În plus, fapt fără precedent, anunțurile prin care cei patru au fost angajați la Spitalul Clinic de Urgență „Oblu”, adică la Neuro, au dispărut de pe site-ul unității sanitare, linkurile fiind inactive.
Pe site-ul spitalului toate datele au dispărut
Urmele anunțului de angajare de la Neuro se mai păstrează doar pe două site-uri locale de știri și pe cel al Guvernului. Pe pagina spitalului nu mai e nimic, au dispărut și criteriile de concurs și numele celor care s-au înscris, dar și numele celor care au câștigat.
Pe www.posturi.gov.ro, portalul posturilor vacante în administrația publică din România, pe 23 mai 2019 a fost publicat anunțul potrivit căruia spitalul din Iași anunța organizarea unui concurs pentru ocuparea cu caracter permanent a patru posturi de cercetător științific: unul grad II, două gradul III și un altul de cercetător științific simplu. Aceeași sursă a precizat și condițiile generale, dar și pe cele specifice pe care trebuiau să le îndeplinească pretendenții.
Pagina web este „înghețată”: dai click pe linkul spre rezultatele concursului și nu ajungi nicăieri. Situația durează de o săptămână. Toate celelalte pagini de pe site-ul spitalului sunt active. O încălcare gravă a transparenței instituțiilor finanțate din bani publici
O formă fără fond
Pe 5 iunie a fost termenul limită de depunere a dosarelor, pe 25 iunie proba scrisă, iar pe 27 iunie proba practică și interviul. La criteriile specifice au fost precizate o serie de vechimi în cercetare-dezvoltare, în învățământul superior sau în alte activități, titlul de doctor precum și alte criterii.
Concursul s-a ținut (pe site-ul spitalului apare la un moment dat informația că proba scrisă a fost reprogramată), au fost angajați patru oameni.
„Criteriile par a fi fost făcute cu dedicație, cei patru angajați sunt rude ale unor oameni din cercetare și niciunul dintre cei patru nu a avut tangențe cu medicina. Dar nu asta e problema, pentru că cei patru cercetători, două tinere și doi tineri, toți cu vârstele între 30 și 40 de ani, au făcut niște doctorate, niște masterate în străinătate și au publicat în reviste internaționale, deci pot fi capabili. Problema e în sine acest centru de cercetare, pentru că este o formă fără fond”, a explicat pentru REPORTER DE IAȘI o sursă din spital care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Cercetători ținuți în ascunzătoare
Drept dovadă, imediat după angajare, cei patru au fost trimiși la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”. Sub ce formă, nimeni nu vrea să spună.
„Da, i-am angajat de două săptămâni, dar sunt acum la «Petru Poni». Au salarii între 2 și 3.000 de lei pe care le plătește Ministerul Educației, așa cum se întâmplă în cazul cercetătorilor”, a declarat Lucian Eva, managerul de la Neuro.
Acesta nu a putut preciza cu ce se ocupă, concret, cercetătorii săi la „Petru Poni” și nici care e forma acestei treceri de la Neuro la Institut: transfer, detașare, împrumut ca la echipele de fotbal?
Cel puțin la fel de secretos cu munca celor patru tineri cercetători a fost și dr. Anton Airinei, directorul Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”. Jurnaliștii REPORTER DE IAȘI i-au cerut directorului să nominalizeze tipul de activități pe care cei patru le practică sau să înlesnească o discuție cu aceștia. „Ei sunt în laboratoare diferite, n-am cum să-i găsesc acum. Mă duc la dentist”, a spus Airinei și a plecat.
Deci munca a patru cercetători, pe relația Neuro – „Petru Poni”, fiind plătiți din bani publici, este ținută la secret de managerii celor două instituții.
Fără finanțare, dar cu bune intenții
A doua mare întrebare la care Lucian Eva, managerul de la Neuro, a scăldat răspunsul este cea referitoare la finalitatea demersului său de a înființa un centru de cercetare la spital. Eva a recunoscut, nonșalant, că, în afara celor patru salariați, acest centru nu are niciun spațiu dedicat, nici echipamentele și dotările necesare acestei activități.
Iar managerul nu a putut avansa niciun termen până la care acestea vor fi realizate și nici care ar putea fi sursele de finanțare, vorbind la modul generic despre „fonduri europene”.
Dar dotarea unui centru de cercetare poate însemna investiții de ordinul sutelor de mii sau chiar a milioane de euro. Apoi, activitatea în sine presupune un consum important de resurse financiare, câștigarea unor granturi de câteva zeci de mii de euro nefiind garanția că acest centru va funcționa sau că va produce rezultate palpabile.
Managerul Lucian Eva a vorbit la modul general despre noul centru. „Este în structura spitalului de vreo 10-15 ani. Era doar pe hârtie, eu încerc să-l pornesc. Am început cu cei patru cercetători. Fiecare spital are sau ar trebui să aibă un astfel de centru. Vom face cercetare fundamentală”, a spus Eva.
Cei patru nou angajați lucrează de fapt la „Petru Poni”, dar sunt pe statul de plată de la Neuro. Nimeni nu a vrut să ni-i arate și să ne lase să-i întrebăm cu ce se ocupă
Cercetarea costă miliarde de euro
Despre rezultatele practice și despre gradul lor de aplicabilitate, managerul a răspuns ca la manual, platitudini: „Sigur că vor exista și aplicații concrete. Însă chiar dacă nu vor exista sau nu vor apărea imediat, însuși faptul că se face cercetare e un mare câștig”. Un fel de „ai, n-ai migea, tragi la poartă”.
Cercetători contactați de REPORTER DE IAȘI au explicat că planul incipient de la Neuro este un proiect fantezist. „Unul dintre scopurile centrului, identificarea genotipurilor de celule canceroase la creier (sunt mii de mutații și toate trebuie identificate) necesită bugete uriașe. Identificarea constelațiilor de gene care dau mutații tumorale este importantă pentru stabilirea precisă a tratamentului specific fiecărui tip de tumoră. Sunt institute mari în lume care fac cercetare tumorală pe bugete colosale, de miliarde de dolari”.
Același specialist a spus că exista o modalitate mai simplă. „Un tip de cercetare realist la Neuro ar fi fost să se angajeze doi-trei rezidenți care nu prind post și vor să rămână în Iași. Iar aceștia să recolteze tipuri de celule tumorale și cu ele să se ducă la institute specializate. Pe baza rezultatelor, se fac baze de date în timp. Ar fi un scenariu mai realist, spitalul doar recoltează”, a apreciat respectivul cercetător.
„Nu vă spun numele lor, de ce să-i căutați? Ce să-i întrebați? Lăsați...”
Lucian Eva, managerul Spitalului de Neurochirurgie, ascunzând, ca o cloșcă, sub aripile sale pe cei patru angajați care nu vin la serviciu și nu dau socoteală pentru salariul pe care îl iau
Exemplu de grandomanie
În concluzie, managerul Lucian Eva a înființat la Neuro un centru de cercetare, neclare fiind și condițiile în care a obținut certificarea, a făcut un concurs și a angajat patru tineri cu normă întreagă ca cercetători.
Nu există bază materială, ei își primesc salariul, dar activează la Petru Poni.
Și-atunci care e substratul, de ce a vrut Eva acest centru de cercetare? Specialiști în domeniu au identificat doar două ipoteze: „Fie e un semn de mândrie personală și profesională să aibă acest centru la spital, fie urmărește un plan profesional personal, iar prin participarea la studii și publicații să avanseze el însuși în cariera didactică”.