Mihai Chirica trăiește în paradigma unui război în care nu mă simt implicat. Latura paranoică a anturajului său se face simțită prin zidurile artificiale ridicate prin tot orașul, între diversele grupuri sociale, economice și chiar culturale. În fiecare zi îi este alimentată psihoza că există o conspirație care îi vrea răul, filtrându-i perceperea realității prin intoxicări administrate cu lingurița. Alunecarea în această paranoie care prinde viteză, ca pe-o pârtie în care ai uitat cum să frânezi, duce la comiterea unor ticăloșii care transced planul profesiunilor noastre – a lui, de primar, a mea, de ziarist.
Mihai Chirica trăiește în paradigma unui război în care nu mă simt implicat. Latura paranoică a anturajului său se face simțită prin zidurile artificiale ridicate prin tot orașul, între diversele grupuri sociale, economice și chiar culturale. În fiecare zi îi este alimentată psihoza că există o conspirație care îi vrea răul, filtrându-i perceperea realității prin intoxicări administrate cu lingurița. Alunecarea în această paranoie care prinde viteză, ca pe-o pârtie în care ai uitat cum să frânezi, duce la comiterea unor ticăloșii care transced planul profesiunilor noastre – a lui, de primar, a mea, de ziarist.