Consultanții PSD au enumerat toate știfturile de fake news-uri care n-au produs nicio rumoare publică, recurgând la o manipulare ieftină: compromiți 2-3 puncte slabe și anulezi toată povestea.

PSD se plânge de fake news-uri, când asta face de 30 de ani: teroriștii, legionarii, coloniștii, secesioniștii, flacăra violet, CIA, Soros, Antifa... Păi cel mai mare fake-news e cel făcut de Jandarmerie, care a difuzat imagini Russia Today. E același nivel de inepție.

Consultanții PSD au enumerat toate știfturile de fake news-uri care n-au produs nicio rumoare publică, recurgând la o manipulare ieftină: compromiți 2-3 puncte slabe și anulezi toată povestea.

PSD se plânge de fake news-uri, când asta face de 30 de ani: teroriștii, legionarii, coloniștii, secesioniștii, flacăra violet, CIA, Soros, Antifa... Păi cel mai mare fake-news e cel făcut de Jandarmerie, care a difuzat imagini Russia Today. E același nivel de inepție.

Studiu de caz: iei câteva sute de metri între blocuri, perimetre închise, ca niște curți interioare. Terenuri retrocedate și, în general, cumpărate pe nimica toată cu drepturi litigioase, obținând sentințe cu cântec.

Cine te-a pus să iei terenul? Nimeni. Ce faci cu el? Vii și ne sufoci cu un bloc tip ciupercă, pentru a mări ilegal aria construită, din acela cu geamuri mici, blocuri-pușcărie, albe cu dungi maro.

Ai dat 150.000 de euro pe teren, mai bagi 400.000 de euro în fundație și, când ajungi pe la etajul 2, deja îți vin banii de la cei care cumpără apartamentele prin bancă și, în 6 luni, termini blocul. Cu 550.000 de euro investiție proprie faci 50 de apartamente, super-afacere, ai 11.000 de euro cost personal/apartament.

Inițial, ai aprobare pe un P+4, dar te duci la reautorizare, dai șpagă, și mai iei un etaj, iar la sfârșit mai faci tu o mansardă de 800 mp, fără să te vadă nimeni. Ai 6 etaje și parter, pe un teren de 600-700 mp, și ai construit locuințe ca niște celule, de 35-40 mp, cu balcoane de 1 mp, le vinzi cu 1.100 euro/mp, faci 2 milioane de euro și ai băgat maxim 700.000-800.000, cu tot cu șpăgi.

Oamenii se trezesc cu încă un bloc-plombă în fața geamurilor, ieșind din casa scării ca sub un asediu, înghesuiți deja în cartierele lui Ceaușescu, cu mașini claie peste grămadă, cu tomberoane revărsate, fără niciun copac, ești ca într-un ghetou, dar te obișnuiești și nu-ți mai dai seama. Tot ce rămâne în urmă e profitul de 1 milion de euro pe care un dezvoltator îl face în 8 luni dintr-un singur bloc, trântit în bătaie de joc pe o palmă de pământ liber.

Asta se întâmplă de 15 ani și constructorii spun că dezvoltarea nu poate fi oprită. E o nenorocire. Un oraș murdar, oribil, îngrămădit, ieftin, ca o pușcarie cu blocuri-dormitor, înghesuite peste alei, peste parcări, peste locuri în care înainte se jucau niște copii.

Achiței face din nou același lucru în Păcurari. Având sprijinul Comisiei de Urbanism, formată din consilieri care, de asemenea, sunt dezvoltatori imobiliari, al Comisiei de Oportunitate, formată din arhitecți care, în mod tragicomic, sunt angajați tot de către cei care cer aprobările, și cu sprijinul lui Chirica și Harabagiu, care i-au subjugat pe angajații Serviciului de Urbanism ca într-o închisoare, un experiment tiranic în care corupția anihilează orice tentativă de a gândi liber.

Achiței îi spune reporterului: „Ce vreți să fac cu terenul? Vi-l vând vouă". Omul trebuie să facă profit. Cu orice preț. Nimic altceva din acel cartier nu mai contează, doar un profit extravazat de o lăcomie care strică tot echilibrul. Achiței face în Păcurari, cu un bloc-plombă, profit de 70%.

Dezvoltarea înseamnă zone rezidențiale, perimetre largi, proiecte unitare, investiții în alei, parcări subterane, magazine, săli de sport, e cu totul altă afacere. Aici profitul scade la numai 25%.

În această diferență constă toată drama. Blocurile-plombă ale lui Chirica sunt un blestem. O Putere confiscată de politicieni-imobiliari, de arhitecți în conflict de interese, de oameni de afaceri care sponsorizează partidele. E o dictatură.

De la 1.05 pe video-ul postat de Dan Zaharia pe FB cu festivitatea de la Varșovia. Mihai Chirica a fost jenant. Penibil. Senchiu evribadi, gudlac America (așa i-a venit), gudlac evribadi. 

Ca un licean cu mucii-n freză

Chirica nu știe engleză, dar e bine dacă și-a propus să învețe. Stânjeneala lui a provocat râsete la o masă din spate, se aude pe înregistrare, primarul s-a făcut de râs. Nu din cauza englezei, ci a autosuficienței sale, a ego-ului sau imens care îl face să nu se pregătească, să se bazeze pe marea lui descurcăreală, pe "fie ce-o fi", pe îmbrobodeală, pe aparențe, pe nimic concret. El trebuia să-și ia un scurt text pe care să arunce ochii, în care să sublinieze câteva lucruri de substanță, dacă tot s-a dus până acolo. Chiar citindu-le, pregătindu-se bine, ar fi fost un ambasador mult mai bun al Iașului, decât ducându-se la întâmplare, arătând ca un licean rușinat, eliminat în primul tur la Balul Bobocilor.

Zaharia plătește în avans

Mihai Chirica e un bun tehnolog, știe ape, sol, oleacă de instalații, de circuite, dar atât, e la nivel de dispecer de la Gaze. Contribuția să în dezvoltarea IT-ului la Iași este zero. Dan Zaharia l-a luat cu el în Polonia nu pentru că i-ar fi dator cu ceva, ci pentru că speră să-i folosească la ceva în viitor. E un complex de provincie: banii îi faci cu statul. Pupă mâna care semnează bugetul. Zaharia se iluzionează că primarul va face vreodată mai mult decât pur și simplu să vorbească pentru a se auzi singur.

Dan Zaharia i-a vândut lui Mihai Chirica pontul cu hub-ul IT din Moara de Vânt, pe pământul Primăriei. Antreprenorul e un fel de integrator imobiliar, el închiriază birouri pe care le construiesc alții, iar primarul semnează autorizațiile pe care, la un moment dat, le-ar putea intermedia chiar antreprenorul, iar, mai târziu, cine știe, ar putea avea banii să facă propria lui clădire. Un plan de viață în care primarul e o simplă bujie într-un angrenaj extrem de complicat, dar, uite, că în mentalitatea românească povestea încă mai ține.

Vorbește și nu face

Cei care, la fel ca mine, au 20 și ceva de ani de observare continuă a evoluției sociale, politice și economice din Iași, știu că Mihai Chirica nu va face niciodată nimic. Mihai Chirica vorbește și nu se-apucă de nimic niciodată. A cumpărat 100 de autobuze cu bani împrumutați, cum puteam face cu 15 ani în urmă, așa cum au făcut alte orașe. Asta-i tot. A promis trei poduri peste Bahlui în 4 ani, dar nu s-a apucat de niciunul. Are doi ani de când n-a călcat într-o clădire a Guvernului. E exilat și tratat că o masă neglijabilă.

Mihai Chirica anunță în fiecare săptămână câte un proiect, ca un copil de grădiniță care visează cu ochii deschiși, și nu se apucă de niciunul. Iașul va avea până în 2022, deci mult după primul mandat, două linii de tramvai schimbate. Atât. 

Nimic în Iași în 28 de ani

În Iași, nimeni n-a făcut nimic în 28 de ani. Doar Dascălu a făcut Palas, atât. Și cu scandal imens și abia după ce Fenechiu a fost băgat în ecuație. Altfel, nu se făcea niciodată. În rest am vopsit copacii, am schimbat bordurile și ne-am închinat la icoane. Succesiunea a fost dinastică. Alexandrescu era în esență un inginer comunist de la RAGCL. A murit subit, iar gruparea Simirad a profitat de o presă anti-comunistă (în primii ani, nu doar Monitorul, dar și 24 de ore era de Dreapta). Simirad l-a lăsat cu mâna lui pe Nichita, iar acesta, după alți 13 ani, i-a pregătit locul lui Chirica, chiar dacă procesul a fost brutal și, în esență, un act de  canibalism. A fost o curgere lentă a istoriei, Iașul n-a cunoscut alternanța la Putere, adevărată trezire, nu există nicio performanță reală, doar Palasul, atât, care a schimbat brusc istoria.

O lene abisală

Chirica vorbește acum de bărcuțe, un proiect de 10 ani. N-o să-l facă. Uitați-vă în Oradea, Bolojan a tăcut și a amenajat plajă pe Criș, exact ca în Paris și Viena. A făcut treceri de pietoni pe sub poduri, la mintea cocoșului, și mașinile trec fără semafoare. Chirica nu vede că pe Nicolina se circulă de fapt pe o singură bandă, din trei. Una e ocupată de virajul la stânga, stă goală, cealaltă e ocupată de mașini parcate. De aceea e blocat bulevardul. O chestie în treacăt, dar niciun proiect mare nu va începe la Iași. De lene, o moleșeală valabilă în toată România din cauza presei aservite.

Lozinci ca la colhoz

Asta înseamnă o mentalitate de colhoz. Toată lumea respectă ierarhia  se  pe rupte.  Iași au  de-bannerele din dreptul școlilor cu mesajul „Primăria susține educația". Într-o democrație  nu vezi așa ceva. E un tip de manipulare care ne învață de mici cine e șeful. Primăria nu susține nimic. Nu face un teren de joacă în 10 ani, o nocturnă, un coș de baschet. Toți banii îi dăm noi, și pentru bănci, și pentru școală, și pentru gardul care mai e reparat din când în când.
Primăria nu există, e un mit, o noțiune abstractă inoculată în mintea oamenilor prin outdoor, radio și Facebook. Uitați-vă în oglindă. Impuneți-vă voința de adevărați stăpâni. Meritați Centură, spitale, parcuri, pasarele, drum nou din Ciurea, Aeroport, săli și multe altele. Adevărata identite a Iașului voi sunteți. Nu credeți în idoli. Nu vă faceți de râs ca Mihai Chirica. Sunteți mult mai buni