Grandomania lui Chirica nu-l mai face util Iașului. O boală de care nu mai scapi

Grandomania lui Chirica nu-l mai face util Iașului. O boală de care nu mai scapi

Orgolios până la patologic, Chirica s-a afundat şi mai tare în prostiile spuse acum două zile, lucru de altfel total previzibil. Spectacolul e straniu, un om vorbind 15 minute fără suflare în faţa unei audienţe mute (apropo, noi nu mai primim invitaţiile la conferinţele de presă, s-a terminat cu democraţia), frazând în gol, inventând statistici, trecând prin toate stările - voce gâtuită, furie, aroganță - semănând cu Chaplin din Dictatorul.

Un populism deşănţat, incoerent, terminat mesianic: „Îmi iau angajamentul să lupt până la capăt pentru sistemul de Educaţie din România". Gata, Chirica se face şi prim-ministru, comandă el totul de la Iaşi. El fiind singur, n-are nici măcar un camarad. Acum un an spunea la fel: „Îmi iau angajamentul să lupt până la capăt cu comunismul din România". E un fel de transă, are fixaţii grandilocvente. La un moment dat zice că e Napoleon.

Observaţia mea de bun simţ este că acest domn e decuplat de timpurile pe care le trăim. E depăşit de situaţie. Nu prea mai poate face nimic pentru Iaşi, în afară de schimbat 3 linii de tramvai. E prea absorbit de propria persoană, îşi dă prea multă importanţă şi nu cred, din mai multe prestaţii ale sale, că mai are capacitatea de a vedea obiectiv realitatea. Narcisismul ăsta patetic, în care zgârie pereţii cu unghiile ca să se caţere, îi goleşte creierul de problemele reale, care privesc restul lumii. Şi nu mă refer la dat cu mătura şi la plombările sezoniere.

Iaşul are nevoie de lideri analitici, oameni cu discurs tehnic, care vorbesc puţin, la obiect, care nu iau aerul tuturor din jur, oameni care să transpună viziunile în practică, nu să le amâne la nesfârşit. Iaşul are nevoie de experţi sănătoşi la cap, fără complexe de superioriate, oraşul are nevoie de investiţii mari, pasaje, şcoli noi în periferii, Sală, stadion, inele rutiere, sunt o groază de lucruri pe care le tot povestim şi îmbătrânim fără să se facă nimic.

Chirica vine după 13 de ani de stat lângă Nichita şi n-a făcut nimic. De 4 ani n-are partid, are 5 case şi cea mai mare performanță e poarta maramureşeană de pe Pietonal. N-a mişcat nimic.

Adevăratul subiect care merită punctat din conferinţa de azi a fost că inaugurează Școala Kogălniceanu, din Lascăr Catargi, fosta 33, cum o ştiam eu în copilăria mea. O şcoală de dimensiuni reduse, care pe vremuri avea doar ciclul primar. O fată întreabă cât a costat. 4,5 milioane de lei, spune el - 950.000 de euro. Şi lucrările au durat din 2017 până în 2019 şi spune că e prima şcoală făcută ca nouă în mandatul său.

Păi stai un pic, inaugurăm o şcoală cu 10 clase la care s-a lucrat 3 ani, alocându-se câte 300.000 de euro pe an? Păi ce buget are Iaşul? 200 milioane de euro. Şi tu reabilitezi cu chiu cu vai o şcoală în 3 ani, dând un mizilic de 300.000 de euro? Păi mai mult costă Revelionul din faţa Palatului. Ce sărbătorim noi de fapt? 300.000 de euro îi sparge Ambrosie într-o lună la echipa de fotbal, unde nu se ştie niciodată ce bani publici intră şi ce bani negri ies.

Iaşul trebuia să facă în 3 ani o şcoală de 30 milioane de euro. Nivelul lui Chirica e de genunchiul broaştei. Prezintă nişte insuccese ca pe cuceritul spaţiului cosmic, parcă am fi păşit pe Lună.

Nivelul foarte scăzut al educaţiei, pe care Chirica îl deplânge, e de fapt cel care îl salvează. Să scuipe în sân. Oamenii nu ştiu ce să ceară şi ce aşteptări să aibă. Pentru că nu au cunoştinţe, nu au sisteme de referinţă. Chirica e omul lor, genul care se caţără pe şopron, se înfoaie şi cântă toată ziua: „Pitpalac! Pitpalac!..."


Citeste si...
Nota
(1 Vote)

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Septembrie 2019 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30            
Go to top