Primul care a folosit meditaţia a fost generalul Walter Piatt, repartizat în Irak: în fiecare dimineaţă, înainte de începerea operaţiunilor militare, făcea meditaţie, respirând profund şi privind o palmă. Acum, practica de mindfulness, o variantă a meditaţiei orientale, se răspândeşte în mod rapid în armata americană şi în cea a unor aliaţi. Iarna trecută, soldaţii staţionaţi în Hawaii au folosit meditaţia pentru a-şi îmbunătăţi calităţile de tragere la ţintă. British Royal Navy a folosit tehnici de mindfulness pentru a instrui ofiţerii în poziţii de comandă, la fel ca în Noua Zeelandă, în timp ce Ministerul Apărării olandez analizează deja cum să o folosească. Şi, în sfârşit, chiar şi NATO s-a implicat organizând un simpozion de două zile la Berlin în care s-au analizat beneficiile pe care meditaţia le poate aduce vieţilor soldaţilor de pe front şi din afara acestuia.
Un grup din ce în ce mai mare de ofiţeri recomandă această practică veteranilor, pentru a-i ajuta să supravieţuiască după traumele războiului, căutând pacea minţii. "Există un stereotip", explică generalul Piatt, "că meditaţia te face debil. În realitate, este contrariul". Abordarea se bazează pe studiul unui profesor de psihologie de la Universitatea din Miami, Amishi Jha, autorul unei cărţi despre efectele pozitive ale mindfulness aplicate membrilor grupurilor de acţiune militară.
Asocierea dintre „războinici" şi "meditaţie", între arme şi flori de lotus, este mult mai frecventă decât pare: practicile de respiraţie şi abstractizare sunt folosite, de asemenea, de jucătorii de fotbal.
În rândul militarilor este mai puţin răspândită, dar, potrivit surselor militare americane, ses pare că o treime dintre soldaţii intervievaţi s-au declarat entuziasmaţi de ideea de a încerca. Oficialii consideră meditaţia un instrument suplimentar, care aduce două avantaje: ajută la concentrarea asupra obiectivelor într-un mod mai bun decât în trecut şi este o calitate mentală care poate fi transmisă.
Sursa: Epoch Times
