATI. De fapt, acele camere sunt un fel de săli de operaţie şi costă foarte mult. Accesul în ele se face prin mediu steril, există circuite cu mediu controlat. „Pentru că arsura este o leziume pe suprafaţă extinsă, unde microbii găsesc mediul propice pentru a se dezvolta şi înmulţi. Ca la grădiniţă explic tuturor: când apare un mediu de cultură, microbii îşi schimbă comportamentul, nu mai coabitează cu noi în pace, devin agresivi. Ce facem cu pacienţii cu arsuri? Îi ferim de invazie, îi izolăm într-un aer filtrat, sterilizat. Altfel, vor muri. Nu este o necunoscută, este o certitudine, nu există scăpare. Oricum, mă gândesc că la ce-i prin spitalele noastre, suntem un popor rezistent, mă mir că nu mor mai mulţi”, spune profesorul Stamate.

Acesta mai explică faptul că, pentru populaţia Moldovei, erau necesare 12 unităţi de tratare a „marelui ars”. „Suntem de acord cu o populaţie de vreo 6 milioane de locuitori pentru Moldova, de atâtea aveam nevoie. Noi, cu chiu cu vai, am făcut 5 şi nici pe acelea nu le avem deschise”, mai spune Stamate.

 

Model german

Conducerea Spitalului „Sfântul Spiridon” a confirmat cifrele avansate de profesorul Stamate. “Avem undeva la 25-30 de cazuri de arsuri lunar, din toată zona Moldovei. Nu sunt toate cazuri grave, dar sunt majoritare acestea”, a declarat managerul Ioan Bârliba.

Cazurile ar putea fi tratate local, fără a mai fi trimise la Bucureşti, adică exact aşa cum recomandă practica în domeniu: izolare imediată. Nu se poate. „Am făcut totul să sprijin dotarea de urgenţă a acestor secţii din ţară, de la noi, Bucureşti şi Timişoara. Am vizitat o clinică extraordinară din Germania, am făcut fotografii la dotările lor, le-am făcut lista de necesar, am văzut cum este organizat totul acolo, cu fluxuri separate. Am pus pe listă 95 de repere, Ministerul Sănătăţii mi-a cerut-o, din martie. Era necesarul ce a fost prezentat Băncii Mondiale”, ne-a mai spus medicul Teodor Stamate.

 

Zvon: refuzul unor funcţionari

Acesta spune că, din discuţiile avute cu colegii de la celelalte două centre din ţară, varianta pentru care tot procesul de dotare a fost încetinit ţine de refuzul unor funcţionari de a semna documente. „Banca Mondială a cerut ca nişte specialişti să supervizeze tot procesul de achiziţie, pentru ca eu, Stamate de la Iaşi, să nu pun pe lista de cumpărături un Bugatti. Din cauza scandalului cu camera hiperbarică luată de profesorul Ioan Lascăr, care a fost chemat să dea cu subsemnatul pentru această achiziţie, nu a vrut nimeni să supervizeze achiziţia. Nu mi-e prieten Lascăr, dar în cazul acelei camere hiperbarice cu oxigen chiar este nevinovat. Am în cursurile mele detalii despre utilizarea unor astfel de camere, degeaba spun unii că nu se folosesc în cazul arşilor”, mai spune Stamate.

O solicitare a REPORTER DE IAŞI despre licitaţia pentru aparatură, solicitare trimisă Ministerului Sănătăţii la începutul lunii decembrie, nu a primit încă răspuns.

 

Clădirea din Iaşi unde va fi Secţia pentru „mari arşi”

 

Condiţiile actuale pentru „marii arşi”

În acest an, nepoata unui pacient cu arsuri din zona Botoşaniului, pacient care a decedat la Clinica de Chirurgie Plastică a Spitalului „Sfântul Spiridon”, ne-a povestit că medicii ieşeni au făcut tot posibilul pentru a-i salva unchiul. Au încercat inclusiv să-l ducă la Bucureşti, dar nu a mai fost posibil transportul, iar spitalele din Bucureşti au refuzat să-l primească. „Avem situaţii în care ne refuză pacienţi, nu mai au locuri. Ce să facem, să-i dăm afară? Încercăm să-i tratăm cu ce avem la dispoziţie”, explică Teodor Stamate. Pacientul adus de la Botoşani a fost trimis oricum cu întârziere de o zi de acolo. Iar aici, rudele au văzut cum sunt trataţi arşii. „Oamenii aceia au făcut ce au putut cu dotarea pe care o au. Îl duceau pe holuri, printre alţi oameni, să-i facă toaletarea, apoi îl duceau înapoi, într-un salon ATI cu alte trei paturi. Totul lasă impresia de improvizaţie”, îşi aminteşte nepoata cum a fost tratat unchiul său, care a murit în luna octombrie.

Ştiţi cum se face toaletarea cu standarde moderne? Sala de baie este în mediul steril şi controlat, cada şi macaralele – ai nevoie de aşa ceva, pentru că au dureri groaznice, trebuie mutat cu grijă – sunt din inox. Asistenta care face toaletarea intră într-un costum special, stă în cadă şi curăţă pacientul scufundat în apă sterilă şi dat cu soluţii speciale. Practic, pacientul este pigulit cu bucăţica, se înlătură ţesutul mort de pe corp. Şi cada este din inox pentru că la final i se dă foc. La propriu, se toarnă spirt şi se aprinde. Sunt agenţi care sunt eliminaţi doar cu flacără”, a spus Teodor Stamate.

 

 

Instalaţia de aer condiţionat de la secţie

 

Obligatoriu: izolare imediată

Corpul uman are 2-2,5 metri pătraţi de piele. Este cel mai greu organ: 15% din greutatea corpului. Dacă bariera este distrusă, corpul este atacat imediat de bacterii, care găsesc nutrienţi în plasma eliminată din răni. Când se face evaluarea unui pacient ars şi se anunţă că are arsuri pe 50% din suprafaţa corpului, asta înseamnă aproximativ un metru pătrat de piele. Şansele de supravieţuire se duc spre zero dacă nu este imediat izolat.

Secţia de arşi a Spitalului „Sfântul Spiridon” are instalaţie de filtrare şi sterilizare pentru aer şi apă, uşi cu senzor montate, lămpi cu ultraviolete pentru sterilizarea mediului şi lumini.

 

Am avut amendament chiar acum pe tema licitaţiei pentru secţia de arşi.

Ministerul Sănătăţii ne-a comunicat că licitaţia este în desfăşurare, că ar fi posibil să fie finalizată până la sfârşitul anului. Dar, până nu văd primele aparate venite la Iaşi, nu-i cred”.

Petru Movilă, deputat PMP, membru în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor

Putem trimite personal la cursuri în Germania, unde am prieteni care vor să ne ajute. Dar pentru ce să-i trimit, dacă eu nu ştiu când va fi gata secţia?” Medic Teodor Stamate, şeful Clinicii de Chirurgie Plastică

 

 

Un proiect care nu se mai termină

Printr-o finanţare de la Banca Mondială, Ministerul Sănătăţii va deschide cinci noi secţii destinate “marilor arşi”: două în Bucureşti şi câte una la Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara. Deşi în luna mai Guvernul a anunţat alocarea fondurilor pentru aparatură, Iaşul având clădirea gata, totul s-a oprit. De-abia în octombrie, ministrul Bodog spunea că “Situaţia Iaşiului este puţin mai avantajată faţă de celelalte (se referee probabil la faptul că este amenajată clădirea n.r.), la fel cum este, parţial, situaţia şi în Timişoara. (...) Parțial a pornit procedura pentru dotarea centrului din Timişoara şi a celui din Iaşi cu aparatură, pe procedură, de Banca Mondială. Sperăm ca până la sfârşitul anului primele echipamente să fie deja prezente acolo”.

 

Anual, la Spitalul „Sfântul Spiridon” ajung între 250 şi 300 de pacienţi cu arsuri.  Cele mai grave cazuri sunt redirecţionate la Bucureşti: nu pot fi tratate local, cu dotările actuale, pe nişte holuri de la spital, într-un mediu care numai controlat şi steril nu este. Numai în 2017 au murit 18 pacienţi şi nu erau dintre cazurile cele mai grave.  „Nu urmărim evoluţia pacienţilor cu arsuri grave trimişi la Bucureşti, nu mai ştim nimic despre soarta lor, probabil mor şi dintre ei”, spune şeful Secţiei de Chirurgie Plastică, profesorul Teodor Stamate . Ministerul Sănătăţii nu a găsit încă un răspuns la întrebarea de ce nu este organizată încă licitaţia pentru dotarea noii secţii.

La ultima întâlnire, din luna octombrie, de la Ministerul Sănătăţii, ne-au spus că să ne pregătim, că ne vine aparatura. Au trecut peste două luni, nu a venit nimic, licitaţia nu este organizată. Am sentimentul că cineva frânează procedurile, nu-mi explic de ce şi cine. Îndrăznesc să cred că nu ministrul Bodog, este el însuşi plastician. Problema însă este că, în timp ce aşteptăm deschiderea clinii, mor oameni din cauza lipsei condiţiilor”, explică profesorul Teodor Stamate, şeful Secţiei de Chirurgie Plastică de la Spitalul „Sfântul Spiridon”. Clădirea în care ar trebui să fie noua clinică destinată „marilor arşi” a fost recepţionată în iulie 2017. Lucrările au durat trei ani, timp în care medicilor li s-a spus mereu că în curând vor avea condiţii pentru pacienţi ca-n spitalele din Vest. Şi nu le au. „Ştiţi câţi oameni mor din cauza arsurilor, anual, în România, a lipsei unităţilor de îngrijire a «marelui ars»? 1.000, în fiecare an. În 10 ani au murit 10.000. Ăsta nu este genocid?”, se revoltă medicul Stamate.

 

Două unităţi la 1 milion

Normele şi statisticile prevăd ca la fiecare 1 milion de oameni să existe două unităţi de îngrijire pentru aşa-numitul „mare ars”, o persoană cu multiple leziuni de acest gen. Adică, dintr-un milion de oameni, doi au şanse reale de a suferi arsuri pe suprafeţe extinse de piele. Denumirea de unitate de îngrijire pentru „mare ars” este pentru o rezervă cu un pat special, cu sisteme de masaj, cu aer steril, cu sisteme de sterlizare a aerului din jurul pacientului. În aceste camere de tratament mai sunt injectomate, lumini, aparatură de ATI. De fapt, acele camere sunt un fel de săli de operaţie şi costă foarte mult. Accesul în ele se face prin mediu steril, există circuite cu mediu controlat. „Pentru că arsura este o leziume pe suprafaţă extinsă, unde microbii găsesc mediul propice pentru a se dezvolta şi înmulţi. Ca la grădiniţă explic tuturor: când apare un mediu de cultură, microbii îşi schimbă comportamentul, nu mai coabitează cu noi în pace, devin agresivi. Ce facem cu pacienţii cu arsuri? Îi ferim de invazie, îi izolăm într-un aer filtrat, sterilizat. Altfel, vor muri. Nu este o necunoscută, este o certitudine, nu există scăpare. Oricum, mă gândesc că la ce-i prin spitalele noastre, suntem un popor rezistent, mă mir că nu mor mai mulţi”, spune profesorul Stamate.

Acesta mai explică faptul că, pentru populaţia Moldovei, erau necesare 12 unităţi de tratare a „marelui ars”. „Suntem de acord cu o populaţie de vreo 6 milioane de locuitori pentru Moldova, de atâtea aveam nevoie. Noi, cu chiu cu vai, am făcut 5 şi nici pe acelea nu le avem deschise”, mai spune Stamate.

 

Model german

Conducerea Spitalului „Sfântul Spiridon” a confirmat cifrele avansate de profesorul Stamate. “Avem undeva la 25-30 de cazuri de arsuri lunar, din toată zona Moldovei. Nu sunt toate cazuri grave, dar sunt majoritare acestea”, a declarat managerul Ioan Bârliba.

Cazurile ar putea fi tratate local, fără a mai fi trimise la Bucureşti, adică exact aşa cum recomandă practica în domeniu: izolare imediată. Nu se poate. „Am făcut totul să sprijin dotarea de urgenţă a acestor secţii din ţară, de la noi, Bucureşti şi Timişoara. Am vizitat o clinică extraordinară din Germania, am făcut fotografii la dotările lor, le-am făcut lista de necesar, am văzut cum este organizat totul acolo, cu fluxuri separate. Am pus pe listă 95 de repere, Ministerul Sănătăţii mi-a cerut-o, din martie. Era necesarul ce a fost prezentat Băncii Mondiale”, ne-a mai spus medicul Teodor Stamate.

 

Zvon: refuzul unor funcţionari

Acesta spune că, din discuţiile avute cu colegii de la celelalte două centre din ţară, varianta pentru care tot procesul de dotare a fost încetinit ţine de refuzul unor funcţionari de a semna documente. „Banca Mondială a cerut ca nişte specialişti să supervizeze tot procesul de achiziţie, pentru ca eu, Stamate de la Iaşi, să nu pun pe lista de cumpărături un Bugatti. Din cauza scandalului cu camera hiperbarică luată de profesorul Ioan Lascăr, care a fost chemat să dea cu subsemnatul pentru această achiziţie, nu a vrut nimeni să supervizeze achiziţia. Nu mi-e prieten Lascăr, dar în cazul acelei camere hiperbarice cu oxigen chiar este nevinovat. Am în cursurile mele detalii despre utilizarea unor astfel de camere, degeaba spun unii că nu se folosesc în cazul arşilor”, mai spune Stamate.

O solicitare a REPORTER DE IAŞI despre licitaţia pentru aparatură, solicitare trimisă Ministerului Sănătăţii la începutul lunii decembrie, nu a primit încă răspuns.

 

Clădirea din Iaşi unde va fi Secţia pentru „mari arşi”

 

Condiţiile actuale pentru „marii arşi”

În acest an, nepoata unui pacient cu arsuri din zona Botoşaniului, pacient care a decedat la Clinica de Chirurgie Plastică a Spitalului „Sfântul Spiridon”, ne-a povestit că medicii ieşeni au făcut tot posibilul pentru a-i salva unchiul. Au încercat inclusiv să-l ducă la Bucureşti, dar nu a mai fost posibil transportul, iar spitalele din Bucureşti au refuzat să-l primească. „Avem situaţii în care ne refuză pacienţi, nu mai au locuri. Ce să facem, să-i dăm afară? Încercăm să-i tratăm cu ce avem la dispoziţie”, explică Teodor Stamate. Pacientul adus de la Botoşani a fost trimis oricum cu întârziere de o zi de acolo. Iar aici, rudele au văzut cum sunt trataţi arşii. „Oamenii aceia au făcut ce au putut cu dotarea pe care o au. Îl duceau pe holuri, printre alţi oameni, să-i facă toaletarea, apoi îl duceau înapoi, într-un salon ATI cu alte trei paturi. Totul lasă impresia de improvizaţie”, îşi aminteşte nepoata cum a fost tratat unchiul său, care a murit în luna octombrie.

Ştiţi cum se face toaletarea cu standarde moderne? Sala de baie este în mediul steril şi controlat, cada şi macaralele – ai nevoie de aşa ceva, pentru că au dureri groaznice, trebuie mutat cu grijă – sunt din inox. Asistenta care face toaletarea intră într-un costum special, stă în cadă şi curăţă pacientul scufundat în apă sterilă şi dat cu soluţii speciale. Practic, pacientul este pigulit cu bucăţica, se înlătură ţesutul mort de pe corp. Şi cada este din inox pentru că la final i se dă foc. La propriu, se toarnă spirt şi se aprinde. Sunt agenţi care sunt eliminaţi doar cu flacără”, a spus Teodor Stamate.

 

 

Instalaţia de aer condiţionat de la secţie

 

Obligatoriu: izolare imediată

Corpul uman are 2-2,5 metri pătraţi de piele. Este cel mai greu organ: 15% din greutatea corpului. Dacă bariera este distrusă, corpul este atacat imediat de bacterii, care găsesc nutrienţi în plasma eliminată din răni. Când se face evaluarea unui pacient ars şi se anunţă că are arsuri pe 50% din suprafaţa corpului, asta înseamnă aproximativ un metru pătrat de piele. Şansele de supravieţuire se duc spre zero dacă nu este imediat izolat.

Secţia de arşi a Spitalului „Sfântul Spiridon” are instalaţie de filtrare şi sterilizare pentru aer şi apă, uşi cu senzor montate, lămpi cu ultraviolete pentru sterilizarea mediului şi lumini.

 

Am avut amendament chiar acum pe tema licitaţiei pentru secţia de arşi.

Ministerul Sănătăţii ne-a comunicat că licitaţia este în desfăşurare, că ar fi posibil să fie finalizată până la sfârşitul anului. Dar, până nu văd primele aparate venite la Iaşi, nu-i cred”.

Petru Movilă, deputat PMP, membru în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor

Putem trimite personal la cursuri în Germania, unde am prieteni care vor să ne ajute. Dar pentru ce să-i trimit, dacă eu nu ştiu când va fi gata secţia?” Medic Teodor Stamate, şeful Clinicii de Chirurgie Plastică

 

 

Un proiect care nu se mai termină

Printr-o finanţare de la Banca Mondială, Ministerul Sănătăţii va deschide cinci noi secţii destinate “marilor arşi”: două în Bucureşti şi câte una la Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara. Deşi în luna mai Guvernul a anunţat alocarea fondurilor pentru aparatură, Iaşul având clădirea gata, totul s-a oprit. De-abia în octombrie, ministrul Bodog spunea că “Situaţia Iaşiului este puţin mai avantajată faţă de celelalte (se referee probabil la faptul că este amenajată clădirea n.r.), la fel cum este, parţial, situaţia şi în Timişoara. (...) Parțial a pornit procedura pentru dotarea centrului din Timişoara şi a celui din Iaşi cu aparatură, pe procedură, de Banca Mondială. Sperăm ca până la sfârşitul anului primele echipamente să fie deja prezente acolo”.

 

Mai mulți localnici povestesc că profesoara de chimie, fizică și informatică, care este și directorul școlii, bate elevii. Peste colegii săi se așează tăcerea când sunt întrebați dacă acest lucru este adevărat. Învățătorul de la clasa copilului bătut: „Am auzit că era agresivă cu copiii”. După incident, Valeria Moisa și-a luat medical, apoi a anunțat că demisionează și, din vară, se pensionează.

Un caz foarte grav s-a petrecut la Școala din Bosia, reședința comunei Ungheni – Iași. Directoarea școlii, Valeria Moisa, a bătut un elev de clasa a treia în fața unor invitați ai școlii. Cazul ar fi trecut poate neobservat dacă fața zgâriată a copilului nu ar fi fost observată de învățător; copilul ieșise din clasă intact, se întorsese lovit și zgâriat.

Surprinzător, directoarea nu este la prima abatere de acet gen. Colegii povestesc că au aflat de prin sat că părinții multor copii au știut, dar au fost de acord. „Sunt oameni care consideră că bătaia este o metodă bună de educație. Eu una nu pot fi de acord cu așa ceva. Dacă tu, un model pentru acel copil, ești agresiv, acel copil chiar nu mai are nici o șansă”, spune directorul adjunct al școlii, care este acum și director interimar.

 

Incident cu martori

Pare incredibil, dar directoarea Valeria Moisa l-a bătut pe copilul de clasa a III-a, C. Cristea, de față cu mai mulți invitați pe care-i avea școala în acea zi. Printre ei erau scriitorul Constantin Parascan, membri ai sindicatului USLIP, oameni din cadrul ISJ Iași.

Incidentul nu a avut loc în clasă, în școala de la Mânzătești, ci pe hol. Erau de față reprezentanți ai sindicatului”, explică colegii Valeriei Moisa. Copilul a ieșit din clasă, cu directoarea pe urmele lui, și a fost lovit peste față și zgâriat. Cei de la sindicat nu au avut timp să reacționeze, elevul a fost trimis în clasă.

Școala din Mânzătești, unde s-a produs agresiunea. Profesoara nici măcar nu predă acolo

Doar că aici, rănile au fost observate de către învățător. „L-am văzut roșu și zgâriat pe față, am pus întrebări, am auzit ce s-a întâmplat și am comunicat asta familiei. Tatăl a fost extrem de revoltat, mama a și depus o plângere la școală. Doamna Moisa activează în școala Bosia, nu la Mânzătești, așa că nu știu cum este la orele de acolo. Dar, am auzit că bate copii, foarte mulți au început să discute după acest incident”, ne-a spus învățătorul Valeriu Postolache.

Copilul mai mare, în clasa a III-a, victima directoarei

 

Tatăl copilului, Bebi Cristea, a confirmat incidentul și revolta, dar spune că nu mai dorește scandal: „Am depus plângere, ce am avut de spus am spus acolo, nu vreau răul nimănui”.

 

Copiii au povestit tot

Valeria Moisa a fost o directoare energică și capabilă, spun majoritatea colegilor, dar acum, la apusul carierei, și-a pierdut răbdarea, considerând nu a primit recunoștința celor pe care i-a educat.

Am întâlnit-o pe o uliță desfundată, când tocmai pleca de la școală. Aștepta autobuzul, un mastodont murdar, cu mult fum în spate, care stropea totul în jur. Directoarea nici măcar nu a mimat surpriza când am întrebat-o despre incident. Știa deja răspunsul, doar îl ocolea. „Întrebați la Inspectoratul Școlar, eu nu am nici un răspuns, nu am ce spune sau ce comenta”, a spus grăbită, după care s-a îndreptat spre autobuz și a dispărut.

Mult mai comunicativi au fost elevii. Copiii întâlniți pe drum au povestit, fără să se teamă de consecințe, deși vedeau că directoarea îi privește pe geamul autobuzului vorbind cu jurnalistul: „Pe un copil l-a dat cu capul de geam, l-a umplut de sânge. Pe un altul l-a împins cu nasul în niște chipsuri pe care le mânca, la oră. Țipatul este ceva obișnuit la doamna”.

Colegii: „Nu am știut”

Profesorii de la Școala din Bosia încearcă inițial să ascundă incidentul, deși acesta este cunoscut și anchetat la ISJ. „Avem purtător de cuvânt, vorbiți cu el”, explică directorul interimar, Mihaela Ciopeică.

Până la urmă, ceilalți profesori prind curaj și povestesc: „Nu am știut că bate copii, acum s-au aflat o groază de povești. Doamna a condus școala timp de 27 de ani, din 1990, probabil în acest stil. Am aflat că mulți părinți au știut că le sunt bătuți copiii, dar nu au reacționat, considerând că este o metodă eficientă de educație”, spun profesorii.

 

Caseta: ISJ confirmă retragerea din funcție

ISJ a confirmat incidentul și ancheta. „Incidentul s-a petrecut de Ziua Educației, de față cu o inspecție venită în vizită. S-a numit o Comisie de Audit Managerial, care a descoperit mai multe nereguli și existența unor tensiuni în Cancelarie. Doamna Moisa are o carieră managerială bună, nu știu cum putem interpreta evenimentele din ultima vreme. Doamna directoare s-a aflat în ultima lună în concediu medical și a anunțat că va demisiona din funcție, iar la vară urmează să se pensioneze”, explică Sabina Manea, purtătorul de cuvânt al ISJ Iași. Valeria Moisa a fost în concediu medical până pe 8 decembrie, când a revenit la școală. Nu este foarte clar care-i este statutul. Unii profesori spun că a demisionat din funcție, alții că încă nu.

 

Mai mulți localnici povestesc că profesoara de chimie, fizică și informatică, care este și directorul școlii, bate elevii. Peste colegii săi se așează tăcerea când sunt întrebați dacă acest lucru este adevărat. Învățătorul de la clasa copilului bătut: „Am auzit că era agresivă cu copiii”. După incident, Valeria Moisa și-a luat medical, apoi a anunțat că demisionează și, din vară, se pensionează.

Un caz foarte grav s-a petrecut la Școala din Bosia, reședința comunei Ungheni – Iași. Directoarea școlii, Valeria Moisa, a bătut un elev de clasa a treia în fața unor invitați ai școlii. Cazul ar fi trecut poate neobservat dacă fața zgâriată a copilului nu ar fi fost observată de învățător; copilul ieșise din clasă intact, se întorsese lovit și zgâriat.

Surprinzător, directoarea nu este la prima abatere de acet gen. Colegii povestesc că au aflat de prin sat că părinții multor copii au știut, dar au fost de acord. „Sunt oameni care consideră că bătaia este o metodă bună de educație. Eu una nu pot fi de acord cu așa ceva. Dacă tu, un model pentru acel copil, ești agresiv, acel copil chiar nu mai are nici o șansă”, spune directorul adjunct al școlii, care este acum și director interimar.

 

Incident cu martori

Pare incredibil, dar directoarea Valeria Moisa l-a bătut pe copilul de clasa a III-a, C. Cristea, de față cu mai mulți invitați pe care-i avea școala în acea zi. Printre ei erau scriitorul Constantin Parascan, membri ai sindicatului USLIP, oameni din cadrul ISJ Iași.

Incidentul nu a avut loc în clasă, în școala de la Mânzătești, ci pe hol. Erau de față reprezentanți ai sindicatului”, explică colegii Valeriei Moisa. Copilul a ieșit din clasă, cu directoarea pe urmele lui, și a fost lovit peste față și zgâriat. Cei de la sindicat nu au avut timp să reacționeze, elevul a fost trimis în clasă.

Școala din Mânzătești, unde s-a produs agresiunea. Profesoara nici măcar nu predă acolo

Doar că aici, rănile au fost observate de către învățător. „L-am văzut roșu și zgâriat pe față, am pus întrebări, am auzit ce s-a întâmplat și am comunicat asta familiei. Tatăl a fost extrem de revoltat, mama a și depus o plângere la școală. Doamna Moisa activează în școala Bosia, nu la Mânzătești, așa că nu știu cum este la orele de acolo. Dar, am auzit că bate copii, foarte mulți au început să discute după acest incident”, ne-a spus învățătorul Valeriu Postolache.

Copilul mai mare, în clasa a III-a, victima directoarei

 

Tatăl copilului, Bebi Cristea, a confirmat incidentul și revolta, dar spune că nu mai dorește scandal: „Am depus plângere, ce am avut de spus am spus acolo, nu vreau răul nimănui”.

 

Copiii au povestit tot

Valeria Moisa a fost o directoare energică și capabilă, spun majoritatea colegilor, dar acum, la apusul carierei, și-a pierdut răbdarea, considerând nu a primit recunoștința celor pe care i-a educat.

Am întâlnit-o pe o uliță desfundată, când tocmai pleca de la școală. Aștepta autobuzul, un mastodont murdar, cu mult fum în spate, care stropea totul în jur. Directoarea nici măcar nu a mimat surpriza când am întrebat-o despre incident. Știa deja răspunsul, doar îl ocolea. „Întrebați la Inspectoratul Școlar, eu nu am nici un răspuns, nu am ce spune sau ce comenta”, a spus grăbită, după care s-a îndreptat spre autobuz și a dispărut.

Mult mai comunicativi au fost elevii. Copiii întâlniți pe drum au povestit, fără să se teamă de consecințe, deși vedeau că directoarea îi privește pe geamul autobuzului vorbind cu jurnalistul: „Pe un copil l-a dat cu capul de geam, l-a umplut de sânge. Pe un altul l-a împins cu nasul în niște chipsuri pe care le mânca, la oră. Țipatul este ceva obișnuit la doamna”.

Colegii: „Nu am știut”

Profesorii de la Școala din Bosia încearcă inițial să ascundă incidentul, deși acesta este cunoscut și anchetat la ISJ. „Avem purtător de cuvânt, vorbiți cu el”, explică directorul interimar, Mihaela Ciopeică.

Până la urmă, ceilalți profesori prind curaj și povestesc: „Nu am știut că bate copii, acum s-au aflat o groază de povești. Doamna a condus școala timp de 27 de ani, din 1990, probabil în acest stil. Am aflat că mulți părinți au știut că le sunt bătuți copiii, dar nu au reacționat, considerând că este o metodă eficientă de educație”, spun profesorii.

 

Caseta: ISJ confirmă retragerea din funcție

ISJ a confirmat incidentul și ancheta. „Incidentul s-a petrecut de Ziua Educației, de față cu o inspecție venită în vizită. S-a numit o Comisie de Audit Managerial, care a descoperit mai multe nereguli și existența unor tensiuni în Cancelarie. Doamna Moisa are o carieră managerială bună, nu știu cum putem interpreta evenimentele din ultima vreme. Doamna directoare s-a aflat în ultima lună în concediu medical și a anunțat că va demisiona din funcție, iar la vară urmează să se pensioneze”, explică Sabina Manea, purtătorul de cuvânt al ISJ Iași. Valeria Moisa a fost în concediu medical până pe 8 decembrie, când a revenit la școală. Nu este foarte clar care-i este statutul. Unii profesori spun că a demisionat din funcție, alții că încă nu.

 

Pagina 1 din 24

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Februarie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Clipul zilei

Go to top