După 10 luni de pandemie, învățământul online din mediul rural se desfășoară doar pe hârtie. La propriu și la figurat. După aproape un an, achizițiile de aparatură și tablete nici măcar nu sunt începute. Statisticile oficiale sunt mincinoase. Odată intrat în România profundă, în satele ascunse după dealuri, vezi că prezența de 70% la cursurile online nu se verifică în realitate.
După 10 luni de pandemie, învățământul online din mediul rural se desfășoară doar pe hârtie. La propriu și la figurat. După aproape un an, achizițiile de aparatură și tablete nici măcar nu sunt începute. Statisticile oficiale sunt mincinoase. Odată intrat în România profundă, în satele ascunse după dealuri, vezi că prezența de 70% la cursurile online nu se verifică în realitate.
Trecutul activ
În alte secole, elevii învăţau 25-35 de ore pe săptămână, în pauze se jucau, acasă învăţau, îşi făceau temele, apoi se exersau ca fiinţe sociale, jucându-se cu alţii sau participând la mici îndeletniciri casnice. Seara luau masa în familie şi mergeau la culcare. Tot atunci, studenţii participau activ şi cu interes la cursuri şi seminarii (cam 50 de ore pe săptămână), în pauze doar holul şi ţigara schimbînd cadrul, discuţiile din amfiteatre şi săli continuând firesc. După ore, poate că 90% dintre ei studiau în bibliotecă sau acasă, citind avid scrieri din mai multe domenii, şi adesea peripatetizau. Această paradigmă – mod de viaţă firesc al familiei şi al societăţii – a edificat fiinţe raţionale şi sociale hrănite cu sevele ştiinţei şi ale culturii.