Duminica, 25 02 2018

Primarul suspendat al municipiului Chișinău, Dorin Chirtoacă, a anunțat vastăzi că renunță la mandatul său și a cerut organizarea unor alegeri noi în capitală.

El a declarat, într-o conferință presă, că data alegerilor ar trebui stabilită pe 20 mai 2018, pentru că după această dată nu vor mai putea fi organizate scrutine.

Dorin Chirtoacă a subliniat că renunță la mandat în semn de protest față de actuala guvernare, care ar controla din umbră acțiunile Silviei Radu, cea care îndeplinește în prezent funcția de primar interimar.

Potrivit acestuia, locuitorii capitalei ar trebui să aibă un primar ales.

Totodată, el a menționat că nu recunoaște acuzațiile care i se aduc în cadrul dosarului parcărilor cu plată, în care este cercetat penal.

Silvia Radu nu a comentat declarațiile lui Dorin Chirtoacă.

(radiochisinau.md/ FOTO Moldova.org)

Elena Iftime trăieşte iadul fondului funciar: o înşiruire de greşeli din partea unor instituţii şi reua-voinţă a unei surori. Săteanca din Aroneanu se luptă de mai mulţi ani pentru o moştenire.

 

O ieşeancă trăieşte de mai bine de 17 ani un adevărat calvar din cauza piedicilor care i s-au pus în obţinerea drepturilor asupra unor bunuri moştenite în satul Dorobanţ, comuna Aroneanu: casa părintească, terenul aferent, de 9.000 de metri pătraţi şi alte terenuri, în total 3 hectare.

Pentru Elena Iftime, totul a început în 2001, când a mers la Primărie pentru a vedea titlul de proprietate asupra terenurilor. Atunci, femeia a constatat cu stupoare că în titlul de proprietate, emis în 1995, figura doar tatăl ei, Hristea Caminic, în timp ce ea era trecută decedată. După doi ani de proces, femeia a obţinut anularea acelui titlu de proprietate şi emiterea unuia nou, în care era trecută ca moştenitoare împreună cu tatăl ei.

 

Luptă în instanţă cu sora

După decesul tatălui, în 2003, Elena Iftime a fost nevoită să se judece timp de mai mulţi ani cu sora sa, Maria Moraru, pentru partea de moştenire rămasă de la tată. „Sora mea a vrut totul şi atunci, pentru a face partajul, a fost nevoie de proces. După opt ani, Judecătoria a dat o sentinţă neconformă cu realitatea, astfel că am fost nevoită să fac apel. După alţi trei ani, în care numai jumătate de an a durat redactarea sentinţei, şi după ce au fost îndreptate nişte erori materiale, în octombrie 2016, Tribunalul a schimbat prima sentinţă şi a stabilit ca moştenirea de la tata să fie împărţită în mod egal. Dat fiind că Maria Moraru luase deja nişte bunuri din casă, între care şi o maşină de cusut Singer, pe care a vândut-o şi că suprafaţa de teren care i-a revenit a fost mai mare, instanţa a decis să-mi plătească o sultă de 12.093 lei plus 1.600 lei cheltuieli de judecată“, explică Iftime.

 

Nu a primit niciun ban

Deşi de la decizia Tribunalului Iaşi a trecut mai bine de un an, Elena Iftime spune că nici până acum nu a văzut vreun leu din banii pe care trebuia să-i primească de la Maria Moraru. „A refuzat să-mi dea banii şi atunci am fost nevoită să mă adresez unui executor judecătoresc. I-am plătit lui Cătălin Răzvan Chiriac suma de 1.400 de lei, însă nici în ziua de astăzi nu am văzut vreun leu. Mi s-a spus că pentru a o putea executa silit pe Maria Moraru trebuie intabulat terenul moştenit. Eu am dat banii, dar intabularea nu s-a făcut. Mai întâi, a fost depus la Cadastru un dosar cu date greşite, după care, în august 2017, executorul judecătoresc a apelat la Cătălin Rusu pentru executarea planului de încadrare în tarla. În schiţa făcută de topometristul Cătălin Rusu, după cum apare la ultimul dosar, nu este trecut drumul şi nici casa. Schiţa a fost aprobată şi de Moruzi (primar Aroneanu n.r.), în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar. I-am solicitat lămuriri executorului judecătoresc, însă mi s-a răspuns că dosarul este «în lucru». Probabil voi fi nevoită să mă judec şi cu acesta...“, zice dezamăgită Elena Iftime.

 

Cu ţârâita

Femeia adaugă că de-abia anul acesta a fost înştiinţată că urmează să primească 97 de lei lunar până la recuperarea sumei de 12.093 lei: „Maria Moraru primeşte o pensie din care mi s-a comunicat că i se va pune poprire pe suma de 97 lei lunar. În aceste condiţii, câţi ani trebuie să aştept eu pentru a recupera întreaga sumă?!“

Executorul judecătoresc susţine că întârzierea este independentă de activitatea sa: „Executarea silită se face conform dispoziţiilor legale. Întârzierile nu-mi sunt imputabile. Bunurile care trebuie executate nu sunt înscrise în cartea funciară şi asta nu depinde de mine. În ceea ce priveşte schiţa nu pot eu confirma sau infirma dacă este greşită. Asupra acestor aspecte se vor pronunţa cei de la Oficiul de Cadastru. Topometristul nu răspunde faţă de mine“, spune Cătălin Chiriac.

 

Bătută şi ea şi soţul

Deoarece de terenurile pe care urma să le moştenească erau interesate mai multe persoane, în 2004, un vecin, Constantin Chelaru, a atacat-o pe drum pe Elena Iftime şi a lovit-o. „Familia Chelaru i-a bătut şi pe bunicii mei şi pe tatăl meu. După un proces de câţiva ani, Chelaru, care a fost condamnat cu suspendare la doi şi şase luni, le-a spus unor apropiaţi că Maria Moraru l-a pus să mă omoare şi să-i rămână lui terenul“, precizează femeia.

În 2010, un alt vecin, Gheorghiţă Dascălu, a încercat să-l omoare pe soţul Elenei Iftime. „A intrat în casă să fure şi noi l-am prins. Atunci, Dascălu l-a atacat pe soţul meu şi l-a lovit în faţă cu o sticlă. În cele din urmă, a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare, însă am înţeles că a fost recent eliberat“, menţionează femeia.

Moruzi a cerut hârtie oficială pentru a răspunde

Îl acuză pe Moruzi că a lovit-o

În 2003, când a fost la Primărie să se intereseze de ce din cei 9.800 metri pătraţi, cât susţine că a avut bunicul ei, apăreau în acte doar 0,800 metri pătraţi, Elena Iftime spune că a fost lovită de Benoni Moruzi chiar în sediu.

El era atunci secretar şi m-a certat că de ce am cerut în instanţă rezolvarea problemei legate de moştenirea de la bunicul meu. Mi-a dat două palme chiar pe holul Primăriei şi m-a dat afară. Atunci eu am început să ţip şi tot eu am fost acuzată că tulbur liniştea publică“, povesteşte Iftime, care susţine că de atunci a fost „vânată“ de actualul primar: „L-a deranjat foarte tare şi de-atunci a încercat mereu să-mi pună beţe în roate. Peste drum de casa părinţilor, mai am un teren moştenire. Lângă li s-a dat teren Anei Păltinel şi lui Beatrice Fotea. Cu acordul lui Moruzi, acestea au făcut gard pe proprietatea mea şi, cu un utilaj dat de către Moruzi, de la Primărie, mi-au fost tăiaţi 60 de copaci de pe linia de hotar. După alţi ani de procese, în 2012, am câştigat în instanţă şi am obţinut ştergerea dreptului de proprietate şi plata unor despăgubiri de peste 3.000 de lei, bani pe care însă nu i-am mai primit nici în ziua de azi.“

Contactat telefonic, Benoni Moruzi a refuzat să comenteze acuzele aduse de Elena Iftime, solicitând ca întrebările să fie adresate oficial Primăriei Aroneanu.

Elena Iftime trăieşte iadul fondului funciar: o înşiruire de greşeli din partea unor instituţii şi reua-voinţă a unei surori. Săteanca din Aroneanu se luptă de mai mulţi ani pentru o moştenire.

 

O ieşeancă trăieşte de mai bine de 17 ani un adevărat calvar din cauza piedicilor care i s-au pus în obţinerea drepturilor asupra unor bunuri moştenite în satul Dorobanţ, comuna Aroneanu: casa părintească, terenul aferent, de 9.000 de metri pătraţi şi alte terenuri, în total 3 hectare.

Pentru Elena Iftime, totul a început în 2001, când a mers la Primărie pentru a vedea titlul de proprietate asupra terenurilor. Atunci, femeia a constatat cu stupoare că în titlul de proprietate, emis în 1995, figura doar tatăl ei, Hristea Caminic, în timp ce ea era trecută decedată. După doi ani de proces, femeia a obţinut anularea acelui titlu de proprietate şi emiterea unuia nou, în care era trecută ca moştenitoare împreună cu tatăl ei.

 

Luptă în instanţă cu sora

După decesul tatălui, în 2003, Elena Iftime a fost nevoită să se judece timp de mai mulţi ani cu sora sa, Maria Moraru, pentru partea de moştenire rămasă de la tată. „Sora mea a vrut totul şi atunci, pentru a face partajul, a fost nevoie de proces. După opt ani, Judecătoria a dat o sentinţă neconformă cu realitatea, astfel că am fost nevoită să fac apel. După alţi trei ani, în care numai jumătate de an a durat redactarea sentinţei, şi după ce au fost îndreptate nişte erori materiale, în octombrie 2016, Tribunalul a schimbat prima sentinţă şi a stabilit ca moştenirea de la tata să fie împărţită în mod egal. Dat fiind că Maria Moraru luase deja nişte bunuri din casă, între care şi o maşină de cusut Singer, pe care a vândut-o şi că suprafaţa de teren care i-a revenit a fost mai mare, instanţa a decis să-mi plătească o sultă de 12.093 lei plus 1.600 lei cheltuieli de judecată“, explică Iftime.

 

Nu a primit niciun ban

Deşi de la decizia Tribunalului Iaşi a trecut mai bine de un an, Elena Iftime spune că nici până acum nu a văzut vreun leu din banii pe care trebuia să-i primească de la Maria Moraru. „A refuzat să-mi dea banii şi atunci am fost nevoită să mă adresez unui executor judecătoresc. I-am plătit lui Cătălin Răzvan Chiriac suma de 1.400 de lei, însă nici în ziua de astăzi nu am văzut vreun leu. Mi s-a spus că pentru a o putea executa silit pe Maria Moraru trebuie intabulat terenul moştenit. Eu am dat banii, dar intabularea nu s-a făcut. Mai întâi, a fost depus la Cadastru un dosar cu date greşite, după care, în august 2017, executorul judecătoresc a apelat la Cătălin Rusu pentru executarea planului de încadrare în tarla. În schiţa făcută de topometristul Cătălin Rusu, după cum apare la ultimul dosar, nu este trecut drumul şi nici casa. Schiţa a fost aprobată şi de Moruzi (primar Aroneanu n.r.), în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar. I-am solicitat lămuriri executorului judecătoresc, însă mi s-a răspuns că dosarul este «în lucru». Probabil voi fi nevoită să mă judec şi cu acesta...“, zice dezamăgită Elena Iftime.

 

Cu ţârâita

Femeia adaugă că de-abia anul acesta a fost înştiinţată că urmează să primească 97 de lei lunar până la recuperarea sumei de 12.093 lei: „Maria Moraru primeşte o pensie din care mi s-a comunicat că i se va pune poprire pe suma de 97 lei lunar. În aceste condiţii, câţi ani trebuie să aştept eu pentru a recupera întreaga sumă?!“

Executorul judecătoresc susţine că întârzierea este independentă de activitatea sa: „Executarea silită se face conform dispoziţiilor legale. Întârzierile nu-mi sunt imputabile. Bunurile care trebuie executate nu sunt înscrise în cartea funciară şi asta nu depinde de mine. În ceea ce priveşte schiţa nu pot eu confirma sau infirma dacă este greşită. Asupra acestor aspecte se vor pronunţa cei de la Oficiul de Cadastru. Topometristul nu răspunde faţă de mine“, spune Cătălin Chiriac.

 

Bătută şi ea şi soţul

Deoarece de terenurile pe care urma să le moştenească erau interesate mai multe persoane, în 2004, un vecin, Constantin Chelaru, a atacat-o pe drum pe Elena Iftime şi a lovit-o. „Familia Chelaru i-a bătut şi pe bunicii mei şi pe tatăl meu. După un proces de câţiva ani, Chelaru, care a fost condamnat cu suspendare la doi şi şase luni, le-a spus unor apropiaţi că Maria Moraru l-a pus să mă omoare şi să-i rămână lui terenul“, precizează femeia.

În 2010, un alt vecin, Gheorghiţă Dascălu, a încercat să-l omoare pe soţul Elenei Iftime. „A intrat în casă să fure şi noi l-am prins. Atunci, Dascălu l-a atacat pe soţul meu şi l-a lovit în faţă cu o sticlă. În cele din urmă, a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare, însă am înţeles că a fost recent eliberat“, menţionează femeia.

Moruzi a cerut hârtie oficială pentru a răspunde

Îl acuză pe Moruzi că a lovit-o

În 2003, când a fost la Primărie să se intereseze de ce din cei 9.800 metri pătraţi, cât susţine că a avut bunicul ei, apăreau în acte doar 0,800 metri pătraţi, Elena Iftime spune că a fost lovită de Benoni Moruzi chiar în sediu.

El era atunci secretar şi m-a certat că de ce am cerut în instanţă rezolvarea problemei legate de moştenirea de la bunicul meu. Mi-a dat două palme chiar pe holul Primăriei şi m-a dat afară. Atunci eu am început să ţip şi tot eu am fost acuzată că tulbur liniştea publică“, povesteşte Iftime, care susţine că de atunci a fost „vânată“ de actualul primar: „L-a deranjat foarte tare şi de-atunci a încercat mereu să-mi pună beţe în roate. Peste drum de casa părinţilor, mai am un teren moştenire. Lângă li s-a dat teren Anei Păltinel şi lui Beatrice Fotea. Cu acordul lui Moruzi, acestea au făcut gard pe proprietatea mea şi, cu un utilaj dat de către Moruzi, de la Primărie, mi-au fost tăiaţi 60 de copaci de pe linia de hotar. După alţi ani de procese, în 2012, am câştigat în instanţă şi am obţinut ştergerea dreptului de proprietate şi plata unor despăgubiri de peste 3.000 de lei, bani pe care însă nu i-am mai primit nici în ziua de azi.“

Contactat telefonic, Benoni Moruzi a refuzat să comenteze acuzele aduse de Elena Iftime, solicitând ca întrebările să fie adresate oficial Primăriei Aroneanu.

Țopăiala sa mediatică a devenit previzibilă și iritantă n Nu are de gând să înceapă niciun proiect mare pentru Iași, iar orașul are nevoie de un salt mare, printr-o alternanță reală la gândirea actuală n Iar șocul trebuie să fie: „Nimeni nu e veșnic, totul e într-o permanentă schimbare”

 

Chirica nu știe engleză, dar e bine dacă și-a propus să învețe. Stânjeneala lui a provocat râsete la o masă din spate, se aude pe înregistrare, primarul s-a făcut de râs. Nu din cauza englezei, ci a autosuficienței sale, a ego-ului sau imens care îl face să nu se pregătească, să se bazeze pe marea lui descurcăreală, pe "fie ce-o fi", pe îmbrobodeală, pe aparențe, pe nimic concret. El trebuia să-și ia un scurt text pe care să arunce ochii, în care să sublinieze câteva lucruri de substanță, dacă tot s-a dus până acolo. Chiar citindu-le, pregătindu-se bine, ar fi fost un ambasador mult mai bun al Iașului, decât ducându-se la întâmplare, arătând ca un licean rușinat, eliminat în primul tur la Balul Bobocilor.

 

Zaharia plătește în avans

 

Mihai Chirica e un bun tehnolog, știe ape, sol, oleacă de instalații, de circuite, dar atât, e la nivel de dispecer de la Gaze. Contribuția să în dezvoltarea IT-ului la Iași este zero. Dan Zaharia l-a luat cu el în Polonia nu pentru că i-ar fi dator cu ceva, ci pentru că speră să-i folosească la ceva în viitor. E un complex de provincie: banii îi faci cu statul. Pupă mâna care semnează bugetul. Zaharia se iluzionează că primarul va face vreodată mai mult decât pur și simplu să vorbească pentru a se auzi singur.

Dan Zaharia i-a vândut lui Mihai Chirica pontul cu hub-ul IT din Moara de Vânt, pe pământul Primăriei. Antreprenorul e un fel de integrator imobiliar, el închiriază birouri pe care le construiesc alții, iar primarul semnează autorizațiile pe care, la un moment dat, le-ar putea intermedia chiar antreprenorul, iar, mai târziu, cine știe, ar putea avea banii să facă propria lui clădire. Un plan de viață în care primarul e o simplă bujie într-un angrenaj extrem de complicat, dar, uite, că în mentalitatea românească povestea încă mai ține.

 

Vorbește și nu face

 

Cei care, la fel ca mine, au 20 și ceva de ani de observare continuă a evoluției sociale, politice și economice din Iași, știu că Mihai Chirica nu va face niciodată nimic. Mihai Chirica vorbește și nu se-apucă de nimic niciodată. A cumpărat 100 de autobuze cu bani împrumutați, cum puteam face cu 15 ani în urmă, așa cum au făcut alte orașe. Asta-i tot. A promis trei poduri peste Bahlui în 4 ani, dar nu s-a apucat de niciunul. Are doi ani de când n-a călcat într-o clădire a Guvernului. E exilat și tratat că o masă neglijabilă.

Mihai Chirica anunță în fiecare săptămână câte un proiect, ca un copil de grădiniță care visează cu ochii deschiși, și nu se apucă de niciunul. Iașul va avea până în 2022, deci mult după primul mandat, două linii de tramvai schimbate. Atât.

Nimic în Iași în 28 de ani

 

În Iași, nimeni n-a făcut nimic în 28 de ani. Doar Dascălu a făcut Palas, atât. Și cu scandal imens și abia după ce Fenechiu a fost băgat în ecuație. Altfel, nu se făcea niciodată. În rest am vopsit copacii, am schimbat bordurile și ne-am închinat la icoane. Succesiunea a fost dinastică. Alexandrescu era în esență un inginer comunist de la RAGCL. A murit subit, iar gruparea Simirad a profitat de o presă anti-comunistă (în primii ani, nu doar Monitorul, dar și 24 de ore era de Dreapta). Simirad l-a lăsat cu mâna lui pe Nichita, iar acesta, după alți 13 ani, i-a pregătit locul lui Chirica, chiar dacă procesul a fost brutal și, în esență, un act de canibalism. A fost o curgere lentă a istoriei, Iașul n-a cunoscut alternanța la Putere, adevărată trezire, nu există nicio performanță reală, doar Palasul, atât, care a schimbat brusc istoria.

 

O lene abisală

 

Chirica vorbește acum de bărcuțe, un proiect de 10 ani. N-o să-l facă. Uitați-vă în Oradea, Bolojan a tăcut și a amenajat plajă pe Criș, exact ca în Paris și Viena. A făcut treceri de pietoni pe sub poduri, la mintea cocoșului, și mașinile trec fără semafoare. Chirica nu vede că pe Nicolina se circulă de fapt pe o singură bandă, din trei. Una e ocupată de virajul la stânga, stă goală, cealaltă e ocupată de mașini parcate. De aceea e blocat bulevardul. O chestie în treacăt, dar niciun proiect mare nu va începe la Iași. De lene, o moleșeală valabilă în toată România din cauza presei aservite.

 

Lozinci ca la colhoz

 

Asta înseamnă o mentalitate de colhoz. Toată lumea respectă ierarhia se pe rupte. Iași au de-bannerele din dreptul școlilor cu mesajul „Primăria susține educația". Într-o democrație nu vezi așa ceva. E un tip de manipulare care ne învață de mici cine e șeful. Primăria nu susține nimic. Nu face un teren de joacă în 10 ani, o nocturnă, un coș de baschet. Toți banii îi dăm noi, și pentru bănci, și pentru școală, și pentru gardul care mai e reparat din când în când.

Primăria nu există, e un mit, o noțiune abstractă inoculată în mintea oamenilor prin outdoor, radio și Facebook. Uitați-vă în oglindă. Impuneți-vă voința de adevărați stăpâni. Meritați Centură, spitale, parcuri, pasarele, drum nou din Ciurea, Aeroport, săli și multe altele. Adevărata identite a Iașului voi sunteți. Nu credeți în idoli. Nu vă faceți de râs ca Mihai Chirica. Sunteți mult mai buni.

 

De la 1.05 pe video-ul postat de Dan Zaharia pe FB cu festivitatea de la Varșovia. Mihai Chirica a fost jenant. Penibil. Senchiu evribadi, gudlac America (așa i-a venit), gudlac evribadi. 

Ca un licean cu mucii-n freză

Chirica nu știe engleză, dar e bine dacă și-a propus să învețe. Stânjeneala lui a provocat râsete la o masă din spate, se aude pe înregistrare, primarul s-a făcut de râs. Nu din cauza englezei, ci a autosuficienței sale, a ego-ului sau imens care îl face să nu se pregătească, să se bazeze pe marea lui descurcăreală, pe "fie ce-o fi", pe îmbrobodeală, pe aparențe, pe nimic concret. El trebuia să-și ia un scurt text pe care să arunce ochii, în care să sublinieze câteva lucruri de substanță, dacă tot s-a dus până acolo. Chiar citindu-le, pregătindu-se bine, ar fi fost un ambasador mult mai bun al Iașului, decât ducându-se la întâmplare, arătând ca un licean rușinat, eliminat în primul tur la Balul Bobocilor.

Zaharia plătește în avans

Mihai Chirica e un bun tehnolog, știe ape, sol, oleacă de instalații, de circuite, dar atât, e la nivel de dispecer de la Gaze. Contribuția să în dezvoltarea IT-ului la Iași este zero. Dan Zaharia l-a luat cu el în Polonia nu pentru că i-ar fi dator cu ceva, ci pentru că speră să-i folosească la ceva în viitor. E un complex de provincie: banii îi faci cu statul. Pupă mâna care semnează bugetul. Zaharia se iluzionează că primarul va face vreodată mai mult decât pur și simplu să vorbească pentru a se auzi singur.

Dan Zaharia i-a vândut lui Mihai Chirica pontul cu hub-ul IT din Moara de Vânt, pe pământul Primăriei. Antreprenorul e un fel de integrator imobiliar, el închiriază birouri pe care le construiesc alții, iar primarul semnează autorizațiile pe care, la un moment dat, le-ar putea intermedia chiar antreprenorul, iar, mai târziu, cine știe, ar putea avea banii să facă propria lui clădire. Un plan de viață în care primarul e o simplă bujie într-un angrenaj extrem de complicat, dar, uite, că în mentalitatea românească povestea încă mai ține.

Vorbește și nu face

Cei care, la fel ca mine, au 20 și ceva de ani de observare continuă a evoluției sociale, politice și economice din Iași, știu că Mihai Chirica nu va face niciodată nimic. Mihai Chirica vorbește și nu se-apucă de nimic niciodată. A cumpărat 100 de autobuze cu bani împrumutați, cum puteam face cu 15 ani în urmă, așa cum au făcut alte orașe. Asta-i tot. A promis trei poduri peste Bahlui în 4 ani, dar nu s-a apucat de niciunul. Are doi ani de când n-a călcat într-o clădire a Guvernului. E exilat și tratat că o masă neglijabilă.

Mihai Chirica anunță în fiecare săptămână câte un proiect, ca un copil de grădiniță care visează cu ochii deschiși, și nu se apucă de niciunul. Iașul va avea până în 2022, deci mult după primul mandat, două linii de tramvai schimbate. Atât. 

Nimic în Iași în 28 de ani

În Iași, nimeni n-a făcut nimic în 28 de ani. Doar Dascălu a făcut Palas, atât. Și cu scandal imens și abia după ce Fenechiu a fost băgat în ecuație. Altfel, nu se făcea niciodată. În rest am vopsit copacii, am schimbat bordurile și ne-am închinat la icoane. Succesiunea a fost dinastică. Alexandrescu era în esență un inginer comunist de la RAGCL. A murit subit, iar gruparea Simirad a profitat de o presă anti-comunistă (în primii ani, nu doar Monitorul, dar și 24 de ore era de Dreapta). Simirad l-a lăsat cu mâna lui pe Nichita, iar acesta, după alți 13 ani, i-a pregătit locul lui Chirica, chiar dacă procesul a fost brutal și, în esență, un act de  canibalism. A fost o curgere lentă a istoriei, Iașul n-a cunoscut alternanța la Putere, adevărată trezire, nu există nicio performanță reală, doar Palasul, atât, care a schimbat brusc istoria.

O lene abisală

Chirica vorbește acum de bărcuțe, un proiect de 10 ani. N-o să-l facă. Uitați-vă în Oradea, Bolojan a tăcut și a amenajat plajă pe Criș, exact ca în Paris și Viena. A făcut treceri de pietoni pe sub poduri, la mintea cocoșului, și mașinile trec fără semafoare. Chirica nu vede că pe Nicolina se circulă de fapt pe o singură bandă, din trei. Una e ocupată de virajul la stânga, stă goală, cealaltă e ocupată de mașini parcate. De aceea e blocat bulevardul. O chestie în treacăt, dar niciun proiect mare nu va începe la Iași. De lene, o moleșeală valabilă în toată România din cauza presei aservite.

Lozinci ca la colhoz

Asta înseamnă o mentalitate de colhoz. Toată lumea respectă ierarhia  se  pe rupte.  Iași au  de-bannerele din dreptul școlilor cu mesajul „Primăria susține educația". Într-o democrație  nu vezi așa ceva. E un tip de manipulare care ne învață de mici cine e șeful. Primăria nu susține nimic. Nu face un teren de joacă în 10 ani, o nocturnă, un coș de baschet. Toți banii îi dăm noi, și pentru bănci, și pentru școală, și pentru gardul care mai e reparat din când în când.
Primăria nu există, e un mit, o noțiune abstractă inoculată în mintea oamenilor prin outdoor, radio și Facebook. Uitați-vă în oglindă. Impuneți-vă voința de adevărați stăpâni. Meritați Centură, spitale, parcuri, pasarele, drum nou din Ciurea, Aeroport, săli și multe altele. Adevărata identite a Iașului voi sunteți. Nu credeți în idoli. Nu vă faceți de râs ca Mihai Chirica. Sunteți mult mai buni

Primarul este ca și exclus din PSD. Harabagiu și Iacoban îl vor urma în exil. CL va deveni brusc ostil, iar pe primar l-ar putea copleși auditurile instituțiilor de control. PSD s-a hotărât să termine acest subiect care îl sâcâie de peste un an, după ce, de la Crăciun până la Ziua Micii Uniri, filiala a ținut-o numai în scandaluri provocate de Grupul Chirica

PSD a schimbat din mers strategia care îi dădea lui Mihai Chirica falsa senzație de siguranță, aceea de a nu-l lăsa să crească electoral în afara partidului, și s-a hotărât să-l îmbrâncească brutal peste punte, lăsându-l să se simtă așa cum se și considera ca politician – ca peștele în apă.

Înjurături în mijlocul străzii

Neoficial, Mihai Chirica, viceprimarul Gabriel Harabagiu și fostul deputat Sorin Iacoban sunt practic excluși din PSD. Dar aceasta este cea mai mică problemă a lor. Viceprimarul va fi dezscăunat prin votul Consiliului Local, iar primarului i se vor pregăti denunțuri pe subiecte din trecut și blocajul total al proiectelor viitoare, plus controale la sânge pe investițiile aflate în derulare și chiar modificarea bugetului aprobat prin rectificări. Mihai Chirica va simți cum e să te pui cu PSD.

Scandalul latent dintre „Grupul Chirica” și conducerea centrală a PSD s-a precipitat pe sfârșitul anului tot din cauza micilor mizerii pe care liderii celor două grupări locale – Municipiu și Județ - și le-au făcut în niște șezători de Sărbători aparent inofensive.

Liderii de la Municipiu – Chirica și Harabagiu – n-au fost primiți la o ședință a PSD județean, apoi, deputatul Axinte, de la Pașcani, s-a înjurat pe stradă cu primarul Iașului după ce acesta i-a pus pumnul în gură la o mică serbare publică. Atitudinea disprețuitoare a trioului Chirica-Harabagiu-Iacoban a atras ostilitatea întregului lot de parlamentari ai PSD, deși aproape pe toți primarul i-a pus pe listă.

Scandalul bidinelelor

Scandalul a escaladat după ce la Revelionul pensionarilor de la Ciric, acțiune clasică a PSD Iași, cu 450 de participanți, șeful de la Județ, președintele CJ Maricel Popa, a fost acceptat în ultima clipă și tratat umilitor de același trio Chirica-Harabagiu-Iacoban: lăsat singur la masă, nelăsat să vorbească la microfon, persiflat în trecere de marii lideri ai Municipiului, chemat doar pentru a i se arăta cât de neînsemnat este.

Momentul care a ridicat tensiunea la paroxism între cele două tabere este dezvăluirea către presă a modului în care s-au desfășurat amenajările interioare din sediul PSD de pe Ștefan cel Mare. A fost practic „Scandalul bidinelelor”. Membrii marcanți ai filialei au contribuit financiar pentru o curățenie generală, după 15-20 de ani, în care nu se mai făcuse nimic în sediu și pereții se înnegriseră. S-a luat și decizia eliminării ușii de la unul din birourile din stânga. „Meschinăria a fost maximă. Directorul tehnic al Primăriei, Dumitru Tomorug, a întrebat dacă este autorizată lucrarea, și i s-a explicat că e doar o renovare, iar ușa respectivă nici nu exista pe schița inițială”, explică surse din PSD Iași.

Indiferent de situație, văruitul pereților de la sediul de partid a ajuns pe prima pagină din presa ieșeană, iar zidarii s-au trezit cu controlul inopinat al Inspecției în Urbanism de la Poliția Locală, transformată într-un fel de SS personal al lui Chirica și Harabagiu. Amenda aplicată propriului partid pentru datul cu bidineaua i-a determinat pe toți seniorii PSD Iași să ia decizia ruperii definitive a pisicii în două.

Altă ofensă: susținerea lui Tudose

A urmat și scandalul scrisorii de susținere a fostului premier Mihai Tudose de către Organizația Municipală a PSD Iași, deși se stabilise ca textul comunicatului să fie neutru. Mesajul ajuns la presă n-a trecut prin toate mâinile, așa cum se stabilise, iar șefii de la Județ au fost încă o dată scandalizați de sfidarea la care sunt supuși.

Ultimul episod al scandalului s-a consumat de Ziua Micii Uniri, când parlamentarii ba au fost invitați, ba n-au fost primiți pe scenă, ba li s-a luat cuvântul, Camelia Gavrilă fiind printre cele mai lezate de acest tratament și tensiunea ajungând iar la pragul de fierbere.

Invincibil până într-o zi

Șocul pentru Mihai Chirica este că în 24 de ore invincibilul devine perisabil. Comisia de Etică a PSD Iași deja a luat decizia excluderii lui Chirica, Harabagiu și Iacoban, iar propunerea a fost înaintată către Biroul Județean al partidului. Nu excluderea este problema, pe care Chirica o aștepta în apropierea alegerilor din 2020, ci hăituirea sa în vederea alungării sale definitive de la Primărie, ca domnii din vechime, care fugeau în surghiun cu armata boierilor pe urme, până la hotarul Moldovei.

Excluderea din PSD e o chestiune de ore. Sorin Iacoban nu mai avea nicio relevanță la Centru și cu greu va mai găsi niște public căruia să-i vorbească din postura de candidat și care să-l asculte. Gabriel Harabagiu va fi mazilit din postul de viceprimar, prin votul propriilor săi colegi, dar primarul i-a rezervat, prevăzător, postul de city-manager în organigramă. Mihai Chirica va rămâne primar, conform legii, dar va avea, brusc, un Consiliu Local ostil, chiar dacă 4-5 consilieri îi sunt, la această oră, extrem de îndatorați.

„Consilierii locali vor fi chemați la partid, li se va spune ce să facă, iar dacă se împotrivesc, doi vor fi dați imediat afară, prin retragerea sprijinului politic, apoi se va face liniște”, au mai dezvăluit surse autorizate din PSD Iași.

Excluderea, cea mai mică problemă

Excluderea din PSD a lui Mihai Chirica anunță ceva mult mai grav pentru el: o posibilă suspendare din funcția de primar pe baza unor denunțuri venite chiar din interior, forțele înșirate de Liviu Dragnea pe câmpul tactic arătând, de fiecare dată în ultimii ani, că liderul PSD își duce planurile până la capăt când vrea să scoată pe cineva din scenă. Chirica ar putea descoperi subit că pierde sprijinul presei locale, deși a investit enorm în câteva relații de andurață cu patronii media, ar putea descoperi că proiectele locale sunt blocate și orașul i se ridică împotrivă, că auditurile de la diferite organisme financiare și îi cer socoteală pe toate cheltuielile din ultimii ani și ar mai putea descoperi, cel mai grav, că inclusiv proiectele europene pe care miza 100%, refacerea tramei stradale și a liniilor de tramvai pe câteva bulevarde importante ar putea întârzia nepermis de mult din motive apărute din senin.

Este capabil PSD să-și ridice Iașul în cap? „Da, oricum Chirica ni l-a ridicat constant în ultimii ani și nu mai avem nimic de pierdut. Vom arăta cine este cu adevărat Mihai Chirica și vom arăta și ce știm să facem pentru Iași, fără Mihai Chirica”, afirmă unul din liderii PSD Iași.

Locotenenții lui Chirica, Gabriel Harabagiu (stânga) și Sorin Iacoban, foarte preocupați de scenografia electorală, ca întotdeauna. Nimeni știe ce-au urmărit cei doi prin răzmerița lor, Harabagiu măcar a făcut milionul de euro cu terenul pe care și l-a dat în Moara de Vânt

PSD s-ar putea bate cu Chirica în alegeri

Dacă planul va funcționa, în Organizația Municipală a PSD vor urma rapid alegeri interne. Camelia Gavrilă este văzută ca o potențială candidată, iar Marius Ostaficiuc, de asemenea, își va putea negocia o viitoare prezență în Parlament prin jocul pe care îl va face la acest scrutin.

PSD mai are probleme și cu dosarul penal al lui Maricel Popa, o bombă cu ceas, ceea ce arată că restul județului trebuie securizat printr-un plan B, iar instabilitatea economică și politică de la Centru s-ar putea constitui ca un tăvălug care să măture partidul în ansamblu din preferințele electoratului. Problemele abia vin, dar în politică e tot timpul așa. Culoarul s-ar putea dovedi bun pentru Opoziție, dacă se unifică într-o vasta alianță politică și civică.

„Noi sperăm într-un declic favorabil la sfârșitul ciclului electoral, când economia va da semne clare de creștere stabilă și vom putea susține stimulente pentru majoritatea categoriilor sociale”, mai dezvăluie sursa din PSD Iași.

 

 

Viaţa tihnită şi confortabilă sperată de cei care şi-au construit case în comuna învecinată Iaşului s-a transformat în coşmar. Gunoiul nu a fost ridicat cu lunile, drumurile sunt vai de capul lor, iar aducţiunea la reţeaua de gaze este un proiect îndepărtat.

Sunt locuitori ai Iaşului, „la o azvârlitură de băţ” de centrul oraşului reşedinţă de judeţ, dar nu au condiţiile minime ale unui trai decent. Cu maşina nu fac mai mult de cinci minute până în Târgu Cucu, mult mai puţin decât un ieşean din cartierele CUG sau Dacia, şi, totuşi, locuitorii din Aroneanu nu au drumuri asfaltate, gaz, canalizare şi, poate cel mai grav, un serviciu de salubritate.

 

Duceau deşeurile, cu maşina, în oraş

Încă din vara lui 2017, operatorul Salubris a ridicat din ce în ce mai rar gunoiul din Aroneanu, ajungându-se ca, din octombrie şi până în decembrie, să nu mai treacă aproape deloc prin comună. În aceste condiţii, locuitorii, chiar dacă plăteau taxa de salubritate de 8 lei de persoană, lunar, au fost nevoiţi să-şi ducă singuri gunoiul la pubele din municipiul Iaşi.

Primarul liberal Benoni Moruzi susţine că problemele cu salubritatea ar fi cauzate de locuitori, care aruncă prea mult gunoi. „Dintotdeauna s-a reclamat cantitatea mare de gunoi pe care o colecta operatorul, raportat la numărul de utilizatori ai serviciului. Acest aspect a atins cote alarmante în vara anului 2017, când s-a ajuns ca într-o singură săptămână să se colecteze cantitatea de 12 tone/săptămână, respectiv 48 tone în patru săptămâni. Acesta a fost şi motivul pentru care operatorul nu termina de ridicat gunoiul menajer într-o zi, fiind nevoit să revină şi a doua zi“, spune Moruzi.

 

Lăsaţi cu gunoiul în curte

Problemele intervenite între comuna Aroneanu şi Salubris, după cum spune Moruzi, au fost ca urmare a facturilor foarte mari emise, care au depăşit contractul asumat de părţi (aproximativ 400.000 de lei, faţă de valoarea contractată de 130.000 de lei). Primăria a refuzat să mai efectueze plăţile, Salubris nu a mai ridicat gunoiul timp de câteva luni, iar singurii care au avut de suferit au fost locuitorii. „Asumarea unor plăţi în afara condiţiilor contractuale ar constitui un abuz, motiv pentru care facturile emise au fost returnate şi neînregistrate în contabilitate“, zice Moruzi.

Cu gunoiul ridicat sporadic din luna septembrie şi până în prezent, oamenii din Aroneanu au ajuns la disperare, mulţi ameninţând pe pagina de Facebook a comunei că vor aduce gunoiul şi îl vor lăsa în faţa Primăriei.

Greaţă şi ruşine... Nici nu ştiu în ce ordine. Asfalt nu, gaz nu, canalizare nu, acum nici gunoi? Într-o comună adiacentă Iaşului?! Să stăm ca şobolanii între munţi de gunoaie? Vă mai bateţi mult joc de noi pe banii noştri?“, a scris George Maftei. Şi Sebi are o reacţie dură: „Aş dori să ştiu pentru ce plătesc taxa de salubritate? Ca să mi se ridice gunoiul o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună?“

 

Un alt contract, aceleaşi probleme

În luna decembrie 2017, Primăria Aroneanu a selectat, prin serviciul electronic de achiziţii publice, firma SC Edil Industry SRL ca să se ocupe de salubritatea în comună. Preţul perceput de această firmă este de 71 de lei/mc.

Ridicarea gunoiului se va face o dată pe lună, dar edilul se încurcă în date. „Cât gunoi se produce într-o gospodărie? Aproximativ 10 kilograme de gunoi la două zile. Un tomberon dat de noi are 240 de litri. Este suficient pentru o săptămână... chiar pentru o lună. Şi... oricum, gunoiul se va ridica la două săptămâni“, se fâstâceşte Moruzi, care visează la un contract încheiat în cadrul sistemului integrat, proiect derulat de Consiliul Judeţean: „Urmează să se finalizeze contractul de salubrizare integrat la nivelul întregului judeţ, ocazie cu care tariful va fi unic în toată zona rurală. Contractul de salubrizare cu Edil are clauză de încetare data la care devine funcţional proiectul prin cadrul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor la nivelul judeţului Iaşi.“

 

Gaz, poate peste câţiva ani

O altă mare problemă pentru locuitorii din Aroneanu este lipsa gazului.

Ar fi două soluţii. Una valabilă din 2007-2009, cu înţepare undeva în bulevardul Metalurgiei şi de acolo să venim cu gazul. Din păcate, ne costă undeva la un milion de euro să aducem reţeaua până la intrarea în sat. A doua variantă este să ne conectăm la gazoductul care leagă Iaşul de Ungheni. Aşteptăm avizul de la Transgaz pentru a demara conectarea la gazoduct“, afirmă Moruzi.

Asta înseamnă cel puţin cinci ani de aşteptare, dacă nu mai mult, din momentul conectării, mai ales că partea moldoveană nu mai pare interesată să ia gaz din România, iar Vestmoldtransgaz a sistat lucrările.

Unul dintre satele din Aroneanu, Şorogari, ar putea avea gaz chiar de anul acesta, însă nu este meritul primarului, ci al unui unui investitor imobiliar, care doreşte să tragă o conductă de gaz, pe cheltuiala sa. Surse apropiate omului de afaceri susţin că acesta i-ar fi propus lui Moruzi să susţină 40% din investiţie pentru a aduce gaz în toată comuna, însă acesta ar fi refuzat.

Nu am primit nicio ofertă concretă“, se scuză edilul.

 

Primarul Moruzi spune, dar nu face

Asfalt... la Sfântu’ Aşteaptă

Locuitorii au slabe speranţe şi pentru punerea la punct a străzilor principale din comună, în condiţiile în care singura stradă asfaltată este cea de la intrarea dinspre Iaşi până la Rediu Aldei. În rest, toate drumurile din Aroneanu sunt pietruite sau din pământ. Şi lucrurile vor mai dura aşa cel puţin câţiva ani deoarece primarul Moruzi intenţionează să rezolve întâi problema canalizării, iar după aceea să asfalteze drumurile. „Au fost obţinute certificatele de racordare pentru staţiile de pompare a apelor uzate 1 şi 2. Urmează semnarea contractelor de furnizare a energiei electrice, iar după montarea contoarelor se vor efectua probe în vederea predării lucrării către ApaVital“, zice primarul.

Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Aroneanu stă cel mai rău

Viaţa tihnită şi confortabilă sperată de cei care şi-au construit case în comuna învecinată Iaşului s-a transformat în coşmar. Gunoiul nu a fost ridicat cu lunile, drumurile sunt vai de capul lor, iar aducţiunea la reţeaua de gaze este un proiect îndepărtat.

Sunt locuitori ai Iaşului, „la o azvârlitură de băţ” de centrul oraşului reşedinţă de judeţ, dar nu au condiţiile minime ale unui trai decent. Cu maşina nu fac mai mult de cinci minute până în Târgu Cucu, mult mai puţin decât un ieşean din cartierele CUG sau Dacia, şi, totuşi, locuitorii din Aroneanu nu au drumuri asfaltate, gaz, canalizare şi, poate cel mai grav, un serviciu de salubritate.

 

Duceau deşeurile, cu maşina, în oraş

Încă din vara lui 2017, operatorul Salubris a ridicat din ce în ce mai rar gunoiul din Aroneanu, ajungându-se ca, din octombrie şi până în decembrie, să nu mai treacă aproape deloc prin comună. În aceste condiţii, locuitorii, chiar dacă plăteau taxa de salubritate de 8 lei de persoană, lunar, au fost nevoiţi să-şi ducă singuri gunoiul la pubele din municipiul Iaşi.

Primarul liberal Benoni Moruzi susţine că problemele cu salubritatea ar fi cauzate de locuitori, care aruncă prea mult gunoi. „Dintotdeauna s-a reclamat cantitatea mare de gunoi pe care o colecta operatorul, raportat la numărul de utilizatori ai serviciului. Acest aspect a atins cote alarmante în vara anului 2017, când s-a ajuns ca într-o singură săptămână să se colecteze cantitatea de 12 tone/săptămână, respectiv 48 tone în patru săptămâni. Acesta a fost şi motivul pentru care operatorul nu termina de ridicat gunoiul menajer într-o zi, fiind nevoit să revină şi a doua zi“, spune Moruzi.

 

Lăsaţi cu gunoiul în curte

Problemele intervenite între comuna Aroneanu şi Salubris, după cum spune Moruzi, au fost ca urmare a facturilor foarte mari emise, care au depăşit contractul asumat de părţi (aproximativ 400.000 de lei, faţă de valoarea contractată de 130.000 de lei). Primăria a refuzat să mai efectueze plăţile, Salubris nu a mai ridicat gunoiul timp de câteva luni, iar singurii care au avut de suferit au fost locuitorii. „Asumarea unor plăţi în afara condiţiilor contractuale ar constitui un abuz, motiv pentru care facturile emise au fost returnate şi neînregistrate în contabilitate“, zice Moruzi.

Cu gunoiul ridicat sporadic din luna septembrie şi până în prezent, oamenii din Aroneanu au ajuns la disperare, mulţi ameninţând pe pagina de Facebook a comunei că vor aduce gunoiul şi îl vor lăsa în faţa Primăriei.

Greaţă şi ruşine... Nici nu ştiu în ce ordine. Asfalt nu, gaz nu, canalizare nu, acum nici gunoi? Într-o comună adiacentă Iaşului?! Să stăm ca şobolanii între munţi de gunoaie? Vă mai bateţi mult joc de noi pe banii noştri?“, a scris George Maftei. Şi Sebi are o reacţie dură: „Aş dori să ştiu pentru ce plătesc taxa de salubritate? Ca să mi se ridice gunoiul o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună?“

 

Un alt contract, aceleaşi probleme

În luna decembrie 2017, Primăria Aroneanu a selectat, prin serviciul electronic de achiziţii publice, firma SC Edil Industry SRL ca să se ocupe de salubritatea în comună. Preţul perceput de această firmă este de 71 de lei/mc.

Ridicarea gunoiului se va face o dată pe lună, dar edilul se încurcă în date. „Cât gunoi se produce într-o gospodărie? Aproximativ 10 kilograme de gunoi la două zile. Un tomberon dat de noi are 240 de litri. Este suficient pentru o săptămână... chiar pentru o lună. Şi... oricum, gunoiul se va ridica la două săptămâni“, se fâstâceşte Moruzi, care visează la un contract încheiat în cadrul sistemului integrat, proiect derulat de Consiliul Judeţean: „Urmează să se finalizeze contractul de salubrizare integrat la nivelul întregului judeţ, ocazie cu care tariful va fi unic în toată zona rurală. Contractul de salubrizare cu Edil are clauză de încetare data la care devine funcţional proiectul prin cadrul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor la nivelul judeţului Iaşi.“

 

Gaz, poate peste câţiva ani

O altă mare problemă pentru locuitorii din Aroneanu este lipsa gazului.

Ar fi două soluţii. Una valabilă din 2007-2009, cu înţepare undeva în bulevardul Metalurgiei şi de acolo să venim cu gazul. Din păcate, ne costă undeva la un milion de euro să aducem reţeaua până la intrarea în sat. A doua variantă este să ne conectăm la gazoductul care leagă Iaşul de Ungheni. Aşteptăm avizul de la Transgaz pentru a demara conectarea la gazoduct“, afirmă Moruzi.

Asta înseamnă cel puţin cinci ani de aşteptare, dacă nu mai mult, din momentul conectării, mai ales că partea moldoveană nu mai pare interesată să ia gaz din România, iar Vestmoldtransgaz a sistat lucrările.

Unul dintre satele din Aroneanu, Şorogari, ar putea avea gaz chiar de anul acesta, însă nu este meritul primarului, ci al unui unui investitor imobiliar, care doreşte să tragă o conductă de gaz, pe cheltuiala sa. Surse apropiate omului de afaceri susţin că acesta i-ar fi propus lui Moruzi să susţină 40% din investiţie pentru a aduce gaz în toată comuna, însă acesta ar fi refuzat.

Nu am primit nicio ofertă concretă“, se scuză edilul.

 

Primarul Moruzi spune, dar nu face

Asfalt... la Sfântu’ Aşteaptă

Locuitorii au slabe speranţe şi pentru punerea la punct a străzilor principale din comună, în condiţiile în care singura stradă asfaltată este cea de la intrarea dinspre Iaşi până la Rediu Aldei. În rest, toate drumurile din Aroneanu sunt pietruite sau din pământ. Şi lucrurile vor mai dura aşa cel puţin câţiva ani deoarece primarul Moruzi intenţionează să rezolve întâi problema canalizării, iar după aceea să asfalteze drumurile. „Au fost obţinute certificatele de racordare pentru staţiile de pompare a apelor uzate 1 şi 2. Urmează semnarea contractelor de furnizare a energiei electrice, iar după montarea contoarelor se vor efectua probe în vederea predării lucrării către ApaVital“, zice primarul.

Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Aroneanu stă cel mai rău

La Moșna, angajații Primăriei sunt bogații satului. Salariile brute sunt între 9.063 de lei și 2.175 de lei. Odată cu creșterea salariului minim, le mai cresc o dată lefurile. Georgel Popa ajunge la amețitorul nivel de 11.875 de lei brut – 7.500 de lei net. Primarul comunei: „Prioritatea mea este să le conserv salariile angajaților, să nu scadă acum”. În sat nimeni n-a mai văzut asemenea lefuri. Moșna e un apendice al comunei Răducăneni, mult mai mare, care are, la rândul său, 60 de angajați la Primărie. Comunismul s-a întors.

 

La Moșna, o comună de la marginea județului, lipită de o altă comună cu mult mai mare, Răducăneni, are, doar pe hârtie, peste 6.700 de locuitori. Activitatea Primăriei nu este extrem de complicată: are în derulare un proiect de 300.000 de euro pentru o grădiniță și câteva proiecte în așteptare prin PNDL. Certificate de naștere, de deces, registrul agricol, alte acte administrative, deszăpezire iarna, reparat câteva drumuri vara și cam atât.

Totul s-ar putea foarte bine desfășura și la Răducăneni, dacă cele două primării ar fi comasate, pentru reducerea cheltuielilor de personal. Pentru că, la Moșna, salariile sunt de top. Se uită la cifre, cu invidie, chiar și angajații de nivel mediu din companiile private din Iași. Primarul are acum peste 9.000 de lei brut, iar odată cu creșterea salariului minim ajunge, în februarie, la 11.875 de lei. Spune chiar primarul că are leafă lunară netă câte un leu pentru fiecare locuitor: peste 6.500 net. Este ca și cum Mihai Chirica ar avea la Iași un salariu net de 400.000 de lei.

 

Salarii de vis

Indemnizația actuală a primarului Georgel Popa este de 9.063 de lei brut – 6.400 de lei net. De altfel, primarul nici nu știe exact câți bani ia, trebuie să întrebe contabila. S-a ajuns la această sumă aplicând maximul din grila prevăzută de legea 153/2017: coeficient 5.

Calculul se face la salariul minim de 1.450 de lei (înmulțit cu 5), la care se aplică, tot conform legii, un spor de 25% pentru proiecte europene. „Avem în derulare un proiect european de 300.000 de euro pentru repararea unei grădinițe”, explică primarul de la ce i se trage sporul.

Viceprimarul are și el de patru ori salariul minim – 5.800 de lei. Secretarul comunei primește 5.075 de lei. Un consilier din Primărie are salariu de 3.165 de lei, având gradul 2, iar un consilier al primarului primește 4.000 de lei lunar.

Muncitorii angajați la Primărie au undeva la 2.200–2.600 de lei, în funcție de grad. Un consilier cu studii superioare are 2.800 de lei, altul cu studii superioare și gradul 5 are 3.500 de lei. Există și un consilier bibliotecar cu 4.000 de lei, șeful formației de pompieri are 3.055 de lei. În total, Primăria Moșna are, cu viceprimar și primar, 20 de angajați.

 

Moșna, venituri proprii: 40.000 de euro

 

Bugetul prevăzut pentru salariile Primăriei, în 2018, este de 1,2 milioane de lei. Dintr-un buget total estimat la 4,6 milioane de lei, dacă vin toate alocările bugetare promise. Și aici vine partea cea mai frumoasă. Veniturile proprii ale comunei sunt de doar 200.000 de lei. Cu noul salariu al primarului, după ce salariul minim va fi de 1.900 de lei (11.875 de lei), doar leafa acestuia va topi toate veniturile proprii dintr-un an. Diferența trebuie să vină de la bugetul central.

În aceste condiții, singura grijă a primarului este să nu cumva să scadă salariile angajaților, odată cu trecerea contribuțiilor la angajat. „Există acest pericol, pentru că de crescut nu cred că vor mai crește salariile. Și vreau să fiu sigur că nu le vor scădea”, mai spune Georgel Popa.

 

Economia comunei: 1 bar și 3 magazine

În total, la Moșna există 20 de firme și PFA-uri. Dintre acestea, afaceri fac, efectiv, doar patru: o cârciumă și trei magazine. Aceasta este toată economia comunei, iar salariile sunt pe măsură. „Sunt salariile minime pe economie la noi, ăsta este nivelul, nu avem mai mult”, explică vânzătorul de la un magazin mixt din centrul comunei.

„Da, avem puține firme aici, puține și majoritatea fără activitate”, spune și primarul Georgel Popa.

Există, însă, 60 de familii din sat care primesc lunar venitul minim garantat. „Avem numărul acesta în plată, acum. Vreo 10 cazuri dintre sunt oameni care nu au venituri de nici un fel și pe care i-am ajutat cu dosarele pentru a beneficia de asigurări de sănătate. Au operații de făcut, asta era singura posibilitate. Dar pe cei mai mulți dintre beneficiari îi folosim la munci în sat. Chiar acum îi avem la curățat zăpada”, mai spune primarul Popa.

 

Adevărul demografic

Pe hârtie, Moșna are 6.738 de locuitori, evidență făcută la zi. În realitate, numărul locuitorilor ajunge la 2.000. Nici măcar primarul nu știe câți sunt, de fapt. Pentru că în comună și-au făcut buletine peste 4.200 de cetățeni basarabeni. Acesta este și motivul pentru care coeficienții de comună sunt pentru localități între 5.000 și 10.000 de locuitori.

Veniturile din Primărie ar trebui să fie mai mici, doar că la număr a ieșit pe altă grilă. „Adevărul este că nici eu nu mai știu cîți locuitori sunt, de fapt. La recensământul din 2011, au fost 1.800. Nici acela nu a fost corect, erau ceva mai mulți, unii nu au înțeles întrebările. Cred că sunt undeva la 2.500. Avem și o problemă din cauza basarabenilor: există, la noi, 900 de dosare de alocații pentru copii, în ultimii 4 ani”, mai spune primarul.

 

S-ar putea uni cu Răducăneni

Până la Moșna, există Răducăneni. Comună mare, cu blocuri de locuințe, câteva sate, secție de Poliție, Parchet, unitate de Poliție de Frontieră. Este un paradox, dar aici salariile din Primărie sunt identice cu Moșna, deși diferența este uriașă. De altfel, la Moșna se ajunge doar cu GPS-ul, pentru că nu există un indicator clar spre localitate, la intersecția din satul Bohotin.

Răducăneniul este la șosea, are câteva zeci de firme, unele cu activitate și cifră de afaceri mare. Cu toate acestea, salariul primarului Viorel Ilie este mai mic decât al omologului din Moșna. Îi lipsește cota de 25% pentru proiecte europene, acum este 7.250 de lei brut, după majorarea salariului minim ajunge la 9.500 de lei.

Diferă și numărul funcționarilor din Răducăneni: personalul Primăriei este de trei ori mai numeros decât la Moșna, ba chiar există și poliție locală. Bugetul Răducăneniului pentru 2018 este de aproximativ 6 milioane de lei. Bugetul salariilor din Răducăneni, lunar, este de 156.474 de lei – 1,877 milioane lei pe an. Media salariului brut în Primăria Răducăneani este de 2.607 lei. Media netului ajunge la 1.642 de lei, în condițiile în care există numeroși angajați cu 1.700 de lei salariu brut și chiar două jumătăți de normă de educatori, cu 754 de lei lunar fiecare.

O comună cât 10 blocuri mari din Iași

Există în Tătărași 6 blocuri turn în linie, unul după altul, pe Vasile Lupu, între Dispecer și Flux. Fiecare bloc are 6 apartamente pe nivel, de la parter la 10: în total 60 de apartamente. La o medie de 3 persoane în fiecare apartament, fiecare bloc adăpostește cel puțin 180 de persoane.

În 10 blocuri de același calibru locuiește, de fapt, toată populația comunei Moșna. Fără a avea nevoie de o primărie cu 20 de funcționari plătiți cu media pe economie. Tot pentru comparație, viitorul cartier Vișoianu, cu 8 turnuri de 10 etaje, cu peste 200 de apartamente în fiecare bloc, ar putea avea, la aceeași medie de 3 locatari, dublul comunei Moșna.

 

1,2 milioane de lei, fondul de salarii pe 2018 la Primăria Moșna. Venituri proprii, doar 200.000 de lei.

 

 

4.100 de lei, salariul mediu brut în Primăria Moșna.

 

 

1.900  de lei net, cel mai mic salariu la Moșna, pe care îl ia paznicul Primăriei.

 

Mari proiecte de viitor

Pentru viitorul comunei Moșna, primarul are depuse proiecte la PNDL: extindere de școală și prelungirea unei canalizări de 7,5 km cu încă 12. L-ar mai mulțumi și asfaltarea pe un drum de 5 km și-i gata treaba.

La Moșna, angajații Primăriei sunt bogații satului. Salariile brute sunt între 9.063 de lei și 2.175 de lei. Odată cu creșterea salariului minim, le mai cresc o dată lefurile. Georgel Popa ajunge la amețitorul nivel de 11.875 de lei brut – 7.500 de lei net. Primarul comunei: „Prioritatea mea este să le conserv salariile angajaților, să nu scadă acum”. În sat nimeni n-a mai văzut asemenea lefuri. Moșna e un apendice al comunei Răducăneni, mult mai mare, care are, la rândul său, 60 de angajați la Primărie. Comunismul s-a întors.

 

La Moșna, o comună de la marginea județului, lipită de o altă comună cu mult mai mare, Răducăneni, are, doar pe hârtie, peste 6.700 de locuitori. Activitatea Primăriei nu este extrem de complicată: are în derulare un proiect de 300.000 de euro pentru o grădiniță și câteva proiecte în așteptare prin PNDL. Certificate de naștere, de deces, registrul agricol, alte acte administrative, deszăpezire iarna, reparat câteva drumuri vara și cam atât.

Totul s-ar putea foarte bine desfășura și la Răducăneni, dacă cele două primării ar fi comasate, pentru reducerea cheltuielilor de personal. Pentru că, la Moșna, salariile sunt de top. Se uită la cifre, cu invidie, chiar și angajații de nivel mediu din companiile private din Iași. Primarul are acum peste 9.000 de lei brut, iar odată cu creșterea salariului minim ajunge, în februarie, la 11.875 de lei. Spune chiar primarul că are leafă lunară netă câte un leu pentru fiecare locuitor: peste 6.500 net. Este ca și cum Mihai Chirica ar avea la Iași un salariu net de 400.000 de lei.

 

Salarii de vis

Indemnizația actuală a primarului Georgel Popa este de 9.063 de lei brut – 6.400 de lei net. De altfel, primarul nici nu știe exact câți bani ia, trebuie să întrebe contabila. S-a ajuns la această sumă aplicând maximul din grila prevăzută de legea 153/2017: coeficient 5.

Calculul se face la salariul minim de 1.450 de lei (înmulțit cu 5), la care se aplică, tot conform legii, un spor de 25% pentru proiecte europene. „Avem în derulare un proiect european de 300.000 de euro pentru repararea unei grădinițe”, explică primarul de la ce i se trage sporul.

Viceprimarul are și el de patru ori salariul minim – 5.800 de lei. Secretarul comunei primește 5.075 de lei. Un consilier din Primărie are salariu de 3.165 de lei, având gradul 2, iar un consilier al primarului primește 4.000 de lei lunar.

Muncitorii angajați la Primărie au undeva la 2.200–2.600 de lei, în funcție de grad. Un consilier cu studii superioare are 2.800 de lei, altul cu studii superioare și gradul 5 are 3.500 de lei. Există și un consilier bibliotecar cu 4.000 de lei, șeful formației de pompieri are 3.055 de lei. În total, Primăria Moșna are, cu viceprimar și primar, 20 de angajați.

 

Moșna, venituri proprii: 40.000 de euro

 

Bugetul prevăzut pentru salariile Primăriei, în 2018, este de 1,2 milioane de lei. Dintr-un buget total estimat la 4,6 milioane de lei, dacă vin toate alocările bugetare promise. Și aici vine partea cea mai frumoasă. Veniturile proprii ale comunei sunt de doar 200.000 de lei. Cu noul salariu al primarului, după ce salariul minim va fi de 1.900 de lei (11.875 de lei), doar leafa acestuia va topi toate veniturile proprii dintr-un an. Diferența trebuie să vină de la bugetul central.

În aceste condiții, singura grijă a primarului este să nu cumva să scadă salariile angajaților, odată cu trecerea contribuțiilor la angajat. „Există acest pericol, pentru că de crescut nu cred că vor mai crește salariile. Și vreau să fiu sigur că nu le vor scădea”, mai spune Georgel Popa.

 

Economia comunei: 1 bar și 3 magazine

În total, la Moșna există 20 de firme și PFA-uri. Dintre acestea, afaceri fac, efectiv, doar patru: o cârciumă și trei magazine. Aceasta este toată economia comunei, iar salariile sunt pe măsură. „Sunt salariile minime pe economie la noi, ăsta este nivelul, nu avem mai mult”, explică vânzătorul de la un magazin mixt din centrul comunei.

„Da, avem puține firme aici, puține și majoritatea fără activitate”, spune și primarul Georgel Popa.

Există, însă, 60 de familii din sat care primesc lunar venitul minim garantat. „Avem numărul acesta în plată, acum. Vreo 10 cazuri dintre sunt oameni care nu au venituri de nici un fel și pe care i-am ajutat cu dosarele pentru a beneficia de asigurări de sănătate. Au operații de făcut, asta era singura posibilitate. Dar pe cei mai mulți dintre beneficiari îi folosim la munci în sat. Chiar acum îi avem la curățat zăpada”, mai spune primarul Popa.

 

Adevărul demografic

Pe hârtie, Moșna are 6.738 de locuitori, evidență făcută la zi. În realitate, numărul locuitorilor ajunge la 2.000. Nici măcar primarul nu știe câți sunt, de fapt. Pentru că în comună și-au făcut buletine peste 4.200 de cetățeni basarabeni. Acesta este și motivul pentru care coeficienții de comună sunt pentru localități între 5.000 și 10.000 de locuitori.

Veniturile din Primărie ar trebui să fie mai mici, doar că la număr a ieșit pe altă grilă. „Adevărul este că nici eu nu mai știu cîți locuitori sunt, de fapt. La recensământul din 2011, au fost 1.800. Nici acela nu a fost corect, erau ceva mai mulți, unii nu au înțeles întrebările. Cred că sunt undeva la 2.500. Avem și o problemă din cauza basarabenilor: există, la noi, 900 de dosare de alocații pentru copii, în ultimii 4 ani”, mai spune primarul.

 

S-ar putea uni cu Răducăneni

Până la Moșna, există Răducăneni. Comună mare, cu blocuri de locuințe, câteva sate, secție de Poliție, Parchet, unitate de Poliție de Frontieră. Este un paradox, dar aici salariile din Primărie sunt identice cu Moșna, deși diferența este uriașă. De altfel, la Moșna se ajunge doar cu GPS-ul, pentru că nu există un indicator clar spre localitate, la intersecția din satul Bohotin.

Răducăneniul este la șosea, are câteva zeci de firme, unele cu activitate și cifră de afaceri mare. Cu toate acestea, salariul primarului Viorel Ilie este mai mic decât al omologului din Moșna. Îi lipsește cota de 25% pentru proiecte europene, acum este 7.250 de lei brut, după majorarea salariului minim ajunge la 9.500 de lei.

Diferă și numărul funcționarilor din Răducăneni: personalul Primăriei este de trei ori mai numeros decât la Moșna, ba chiar există și poliție locală. Bugetul Răducăneniului pentru 2018 este de aproximativ 6 milioane de lei. Bugetul salariilor din Răducăneni, lunar, este de 156.474 de lei – 1,877 milioane lei pe an. Media salariului brut în Primăria Răducăneani este de 2.607 lei. Media netului ajunge la 1.642 de lei, în condițiile în care există numeroși angajați cu 1.700 de lei salariu brut și chiar două jumătăți de normă de educatori, cu 754 de lei lunar fiecare.

O comună cât 10 blocuri mari din Iași

Există în Tătărași 6 blocuri turn în linie, unul după altul, pe Vasile Lupu, între Dispecer și Flux. Fiecare bloc are 6 apartamente pe nivel, de la parter la 10: în total 60 de apartamente. La o medie de 3 persoane în fiecare apartament, fiecare bloc adăpostește cel puțin 180 de persoane.

În 10 blocuri de același calibru locuiește, de fapt, toată populația comunei Moșna. Fără a avea nevoie de o primărie cu 20 de funcționari plătiți cu media pe economie. Tot pentru comparație, viitorul cartier Vișoianu, cu 8 turnuri de 10 etaje, cu peste 200 de apartamente în fiecare bloc, ar putea avea, la aceeași medie de 3 locatari, dublul comunei Moșna.

 

1,2 milioane de lei, fondul de salarii pe 2018 la Primăria Moșna. Venituri proprii, doar 200.000 de lei.

 

 

4.100 de lei, salariul mediu brut în Primăria Moșna.

 

 

1.900  de lei net, cel mai mic salariu la Moșna, pe care îl ia paznicul Primăriei.

 

Mari proiecte de viitor

Pentru viitorul comunei Moșna, primarul are depuse proiecte la PNDL: extindere de școală și prelungirea unei canalizări de 7,5 km cu încă 12. L-ar mai mulțumi și asfaltarea pe un drum de 5 km și-i gata treaba.

Pagina 1 din 20

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Februarie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top