Vineri, 16 11 2018
Eleva-eroină: Valentina, 80 km de navetă pe zi PENTRU CARTE

Eleva-eroină: Valentina, 80 km de navetă pe zi PENTRU CARTE

Fiecare zi este o ambiţie, o provocare a voinţei şi un joc cu minutele care deseori se scurg prea repede. Pentru a învăţa, o bravă fată face naveta Lungani-Iaşi de cinci ani. Valentina a terminat liceul, acum frecventează cursurile unei şcoli postliceale şi doreşte să dea la facultate. Pentru cel din urmă vis este gata să-şi ia un serviciu ceea ce i-ar permite să se mute în Iaşi.

 

Nu a avut norocul să se nască într-un oraş mare şi nici nu provine dintr-o familie înstărită. Dar asta nu a oprit-o să facă naveta timp de cinci ani, pe perioada liceului şi acum, la o şcoală profesională din Iaşi.

 

Şi şcoală, şi gospodărie

O cheamă Valentina Carmen Agape şi are 19 ani. E din Lungani, o comună din judeţul Iaşi aflată la o distanţă de 40 de kilometri de oraş. „Fac în fiecare zi naveta de la Lungani la Iaşi. Merg până la Sârca, la gară, şi de acolo iau trenul spre Iaşi. Am abonament lunar pentru care plătesc 150 de lei. Mi-am dorit foarte mult să-mi continui studiile la Iaşi. Am optat pentru asistent manager, la FEG. E şcoală profesională de doi ani. Plătesc câte 1.800 de lei pe an. E bine că avem posibilitatea să achităm această sumă în patru rate“, îşi începe povestea Valentina.

Tatăl Valentinei lucrează la Primăria Lungani şi nu are un salariu foarte mare. Mama a fost operată şi stă acum acasă. Cu ei mai stă o soră mai mare, care are doi copii. În aceste condiţii, Valentina a trebuit să se ocupe în ultimii ani şi de gospodărie.

 

Program incompatibil cu o slujbă

„Atât pe timpul liceului, făcut la Liceul Tehnologic Economic de Turism din Iaşi, cât şi acum, când sunt la FEG, am căutat variante să pot sta în Iaşi, pentru a nu mai face naveta. Dar preţurile la chirii sunt foarte mari. Undeva la 150-200 de euro. Este o sumă mult prea mare pentru noi. De aceea am ales să fac în continuare naveta. Am încercat să-mi găsesc şi un serviciu în Iaşi, pentru a avea şi eu nişte bani, dar e foarte greu. Programul de la şcoală nu-mi permite să pot avea şi un serviciu. În unele zile am cursuri şi seminarii dimineaţa, în altele am după-amiaza până seara. Am grijă şi de casă pentru că mama nu le poate face pe toate, iar sora mea se ocupă de copiii ei, de patru şi cinci ani“, spune, cu amar în glas, tânăra.

 

Valentina, un exemplu pozitiv

 

Peste 14 ore pentru cursuri

Dacă acum are un program puţin mai lejer, pe timpul liceului Valentina era obligată să se trezească la ora 4.30 pentru a ajunge la tren şi se întorcea acasă după ora 18.00. Pentru a ajunge la Iaşi, de cele mai multe ori, Valentina trebuia mai întâi să ajungă la gara din Sârca, aflată la 3,2 kilometri de Lungani. Această distanţă fata o parcurgea mai tot timpul cu alţi colegi. Foarte rar mai lua câte o ocazie sau mergea cu maxi-taxi, luat de la Mădârjeşti. „La început mi-a fost mai greu, dar eram hotărâtă să fac un liceu. Mă trezeam la 4.30. Mă spălam, mă îmbrăcam repede şi plecam la şcoală. Dimineaţa aveam tren la 6.35 spre Iaşi, din Sârca. La 7.20 eram în Iaşi şi ajungeam la timp la ore. Nu am pierdut niciodată trenul la venirea spre Iaşi. După-amiaza, aveam tren la 16.30. Terminam orele la 14.00 sau la 15.00 şi prindeam trenul. Acasă ajungeam după ora 18.00. Chiar şi aşa, aveam timp să-mi fac temele, să mănânc şi să dorm, pentru că a doua zi o luam de la capăt. Iarna era cel mai greu pentru că se întuneca devreme şi era şi foarte frig. Dar am reuşit să trec peste toate“, povesteşte Valentina.

 

Bac-ul, test suprem

Dacă dimineaţa nu a fost o problemă pentru tânără să ajungă la şcoală, după ore s-a mai întâmplat să nu prindă trenul de 16.30 şi să ajungă mai târziu acasă. „Până în clasa a XII-a nu au fost probleme. Am prins tot timpul trenul. Dar, în ultimul an de liceu, am început să fac pregătire la obiectele care se dădeau la Bac şi profesorii ne ţineau câte două-trei ore peste program. Nu prea puteam comenta, doar ne ajutau pe noi, aşa că ajungeam mai târziu acasă. Ştiau că eu stau în Lungani, dar nu puteam să le spun că eu pierd trenul. De câteva ori am ajuns în gară la câteva minute după ce plecase... Uneori, mai venea tata cu maşina şi mă lua. Am făcut nişte sacrificii, dar m-am bucurat că am luat Bac-ul“, zice, râzând, fata.

 

Ajunge noaptea acasă

De când a început şcoala profesională, programul Valentinei este puţin mai lejer, dar sunt zile când ajunge acasă după ora 22.00 sau este nevoită să doarmă în Iaşi. „Acum e mult mai simplu pentru mine. Când am ore dimineaţa, sunt obişnuită să mă trezesc devreme, aşa că nu este o problemă. La ora 7.00 sunt în Iaşi. Când am cursuri de la ora 12.00 sau de la ora 14.00, vin cu trenul care ajunge la ora 11.00. Mă mai plimb prin oraş până încep cursurile. Seara ajung mai târziu, dar nu am ce face. Cel mai dificil este când am ore până la 20.00, pentru că trenul pleacă din Iaşi la 19.30. Unii profesori sunt mai înţelegători şi mă lasă să plec mai devreme pentru a ajunge la timp în gară, alţii nu. Când nu reuşesc, mai dorm în Iaşi la vreo colegă. Dar asta se întâmplă extrem de rar. Dacă nu prind trenul, îl mai sun pe tata şi vine şi mă ia cu maşina. Nu merg niciodată singură, «la ocazie». Sincer, mi-e frică. În tren nu am avut vreodată vreo problemă, să se ia cineva de mine, pentru că tot timpul am fost mai mulţi“, menţionează Valentina.

Visul fetei din Lungani este studenţia 

 

Vrea să facă şi facultatea

Valentina susţine că după terminarea celor doi ani de şcoală postliceală îşi doreşte foarte mult să facă şi Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. „Aş încerca anul viitor, dar cred că ar fi foarte greu. Sper să îmi pot găsi şi un serviciu când termin şi poate nu voi mai fi nevoită să mai fac naveta. Eu sunt o fire optimistă şi foarte ambiţioasă şi îmi doresc foarte tare să pot face şi facultatea“, precizează fata, care are un prieten în vârstă de 22 de ani, din Paşcani: „Ne ştim de vreo cinci ani, dar suntem prieteni de doi ani. El este plecat acum în Italia, unde lucrează părinţii lui. Sincer, e mai mult o relaţie la distanţă, pentru că nu am timpul necesar să ne vedem mai mult.“

Citeste si...
Nota
(0 voturi)

Leave a comment

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Noiembrie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30    

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top