A murit marele actor ieșean Petru Ciubotaru. Cumplita veste a fost dată în această dimineață, de prietenul și colegul artistului, actorul și regizorul Ion Sapdaru.

Unul dintre filmele anului 2016 poate fi vizionat de cinefilii ieşeni începând de luni, 24 octombrie, ora 17.30, la Cinema „Victoria”. Actorul ieşean Ion Sapdaru are rolul principal în „Afacerea Est”, o comedie de zile mari, regizată de basarabeanul Igor Cobileanski. Într-un interviu pentru REPORTER  DE IAŞI, Sapdaru a vorbit despre film şi despre modul în care vede ceea ce se întâmplă în jurul lui. „Oamenii nu ştiu să trăiască firesc. Nu ştiu să se bucure de viaţă. Îmi vine pe unii să-i opresc şi să le spun: «Opreşte-te! Uită-te în jur! Lucrurile nu sunt aşa cum crezi!» “, strigă actorul, ca într-un monolog în pustiu.

 

Moment festiv pentru Sapdaru: avanpremiera filmului „Afacerea Est” a avut loc în oraşul în care trăieşte. Evenimentul s-a desfăşurat marţi, 17 octombrie, la Casa de Cultură a Studenţilor.

 

Rol de „cocalar”

„Afacerea Est“, o afacere moldovenească?

E un film făcut de Igor Cobileanski la Alien Film, o casă de film foarte tânără, dar ambiţioasă, care face filme în colaborări est-europene. Filmul are o temă basarabeană şi este făcut de un maestru al scurtmetrajului. Toţi actorii sunt moldoveni, de o parte şi de cealaltă a Prutului. Nu e un puseu de naţionalism, ci totul s-a datorat faptului că actorii trebuiau să vorbească moldoveneşte. Tehnicienii au fost din Lituania, casa de film din Basarabia, actorii moldoveni şi banii româneşti, fiind făcut cu finanţarea Centrului naţional al Cinematografiei. Filmul este despre un intelectual şi un cocalar, care se apucă să vândă potcoave.

 

Cum l-aţi caracteriza pe Petro?

Petro, personajul interpretat de mine, este destul de întâlnit în viaţa de zi cu zi. E „Gogu“. Tipul de găinar, de profitor, de golan la vârsta a doua. Un „looser“ care încearcă să supravieţuiască. Îmi place pentru că e extrem de optimist şi extrem de luptător. E de o energie debordantă. Găseşte nişte soluţii fantastice de a scoate un ban, de a combina ceva. Un Ostap Bender nerafinat.

 

Lumini şi umbre la Sapdaru: un comediant revoltat de pesimismul şi tristeţile celor din jur

Cum e să lucraţi cu soţia în film?

Noi am fost parteneri în teatru. Am lucrat şi ca regizor şi actriţă. A fost interesant. În film, suntem duşmani. Mai greu a fost cu fiul nostru. Nu ştiam ce să facem cu el, când amândoi eram la filmări. Noi eram la Bucureşti şi nici nu ştiam pe unde este. Pe el nu-l interesează că mama şi cu tata sunt cunoscuţi. E un copil normal, care vrea ca tata să meargă cu el în parc, la film, să se joace cu el, să-i răspund la întrebările specifice vârstei. 

 

„Igor are o ironie şi un simţ al umorului extraordinar”

Nu vă place să lucraţi la Bucureşti şi aţi refuzat până acum mai multe oferte. De ce aţi acceptat acum?

Pentru Igor. Igor Cobileanski este un băiat fascinant. Un regizor extraordinar şi un actor foarte bun. Poate puţină lume ştie că el este un actor ce a început să filmeze de pe la 9 ani. A făcut filme cu Emil Loteanu. A fost foarte uşor să comunicăm cu el. În al doilea rând, mi-a plăcut foarte mult scenariul şi m-a intrigat. După vreo 26 de ani trebuia să mă întorc la accentul moldovenesc, uşor rusesc. Am făcut traseul foarte greu. A fost o provocare. O vară îngrozitoare, cu temperaturi de +40 de grade. Aveam nişte haine speciale, trebuia să alergăm, să ne trântim. E un road-movie destul de greu.

 

Spuneţi-ne o întâmplare care v-a amuzat la filmări.

Ei, Dumnezeule, dar au fost o groază! Am filmat, la un moment dat, o scenă în zona Giurgiului, în care eu trebuia să-i provoc pe trecători să-l plătească pe partenerul meu din film pentru faptul că el cânta la chitară. Le-am zis s-o filmăm „live“. Oamenii au reacţionat fantastic. Au venit şi au dat bani cerşetorului ad-hoc! Fiecare zi de filmare a fost cu mult umor şi cu multă bucurie pentru noi. Când am văzut prima dată filmul, m-am întrebat „când dracu’ am filmat asta?!“ Au fost multe filmări de noapte. Foarte multe s-au filmat într-o stare de euforie. A fost bine pentru că eram o mică familie.

 

Cum vă aşteptaţi să fie primit filmul?

Pe 27 octombrie va fi lansarea la Bucureşti, iar din 28 octombrie intră în cinematografe, atâtea câte mai sunt… Dar, înainte, va fi premiera în principalele oraşe din zona Moldovei. Nu e o şmecherie. E o chestie tehnică. Foarte mulţi dintre actori sunt la alte filmări în această perioadă. Şi atunci s-a ales această variantă. Mii de oameni mă întreabă dacă va fi ca „ăla cu becul“ al lui Cobileanski. Zic: „Poate că da, dar la alt nivel. E de metru lung.“ Igor are o ironie şi un simţ al umorului extraordinar.

 

Filmul lui Cobileanski are şi alţi actori ieşeni în distribuţie: Constantin Puşcaşu, Daniel Busioc şi Anne Marie Chertic

„Trebuie să rebătătorim cărările spre cinematograf”

Deşi filmele româneşti sunt premiate în străinătate, mulţi români nu merg la cinematograf să le vadă, ci preferă să le ia de pe Internet.

Daaa. Mulţi spun că „nu mă duc la cinematograf să văd un film românesc“, în schimb o grămadă îmi spun „v-am văzut în filmul ăla sau ăla... Dar pe net“. Nu neapărat că mă doare, dar cred că trebuie găsită o modalitate de readus spectatorul în cinematografe la filme româneşti. În unele cinematografe simţi cum îţi aleargă şobolanii pe la picioare. Nu e posibil! Trebuie să rebătătorim cărările spre cinematograf şi să li se asigure condiţii spectatorilor.

 

„Selfie“ a fost cel mai bine vândut film românesc în 2014. Anul acesta, „Selfie69“ e din nou foarte căutat. De ce?

Nu l-am văzut nici pe unul, nici pe celălalt. Nu e pe culoarul meu... A apărut în ultimul timp o generaţie care vrea să meargă pe scurtătură. Să adune bani repede. Să acceadă cât mai repede. Să vadă un film pe care să-l înţeleagă cât mai repede. Să „ardă“ ceva foarte repede, fără să mai scoată fata la plimbare, la o prăjitură, fără să-i spună o poezie! Există tendinţa de a primi totul repede, fără să-ţi mai pui creierul la treabă. Îndobitocirea vine de la sine. Viaţa e scurtă şi se alunecă repede spre hău. Eu sper ca lumea să se sature de asta.

 

Teatrul sau filmul? Care vă este mai drag?

Şi unul şi celălalt. Nu le pot separa. Sunt două meserii total diferite. Teatrul îmi oferă tot ce mi-am dorit eu ca artist. Teatrul este viaţa mea. Filmul este un tribut plătit zilelor de azi. Este o satisfacţie de orgoliu de vedetă, deşi nu mi-a plăcut această postură. În România e penibil să fii vedetă! Vedetă e şi Cabral şi Zăvoranu… Uşor, mă simt vexat! Filmul mi-a oferit notorietatea ce mi-a facilitat multe lucruri. Nu am fost nevoit să umblu cu CV-uri după mine. Lumea ştie cine e Sapdaru.

 

Cei care vă urmăresc pagina de Facebook au fost încântaţi de povestirile cu taximetrişti. Pe când o carte cu acest subiect?

Eu scriu. Chiar ieri am primit un telefon de la George Mihăiţă, care mi-a achiziţionat o piesă ce se va juca la Teatrul de Comedie. Sunt din ce în ce mai ocupat, dar scriu. În puţinul timp liber mai scriu. Nu sunt Shakespeare, dar scriu mai greu. Încă mai păcătuiesc cu pana! În povestirile cu taximetriştii nu e nimic inventat. Taximetriştii de la noi sunt geniali. Ei adună foarte multe informaţii şi ştiu să le treacă printr-o sită ciudată. Genial a fost cel care mi-a spus, la un moment dat, într-o discuţie: „Aşa e la noi, vorba lui Caragiale“. Şi eu îl întreb: „Care vorbă?“ „Oricare!“, mi-a spus el. A fost de un geniu crengian. Mă gândesc să scriu o piesă, cu o formulă dramatică, în care să intre taximetriştii mei.

 

Citește și EXCLUSIV. Iașul, repetent la investiții între orașele mari din țară, campion la achiziții directe. Banii rămân la „ei"

 

 „Nu-mi mai place România”

E mulţumit şi fericit Ion Spadaru?

Nu prea. Am senzaţia unei furtuni în care urlă vântul, iar eu încerc să mă fac auzit! Nu-mi mai place România sau mai bine spus românii. Parcă au luat-o razna. Îmi vine pe unii să-i opresc şi să le spun: „Opreşte-te! Uită-te în jur! Lucrurile nu sunt aşa cum crezi!“ Toată lumea dă senzaţia de hotel, cum spunea Cehov. Toţi sunt cu „valiza“ pregătită. Oamenii nu ştiu să trăiască firesc. Mi-e ciudă, uneori, că nu reuşesc să-i conving prin teatru să se oprească din goana asta. Goana după ce? După nimic. Nu ştiu să se bucure de viaţă.

 

Sapdaru şi Cobileanski, o relaţie specială într-un film de excepţie

Igor Cobileanski: „Are marea calitate de a-şi studia personajele“

Regizorul Igor Cobileanski consideră că Ion Sapdaru este un actor foarte talentat, care ştie să intre în pielea personajului. „Lucrul la acest film a fost greu şi complicat. Filmul e o întreagă maşinărie ce trebuie pusă în mişcare. Dar e ceva ce te face mai bine dispus atunci când e vorba de comedie. Eşti concentrat, dar şi relaxat, în acelaşi timp. E o bucurie pentru mine să lucrez cu Ion Sapdaru. El are marea calitate de a-şi studia personajele. El intră în adâncul personajului, în creierul, în caracterul lui. Nu trebuie să-i dai prea multe explicaţii la nivel emoţional. Lui îi spui doar când să intre pe uşă şi când să iasă! E un actor foarte talentat şi e simplu să munceşti cu un asemenea actor“, consideră regizorul.

 


Unul dintre filmele anului 2016 poate fi vizionat de cinefilii ieşeni începând de luni, 24 octombrie, ora 17.30, la Cinema „Victoria”. Actorul ieşean Ion Sapdaru are rolul principal în „Afacerea Est”, o comedie de zile mari, regizată de basarabeanul Igor Cobileanski. Într-un interviu pentru REPORTER  DE IAŞI, Sapdaru a vorbit despre film şi despre modul în care vede ceea ce se întâmplă în jurul lui. „Oamenii nu ştiu să trăiască firesc. Nu ştiu să se bucure de viaţă. Îmi vine pe unii să-i opresc şi să le spun: «Opreşte-te! Uită-te în jur! Lucrurile nu sunt aşa cum crezi!» “, strigă actorul, ca într-un monolog în pustiu.

 

Moment festiv pentru Sapdaru: avanpremiera filmului „Afacerea Est” a avut loc în oraşul în care trăieşte. Evenimentul s-a desfăşurat marţi, 17 octombrie, la Casa de Cultură a Studenţilor.

 

Rol de „cocalar”

„Afacerea Est“, o afacere moldovenească?

E un film făcut de Igor Cobileanski la Alien Film, o casă de film foarte tânără, dar ambiţioasă, care face filme în colaborări est-europene. Filmul are o temă basarabeană şi este făcut de un maestru al scurtmetrajului. Toţi actorii sunt moldoveni, de o parte şi de cealaltă a Prutului. Nu e un puseu de naţionalism, ci totul s-a datorat faptului că actorii trebuiau să vorbească moldoveneşte. Tehnicienii au fost din Lituania, casa de film din Basarabia, actorii moldoveni şi banii româneşti, fiind făcut cu finanţarea Centrului naţional al Cinematografiei. Filmul este despre un intelectual şi un cocalar, care se apucă să vândă potcoave.

 

Cum l-aţi caracteriza pe Petro?

Petro, personajul interpretat de mine, este destul de întâlnit în viaţa de zi cu zi. E „Gogu“. Tipul de găinar, de profitor, de golan la vârsta a doua. Un „looser“ care încearcă să supravieţuiască. Îmi place pentru că e extrem de optimist şi extrem de luptător. E de o energie debordantă. Găseşte nişte soluţii fantastice de a scoate un ban, de a combina ceva. Un Ostap Bender nerafinat.

 

Lumini şi umbre la Sapdaru: un comediant revoltat de pesimismul şi tristeţile celor din jur

Cum e să lucraţi cu soţia în film?

Noi am fost parteneri în teatru. Am lucrat şi ca regizor şi actriţă. A fost interesant. În film, suntem duşmani. Mai greu a fost cu fiul nostru. Nu ştiam ce să facem cu el, când amândoi eram la filmări. Noi eram la Bucureşti şi nici nu ştiam pe unde este. Pe el nu-l interesează că mama şi cu tata sunt cunoscuţi. E un copil normal, care vrea ca tata să meargă cu el în parc, la film, să se joace cu el, să-i răspund la întrebările specifice vârstei. 

 

„Igor are o ironie şi un simţ al umorului extraordinar”

Nu vă place să lucraţi la Bucureşti şi aţi refuzat până acum mai multe oferte. De ce aţi acceptat acum?

Pentru Igor. Igor Cobileanski este un băiat fascinant. Un regizor extraordinar şi un actor foarte bun. Poate puţină lume ştie că el este un actor ce a început să filmeze de pe la 9 ani. A făcut filme cu Emil Loteanu. A fost foarte uşor să comunicăm cu el. În al doilea rând, mi-a plăcut foarte mult scenariul şi m-a intrigat. După vreo 26 de ani trebuia să mă întorc la accentul moldovenesc, uşor rusesc. Am făcut traseul foarte greu. A fost o provocare. O vară îngrozitoare, cu temperaturi de +40 de grade. Aveam nişte haine speciale, trebuia să alergăm, să ne trântim. E un road-movie destul de greu.

 

Spuneţi-ne o întâmplare care v-a amuzat la filmări.

Ei, Dumnezeule, dar au fost o groază! Am filmat, la un moment dat, o scenă în zona Giurgiului, în care eu trebuia să-i provoc pe trecători să-l plătească pe partenerul meu din film pentru faptul că el cânta la chitară. Le-am zis s-o filmăm „live“. Oamenii au reacţionat fantastic. Au venit şi au dat bani cerşetorului ad-hoc! Fiecare zi de filmare a fost cu mult umor şi cu multă bucurie pentru noi. Când am văzut prima dată filmul, m-am întrebat „când dracu’ am filmat asta?!“ Au fost multe filmări de noapte. Foarte multe s-au filmat într-o stare de euforie. A fost bine pentru că eram o mică familie.

 

Cum vă aşteptaţi să fie primit filmul?

Pe 27 octombrie va fi lansarea la Bucureşti, iar din 28 octombrie intră în cinematografe, atâtea câte mai sunt… Dar, înainte, va fi premiera în principalele oraşe din zona Moldovei. Nu e o şmecherie. E o chestie tehnică. Foarte mulţi dintre actori sunt la alte filmări în această perioadă. Şi atunci s-a ales această variantă. Mii de oameni mă întreabă dacă va fi ca „ăla cu becul“ al lui Cobileanski. Zic: „Poate că da, dar la alt nivel. E de metru lung.“ Igor are o ironie şi un simţ al umorului extraordinar.

 

Filmul lui Cobileanski are şi alţi actori ieşeni în distribuţie: Constantin Puşcaşu, Daniel Busioc şi Anne Marie Chertic

„Trebuie să rebătătorim cărările spre cinematograf”

Deşi filmele româneşti sunt premiate în străinătate, mulţi români nu merg la cinematograf să le vadă, ci preferă să le ia de pe Internet.

Daaa. Mulţi spun că „nu mă duc la cinematograf să văd un film românesc“, în schimb o grămadă îmi spun „v-am văzut în filmul ăla sau ăla... Dar pe net“. Nu neapărat că mă doare, dar cred că trebuie găsită o modalitate de readus spectatorul în cinematografe la filme româneşti. În unele cinematografe simţi cum îţi aleargă şobolanii pe la picioare. Nu e posibil! Trebuie să rebătătorim cărările spre cinematograf şi să li se asigure condiţii spectatorilor.

 

„Selfie“ a fost cel mai bine vândut film românesc în 2014. Anul acesta, „Selfie69“ e din nou foarte căutat. De ce?

Nu l-am văzut nici pe unul, nici pe celălalt. Nu e pe culoarul meu... A apărut în ultimul timp o generaţie care vrea să meargă pe scurtătură. Să adune bani repede. Să acceadă cât mai repede. Să vadă un film pe care să-l înţeleagă cât mai repede. Să „ardă“ ceva foarte repede, fără să mai scoată fata la plimbare, la o prăjitură, fără să-i spună o poezie! Există tendinţa de a primi totul repede, fără să-ţi mai pui creierul la treabă. Îndobitocirea vine de la sine. Viaţa e scurtă şi se alunecă repede spre hău. Eu sper ca lumea să se sature de asta.

 

Teatrul sau filmul? Care vă este mai drag?

Şi unul şi celălalt. Nu le pot separa. Sunt două meserii total diferite. Teatrul îmi oferă tot ce mi-am dorit eu ca artist. Teatrul este viaţa mea. Filmul este un tribut plătit zilelor de azi. Este o satisfacţie de orgoliu de vedetă, deşi nu mi-a plăcut această postură. În România e penibil să fii vedetă! Vedetă e şi Cabral şi Zăvoranu… Uşor, mă simt vexat! Filmul mi-a oferit notorietatea ce mi-a facilitat multe lucruri. Nu am fost nevoit să umblu cu CV-uri după mine. Lumea ştie cine e Sapdaru.

 

Cei care vă urmăresc pagina de Facebook au fost încântaţi de povestirile cu taximetrişti. Pe când o carte cu acest subiect?

Eu scriu. Chiar ieri am primit un telefon de la George Mihăiţă, care mi-a achiziţionat o piesă ce se va juca la Teatrul de Comedie. Sunt din ce în ce mai ocupat, dar scriu. În puţinul timp liber mai scriu. Nu sunt Shakespeare, dar scriu mai greu. Încă mai păcătuiesc cu pana! În povestirile cu taximetriştii nu e nimic inventat. Taximetriştii de la noi sunt geniali. Ei adună foarte multe informaţii şi ştiu să le treacă printr-o sită ciudată. Genial a fost cel care mi-a spus, la un moment dat, într-o discuţie: „Aşa e la noi, vorba lui Caragiale“. Şi eu îl întreb: „Care vorbă?“ „Oricare!“, mi-a spus el. A fost de un geniu crengian. Mă gândesc să scriu o piesă, cu o formulă dramatică, în care să intre taximetriştii mei.

 

Citește și EXCLUSIV. Iașul, repetent la investiții între orașele mari din țară, campion la achiziții directe. Banii rămân la „ei"

 

 „Nu-mi mai place România”

E mulţumit şi fericit Ion Spadaru?

Nu prea. Am senzaţia unei furtuni în care urlă vântul, iar eu încerc să mă fac auzit! Nu-mi mai place România sau mai bine spus românii. Parcă au luat-o razna. Îmi vine pe unii să-i opresc şi să le spun: „Opreşte-te! Uită-te în jur! Lucrurile nu sunt aşa cum crezi!“ Toată lumea dă senzaţia de hotel, cum spunea Cehov. Toţi sunt cu „valiza“ pregătită. Oamenii nu ştiu să trăiască firesc. Mi-e ciudă, uneori, că nu reuşesc să-i conving prin teatru să se oprească din goana asta. Goana după ce? După nimic. Nu ştiu să se bucure de viaţă.

 

Sapdaru şi Cobileanski, o relaţie specială într-un film de excepţie

Igor Cobileanski: „Are marea calitate de a-şi studia personajele“

Regizorul Igor Cobileanski consideră că Ion Sapdaru este un actor foarte talentat, care ştie să intre în pielea personajului. „Lucrul la acest film a fost greu şi complicat. Filmul e o întreagă maşinărie ce trebuie pusă în mişcare. Dar e ceva ce te face mai bine dispus atunci când e vorba de comedie. Eşti concentrat, dar şi relaxat, în acelaşi timp. E o bucurie pentru mine să lucrez cu Ion Sapdaru. El are marea calitate de a-şi studia personajele. El intră în adâncul personajului, în creierul, în caracterul lui. Nu trebuie să-i dai prea multe explicaţii la nivel emoţional. Lui îi spui doar când să intre pe uşă şi când să iasă! E un actor foarte talentat şi e simplu să munceşti cu un asemenea actor“, consideră regizorul.

 


Facebook

Arhiva ReporterIS

« Decembrie 2019 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31          

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top