Kinsey French este o profesoară care lucrează şi cu copii afectaţi de sindromul Down. Ea a decis să invite aceşti elevi speciali la nunta sa. Astfel, la data de 3 iunie a.c., întreaga clasă de la Christian Academy Rock Creek a participat la eveniment, purtând florile şi verighetele şi însoţindu-şi profesoara la altar.
„Erau ca o familie pentru mine. A fost prima mea clasă, a fost singura mea clasă şi am ştiut că nu pot avea o zi specială ca aceasta fără ei", a spus profesoara.
Mai târziu, micuţii oaspeţi au fost întrebaţi care au fost cele mai frumoase momente pentru ei? Toţi au fost de acord: mâncarea şi dansurile.
Un gest special care a făcut înconjurul lumii.
(Sursa: Epoch Times România)
„Desigur, dacă profesional vorbind a omis să mai facă ceva doctoriţa care a venit cu prima salvare, să se acţioneze în consecinţă... nu e treaba mea. Asta nu-l ajută pe Gyuri şi din păcate, părerea mea e că nu va ajuta pe nimeni altcineva decât pe doamna în cauză. Dar, când a venit dumneaei, Gyuri îşi revenise complet. Chiar am şi zis că e ca în sala de aşteptare la stomatologie când, de frică, nu te mai doare nimic. Nici măcar ceea ce denumea atac de panică nu a avut loc în prezenţa doamnei doctor. I-a explicat ce simţea, i-a răspuns la întrebări... Chiar mă uitam cu speranţă că atunci parcă uitase de panică complet”, scrie Daniela Marin în textul intitulat „Pentru Gyuri”.
Ea spune şi că inclusiv după ce a condus-o pe doctoriţă la poartă şi s-a întors, Ioan Gyuri Pascu era bine. „Am mai stat puţin şi-apoi l-am întrebat dacă nu vrea să meargă să se întindă în pat. A zis că da, şi spre uimirea mea s-a ridicat cu uşurinţă în picioare, ba mai mult, a spus că nu vrea să meargă cu cârjele. Asta nu se mai întâmplase de mult prea multe zile. Mai exact din 13 septembrie, o zi în care cu 26 de ani în urmă murise mama mea. Nu ştiu dacă s-ar fi putut salva, nu ştiu dacă îşi dorea să fie salvat, chiar dacă, cu mare speranţă şi încredere aştepta să treacă noaptea ca să mergem a doua zi la Târgovişte, la acupunctură. Marea lui încredere era în acel tratament şi singura problemă recunoscută, în afară de diabet şi de reducerea considerabilă a vederii era aceea cu piciorul. Cu toate că de la bun început l-am rugat să înţeleagă că trebuie să meargă şi la neurologie şi cardiologie, măcar pentru un control, chiar dacă urma să facă în continuare tratamentul de acupunctură, nu a vrut. După cum mi-a povestit ce se întâmplase cu piciorul, mie asta mi-a venit instantaneu în minte. Dar eu nu sunt medic. Şi nici n-am reuşit în toţi aceşti ani să-l conving vreodată să meargă la controale medicale. Nici eu, nici copilul nostru, nici prietena, nici nimeni. Îmi va trebui ceva timp să accept că până şi-n asta a făcut tot cum a vrut el. Acesta este adevărul”, scrie Daniela Marin.
(Sursa: digi24.ro)