Sambata, 20 10 2018
Președinele  Maricel Popa este consternat de atitudinea infantilă a Primarului Iaşului: „Minciuna are picioare scurte, domnule Chirica! După ce aţi clamat sprijin financiar pentru Institutul Inimii, aţi uitat să participaţi la o şedinţă crucială pentru efectuarea reparaţiilor de la sediul afectat de incendiu. Culmea, clădirea aparţine chiar Primăriei!”

Țopăiala sa mediatică a devenit previzibilă și iritantă n Nu are de gând să înceapă niciun proiect mare pentru Iași, iar orașul are nevoie de un salt mare, printr-o alternanță reală la gândirea actuală n Iar șocul trebuie să fie: „Nimeni nu e veșnic, totul e într-o permanentă schimbare”

 

Chirica nu știe engleză, dar e bine dacă și-a propus să învețe. Stânjeneala lui a provocat râsete la o masă din spate, se aude pe înregistrare, primarul s-a făcut de râs. Nu din cauza englezei, ci a autosuficienței sale, a ego-ului sau imens care îl face să nu se pregătească, să se bazeze pe marea lui descurcăreală, pe "fie ce-o fi", pe îmbrobodeală, pe aparențe, pe nimic concret. El trebuia să-și ia un scurt text pe care să arunce ochii, în care să sublinieze câteva lucruri de substanță, dacă tot s-a dus până acolo. Chiar citindu-le, pregătindu-se bine, ar fi fost un ambasador mult mai bun al Iașului, decât ducându-se la întâmplare, arătând ca un licean rușinat, eliminat în primul tur la Balul Bobocilor.

 

Zaharia plătește în avans

 

Mihai Chirica e un bun tehnolog, știe ape, sol, oleacă de instalații, de circuite, dar atât, e la nivel de dispecer de la Gaze. Contribuția să în dezvoltarea IT-ului la Iași este zero. Dan Zaharia l-a luat cu el în Polonia nu pentru că i-ar fi dator cu ceva, ci pentru că speră să-i folosească la ceva în viitor. E un complex de provincie: banii îi faci cu statul. Pupă mâna care semnează bugetul. Zaharia se iluzionează că primarul va face vreodată mai mult decât pur și simplu să vorbească pentru a se auzi singur.

Dan Zaharia i-a vândut lui Mihai Chirica pontul cu hub-ul IT din Moara de Vânt, pe pământul Primăriei. Antreprenorul e un fel de integrator imobiliar, el închiriază birouri pe care le construiesc alții, iar primarul semnează autorizațiile pe care, la un moment dat, le-ar putea intermedia chiar antreprenorul, iar, mai târziu, cine știe, ar putea avea banii să facă propria lui clădire. Un plan de viață în care primarul e o simplă bujie într-un angrenaj extrem de complicat, dar, uite, că în mentalitatea românească povestea încă mai ține.

 

Vorbește și nu face

 

Cei care, la fel ca mine, au 20 și ceva de ani de observare continuă a evoluției sociale, politice și economice din Iași, știu că Mihai Chirica nu va face niciodată nimic. Mihai Chirica vorbește și nu se-apucă de nimic niciodată. A cumpărat 100 de autobuze cu bani împrumutați, cum puteam face cu 15 ani în urmă, așa cum au făcut alte orașe. Asta-i tot. A promis trei poduri peste Bahlui în 4 ani, dar nu s-a apucat de niciunul. Are doi ani de când n-a călcat într-o clădire a Guvernului. E exilat și tratat că o masă neglijabilă.

Mihai Chirica anunță în fiecare săptămână câte un proiect, ca un copil de grădiniță care visează cu ochii deschiși, și nu se apucă de niciunul. Iașul va avea până în 2022, deci mult după primul mandat, două linii de tramvai schimbate. Atât.

Nimic în Iași în 28 de ani

 

În Iași, nimeni n-a făcut nimic în 28 de ani. Doar Dascălu a făcut Palas, atât. Și cu scandal imens și abia după ce Fenechiu a fost băgat în ecuație. Altfel, nu se făcea niciodată. În rest am vopsit copacii, am schimbat bordurile și ne-am închinat la icoane. Succesiunea a fost dinastică. Alexandrescu era în esență un inginer comunist de la RAGCL. A murit subit, iar gruparea Simirad a profitat de o presă anti-comunistă (în primii ani, nu doar Monitorul, dar și 24 de ore era de Dreapta). Simirad l-a lăsat cu mâna lui pe Nichita, iar acesta, după alți 13 ani, i-a pregătit locul lui Chirica, chiar dacă procesul a fost brutal și, în esență, un act de canibalism. A fost o curgere lentă a istoriei, Iașul n-a cunoscut alternanța la Putere, adevărată trezire, nu există nicio performanță reală, doar Palasul, atât, care a schimbat brusc istoria.

 

O lene abisală

 

Chirica vorbește acum de bărcuțe, un proiect de 10 ani. N-o să-l facă. Uitați-vă în Oradea, Bolojan a tăcut și a amenajat plajă pe Criș, exact ca în Paris și Viena. A făcut treceri de pietoni pe sub poduri, la mintea cocoșului, și mașinile trec fără semafoare. Chirica nu vede că pe Nicolina se circulă de fapt pe o singură bandă, din trei. Una e ocupată de virajul la stânga, stă goală, cealaltă e ocupată de mașini parcate. De aceea e blocat bulevardul. O chestie în treacăt, dar niciun proiect mare nu va începe la Iași. De lene, o moleșeală valabilă în toată România din cauza presei aservite.

 

Lozinci ca la colhoz

 

Asta înseamnă o mentalitate de colhoz. Toată lumea respectă ierarhia se pe rupte. Iași au de-bannerele din dreptul școlilor cu mesajul „Primăria susține educația". Într-o democrație nu vezi așa ceva. E un tip de manipulare care ne învață de mici cine e șeful. Primăria nu susține nimic. Nu face un teren de joacă în 10 ani, o nocturnă, un coș de baschet. Toți banii îi dăm noi, și pentru bănci, și pentru școală, și pentru gardul care mai e reparat din când în când.

Primăria nu există, e un mit, o noțiune abstractă inoculată în mintea oamenilor prin outdoor, radio și Facebook. Uitați-vă în oglindă. Impuneți-vă voința de adevărați stăpâni. Meritați Centură, spitale, parcuri, pasarele, drum nou din Ciurea, Aeroport, săli și multe altele. Adevărata identite a Iașului voi sunteți. Nu credeți în idoli. Nu vă faceți de râs ca Mihai Chirica. Sunteți mult mai buni.

 

Regele Mihai se simte mai bine, a anunțat Principesa Margareta, care spune că tatăl ei este conștient, vorbește, recunoaște persoanele din jurul său și a întrebat de ce este înconjurat de atât de multă lume, relatează postul public de televiziune.

Principesa Margareta a stat puțin de vorbă cu jurnaliștii, în fața reședinței de la Aubonne, însă a evitat să dea un interviu și s-a rezumat doar la a face câteva precizări privind starea de sănătate a Regelui Mihai.

De altfel, ea a declarat că nu dorește ca Regele să fie filmat așa, în suferință, întrucât Alteța sa vrea să rămână în amintirea românilor demn și în putere.

Întrebată de ce principele dezmoștenit Nicolae nu a fost lăsat să intre în reședința din Elveția, Principesa Margareta a afirmat că aceasta a fost dorința Regelui Mihai. Principele și bunicul său și-au mai vorbit o singură dată, după ce lui Nicolae i-a fost retras titlul, iar Principesa Margareta spune că acea discuție nu i-a făcut bine Majestății Sale, apoi a cerut să nu își mai vadă niciodată nepotul. 

Sursa: digi24

Singurul loc în care se pune preţ pe sărăcie a avut, la un moment dat, perioada lui de glorie. „Bazarul”, cum îi spun autorităţile sau „talciocul”, cum îi spun ce-i ce-l bat cu credinţă, săptămână de săptămână. Locul unde sumele mici, plătite pentru chiţibuşuri, se transformă în existenţa de zi cu zi.

 

Sub poalele Cetăţuii, duminică de duminică, are loc un ritual ciudat. După tiparul unui flashmob al sărăciei, sute de oameni se aşază tăcuţi în faţa unor celofane sau tarabe ruginite şi se roagă ca-ntr-o Mecca a capitalismului falit. Sacrul şi profanul se întretaie din metru în metru, iar mulţimea se animă odată cu apariţia „profetului” – primul client cu care-şi pot tocmi sărăcia. Este talciocul, un loc în care se întretaie destine şi întâmplări, lucruri şi oameni.            

 

Singurul loc în care se pune preţ pe sărăcie a avut, la un moment dat, perioada lui de glorie. „Bazarul”, cum îi spun autorităţile sau „talciocul”, cum îi spun ce-i ce-l bat cu credinţă, săptămână de săptămână. Locul unde sumele mici, plătite pentru chiţibuşuri, se transformă în existenţa de zi cu zi.

 

Sub poalele Cetăţuii, duminică de duminică, are loc un ritual ciudat. După tiparul unui flashmob al sărăciei, sute de oameni se aşază tăcuţi în faţa unor celofane sau tarabe ruginite şi se roagă ca-ntr-o Mecca a capitalismului falit. Sacrul şi profanul se întretaie din metru în metru, iar mulţimea se animă odată cu apariţia „profetului” – primul client cu care-şi pot tocmi sărăcia. Este talciocul, un loc în care se întretaie destine şi întâmplări, lucruri şi oameni.            

 

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Octombrie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top