Marti, 23 01 2018

Florile DalbeTrei PăstoriAfară ninge liniștitLinu-i linSfântă-i sara de Crăciun etc., cu alte cuvinte, „cel mai frumos obicei creștinesc și românesc, acela de a merge să urezi de bine, pentru sărbători, celor dragi; faceți asta și  o să vă simțiți mult mai bine sufletește; eu nu doar cânt, eu simt fiecare colind”…

Ştefan Hruşcă este, din punctul meu de vedere, cel mai mare şi mai cunoscut interpret de colinde din România (Dascălul de colinde… astfel l-a numit poetul George Țărnea).

Cel care evocă, an de an, miracolul Naşterii Mântuitorului, care împărtășește  bucuria Sărbătorilor aşa cum Magii aduceau daruri, care reaprinde – în multe inimi – lumina speranţei şi credinţa în datini, s-a născut la Ieud (Maramureş), în ziua de 8 decembrie 1957…

Debutul în muzică a avut loc în 1981, pe vremea când Ştefan Hruşcă era profesor la Borşa (Maramureş), în cadrul Cenaclului „Flacăra”. Pe perioada activităţii în cenaclu, a obţinut: „Marele Premiu al Muzicii Folk” (1982), „Premiul pentru Creaţie” (1983) şi „Premiul pentru Întreaga activitate” (1984). În anul menţionat, pleacă din Cenaclul „Flacăra”, începe colaborarea cu Vasile Şeicaru şi cu Radu Gheorghe pe scena Teatrului „Ţăndărică”…

Prima împlinire discografică a artistului, intitulată „Rugă pentru părinţi”, a fost lansată în toamna anului 1984. Între 1985 şi 1989 colaborase cu Vasile Şeicaru, susţinând – alături de acesta şi de Victor Socaciu – o serie de concerte în cadrul Filarmonicii din Arad. În toamna anului 1986, Hruşcă a lansat cel de-al doilea album „Urare pentru îndrăgostiţi”. În 1988, apărea pe piaţa muzicală cel de-al treilea material discografic al artistului/„Călători visatori” (la care a colaborat Vasile Şeicaru).

Noiembrie 1990 a adus fanilor albumul cu numărul patru şi, totodată, primul cu colinde al lui Hruşcă, intitulat „Colinde I” (premiat cu discul de aur pentru cele mai multe unităţi vândute). Tot în 1990, artistul a susţinut o serie de concerte pe continentul american de nord. În 1991s-a stabilit în Toronto (Canada). În 1993, lansa cel de-al doilea album de colinde „La săvârşitu’ Lumii”, premiat şi el cu un disc de aur. În noiembrie 1995, venea rândul celei de-a treia realizări în direcția colindelor. Hruşcă era răsplătit de către Uniunea Oamenilor de Artă cu un premiu pentru cele mai multe unităţi vândute pentru „Ziurel de Ziurel” (1996). În primăvara anului 1996 a lansat albumul „Fostele Iubiri”, versurile cântecelor aparţinând poetului George Ţărnea. În 1997, a susţinut, împreună cu George Natsis, un turneu de colinde în Canada, America, Germania, China, Coreea de Nord, Bulgaria, Ungaria, Rusia, Austria, Republica Moldova. Au urmat albumele: „Sfântă-i sara de Crăciun” (2001), „20 de ani” (2001), „Crăciunul cu Hruşcă” (2001), „Iarăşi flori dalbe” (2005) şi „Balade speciale” (2007)…

În 2004, Preşedinţia României i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzică”, pentru contribuţiile deosebite în activitatea artistică şi culturală din ţara noastrăpentru promovarea civilizaţiei şi istoriei româneşti

*

Prin Ştefan Hruşcă, intrăm în posesia unor informaţii având conţinut (semi) legendar, cu privire la fapte, evenimente dint trecutul îndepărtat, transmise oral de-a lungul timpului. Desigur, mă interesează ansamblul de concepţii, credinţe, obiceiuri, datini – care se statornicesc în cadrul unei colectivităţi şi care se transmit din generaţie în generaţie; obiceiurile, rânduielile, datinile, felul de a gândi, de a acţiona sau de a crea preluat de la înaintaşi. Tradiţional, tradiţionalism, tradiţionalist – într-o epocă a disperării, cu lipsa ei de speranţă, fatala plictiseală sau răutate patologică, amintirile chinuitoare – dintr-o anume perspectivă, despre cântecele, poveştile şi frumuseţea altor vremuri, pe care îndrăznesc să le evoc. Colindele reprezintă o „carte vie” din care poate citi Ştefan Hruşcă; melodiile pregătite să adresează, strict, valorilor; vorbesc direct, pe limba lor…

 

Ca să înţelegi lumea, trebuie să te întorci la ea! Pentru a-i servi mai bine pe oameni, trebuie să fii primit în casele lor!

Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute? Icoane ale timpului pierdut? Pentru cel care vi se adresează, decembrie este/rămâne o amintire de neşters.

Oricum, tradiţiile reprezintă adevărate bijuterii!

Sărbători Fericite!

Aurelian Preda a murit. Lumea artistică din România a fost zguduită, marţi seară, de încă o veste tragică. Cunoscutul cântăreţ de muzică populară şi prezentator de emisiuni de specialitate Aurelian Preda a încetat din viaţă.

 

Aurelian Preda a murit. Artistul a murit la orele 18.10, într-o clinică privată din Austria, după ce s-a luptat o bună perioada de timp cu o boală incurabilă.

 

 „Nimic nu l-a mai putut salva! Avea doar 47 de ani, dar destinul a fost necruţător cu el. Dumnezeu să-l odihnească", au spus apropiaţii lui Preda pentru WOWbiz.ro!

 

Cântăreţul de muzică populară şi-a pierdut tatăl când avea doar 12 ani. Rămas fără părinte, viaţă a devenit tot mai grea, iar la 14 ani, pentru a-şi putea să-şi continue studiile, Aurelian Preda a fost nevoit să vândă la aprozar.

 

A făcut tot ce i-a stat în putinţă să termine şi o facultate de muzică, urmând ca apoi să ajungă pe scenă şi să cânte în faţă tuturor românilor. Chiar dacă era îndrăgostit de muzică populară, Marinela, o colegă de liceu, a reuşit să-şi câştige şi ea un loc în inima artistului.

 

La scurt timp după ce s-au căsătorit au venit pe lume şi cei trei copii ai lor.

 

Împreună s-au mutat în Italia, unde au dus o viaţă de basm. Însă acum doi ani visul lor superb s-a transformat într-un coşmar.

 

La începutul lui 2010, solistul argeşean a aflat că suferă de cancer. Când a primit cumplită veste, Aurelian Preda a hotărât să-şi ferească familia de suferinţă prin care va trece atunci când va începe tratamentul împotriva bolii.

 

Pentru o perioadă a ales să-şi lase rudele în Italia, iar el să vină la tratament în România. A suferit 4 operaţii, dar a făcut şi mai mutle vizite la Mormântul Sfânt, totul în speranţa că se va vindecă.

 

Cântăreţul de muzică populară şi-a pierdut tatăl când avea doar 12 ani. Rămas fără părinte, viaţă a devenit tot mai grea, iar la 14 ani, pentru a-şi putea să-şi continue studiile, Aurelian Preda a fost nevoit să vândă la aprozar.

 

 

A făcut tot ce i-a stat în putinţă să termine şi o facultate de muzică, urmând ca apoi să ajungă pe scenă şi să cânte în faţă tuturor românilor. Chiar dacă era îndrăgostit de muzică populară, Marinela, o colegă de liceu, a reuşit să-şi câştige şi ea un loc în inima artistului.

 

La scurt timp după ce s-au căsătorit au venit pe lume şi cei trei copii ai lor.

 

Împreună s-au mutat în Italia, unde au dus o viaţă de basm. Însă acum șase ani visul lor superb s-a transformat într-un coşmar.

 

La începutul lui 2010, solistul argeşean a aflat că suferă de cancer. Când a primit cumplită veste, Aurelian Preda a hotărât să-şi ferească familia de suferinţă prin care va trece atunci când va începe tratamentul împotriva bolii.

 

Pentru o perioadă a ales să-şi lase rudele în Italia, iar el să vină la tratament în România. A suferit 4 operaţii, dar a făcut şi mai mutle vizite la mormântul sfânt, totul în speranţa că se va vindecă.

 

„Am încercat să ţin ascuns acest lucru pentru că am încercat să-mi protejez familia, aşa cum este normal şi firesc. M-am simţit din ce în ce mai rău. Boală a intrat pe făgaşul ei. Nu a fost deloc uşor. A urmat acea perioada cruntă cu citostatice, intervenţii şi foarte multă suferinţă. Sunt capabil să duc boală mai departe. Asta nu înseamnă că nu sunt pregătit să şi mor, acum, mâine, peste 10 sau peste 20 de ani", povestea Aurelian Preda, pentru kanald.ro, în luna mai a anului 2016.

 

(Sursa: realitatea.net)

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Januarie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top