fbpx
 
Abandonat şi dializat, Marian vrea o familie

Abandonat şi dializat, Marian vrea o familie


Drama unui copil pe care niciun asistent maternal nu dorește să-l ia în îngrijire. Grav bolnav, un băiat de 11 ani dintr-un centru de plasament tânjeşte după iubire. Marian a fost părăsit de mamă în maternitate şi apoi s-a îmbolnăvit, fiind obligat să meargă la dializă de trei ori pe săptămână. Gradul maxim al bolii sale este VI, iar Marian aproape că a atins gradul V.

 

Are 11 ani şi de când se ştie face dializă. Diagnosticul este „insuficienţă renală cronică, reflux vezico-uretral ureteherohidronefroză bilaterală gradul IV”. Marian locuieşte în Centrul de Plasament „Ion Holban“ Iaşi.

De două ori a fost în pragul septicemiei

Îl cheamă Marian I. şi a fost abandonat de mamă în maternitate, la Neamţ, pe motiv că nu are condiţii „de creştere şi educare“. Mama fiind însă din Iaşi, Marian a fost preluat de Spitalul de Copii „Sf. Maria“. Ulterior a ajuns în Centrul de plasament „Sf. Andrei“, unde stau copiii cu probleme medicale grave. La Centrul „Ion Holban“, Marian este de trei ani.

Face infecţii urinare destul de des, e imun la anumite antibiotice, are spitalizări foarte dese şi de două ori a fost în pragul septicemiei.

În ciuda tuturor acestor probleme, este un copil plin de viaţă, care visează că va ajunge jandarm. Este în clasa a V-a. Nu excelează la învăţătură, dar nici nu prea are cum, în condiţiile în care merge doar două zile pe săptămână la şcoală, în rest fiind nevoit să meargă la spital.

„Este un copil foarte inteligent şi e de apreciat efortul lui. Îi place informatica şi este atras de calculatoare. Cu ajutorul celor din centru recuperează orele pierdute când merge la spital. Este de apreciat tot ceea ce face Marian“, explică directorul centrului, Lucian Părpăuţă.

 

Marian este prieten la cataramă cu directorul Părpăuţă

 

„Dom’ director adjunct“

Pe Marian l-am găsit la centru. De-abia venise de la spital, unde făcuse dializă. Merge la Spitalul „Sf. Maria“ Iaşi de trei ori pe săptămână şi stă acolo câte patru ore.

E o mână de copil, dar extrem de ager, jovial şi foarte curios. Când a intrat în biroul directorului, a salutat politicos după care s-a dus ţintă la acesta. S-a aşezat pe genunchii lui şi l-a pupat pe obraz.

Şeful centrului îi spune „dom’ director adjunct“, iar Marian intră repede în rol. Se interesează rapid ce s-a mai întâmplat în centru cât a lipsit el.

Îi place să-i mănânce covrigii lui Părpăuţă, dar nu are voie să mănânce sare.

Şi-a găsit singur mama

În momentul de faţă, mama lui Marian este într-o relaţie de concubinaj în judeţul Neamţ şi mai are un copil. „Mama şi actualul concubin merg şi muncesc timp de câteva luni, fiecare, în străinătate. Pe Marian mama a venit să-l vadă o singură dată în cei 11 ani, anul acesta, în ianuarie. Când i-am explicat situaţia medicală a băiatului, a început să plângă”, explică Lucian Părpăuţă. De atunci, mama tot i-a promis că vine să-l mai vadă, fără a se ţine de cuvânt. „Normal că aceste promisiuni l-au tulburat pe băiat, care şi-a făcut mari speranţe“, adaugă directorul centrului. „Mama mi-a zis că nu stă bine cu banii şi nu mă poate lua acasă“, zice Marian.

Alege între jandarm şi preşedinte

Marian se declară pasionat de arme şi de tot ceea ce implică activitatea unui jandarm. „Am fost în vizită la Jandarmerie. Mi-a plăcut foarte mult. Vreau să mă fac jandarm. Îmi plac armele, îmi plac jocurile cu pistoale. Îmi plac câinii care sunt acolo, la Jandarmerie“, spune Marian în timp ce se plimbă iscoditor prin biroul directorului.

O altă dorinţă a lui Marian ar fi să devină preşedintele ţării: „Dacă nu mă fac jandarm, aş vrea să fiu preşedintele ţării. Am văzut că e mai simplu decât să fii jandarm. Vorbeşti la televizor. E simplu!“

Este pasionat de fotbal şi îi place să şi joace, deşi nu are voie. „Nu prea îmi dă voie domnul doctor, dar eu mai joc fotbal. Ţin cu Barcelona şi îmi place de Messi, Iniesta şi Suarez“, menţionează băiatul.

Fiind condiţionat de un regim foarte strict, Marian mai face şi boacăne. „Îmi plac cremwurştii de pui, de aici, de la centru. Da’ eu nu prea am voie. De aceea mai iau câte unul când nu se uită doamnele. La spital mai iau câte o brânză topită, chipsuri... fără să mă vadă asistentele. Ştiu că nu am voie, dar ce să fac, dacă îmi plac!“, povesteşte Marian, pe un ton alintat.

 

Alături de doctoriţa centrului, Eviţia Grigoraş, pe care Marian o iubeşte foarte mult

 

Refuzat de doi asistenţi maternali

Din dorinţa de a-i asigura lui Marian un cămin, cei de la centru, prin intermediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, au încercat să-i găsească lui Marian un asistent maternal. „Am avut câteva întâlniri cu doi asistenţi maternali, anul trecut. Primul ne-a spus din start că nu poate pentru că nu are pregătirea necesară să aibă grijă de Marian. O doamnă din Târgu Frumos, care stătea lângă spital, a venit, a stat de vorbă cu Marian, dar când a mers la spital şi a stat de vorbă cu medicul lui curant, a dat înapoi. Doamna s-a speriat şi ne-a spus că nu-i poate asigura schimbarea  sondelor vezicale de cinci ori pe zi“, precizează Părpăuţă.

„Să am casa mea, calculatorul meu”

Deşi nu îi lipseşte nimic în centru, Lucian Părpăuţă nu ascunde faptul că şi-ar dori ca Marian să ajungă într-o familie. „Indiferent de ce facem noi, nu suntem şi nu putem fi o familie pentru Marian. Toată lumea îl iubeşte aici şi îi face pe plac, dar noi nu putem ţine locul unei familii. Cred că de asta are nevoie el acum“, spune Părpăuţă.

Marian recunoaşte că îi place în centru, dar nu ascunde faptul că şi-ar dori să locuiască într-o familie: „Aici e bine, dar aş vrea să am şi eu o familie. Să am casa mea, calculatorul meu.“

 

Operaţie eşuată

Starea de sănătate a lui Marian este destul de gravă, iar pentru el deocamdată nu există o soluţie medicală. „Am vrea să-l punem pe o listă de aşteptare pentru transplant de rinichi, dar nu asta este problema. Rinichii lui Marian nu sunt funcţionali din cauza canalului uretral care face legătura cu uretra. Anul trecut, un medic specialist de la Spitalul «I.C. Parhon» i-a făcut o operaţie şi a încercat implantarea unui canal uretral. Din păcate, operaţia nu a reuşit. Am trimis scrisori la medici din Italia şi Elveţia, însă şi cei de acolo ne-au spus că nu există o rezolvare“, spune Părpăuţă.


Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: