Vineri, 21 09 2018

Viaţa sentimentală a unui ieşean a „bătut” orice telenovelă. Fosta iubită, angajată la o bancă, i-a golit contul de peste 100.000 de lei. Atât au putut proba anchetatorii, dar victima susţine că suma s-ar ridica, de fapt, la 328.000 de lei. Tânăra a fost trimisă în judecată de procurorii DIICOT Iaşi.

 

Un ieşean a avut parte de surpriza vieţii lui atunci când şi-a dat seama că fosta iubită, cu care a avut o relaţie de 8 ani, l-a lăsat fără o sumă imensă. Alina Mihaela Popa (33 de ani), angajată a unei bănci, ar fi transferat bani din contul tânărului atât în timpul relaţiei, cât şi după ce nu mai erau împreună. Deşi Adrian D. s-a plâns procurorilor că fosta iubită i-ar fi golit conturile de peste 328.000 de lei, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată (DIICOT) Iaşi a reuşit să probeze până acum că i s-a creat un prejudiciu de peste 105.000 de lei. Alina Mihaela Popa a fost trimisă în judecată, zilele trecute, pentru înşelăciune, acces ilegal la un sistem informatic şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Cazul a ajuns în atenţia DIICOT Iaşi, în 2015, după ce fostul iubit al tinerei nu a reuşit să-şi recupereze banii de la aceasta.

 

Femeia se ocupa de depuneri

În 2008, Alina Mihaela Popa, angajată pe atunci la o sucursală BCR, l-ar fi convins pe Adrian D. să deschidă un cont de economii la acea bancă. Pentru a cumpăra un autoturism, tânărul ar fi economisit diferite sume de bani, pe care i le-ar fi dus la bancă iubitei sale, iar aceasta s-ar fi dus la ghişeul băncii şi i-ar fi depus în cont, se arată în rechizitoriu. Tânărul a plătit 81.000 de lei unui dealer auto, în noiembrie 2009, când ar fi observat şi că la aceeaşi dată ar fi fost transferate în contul său de economii sume de bani de la trei persoane fizice pe care nu le cunoştea.

Adrian D. ar fi fost încurajat din nou, în 2011, de iubita sa să economisească bani, acesta depunând din nou diferite sume provenite din economiile sale şi ale familiei pentru a-şi cumpăra o locuinţă. „Banii îi dădea de fiecare dată inculpatei Popa Alina Mihaela, în acelaşi mod descris anterior, respectiv se deplasa la BCR, îi înmâna banii, aceasta se ducea la ghişeu şi îi aducea înapoi o chitanţă. (....) . Au mai existat şi situaţii în care persoana vătămată i-a dat bani inculpatei la reşedinţa sa, deoarece avea încredere deplină în ea”, conform actului de sesizare a instanţei.

Adrian D. le-a spus anchetatorilor şi că i-a dat fostei iubite, în perioada 2011- 2013, suma totală de 328.611,31 lei, pentru fi depuşi în contul de economii. Cu toate că tânărul s-a despărţit de Mihaela Alina Popa în aprilie 2011, ar fi continuat să-i dea acesteia banii pentru a-i depune în contul de economii „având în continuare încredere totală în ea”.

 

Banii s-au „evaporat”

Pentru că, în noiembrie 2013, tânăra ar fi insistat pe lângă fostul iubit să mai depună sume de bani la bancă, acesta s-a dus să verifice de ce sumă dispune. Atunci a aflat că avea în cont doar 200 de lei. Când a luat-o la întrebări pe Mihaela Alina Popa, aceasta i-ar fi spus să stea liniştit, că banii nu s-au pierdut, iar ulterior că ea i-ar fi luat „pentru a plăti daune unei persoane pe care a accidentat-o cu maşina”. Astfel, au mers împreună la notar , unde inculpata a declarat că datora persoanei vătămate suma de 328.611 de lei.

Tânărul a reuşit ulterior să recupereze de la fosta iubită doar 4.500 de lei, după ce a iniţiat o procedură de executare silită. Acesta a solicitat şi unele explicaţii băncii şi astfel ar fi aflat că, fără a-i da acordul, Popa ar fi depus o cerere în numele lui pentru utilizarea aplicaţiei internet – banking şi pentru obţinerea unui token pentru folosirea aplicaţiei on-line pentru contul de economii. Mai mult, BCR ar fi emis şi un card ataşat contului său, care a fost folosit pentru extragerea de diferite sume de la bancomate sau pentru efectuarea de diferite plăţi.

 

A folosit banii în interes propriu

După ce cazul a ajuns pe masa anchetatorilor, s-a stabilit că în perioada 22 aprilie 2011- 22 mai 2013, în contul tânărului ar fi fost depusă suma de 100.247 de lei. Prin serviciul de internet banking, din economiile tânărului, prin 29 de operaţiuni, ar fi fost transferaţi 40.260 lei către două conturi bancare deschise pe numele Popa Alina Mihaela. „Aşa cum rezultă din extrasele de cont existente la dosarul cauzei, operaţiunile de transfer au menţionate diverse explicaţii, cum ar fi restituire împrumut, plată Oriflame, rată, Amway, etc”, potrivit rechizitoriului.

 

Alţii au ajuns în conturile rudelor

Alţi peste 30.600 lei au fost transferaţi în conturile SC Double P&M Business SRL, societate comercială administrată la acel moment de Popa, unde mai figurau fratele şi tatăl ei. Aproape 22.000 de lei ar fi fost folosiţi pentru plăţi cu cardul la diverşi comercianţi sau figurează drept „retrageri la bancomat”. „Aceste fapte nu au fost însă probate ca fiind comise de către inculpata Popa Mihaela Alina, fiind doar supoziţii ale persoanei vătămate, lipsite de fundament”, susţin anchetatorii, care arată că, din declaraţia unui martor, reiese că Adrian D. a ridicat personal cardul şi PIN-ul. Astfel, pentru retragerile frauduloase de numerar de la bancomat, respectiv suma totală de 22.000 de lei, procurorii au disjuns cauza şi vor continua cercetările.

În faţa procurorilor, Popa a recunoscut că a transferat fraudulos mai multe sume de bani din contul fostului iubit. Aceasta a demisionat de la BCR. Cei doi tineri nu au oferit un punct de vedere legat de acest dosar până la închiderea ediţiei.

Inculpata Popa Mihaela Alina (foto n.r.) a primit de la persoana vătămată D.A. suma de 30.000 lei, pentru a o depune la Banca Comercială Română, însă şi-a însuşit-o, inducându-l în eroare pe D.A., prin înmânarea ordinului de încasare numerar falsificat, creându-i acestuia reprezentarea, neconformă cu adevărul, că banii au fost depuşi în contul său”

Viaţa sentimentală a unui ieşean a „bătut” orice telenovelă. Fosta iubită, angajată la o bancă, i-a golit contul de peste 100.000 de lei. Atât au putut proba anchetatorii, dar victima susţine că suma s-ar ridica, de fapt, la 328.000 de lei. Tânăra a fost trimisă în judecată de procurorii DIICOT Iaşi.

 

Un ieşean a avut parte de surpriza vieţii lui atunci când şi-a dat seama că fosta iubită, cu care a avut o relaţie de 8 ani, l-a lăsat fără o sumă imensă. Alina Mihaela Popa (33 de ani), angajată a unei bănci, ar fi transferat bani din contul tânărului atât în timpul relaţiei, cât şi după ce nu mai erau împreună. Deşi Adrian D. s-a plâns procurorilor că fosta iubită i-ar fi golit conturile de peste 328.000 de lei, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată (DIICOT) Iaşi a reuşit să probeze până acum că i s-a creat un prejudiciu de peste 105.000 de lei. Alina Mihaela Popa a fost trimisă în judecată, zilele trecute, pentru înşelăciune, acces ilegal la un sistem informatic şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Cazul a ajuns în atenţia DIICOT Iaşi, în 2015, după ce fostul iubit al tinerei nu a reuşit să-şi recupereze banii de la aceasta.

 

Femeia se ocupa de depuneri

În 2008, Alina Mihaela Popa, angajată pe atunci la o sucursală BCR, l-ar fi convins pe Adrian D. să deschidă un cont de economii la acea bancă. Pentru a cumpăra un autoturism, tânărul ar fi economisit diferite sume de bani, pe care i le-ar fi dus la bancă iubitei sale, iar aceasta s-ar fi dus la ghişeul băncii şi i-ar fi depus în cont, se arată în rechizitoriu. Tânărul a plătit 81.000 de lei unui dealer auto, în noiembrie 2009, când ar fi observat şi că la aceeaşi dată ar fi fost transferate în contul său de economii sume de bani de la trei persoane fizice pe care nu le cunoştea.

Adrian D. ar fi fost încurajat din nou, în 2011, de iubita sa să economisească bani, acesta depunând din nou diferite sume provenite din economiile sale şi ale familiei pentru a-şi cumpăra o locuinţă. „Banii îi dădea de fiecare dată inculpatei Popa Alina Mihaela, în acelaşi mod descris anterior, respectiv se deplasa la BCR, îi înmâna banii, aceasta se ducea la ghişeu şi îi aducea înapoi o chitanţă. (....) . Au mai existat şi situaţii în care persoana vătămată i-a dat bani inculpatei la reşedinţa sa, deoarece avea încredere deplină în ea”, conform actului de sesizare a instanţei.

Adrian D. le-a spus anchetatorilor şi că i-a dat fostei iubite, în perioada 2011- 2013, suma totală de 328.611,31 lei, pentru fi depuşi în contul de economii. Cu toate că tânărul s-a despărţit de Mihaela Alina Popa în aprilie 2011, ar fi continuat să-i dea acesteia banii pentru a-i depune în contul de economii „având în continuare încredere totală în ea”.

 

Banii s-au „evaporat”

Pentru că, în noiembrie 2013, tânăra ar fi insistat pe lângă fostul iubit să mai depună sume de bani la bancă, acesta s-a dus să verifice de ce sumă dispune. Atunci a aflat că avea în cont doar 200 de lei. Când a luat-o la întrebări pe Mihaela Alina Popa, aceasta i-ar fi spus să stea liniştit, că banii nu s-au pierdut, iar ulterior că ea i-ar fi luat „pentru a plăti daune unei persoane pe care a accidentat-o cu maşina”. Astfel, au mers împreună la notar , unde inculpata a declarat că datora persoanei vătămate suma de 328.611 de lei.

Tânărul a reuşit ulterior să recupereze de la fosta iubită doar 4.500 de lei, după ce a iniţiat o procedură de executare silită. Acesta a solicitat şi unele explicaţii băncii şi astfel ar fi aflat că, fără a-i da acordul, Popa ar fi depus o cerere în numele lui pentru utilizarea aplicaţiei internet – banking şi pentru obţinerea unui token pentru folosirea aplicaţiei on-line pentru contul de economii. Mai mult, BCR ar fi emis şi un card ataşat contului său, care a fost folosit pentru extragerea de diferite sume de la bancomate sau pentru efectuarea de diferite plăţi.

 

A folosit banii în interes propriu

După ce cazul a ajuns pe masa anchetatorilor, s-a stabilit că în perioada 22 aprilie 2011- 22 mai 2013, în contul tânărului ar fi fost depusă suma de 100.247 de lei. Prin serviciul de internet banking, din economiile tânărului, prin 29 de operaţiuni, ar fi fost transferaţi 40.260 lei către două conturi bancare deschise pe numele Popa Alina Mihaela. „Aşa cum rezultă din extrasele de cont existente la dosarul cauzei, operaţiunile de transfer au menţionate diverse explicaţii, cum ar fi restituire împrumut, plată Oriflame, rată, Amway, etc”, potrivit rechizitoriului.

 

Alţii au ajuns în conturile rudelor

Alţi peste 30.600 lei au fost transferaţi în conturile SC Double P&M Business SRL, societate comercială administrată la acel moment de Popa, unde mai figurau fratele şi tatăl ei. Aproape 22.000 de lei ar fi fost folosiţi pentru plăţi cu cardul la diverşi comercianţi sau figurează drept „retrageri la bancomat”. „Aceste fapte nu au fost însă probate ca fiind comise de către inculpata Popa Mihaela Alina, fiind doar supoziţii ale persoanei vătămate, lipsite de fundament”, susţin anchetatorii, care arată că, din declaraţia unui martor, reiese că Adrian D. a ridicat personal cardul şi PIN-ul. Astfel, pentru retragerile frauduloase de numerar de la bancomat, respectiv suma totală de 22.000 de lei, procurorii au disjuns cauza şi vor continua cercetările.

În faţa procurorilor, Popa a recunoscut că a transferat fraudulos mai multe sume de bani din contul fostului iubit. Aceasta a demisionat de la BCR. Cei doi tineri nu au oferit un punct de vedere legat de acest dosar până la închiderea ediţiei.

Inculpata Popa Mihaela Alina (foto n.r.) a primit de la persoana vătămată D.A. suma de 30.000 lei, pentru a o depune la Banca Comercială Română, însă şi-a însuşit-o, inducându-l în eroare pe D.A., prin înmânarea ordinului de încasare numerar falsificat, creându-i acestuia reprezentarea, neconformă cu adevărul, că banii au fost depuşi în contul său”

Sinecuriștii se bat pe funcții în timp ce echipele sunt în disoluție. Consilierul județean Alin Aivănoaie vrea să preia conducerea echipei de handbal, deși e un simplu întreținut al politicii. Rugbiștii își scriu disperarea pe Facebook, povestind cum mor de foame cu salariile neplătite de 5 luni. Finanțarea echipelor de către Primărie este modestă, neavând niciun obiectiv, iar „băieții” care conduc clubul, Vasile Manole și Vlad Ungureanu sunt „locotenenții” lui Sorin Iacoban.

Iașul, unul dintre cele mai mari orașe din România, ocupă unul dintre locurile codașe la capitolul sporturi de echipă. Dacă echipa de fotbal mai speră încă la o intrare miraculoasă în play-off, ceea ce i-ar permite să viseze chiar la cupele europene, celelalte sporturi și-au acontat ultima poziție în clasament, cu șanse destul de mici de a evolua în primul eșalon și sezonul viitor.

Fără o Sală Polivalentă la nivelul Clujului sau a Craiovei, sporturile de sală se zbat într-un anonimat total, în timp ce la rugby mai vin doar câteva zeci de fani, familiile, câțiva prieteni ai sportivilor și câțiva foști rugbiști.

 

Greu când nu joci acasă“

Echipa de baschet CS Politehnica Iași a suferit cel mai mult din cauza condițiilor improprii din Sala Sporturilor. De-abia acum se lucrează la punerea parchetului – condiție obligatorie pentru organizarea meciurilor de baschet. Urmează să fie adusă tabela de marcaj și cronometrele cu resetare la 14 secunde.

Am adus mulți jucători noi, care să corespundă rigorilor primului eșalon. Marea noastră problemă a fost faptul că nu am disputat decât un singur meci în sala proprie, în campionat“, spune managerul echipei de baschet Gabriel Toma.

Pentru echipa pregătită de Ioannis Tsirogiannis se anunță un retur de foc, în care multe meciuri sunt reprogramate, iar echipa, până să joace în propria sală va fi nevoită să dispute meciurile, considerate pe teren propriu, la Galați.

Chiar și așa, Toma este optimist și consideră că echipa sa va putea evolua și sezonul viitor în Liga Națională.

Ieșenii speră ca până la finalul campionatului să urce în clasament și să termine peste echipele Dinamo, Timba Timișoara, Pheonix Galați și, poate, Pitești sau Craiova.

 

Handbaliștii și rugbiștii speră să scape

O altă echipă promovată pe prima scenă, cea de handbal masculin, a simțit din plin diferența dintre eșaloane. Pentru a putea face față noilor rigori au fost aduși câțiva jucători noi, iar directorul tehnic Cornel Bădulescu şi antrenorul Florin Spiridon au încropit un lot cu care au reușit o singură victorie și un egal în 15 meciuri.

În aceste condiții, ieșenii sunt pe ultimul loc în clasament și au șanse doar teoretice de a prinde măcar un loc de baraj. Pentru asta, trebuie ca în etapele rămase de jucat să treacă de CSM Făgăraș și HC Vaslui.

La rugby, unde sezonul trecut s-a investit puțin mai mult decât la celelalte echipe ieșene s-a reușit crearea unui lot destul de valoros, doar că apariția problemelor financiare a dus la despărțirea de antrenorul George Sava și câțiva jucători valoroși.

Acum, li s-a permis celor doi jucători din Tonga să-și caute echipe, iar cei patru sud-africani așteaptă să vadă cum se rezolvă problema financiară.

În aceste condiții, echipa a ajuns pe ultimul loc, însă un eventual succes la Cluj ar fi echivalent cu menţinerea în Superligă. Mai mult, se vorbește despre schimbarea formatului Superligii la zece echipe, ceea ce ar fi echivalent cu rămânerea în prima ligă pentru ieșeni.

 

Voleiul, la un pas de desființare

Singura echipă care nu este susținută și din banii de la Primărie, Penicilina Iași, a fost la un pas de desființare în vară. Până la urmă, s-a ajuns la o variantă de compromis, renunțându-se la o parte dintre jucătoarele care aveau salarii mari. În locul acestora au fost aduse alte voleibaliste de nivel apropiat, însă Penicilina a ajuns să ocupe ultimul loc, cu o singură victorie în zece partide disputate.

În condițiile în care prima ligă are în acest sezon competițional doar 10 echipe, în loc de 12, nicio formație nu va retrograda, așa că jucătoarele pot evolua fără a avea vreun stres.

Surse din cadrul clubului susțin că în situația actuală s-a ajuns deoarece s-a redus foarte mult finanțarea venită de la Antibiotice.

Zilele trecute, au fost aduse două jucătoare experimentate sârboaice, cu ajutorul cărora se speră ridicarea valorii actualului lot.

 

Întârzieri la salarii

Toţi jucătorii de la echipa de handbal sunt liberi să plece la alte echipe în condițiile în care nu și-au primit salariile de patru luni. Situația este și mai proastă la rugby, unde de aproape cinci luni nu s-au luat drepturile financiare. Mai bine, dacă se poate vorba de „bine“ e la baschet, unde s-au făcut trei luni de când nu s-au luat lefurile.

Problema trebuia rezolvată încă de anul trecut, însă Primăria nu a mai alocat Fundației Sportului Ieșean banii promiși. Astfel, formaţiile de handbal şi de baschet trebuiau să ia câte 150.000 de lei fiecare, iar echipa de rugby 95.000 lei.

În urma discuției purtate cu primarul Mihai Chirica, zilele trecute, președintele CS Politehnica Iași, Vasile Manole, a aflat că până pe 16 februarie, când se va stabili bugetul, nu se va mai da niciun ban.

Acești bani erau rectificări la bugetele inițiale.

Pentru 2017, baschetul avea un buget de 100.000 lei, handbalul – 85.000 lei și rugbiul – 50.000.

De menționat că pentru aceste echipe, CS Politehnica Iași a primit pentru acest sezon de la minister 320.000 lei.

Valoarea salariilor la handbal, baschet și rugby este de aproximativ 1 milion de lei. Nu este o sumă mare, dar dacă nu-i primim riscăm să pierdem mai mulți jucători“, spune directorul clubului, Vasile Manole.

Din 2018, lucrurile s-ar putea schimba în rău, primăria intenționând să aloce mai puțini bani Fundației Sportului Ieșean.

 

Bani mai puțini în anii trecuți

În condițiile în care doar rugbiul a fost în prima ligă, banii de la Fundație au fost mai puțini în perioada 2014-2017.

Pentru sezonul 2016-2017, echipa de baschet a primit de la Fundație 50.000 lei, cea de handbal – 50.000, iar cea de rugby – 100.000. În sezoanele 2014-2015 și 2015-2016, Fundația a dat câte 50.000 lei pentru echipele de handbal și rugby și 20.000 pentru cea de baschet. Cu excepția rugbiului, care a promovat în 2016, celelate echipe au fost în liga secundă în acești ani“, spune fostul președinte al clubului ieșean, Leonid Antohi.

O soluție pentru rezolvarea problemelor financiare, în viziunea lui Antohi, ar fi o fuziune între CS Politehnica și CSM: „Așa s-a întâmplat la Craiova, Cluj sau Oradea, unde finanțarea este mult mai mare. La Cluj, baschetul și handbalul primesc 2.000.000 lei, iar la Craiova și Oradea, baschetul și handbalul au bugete de aproape 1,5 milioane lei, de la primărie.“

 

Iașul, fără spectatori - Sibiul respiră baschet

Dacă la Iași, la meciurile echipelor ieșene de-abia se adună 200-300 de spectatori - în cazul baschetului sau nici 100, în cazul rugbiului sau a handbalului, fiecare meci al echipei de baschet masculin CSU Sibiu se dispută cu casa închisă. Cele 1.800 de locuri ale Polivalentei sibiene se dovedesc mereu a fi prea puține, mulți fani luîndu-și abonament pentru a fi siguri că nu ratează jocurile de acasă ale echipei favorite.

Campioana UBT Cluj, care beneficiază de o sală modernă, joacă meciurile de acasă cu 3-4.000 de suporteri, iar la partidele importante se joacă și cu 7.000 de oameni în tribună.

La handbal, HC Odorhei are vândute aproape 600 de abonamente în acest sezon, iar HC Minaur Baia Mare - 500. Odorhei joacă toate meciurile de acasă în Sala Polivalentă unde cele 1.300 de locuri sunt tot timpul ocupate, la fel și la Baia Mare, unde Polivalenta de 2.000 de locuri este mai mereu plină.

 

Iașul, lingura de lemn în toate ligile

 

RUGBY

Locul 7 din 7

 

BASCHET

Locul 12 din 12

 

HANDBAL

Locul 14 din 14

 

VOLEI

Locul 10 din 10

Fără șefi de secție

Situația alarmantă a echipelor de la Clubul Sportiv Politehnica Iași este cauzată și de lipsa unor persoane direct răspunzătoare de aceste formații.

Cu excepția baschetului, unde Gabriel Toma și Dorin Șchiopu sunt managerii echipei și stau mereu alături de jucători, la handbal și rugby e o debandadă totală.

La handbal, după ce Mihai Popescu și-a dat demisia, consilierul județean Alin Aivănoaei și-a manifestat dorința de a veni la conducerea clubului, însă nu este nimic semnat oficial.

La rugby, după ce Corneliu Ghenea a renunțat să mai reprezinte clubul nu a mai fost găsit un înlocuitor.

Nici la aparatul administrativ clubul nu stă prea bine, după plecarea lui Leonid Antohi, Vasile Manole neavând niciun vicepreședinte, el fiind ajutat de Vlad Ungureanu și Radu Boișteanu.

Surse din cadrul clubului, susțin că Manole, care este șef de lucrări la Universitatea Tehnică, ia indemnizație de conducere și este și antrenor de șah, el luînd aproximativ 4.000 de lei. Ungureanu cumulează și el câteva funcții în cadrul clubului, de referent și antrenor de șah și are venituri de aproximativ 2.500 lei. Antrenorul de baschet Boișteanu îndeplinește și el mai multe atribuții în cadrul clubului având o indemnizație de 2.000 lei.

Sinecuriștii se bat pe funcții în timp ce echipele sunt în disoluție. Consilierul județean Alin Aivănoaie vrea să preia conducerea echipei de handbal, deși e un simplu întreținut al politicii. Rugbiștii își scriu disperarea pe Facebook, povestind cum mor de foame cu salariile neplătite de 5 luni. Finanțarea echipelor de către Primărie este modestă, neavând niciun obiectiv, iar „băieții” care conduc clubul, Vasile Manole și Vlad Ungureanu sunt „locotenenții” lui Sorin Iacoban.

Iașul, unul dintre cele mai mari orașe din România, ocupă unul dintre locurile codașe la capitolul sporturi de echipă. Dacă echipa de fotbal mai speră încă la o intrare miraculoasă în play-off, ceea ce i-ar permite să viseze chiar la cupele europene, celelalte sporturi și-au acontat ultima poziție în clasament, cu șanse destul de mici de a evolua în primul eșalon și sezonul viitor.

Fără o Sală Polivalentă la nivelul Clujului sau a Craiovei, sporturile de sală se zbat într-un anonimat total, în timp ce la rugby mai vin doar câteva zeci de fani, familiile, câțiva prieteni ai sportivilor și câțiva foști rugbiști.

 

Greu când nu joci acasă“

Echipa de baschet CS Politehnica Iași a suferit cel mai mult din cauza condițiilor improprii din Sala Sporturilor. De-abia acum se lucrează la punerea parchetului – condiție obligatorie pentru organizarea meciurilor de baschet. Urmează să fie adusă tabela de marcaj și cronometrele cu resetare la 14 secunde.

Am adus mulți jucători noi, care să corespundă rigorilor primului eșalon. Marea noastră problemă a fost faptul că nu am disputat decât un singur meci în sala proprie, în campionat“, spune managerul echipei de baschet Gabriel Toma.

Pentru echipa pregătită de Ioannis Tsirogiannis se anunță un retur de foc, în care multe meciuri sunt reprogramate, iar echipa, până să joace în propria sală va fi nevoită să dispute meciurile, considerate pe teren propriu, la Galați.

Chiar și așa, Toma este optimist și consideră că echipa sa va putea evolua și sezonul viitor în Liga Națională.

Ieșenii speră ca până la finalul campionatului să urce în clasament și să termine peste echipele Dinamo, Timba Timișoara, Pheonix Galați și, poate, Pitești sau Craiova.

 

Handbaliștii și rugbiștii speră să scape

O altă echipă promovată pe prima scenă, cea de handbal masculin, a simțit din plin diferența dintre eșaloane. Pentru a putea face față noilor rigori au fost aduși câțiva jucători noi, iar directorul tehnic Cornel Bădulescu şi antrenorul Florin Spiridon au încropit un lot cu care au reușit o singură victorie și un egal în 15 meciuri.

În aceste condiții, ieșenii sunt pe ultimul loc în clasament și au șanse doar teoretice de a prinde măcar un loc de baraj. Pentru asta, trebuie ca în etapele rămase de jucat să treacă de CSM Făgăraș și HC Vaslui.

La rugby, unde sezonul trecut s-a investit puțin mai mult decât la celelalte echipe ieșene s-a reușit crearea unui lot destul de valoros, doar că apariția problemelor financiare a dus la despărțirea de antrenorul George Sava și câțiva jucători valoroși.

Acum, li s-a permis celor doi jucători din Tonga să-și caute echipe, iar cei patru sud-africani așteaptă să vadă cum se rezolvă problema financiară.

În aceste condiții, echipa a ajuns pe ultimul loc, însă un eventual succes la Cluj ar fi echivalent cu menţinerea în Superligă. Mai mult, se vorbește despre schimbarea formatului Superligii la zece echipe, ceea ce ar fi echivalent cu rămânerea în prima ligă pentru ieșeni.

 

Voleiul, la un pas de desființare

Singura echipă care nu este susținută și din banii de la Primărie, Penicilina Iași, a fost la un pas de desființare în vară. Până la urmă, s-a ajuns la o variantă de compromis, renunțându-se la o parte dintre jucătoarele care aveau salarii mari. În locul acestora au fost aduse alte voleibaliste de nivel apropiat, însă Penicilina a ajuns să ocupe ultimul loc, cu o singură victorie în zece partide disputate.

În condițiile în care prima ligă are în acest sezon competițional doar 10 echipe, în loc de 12, nicio formație nu va retrograda, așa că jucătoarele pot evolua fără a avea vreun stres.

Surse din cadrul clubului susțin că în situația actuală s-a ajuns deoarece s-a redus foarte mult finanțarea venită de la Antibiotice.

Zilele trecute, au fost aduse două jucătoare experimentate sârboaice, cu ajutorul cărora se speră ridicarea valorii actualului lot.

 

Întârzieri la salarii

Toţi jucătorii de la echipa de handbal sunt liberi să plece la alte echipe în condițiile în care nu și-au primit salariile de patru luni. Situația este și mai proastă la rugby, unde de aproape cinci luni nu s-au luat drepturile financiare. Mai bine, dacă se poate vorba de „bine“ e la baschet, unde s-au făcut trei luni de când nu s-au luat lefurile.

Problema trebuia rezolvată încă de anul trecut, însă Primăria nu a mai alocat Fundației Sportului Ieșean banii promiși. Astfel, formaţiile de handbal şi de baschet trebuiau să ia câte 150.000 de lei fiecare, iar echipa de rugby 95.000 lei.

În urma discuției purtate cu primarul Mihai Chirica, zilele trecute, președintele CS Politehnica Iași, Vasile Manole, a aflat că până pe 16 februarie, când se va stabili bugetul, nu se va mai da niciun ban.

Acești bani erau rectificări la bugetele inițiale.

Pentru 2017, baschetul avea un buget de 100.000 lei, handbalul – 85.000 lei și rugbiul – 50.000.

De menționat că pentru aceste echipe, CS Politehnica Iași a primit pentru acest sezon de la minister 320.000 lei.

Valoarea salariilor la handbal, baschet și rugby este de aproximativ 1 milion de lei. Nu este o sumă mare, dar dacă nu-i primim riscăm să pierdem mai mulți jucători“, spune directorul clubului, Vasile Manole.

Din 2018, lucrurile s-ar putea schimba în rău, primăria intenționând să aloce mai puțini bani Fundației Sportului Ieșean.

 

Bani mai puțini în anii trecuți

În condițiile în care doar rugbiul a fost în prima ligă, banii de la Fundație au fost mai puțini în perioada 2014-2017.

Pentru sezonul 2016-2017, echipa de baschet a primit de la Fundație 50.000 lei, cea de handbal – 50.000, iar cea de rugby – 100.000. În sezoanele 2014-2015 și 2015-2016, Fundația a dat câte 50.000 lei pentru echipele de handbal și rugby și 20.000 pentru cea de baschet. Cu excepția rugbiului, care a promovat în 2016, celelate echipe au fost în liga secundă în acești ani“, spune fostul președinte al clubului ieșean, Leonid Antohi.

O soluție pentru rezolvarea problemelor financiare, în viziunea lui Antohi, ar fi o fuziune între CS Politehnica și CSM: „Așa s-a întâmplat la Craiova, Cluj sau Oradea, unde finanțarea este mult mai mare. La Cluj, baschetul și handbalul primesc 2.000.000 lei, iar la Craiova și Oradea, baschetul și handbalul au bugete de aproape 1,5 milioane lei, de la primărie.“

 

Iașul, fără spectatori - Sibiul respiră baschet

Dacă la Iași, la meciurile echipelor ieșene de-abia se adună 200-300 de spectatori - în cazul baschetului sau nici 100, în cazul rugbiului sau a handbalului, fiecare meci al echipei de baschet masculin CSU Sibiu se dispută cu casa închisă. Cele 1.800 de locuri ale Polivalentei sibiene se dovedesc mereu a fi prea puține, mulți fani luîndu-și abonament pentru a fi siguri că nu ratează jocurile de acasă ale echipei favorite.

Campioana UBT Cluj, care beneficiază de o sală modernă, joacă meciurile de acasă cu 3-4.000 de suporteri, iar la partidele importante se joacă și cu 7.000 de oameni în tribună.

La handbal, HC Odorhei are vândute aproape 600 de abonamente în acest sezon, iar HC Minaur Baia Mare - 500. Odorhei joacă toate meciurile de acasă în Sala Polivalentă unde cele 1.300 de locuri sunt tot timpul ocupate, la fel și la Baia Mare, unde Polivalenta de 2.000 de locuri este mai mereu plină.

 

Iașul, lingura de lemn în toate ligile

 

RUGBY

Locul 7 din 7

 

BASCHET

Locul 12 din 12

 

HANDBAL

Locul 14 din 14

 

VOLEI

Locul 10 din 10

Fără șefi de secție

Situația alarmantă a echipelor de la Clubul Sportiv Politehnica Iași este cauzată și de lipsa unor persoane direct răspunzătoare de aceste formații.

Cu excepția baschetului, unde Gabriel Toma și Dorin Șchiopu sunt managerii echipei și stau mereu alături de jucători, la handbal și rugby e o debandadă totală.

La handbal, după ce Mihai Popescu și-a dat demisia, consilierul județean Alin Aivănoaei și-a manifestat dorința de a veni la conducerea clubului, însă nu este nimic semnat oficial.

La rugby, după ce Corneliu Ghenea a renunțat să mai reprezinte clubul nu a mai fost găsit un înlocuitor.

Nici la aparatul administrativ clubul nu stă prea bine, după plecarea lui Leonid Antohi, Vasile Manole neavând niciun vicepreședinte, el fiind ajutat de Vlad Ungureanu și Radu Boișteanu.

Surse din cadrul clubului, susțin că Manole, care este șef de lucrări la Universitatea Tehnică, ia indemnizație de conducere și este și antrenor de șah, el luînd aproximativ 4.000 de lei. Ungureanu cumulează și el câteva funcții în cadrul clubului, de referent și antrenor de șah și are venituri de aproximativ 2.500 lei. Antrenorul de baschet Boișteanu îndeplinește și el mai multe atribuții în cadrul clubului având o indemnizație de 2.000 lei.

Ploieştiul este un exemplu demn de urmat, ba chiar depăşit. Consultantul investiţiei, fostul fotbalist Vivi Răchită, a povestit că arena din Ploieşti, extrem de lăudată la momentul inaugurării, a fost ridicată în circa un an, parţial cu bani de la bugetul local, parţial dintr-un împrumut al Primăriei.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti. Sunt doar o parte dintre oraşele mari care se pot mândri cu stadioane noi, la cele mai ridicate standarde internaţionale. Recent a fost finalizat stadionul de la Târgu Jiu şi urmează construirea unor stadioane noi la Alexandria, Timişoara sau Arad.

 

Vechi de aproape 60 de ani

Cel mai mare oraş din zona Moldova, Iaşul nu beneficiază însă, de o asemenea arenă, stadionul „Emil Alexandrescu“ fiind inaugurat în 1960. După câteva modificări, stadionul are acum o capacitate de 11.481 de locuri.

În condiţiile în care Iaşul este „sărit” de fiecare dată de la bugetul central atunci când se vorbeşte despre o asemenea investiţie, o variantă ar fi construirea unui nou stadion nou, cu bani de la bugetul local. Varianta este viabilă, mai ales că amplasamentul a fost deja identificat, primarul Mihai Chirica vorbind despre zona Moara de Vânt.

 

Ploieşti: Cost sub Arena Naţională şi Cluj Arena

Fosta glorie a Petrolului, Valeriu Răchita, a explicat, pentru REPORTER DE IAŞI, cum o asemenea investiţie a fost posibilă la Ploieşti. „Iniţial, în 2010, am dorit să facem un stadion pe structură metalică şi costurile ar fi fost de 7 milioane de euro. După ce am discutat cu primarul şi după ce au fost consultaţi ploieştenii, s-a decis construirea unui stadion trainic şi s-a optat pentru o structură de beton. Lucrările au început în 2010 şi anul următorul stadionul a fost gata. Banii au venit în totalitate de la bugetul local, pentru o parte din bani făcându-se un credit pentru o perioadă de şapte ani. În calitate de consultant al primarului pe probleme de sport, chiar eu am făcut caietul de sarcini şi am participat la licitaţie. De construirea stadionului s-a ocupat firma Alpine Bau, cea care a construit şi Allianz Arena din München. În final, costul a fost de o mie şi ceva de euro pe metro pătrat, cu mult sub sumele construite pentru «Arena Naţională» sau «Cluj Arena»“, spune Vivi Răchită.

 

Răchită: „Iaşul merită un asemenea stadion“

Fundaşul care se identifică cu anii de glorie ai Petrolului consideră că un oraş de mărimea Iaşului merită să aibă un stadion modern. „Sunt convins că dacă acest lucru s-ar dori într-adevăr, ar fi posibil la Iaşi. Vorbim despre cel mai mare oraş din zona Moldovei, cu un buget pe măsură. Nu cred că ar fi o problemă construirea unui stadion de 15.000-20.000 de locuri. Ştiu stadionul din Copou, care are pistă şi este foarte vechi. Iaşul are echipă de primă ligă, a jucat recent în cupele europene. În plus, acolo ar putea juca în cupele europene şi FC Botoşani, cealaltă echipă din zona Moldovei din Liga I. Ar fi o investiţie pentru întreg oraşul, acolo putând fi organizate şi alte evenimente cultural-artistice“, adaugă Răchită.

 

Necesar: aproximativ 32-35 milioane de lei

Fostul manager al Petrolului Ploieşti consideră că suma necesară pentru ridicarea unui stadion modern la Iaşi ar putea fi susţinut din bugetul de investiţii. „Suma nu este foarte mare dacă ţinem cont că pentru modernizarea unei banale străzi de un kilometru se cheltuie aproximativ un milion de euro“, mai zice Răchită.

În 2017, Iaşul a avut un buget de dezvoltare de peste 207 milioane de lei. Pentru construirea unui stadion, ar fi necesari, potrivit lui Răchită, aproximativ 32-35 milioane de lei. Construirea stadionului ar putea fi eşalonată, din punctul de vedere al bugetului, pentru doi-trei ani, astfel că efortul financiar anual ar fi mult mai mic şi nici nu ar fi necesar vreun împrumut bancar.

 

Chirica vrea arenă de 55 milioane de euro

Primarul Mihai Chirica a inclus proiectul noului stadion pe lista celor 17 proiecte de investiţii pentru oraş. El a cerut de la Guvern 55 de milioane de euro pentru un stadion nou, cu 40.000 de locuri, gest interpretat de criticii săi drept unul populist de vreme ce se află în conflict cu Puterea de la Bucureşti drept pentru care la Iaşi ajung cu ţârâita bani din bugetul central.

Teleormanul, un judeţ cu o populaţie mult mai mică decât a Iaşului, va avea un stadion modern la Alexandria. Iaşul este mai îndreptăţit să aibă un asemenea stadion”, a spus Mihai Chirica.

Suma de 55 de milioane de euro este exact cea oferită de Compania Naţională de Investiţii, de la buget, pentru noul stadion „Oblemenco“ din Craiova.

REPORTER DE IAŞI a solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga, un punct de vedere legat de posibilitatea ca investiţia pentru un nou stadion să fie făcută de la bugetul local, însă nu a primit niciun răspuns.

 

Stadionul Letna este utilizat de naţionala Cehiei

Un exemplu: Stadionul „Letna“

Deşi Chirica îşi doreşte un stadion de 40.000 de locuri, acest lucru pare a nu se justifica la un oraş de mărimea Iaşului.

În Praga, un oraş cu o populaţie de 1,2 milioane locuitori, „Generali Arena“ sau Stadionul „Letna“, cum este cunoscut de microbişti, are o capacitate de puţin peste 19.000 de locuri şi este folosit de formaţia Sparta Praga, dar şi de echipa naţională a Cehiei.

Stadionul a fost construit în 1921 şi a avut iniţial 35.000 de locuri. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe modernizări şi a ajuns la capacitatea actuală după ce s-a renunţat la pistă şi toate tribunele au fost acoperite. Nici celelalte arene funcţionale din Praga nu depăşesc 20.000 de locuri.

Ploieştiul este un exemplu demn de urmat, ba chiar depăşit. Consultantul investiţiei, fostul fotbalist Vivi Răchită, a povestit că arena din Ploieşti, extrem de lăudată la momentul inaugurării, a fost ridicată în circa un an, parţial cu bani de la bugetul local, parţial dintr-un împrumut al Primăriei.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti. Sunt doar o parte dintre oraşele mari care se pot mândri cu stadioane noi, la cele mai ridicate standarde internaţionale. Recent a fost finalizat stadionul de la Târgu Jiu şi urmează construirea unor stadioane noi la Alexandria, Timişoara sau Arad.

 

Vechi de aproape 60 de ani

Cel mai mare oraş din zona Moldova, Iaşul nu beneficiază însă, de o asemenea arenă, stadionul „Emil Alexandrescu“ fiind inaugurat în 1960. După câteva modificări, stadionul are acum o capacitate de 11.481 de locuri.

În condiţiile în care Iaşul este „sărit” de fiecare dată de la bugetul central atunci când se vorbeşte despre o asemenea investiţie, o variantă ar fi construirea unui nou stadion nou, cu bani de la bugetul local. Varianta este viabilă, mai ales că amplasamentul a fost deja identificat, primarul Mihai Chirica vorbind despre zona Moara de Vânt.

 

Ploieşti: Cost sub Arena Naţională şi Cluj Arena

Fosta glorie a Petrolului, Valeriu Răchita, a explicat, pentru REPORTER DE IAŞI, cum o asemenea investiţie a fost posibilă la Ploieşti. „Iniţial, în 2010, am dorit să facem un stadion pe structură metalică şi costurile ar fi fost de 7 milioane de euro. După ce am discutat cu primarul şi după ce au fost consultaţi ploieştenii, s-a decis construirea unui stadion trainic şi s-a optat pentru o structură de beton. Lucrările au început în 2010 şi anul următorul stadionul a fost gata. Banii au venit în totalitate de la bugetul local, pentru o parte din bani făcându-se un credit pentru o perioadă de şapte ani. În calitate de consultant al primarului pe probleme de sport, chiar eu am făcut caietul de sarcini şi am participat la licitaţie. De construirea stadionului s-a ocupat firma Alpine Bau, cea care a construit şi Allianz Arena din München. În final, costul a fost de o mie şi ceva de euro pe metro pătrat, cu mult sub sumele construite pentru «Arena Naţională» sau «Cluj Arena»“, spune Vivi Răchită.

 

Răchită: „Iaşul merită un asemenea stadion“

Fundaşul care se identifică cu anii de glorie ai Petrolului consideră că un oraş de mărimea Iaşului merită să aibă un stadion modern. „Sunt convins că dacă acest lucru s-ar dori într-adevăr, ar fi posibil la Iaşi. Vorbim despre cel mai mare oraş din zona Moldovei, cu un buget pe măsură. Nu cred că ar fi o problemă construirea unui stadion de 15.000-20.000 de locuri. Ştiu stadionul din Copou, care are pistă şi este foarte vechi. Iaşul are echipă de primă ligă, a jucat recent în cupele europene. În plus, acolo ar putea juca în cupele europene şi FC Botoşani, cealaltă echipă din zona Moldovei din Liga I. Ar fi o investiţie pentru întreg oraşul, acolo putând fi organizate şi alte evenimente cultural-artistice“, adaugă Răchită.

 

Necesar: aproximativ 32-35 milioane de lei

Fostul manager al Petrolului Ploieşti consideră că suma necesară pentru ridicarea unui stadion modern la Iaşi ar putea fi susţinut din bugetul de investiţii. „Suma nu este foarte mare dacă ţinem cont că pentru modernizarea unei banale străzi de un kilometru se cheltuie aproximativ un milion de euro“, mai zice Răchită.

În 2017, Iaşul a avut un buget de dezvoltare de peste 207 milioane de lei. Pentru construirea unui stadion, ar fi necesari, potrivit lui Răchită, aproximativ 32-35 milioane de lei. Construirea stadionului ar putea fi eşalonată, din punctul de vedere al bugetului, pentru doi-trei ani, astfel că efortul financiar anual ar fi mult mai mic şi nici nu ar fi necesar vreun împrumut bancar.

 

Chirica vrea arenă de 55 milioane de euro

Primarul Mihai Chirica a inclus proiectul noului stadion pe lista celor 17 proiecte de investiţii pentru oraş. El a cerut de la Guvern 55 de milioane de euro pentru un stadion nou, cu 40.000 de locuri, gest interpretat de criticii săi drept unul populist de vreme ce se află în conflict cu Puterea de la Bucureşti drept pentru care la Iaşi ajung cu ţârâita bani din bugetul central.

Teleormanul, un judeţ cu o populaţie mult mai mică decât a Iaşului, va avea un stadion modern la Alexandria. Iaşul este mai îndreptăţit să aibă un asemenea stadion”, a spus Mihai Chirica.

Suma de 55 de milioane de euro este exact cea oferită de Compania Naţională de Investiţii, de la buget, pentru noul stadion „Oblemenco“ din Craiova.

REPORTER DE IAŞI a solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga, un punct de vedere legat de posibilitatea ca investiţia pentru un nou stadion să fie făcută de la bugetul local, însă nu a primit niciun răspuns.

 

Stadionul Letna este utilizat de naţionala Cehiei

Un exemplu: Stadionul „Letna“

Deşi Chirica îşi doreşte un stadion de 40.000 de locuri, acest lucru pare a nu se justifica la un oraş de mărimea Iaşului.

În Praga, un oraş cu o populaţie de 1,2 milioane locuitori, „Generali Arena“ sau Stadionul „Letna“, cum este cunoscut de microbişti, are o capacitate de puţin peste 19.000 de locuri şi este folosit de formaţia Sparta Praga, dar şi de echipa naţională a Cehiei.

Stadionul a fost construit în 1921 şi a avut iniţial 35.000 de locuri. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe modernizări şi a ajuns la capacitatea actuală după ce s-a renunţat la pistă şi toate tribunele au fost acoperite. Nici celelalte arene funcţionale din Praga nu depăşesc 20.000 de locuri.

Din prejudiciul de 5,6 milioane lei din Dosarul Transformatorul, Statul a recuperat până acum 0 lei. În schimb, firmele fraţilor Fenechiu, condamnaţi în dosar, fac afaceri imobiliare de proporţii. Lucian tocmai a vândut un spaţiu de 265 mp în Nicolina, prin firma Tehnorom patronată până recent de Relu Fenechiu n Preţul de vânzare al imobilului era de peste 200.000 de euro.

Relu Fenechiu şi fratele său, Lucian, eliberaţi din penitenciar după ce au executat pedepse cu închisoarea în Dosarul Transformatorul, râd în nasul Statului Român. Ba chiar se îmbogăţesc, pentru că nu a fost instituit sechestru şi pe bunurile firmelor lor, ci doar pe bunurile deţinute în nume propriu. Lucian Fenechiu tocmai a vândut un spaţiu al Tehnorom SRL, firma cunoscută pentru brandul Turbozone. Spaţiul, situat în CUG, la parterul unui bloc turn, a fost scos la vânzare cu 212.000 euro, fără TVA. Juriştii cred că firma nu avea nici o interdicţie de a vinde acest spaţiu: sechestrul pus în dosar era pe bunuri deţinute de Lucian Fenechiu, nu pe bunuri deţinute de persoana juridică Tehnorom SRL. Alţi jurişti nuanţează problema: dacă Statul nu reuşeşte să acopere prejudiciul produs de inculpat, atunci are dreptul să meargă cu sechestrul şi spre bunurile deţinute de o firmă al cărei acţionar este. Va fi prea târziu: fraţii Fenechiu deja golesc societăţile de toate valorile.

 

Putea vinde fără probleme

Tehnorom SRL a scos la vânzare spaţiul din CUG la începutul anului şi a ţinut la preţ: 212.000 euro fără TVA. Recent, spaţiul a fost achiziţionat de către reţeaua de farmacii Aris, care mai deţine o farmacie în apropiere. Juriştii sunt de părere că firma putea vinde spaţiul fără probleme, nefiind un sechestru instituit pe bunurile acesteia. „Trebuie valorificate bunurile care au fost puse sub sechestru. În cazul despre care discutăm, case, terenuri, maşini. Dacă suma nu este acoperită la finalul vânzării acestor bunuri, atunci se poate merge cu sechestrul către alte bunuri ce aparţin debitorului. Dacă acesta are calitatea de acţionar într-o firmă, pot fi urmărite părţile sociale care îi revin”, explică un consilier juridic ieşean. În cazul lui Lucian Fenechiu este instituit sechestru doar pentru o vilă din Bucium, cu terenul aferent. În cazul său, SISEE Moldova, păgubitul din Dosarul Transformatorul, a cerut partajul bunurilor comune pentru că soţia sa are o parte din vila pe care este pus sechestru. Cum procesul poate dura un an-doi, iar valoarea jumătăţii sale de vilă - oricum cu şanse mici de a fi vândută -, este de 300.000-400.000 de lei, Lucian Fenechiu are tot timpul din lume să vândă tot ce are de valoare din firmele la care este acţionar. Până se va îndrepta fraierul de Stat Român spre ele, pentru a recupera toţi cei 5,6 milioane de lei, nu vor mai deţine nimic.

 

Relu, afaceri pe picior mare din închisoare

Prejudiciile în cele două dosare în care Relu Fenechiu a fost condamnat în 2014 şi 2017 se ridică la peste două milioane de euro, dar în bugetul Statului nu a ajuns nici un leu. Partajul deschis de soţie, sechestrul pus doar pe bunuri personale, i-au permis fostului lider liberal ca, în trei ani de închisoare, să apluce aceeaşi reţetă ca a fratelui său. Se poate spune că Relu chiar a fost precursorul, „inspiraţia” lui Lucian. Astfel, de după gratii, Relu Fenechiu a reuşit să vândă proprietăţi de sute de mii de euro din porofoliul firmei sale Enegeko (fosta Fene Grup), să plătească datorii şi să schimbe acţionari în firme.

 

Vila, fără amatori

Simptomatic este că vila lui Relu, pe care era pus sechestru, a fost scoasă la licitaţie de-abia după ce acesta a ieşit din închisoare. Executorul a pus-o pe tarabă de câteva ori, dar nu a fost vândută. La prima licitaţie, în august, nimeni nu a oferit preţul de 956.300 de lei. A fost o a doua licitaţie, în urmă cu o lună, şi vila nu a fost vândută nici atunci, deşi era la trei sferturi din preţul iniţial. „O a treia licitaţie încă nu a fost organizată. Aceasta poate fi făcută doar la cererea celui care trebuie să recupereze prejudiciul şi, din ce ştiu, această solicitare nu a fost depusă”, ne-a spus un executor judecătoresc.

Cazul liberalului ieşean trădează carenţele sistemului de recuperare a prejudiciilor din dosarele penale ale politicienilor.

 

Tehnorom, tot mai jos. Spre faliment?

2011: cifră de afaceri 5,7 milioane de lei, profit net 607.054 lei

2012: 4,5 milioane lei, 216.421 lei

2013: 1,6 milioane lei, 388.396 lei

2014: 8,8 milioane lei, 57.241 lei

2015: 4,1 milioane lei, pierdere 712.996 lei

2016: 269.255 lei, pierdere 803.422 lei

De la 38 de angajaţi în 2011, a ajuns la 8 angajaţi în 2016.

Fenechiu iese din puscarie.jpg Relu Fenechiu, la ieşirea din Penitenciar, în urmă cu câteva luni.

Bunurile lui Relu Fenechiu pe care s-a pus sechestru

  1. BMW X6 - valoare de achiziţie de 223.352 de lei (aproximativ 49.000 de euro);

  2. Jumătate dintr-un teren de 1.567 de metri pătraţi;

  3. Jumătate dintr-o vilă de 343 de metri pătraţi, a cărei valoare declarată a investiţiei este 816.755 de lei, fără TVA;

  4. Un teren din Bucium  de 1.100 de metri pătraţi (cumpărat cu 57.000 de euro), pe care se află o vilă, un foişor şi un garaj;

  5. Un teren de 2.000 de metri pătraţi situat în Fundac Socola, unde se află spaţii de recreere, valoarea menţionată fiind de 75.000 de euro.

DNA a explicat că a fost pus sechestru doar pe aceste bunuri pentru că sunt singurele identificate pe numele persoanei menţionate”. În cazul lui Relu Fenechiu, bunurile au fost indisponibilizate pentru pagubele din două dosare: Transformatorul (1,2 milioane de euro) şi Siveco (900.000 de euro), dar sumele nu sunt acoperite de valoarea bunurilor. În cazul lui Lucian Fenechiu, singurul bun sechestrat este casa din Bucium.

 

Din prejudiciul de 5,6 milioane lei din Dosarul Transformatorul, Statul a recuperat până acum 0 lei. În schimb, firmele fraţilor Fenechiu, condamnaţi în dosar, fac afaceri imobiliare de proporţii. Lucian tocmai a vândut un spaţiu de 265 mp în Nicolina, prin firma Tehnorom patronată până recent de Relu Fenechiu n Preţul de vânzare al imobilului era de peste 200.000 de euro.

Relu Fenechiu şi fratele său, Lucian, eliberaţi din penitenciar după ce au executat pedepse cu închisoarea în Dosarul Transformatorul, râd în nasul Statului Român. Ba chiar se îmbogăţesc, pentru că nu a fost instituit sechestru şi pe bunurile firmelor lor, ci doar pe bunurile deţinute în nume propriu. Lucian Fenechiu tocmai a vândut un spaţiu al Tehnorom SRL, firma cunoscută pentru brandul Turbozone. Spaţiul, situat în CUG, la parterul unui bloc turn, a fost scos la vânzare cu 212.000 euro, fără TVA. Juriştii cred că firma nu avea nici o interdicţie de a vinde acest spaţiu: sechestrul pus în dosar era pe bunuri deţinute de Lucian Fenechiu, nu pe bunuri deţinute de persoana juridică Tehnorom SRL. Alţi jurişti nuanţează problema: dacă Statul nu reuşeşte să acopere prejudiciul produs de inculpat, atunci are dreptul să meargă cu sechestrul şi spre bunurile deţinute de o firmă al cărei acţionar este. Va fi prea târziu: fraţii Fenechiu deja golesc societăţile de toate valorile.

 

Putea vinde fără probleme

Tehnorom SRL a scos la vânzare spaţiul din CUG la începutul anului şi a ţinut la preţ: 212.000 euro fără TVA. Recent, spaţiul a fost achiziţionat de către reţeaua de farmacii Aris, care mai deţine o farmacie în apropiere. Juriştii sunt de părere că firma putea vinde spaţiul fără probleme, nefiind un sechestru instituit pe bunurile acesteia. „Trebuie valorificate bunurile care au fost puse sub sechestru. În cazul despre care discutăm, case, terenuri, maşini. Dacă suma nu este acoperită la finalul vânzării acestor bunuri, atunci se poate merge cu sechestrul către alte bunuri ce aparţin debitorului. Dacă acesta are calitatea de acţionar într-o firmă, pot fi urmărite părţile sociale care îi revin”, explică un consilier juridic ieşean. În cazul lui Lucian Fenechiu este instituit sechestru doar pentru o vilă din Bucium, cu terenul aferent. În cazul său, SISEE Moldova, păgubitul din Dosarul Transformatorul, a cerut partajul bunurilor comune pentru că soţia sa are o parte din vila pe care este pus sechestru. Cum procesul poate dura un an-doi, iar valoarea jumătăţii sale de vilă - oricum cu şanse mici de a fi vândută -, este de 300.000-400.000 de lei, Lucian Fenechiu are tot timpul din lume să vândă tot ce are de valoare din firmele la care este acţionar. Până se va îndrepta fraierul de Stat Român spre ele, pentru a recupera toţi cei 5,6 milioane de lei, nu vor mai deţine nimic.

 

Relu, afaceri pe picior mare din închisoare

Prejudiciile în cele două dosare în care Relu Fenechiu a fost condamnat în 2014 şi 2017 se ridică la peste două milioane de euro, dar în bugetul Statului nu a ajuns nici un leu. Partajul deschis de soţie, sechestrul pus doar pe bunuri personale, i-au permis fostului lider liberal ca, în trei ani de închisoare, să apluce aceeaşi reţetă ca a fratelui său. Se poate spune că Relu chiar a fost precursorul, „inspiraţia” lui Lucian. Astfel, de după gratii, Relu Fenechiu a reuşit să vândă proprietăţi de sute de mii de euro din porofoliul firmei sale Enegeko (fosta Fene Grup), să plătească datorii şi să schimbe acţionari în firme.

 

Vila, fără amatori

Simptomatic este că vila lui Relu, pe care era pus sechestru, a fost scoasă la licitaţie de-abia după ce acesta a ieşit din închisoare. Executorul a pus-o pe tarabă de câteva ori, dar nu a fost vândută. La prima licitaţie, în august, nimeni nu a oferit preţul de 956.300 de lei. A fost o a doua licitaţie, în urmă cu o lună, şi vila nu a fost vândută nici atunci, deşi era la trei sferturi din preţul iniţial. „O a treia licitaţie încă nu a fost organizată. Aceasta poate fi făcută doar la cererea celui care trebuie să recupereze prejudiciul şi, din ce ştiu, această solicitare nu a fost depusă”, ne-a spus un executor judecătoresc.

Cazul liberalului ieşean trădează carenţele sistemului de recuperare a prejudiciilor din dosarele penale ale politicienilor.

 

Tehnorom, tot mai jos. Spre faliment?

2011: cifră de afaceri 5,7 milioane de lei, profit net 607.054 lei

2012: 4,5 milioane lei, 216.421 lei

2013: 1,6 milioane lei, 388.396 lei

2014: 8,8 milioane lei, 57.241 lei

2015: 4,1 milioane lei, pierdere 712.996 lei

2016: 269.255 lei, pierdere 803.422 lei

De la 38 de angajaţi în 2011, a ajuns la 8 angajaţi în 2016.

Fenechiu iese din puscarie.jpg Relu Fenechiu, la ieşirea din Penitenciar, în urmă cu câteva luni.

Bunurile lui Relu Fenechiu pe care s-a pus sechestru

  1. BMW X6 - valoare de achiziţie de 223.352 de lei (aproximativ 49.000 de euro);

  2. Jumătate dintr-un teren de 1.567 de metri pătraţi;

  3. Jumătate dintr-o vilă de 343 de metri pătraţi, a cărei valoare declarată a investiţiei este 816.755 de lei, fără TVA;

  4. Un teren din Bucium  de 1.100 de metri pătraţi (cumpărat cu 57.000 de euro), pe care se află o vilă, un foişor şi un garaj;

  5. Un teren de 2.000 de metri pătraţi situat în Fundac Socola, unde se află spaţii de recreere, valoarea menţionată fiind de 75.000 de euro.

DNA a explicat că a fost pus sechestru doar pe aceste bunuri pentru că sunt singurele identificate pe numele persoanei menţionate”. În cazul lui Relu Fenechiu, bunurile au fost indisponibilizate pentru pagubele din două dosare: Transformatorul (1,2 milioane de euro) şi Siveco (900.000 de euro), dar sumele nu sunt acoperite de valoarea bunurilor. În cazul lui Lucian Fenechiu, singurul bun sechestrat este casa din Bucium.

 

Cel mai pesimist termen pentru inaugurarea secţiei de arşi de la Iaşi fusese luna octombrie 2017. Termenul a fost depăşit şi acum nu se ştie când va fi dat în folosinţă acest spaţiu crucial pentru salvarea celor aflaţi în stare critică. Banii provin dintr-un credit de la Banca Mondială, iar autorităţile române doar urmau să organizeze licitaţia. Ministrul Bodog a afirmat acum două luni că „am pornit procedura pentru dotarea cu aparatură a centrului din Iaşi”, dar managerul Bârliba nu ştie nimic despre acest lucru.

 

Dotări în valoare de 17 milioane de lei mai sunt necesare pentru ca victimele unui accident precum a fost cel de la clubul Colectiv să nu mai moară cu zile în spaţii unde colcăie microbii. Clădirea este gata, sterilizată, încuiată, asigurată, cu tot cu aer condiţionat filtrat, montat şi funcţional, precum şi circuit de apă sterilă. Mai trebuie instrumentar, mese de operaţie, aparatură, paturi speciale, medici şi asistente medicale. Clinica ar urma să aibă 15 paturi, dintre care 5 pentru „mari arşi”. Ar prelua orice rănit de acest gen din toată regiunea Moldovei, fără a mai fi necesar transportul până la Bucureşti sau riscul infecţiilor din spitalele de acolo despre care presa centrală a tot scris în ultimii ani.

 

Reparaţii cu anii

Clinica de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon”. Aceasta este denumirea din acte a clinicii care are sediu şi dotări importante, dar nu este încă deschisă. Sediul este în fosta clădire a Clinicii de Dermatologie, care a fost închisă parţial în 1993. Dermatologia a fost mutată în Tătăraşi, iar în 2003 toată clădirea a fost închisă, pentru că bucăţi din tencuială se prăbuşeau peste pietoni. În anul 2012, la un an după ce a început mutarea în cadrul spitalului a Clinicii de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi de la Spitalul de Urgenţe, dezafectat prin crearea Institutului de Oncologie, a început şi reparaţia clădirii. În 2016 se ajunsese cu reparaţiile la 65%, dar, în urma tragediei de la Colectiv şi a deceselor a numeroşi pacienţi arşi din cauza infecţiilor intraspitaliceşti, Ministerul Sănătăţii a urgentat lucrările şi acestea au fost finalizate în câteva luni. „Practic, clădirea în care se va muta Clinica de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi este finalizată în totalitate. Cu tot cu instalaţii de apă sterilă, cu tot cu aparatură de climatizare şi de filtrare a aerului”, spune managerul Spitalului, Ioan Bârliba.

 

Mai mult decât un termen pesimist

În luna mai, managerul Bârliba ne-a explicat că Ministerul Sănătăţii face în regim de urgenţă licitaţia pentru dotarea a trei centre de arşi din ţară – Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Exista un acord cu Banca Mondială pentru un împrumut, totul intrând în linie dreaptă. „Optimist, în septembrie va fi inaugurată clinica. Pesimist, undeva la începutul lunii octombrie. Şi, din acel moment, nu vom mai trimite arşii pe suprafaţă de mai mult de 15-20% la Bucureşti, ei vor fi trataţi aici”, ne spunea Bârliba.

Este luna decembrie şi termenul pesimist a fost depăşit cu aproape două luni. Şi licitaţia nu a fost încă organizată. „Ce am spus atunci, asta era. Acum, nu pot spune decât că ne trebuie aceleaşi lucruri: dotări, personal. Este vorba despre aceeaşi sumă de 17 milioane de lei ca şi atunci”, spune acum managerul Bârliba. A fost singurul care a dat răspunsuri legate de situaţia secţiei.

 

Medici şcoliţi în străinătate

Clinica de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi va avea 35 de paturi. Dintre acestea, 20 sunt paturi de chirurgie plastică şi reparatorie şi 15 sunt pentru pacienţi arşi. Dintre paturile pentru arşi, 5 sunt pentru “mari arşi” şi 10 pentru arşi (30% din suprafaţa corpului). Pentru pacienţii “mari arşi” (arsuri de peste 50% din suprafaţa corpului) clinica va avea rezerve de 27 de metri pătraţi fiecare. Fiecare rezervă are propriul sistem de filtrare a aerului, cu propria instalaţie de climatizare. Pentru secţia de arşi, există echipament de stocare a apei sterile, echipament medical special, paturi speciale, săli de operaţie cu dotare specifică. În această secţie vor lucra 4 medici, ajutaţi de personal mediu. Toţi ar urma să fie pregătiţi la Bucureşti, în Franţa şi în Germania. Populaţia celor 8 judeţe ale Moldovei este cărora li se adresează clinica este de 4,284 milioane de locuitori. În prezent, funcţionează provizoriu, în condiţii improprii, la Oftalmologie şi la ORL. Orice caz de ars pe mai mult de 20% din suprafaţa corpului este trimis imediat la Bucureşti.

 

În momentul de faţă lucrăm la studiile de fezabilitate pentru centrele noi de arşi. În Bucureşti vor fi două centre noi: unul la spitalul Grigore Alexandrescu şi unul la spitalul Bagdasar. În ţară, vor fi centre la Timişoara, Târgu Mureş şi Iaşi. Iaşi şi Timişoara au o situaţie mai bună. În Timişoara sunt deja câteva boxe de arşi, care vor fi dotate. Parţial, am pornit procedura pentru dotarea cu aparatură a centrelor din Iaşi şi Timişoara, pe program de Bancă Mondială. Sperăm ca până la sfârşitul anului, primele echipamente să fie deja prezente acolo.(...) Începând cu anul viitor, în funcţie de studiile de fezabilitate şi proiectare, îmi doresc să încep construcţia celorlalte centre de arşi mari”

Ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, 16 octombrie 2017

Cel mai pesimist termen pentru inaugurarea secţiei de arşi de la Iaşi fusese luna octombrie 2017. Termenul a fost depăşit şi acum nu se ştie când va fi dat în folosinţă acest spaţiu crucial pentru salvarea celor aflaţi în stare critică. Banii provin dintr-un credit de la Banca Mondială, iar autorităţile române doar urmau să organizeze licitaţia. Ministrul Bodog a afirmat acum două luni că „am pornit procedura pentru dotarea cu aparatură a centrului din Iaşi”, dar managerul Bârliba nu ştie nimic despre acest lucru.

 

Dotări în valoare de 17 milioane de lei mai sunt necesare pentru ca victimele unui accident precum a fost cel de la clubul Colectiv să nu mai moară cu zile în spaţii unde colcăie microbii. Clădirea este gata, sterilizată, încuiată, asigurată, cu tot cu aer condiţionat filtrat, montat şi funcţional, precum şi circuit de apă sterilă. Mai trebuie instrumentar, mese de operaţie, aparatură, paturi speciale, medici şi asistente medicale. Clinica ar urma să aibă 15 paturi, dintre care 5 pentru „mari arşi”. Ar prelua orice rănit de acest gen din toată regiunea Moldovei, fără a mai fi necesar transportul până la Bucureşti sau riscul infecţiilor din spitalele de acolo despre care presa centrală a tot scris în ultimii ani.

 

Reparaţii cu anii

Clinica de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon”. Aceasta este denumirea din acte a clinicii care are sediu şi dotări importante, dar nu este încă deschisă. Sediul este în fosta clădire a Clinicii de Dermatologie, care a fost închisă parţial în 1993. Dermatologia a fost mutată în Tătăraşi, iar în 2003 toată clădirea a fost închisă, pentru că bucăţi din tencuială se prăbuşeau peste pietoni. În anul 2012, la un an după ce a început mutarea în cadrul spitalului a Clinicii de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi de la Spitalul de Urgenţe, dezafectat prin crearea Institutului de Oncologie, a început şi reparaţia clădirii. În 2016 se ajunsese cu reparaţiile la 65%, dar, în urma tragediei de la Colectiv şi a deceselor a numeroşi pacienţi arşi din cauza infecţiilor intraspitaliceşti, Ministerul Sănătăţii a urgentat lucrările şi acestea au fost finalizate în câteva luni. „Practic, clădirea în care se va muta Clinica de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi este finalizată în totalitate. Cu tot cu instalaţii de apă sterilă, cu tot cu aparatură de climatizare şi de filtrare a aerului”, spune managerul Spitalului, Ioan Bârliba.

 

Mai mult decât un termen pesimist

În luna mai, managerul Bârliba ne-a explicat că Ministerul Sănătăţii face în regim de urgenţă licitaţia pentru dotarea a trei centre de arşi din ţară – Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Exista un acord cu Banca Mondială pentru un împrumut, totul intrând în linie dreaptă. „Optimist, în septembrie va fi inaugurată clinica. Pesimist, undeva la începutul lunii octombrie. Şi, din acel moment, nu vom mai trimite arşii pe suprafaţă de mai mult de 15-20% la Bucureşti, ei vor fi trataţi aici”, ne spunea Bârliba.

Este luna decembrie şi termenul pesimist a fost depăşit cu aproape două luni. Şi licitaţia nu a fost încă organizată. „Ce am spus atunci, asta era. Acum, nu pot spune decât că ne trebuie aceleaşi lucruri: dotări, personal. Este vorba despre aceeaşi sumă de 17 milioane de lei ca şi atunci”, spune acum managerul Bârliba. A fost singurul care a dat răspunsuri legate de situaţia secţiei.

 

Medici şcoliţi în străinătate

Clinica de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi va avea 35 de paturi. Dintre acestea, 20 sunt paturi de chirurgie plastică şi reparatorie şi 15 sunt pentru pacienţi arşi. Dintre paturile pentru arşi, 5 sunt pentru “mari arşi” şi 10 pentru arşi (30% din suprafaţa corpului). Pentru pacienţii “mari arşi” (arsuri de peste 50% din suprafaţa corpului) clinica va avea rezerve de 27 de metri pătraţi fiecare. Fiecare rezervă are propriul sistem de filtrare a aerului, cu propria instalaţie de climatizare. Pentru secţia de arşi, există echipament de stocare a apei sterile, echipament medical special, paturi speciale, săli de operaţie cu dotare specifică. În această secţie vor lucra 4 medici, ajutaţi de personal mediu. Toţi ar urma să fie pregătiţi la Bucureşti, în Franţa şi în Germania. Populaţia celor 8 judeţe ale Moldovei este cărora li se adresează clinica este de 4,284 milioane de locuitori. În prezent, funcţionează provizoriu, în condiţii improprii, la Oftalmologie şi la ORL. Orice caz de ars pe mai mult de 20% din suprafaţa corpului este trimis imediat la Bucureşti.

 

În momentul de faţă lucrăm la studiile de fezabilitate pentru centrele noi de arşi. În Bucureşti vor fi două centre noi: unul la spitalul Grigore Alexandrescu şi unul la spitalul Bagdasar. În ţară, vor fi centre la Timişoara, Târgu Mureş şi Iaşi. Iaşi şi Timişoara au o situaţie mai bună. În Timişoara sunt deja câteva boxe de arşi, care vor fi dotate. Parţial, am pornit procedura pentru dotarea cu aparatură a centrelor din Iaşi şi Timişoara, pe program de Bancă Mondială. Sperăm ca până la sfârşitul anului, primele echipamente să fie deja prezente acolo.(...) Începând cu anul viitor, în funcţie de studiile de fezabilitate şi proiectare, îmi doresc să încep construcţia celorlalte centre de arşi mari”

Ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, 16 octombrie 2017

Pagina 3 din 16

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Septembrie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30

Clipul zilei

Go to top