Singurul loc în care se pune preţ pe sărăcie a avut, la un moment dat, perioada lui de glorie. „Bazarul”, cum îi spun autorităţile sau „talciocul”, cum îi spun ce-i ce-l bat cu credinţă, săptămână de săptămână. Locul unde sumele mici, plătite pentru chiţibuşuri, se transformă în existenţa de zi cu zi.
Sub poalele Cetăţuii, duminică de duminică, are loc un ritual ciudat. După tiparul unui flashmob al sărăciei, sute de oameni se aşază tăcuţi în faţa unor celofane sau tarabe ruginite şi se roagă ca-ntr-o Mecca a capitalismului falit. Sacrul şi profanul se întretaie din metru în metru, iar mulţimea se animă odată cu apariţia „profetului” – primul client cu care-şi pot tocmi sărăcia. Este talciocul, un loc în care se întretaie destine şi întâmplări, lucruri şi oameni.
Singurul loc în care se pune preţ pe sărăcie a avut, la un moment dat, perioada lui de glorie. „Bazarul”, cum îi spun autorităţile sau „talciocul”, cum îi spun ce-i ce-l bat cu credinţă, săptămână de săptămână. Locul unde sumele mici, plătite pentru chiţibuşuri, se transformă în existenţa de zi cu zi.
Sub poalele Cetăţuii, duminică de duminică, are loc un ritual ciudat. După tiparul unui flashmob al sărăciei, sute de oameni se aşază tăcuţi în faţa unor celofane sau tarabe ruginite şi se roagă ca-ntr-o Mecca a capitalismului falit. Sacrul şi profanul se întretaie din metru în metru, iar mulţimea se animă odată cu apariţia „profetului” – primul client cu care-şi pot tocmi sărăcia. Este talciocul, un loc în care se întretaie destine şi întâmplări, lucruri şi oameni.
