„Inevitabil, septembrie înseamnă începutul școlii, preocuparea pentru educație, reflecții și speranțe legate de destinul și rolul învățământului românesc, în fața unui nou an școlar cu emoțiile sale, cu vibrația primei zile de școală, cu bucuria finalizării unor etape, un an școlar integrat și mai mult în demersurile de modernizare și evoluție ale întregii societăți. Cu siguranță sunt de apreciat creșterile salariale, înnoirile curriculare, preocupările și suportul legislativ pentru dezvoltarea învățământului tehnologic și profesional de tip dual, finanțarea infrastructurii educaționale prin Programul Național de Dezvoltare Locală, facilitățile, programele sociale și educaționale, bursele pentru elevi și studenți, deschiderile europene, oportunitățile de formare și dezvoltare profesională pentru profesori, dar evident acestea sunt doar etape ale unui proces ce se cere continuat cu multă consecvență și rigoare”, a susținut deputatul ieșean.
Se deschid, însă, și câteva teme de reflecție deosebit de importante: după 30 de ani de trăire democratică este școala românească pregătită să facă față globalizării, dezvoltării accentuate în toate sferele de activitate, progresului tehnologic, evoluțiilor imprevizibile ale pieței muncii, la nivel național și internațional? Este posibil să își mențină școala românească amprenta și valorile naționale, dar să fie, în același timp, receptivă față de spiritul veacului, față de opțiunile și recomandările Uniunii Europene, să fie flexibilă și selectivă în fața unor modele sau abordări occidentale? Suntem pregătiți pentru un nou an educațional, care să asume principiile incluziunii și ale echității, asigurând șanse egale pentru toți tinerii, fiind în acceași măsură și promotor al excelenței, al performanței atât pe plan național, dar și în acord cu standardele europene?
Pornind de la aceste interogații critice, pledoaria mea se referă la valențele noului an educațional care ar trebui să se contureze sub semnul conceptelor de „construcție”, de „modelare” a personalității umane, dar și de „re-constructie”, re-configurare, concepte care să acopere multe dintre domeniile-cheie pentru dezvoltarea tinerilor. De aceea educația în forme moderne și variate are un rol decisiv, în sensul continuității în paradigma valorilor existente și verificate în timp, în complementaritate, însă, cu reconfigurări, reevaluări și refaceri ale sistemului educațional, care să țină cont de cerințele și specificul secolui XXI.
De altfel, prof. dr. Camelia Gavrilă a prezentat în numeroase dezbateri și conferințe referitoare la dezvoltarea sistemului educațional faptul că România are nevoie în prezent, mai mult decât oricând, de ingineri, de tehnicieni, de informaticieni, în general de profesioniști pregătiți în domenii tehnice, avizați, cu o anumită expertiză, pentru (re)construcția infrastructurii de țară: autostrăzi, spitale, căi ferate, aeroporturi, dar și pentru infrastructură sportivă, educațională și mai ales în domeniul IT. Dincolo de aceste repere tehnice, România mai are nevoie și de o (re)construcție socială, cu tineri bine pregătiți în domenii socio-umaniste, cercetători, specialiști în resurse umane și orientare în carieră, sociologi, tineri profesori, învățători, oameni care să motiveze, să inspire, să inoveze, generând implicit dezvoltare socială.
Pe lângă toate acestea, educația va trebui să își asume din plin rolul și implicarea într-o (re)construcție morală bazată pe încredere reciprocă, seriozitate și onestitate, implicare civică, muncă asiduă, valori autentice, repere și criterii etice, dezvoltare personală, eliminarea discriminărilor bazate pe etnie, religie, gen, stereotipuri culturale etc.
Toate aceste idealuri și proiecții de țară depind de calitatea educației, de valoarea și eficiența sistemului de învățământ, de lumea școlii, în esența ei. Deși avem încă un sistem educațional în mare parte centralizat, cu multe accente conservatoare și imperfecțiuni, acesta a reușit constant să producă excelență și cariere de succes, care au promovat imaginea României în întreaga lume, a format profesori dedicați, cu pasiune, talent pedagogic și competență științifică. Nu trebuie să ignorăm, însă, zonele de umbră – abandonul școlar, un curriculum încărcat, rezultate uneori modeste la evaluări naționale și internaționale, probleme de infrastructură școlară, nivelul modernizării și digitalizării demersurilor didactice, începutul anului școlar 2019 consemnează o situație de provizorat la nivel de minister de resort, cu dificultăți în asigurarea la timp a manualelor școlare pentru clasa a VII-a sau amânarea finanțării pentru importante programe educaționale și sociale.
Alături de filosofia educațională, de importanța programelor de guvernare și a strategiilor integrate politicilor publice, în domeniul educației rămâne esențial rolul profesorului, calitatea pregătirii sale stiintifice, pedagogice, dedicația și implicarea afectivă în misiunea nobilă de a aduce cunoaștere, de a trezi interesul și pasiunea pentru lumea științelor, a tehnicii, a artelor, pentru că „atunci când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi putem spune că este un învăţător desăvârşit”, dupa cum aprecia metaforic Lev Tolstoi.
În contextul politic actul și al dezbaterilor prezente în spațiul public deputatul ieșean concluzionează, afirmând faptul că „nu trebuie umbrit începutul anului școlar cu dezbateri și polemici politice, inflamate de campania electorală, iar prezența alături de miile de tineri care fac un nou pas pe drumul cunoașterii și al devenirii prin educație este esențială, arătându-le că ne pasă, că ei sunt pentru noi toți prețioși, unici prin ființa și visele lor, importanți pentru țară și pentru dezvoltarea societății românești într-o lume complexă, frumoasă, dar și într-o nesfârșită schimbare. Trebuie să folosim energia și resursele, materiale și morale, puterea noastră de decizie și legiferare pentru a susține o școală de nivel european, în care tinerii sunt pregătiți bine pentru profesie, pentru viață, o școală a dialogului și a comunicării, cu profesori competenți, resurse educaționale adecvate, dotări și spații moderne.”
Prof. dr. Camelia GAVRILĂ
Deputat PSD de Iași