Vineri, 23 02 2018

Primăria n-a făcut nimic pentru a limita datoriile Amo Press Retail, în schimb executând silit firma concurentă. Mai bine de 24 de luni, firma lui Manuel Onofrei n-a plătit niciun leu la Primărie, iar Direcția Economică, la ordinul lui Mihai Chirica, n-a mișcat un deget. Reglările de conturi sunt ca între mafioți: afișe denigratoare lipite prin oraș, mașini mânjite cu fecale, decuplări în forță de la rețeaua electrică, controale comandate folosind ca arme angajați ai Primăriei. După ce-au chefuit împreună pe spatele celor 65 de chioșcuri aflate pe domeniul public, Chirica și Onofrei își ridică acum poalele în fața întregului oraș.

Foști prieteni la cataramă, Manuel Onofrei, patronul celor 65 de chioșcuri Amo din oraș, și cuplul Chirica-Harabagiu au ajuns la cuțite. Primarul Mihai Chirica i-a protejat afacerea cât a putut prietenului său, până când firma Amo Press Retail a ajuns prima în topul datornicilor la bugetul local. Doi ani și jumătate, Onofrei n-a plătit nimic la Primărie, din momentul în care Chirica devenea primar interimar, în mai 2015.

 

Rahat de câine și amenințări

Acum, speriat de consecințe, primarul a cerut în instanță recuperarea datoriilor, existând amatori pe margine care pândesc preluarea vastei rețea de chioșcuri din cele mai bune locuri cu vad din Iași. Între Onofrei și Chirica-Harabagiu s-a ajuns la reglări de conturi în stil mafiot.

Săptămânalul pe care Manuel Onofrei îl editează sub franciză numește cuplul de la Primărie „Hara-Kiri”, acuzându-i pe primar și viceprimar de ilegalități grave. Un protejat al lui Harabagiu i-a amenințat direct pe ziariștii lui Onofrei, iar mașinile personale au fost mânjite cu rahat de câine de către persoane necunoscute. Colaje denigratoare au fost lipite pe chioșcurile din tot orașul, ca între mafioți.

Harabagiu a dat ordin ca toate chioșcurile Amo să fie decuplate de la rețeaua de energie, pentru a putea fi apoi ridicate, dar acest lucru s-a dovedit, procedural, imposibil. În replică, Amo Press Retail și-a declarat rapid insolvența nemaiputând fi executată silit.

Păruiala dintre foștii camarazi care au siluit împreună patrimoniul public timp de aproape un deceniu lasă un gust amar privitorilor de pe margine, semânând cu reglările de conturi dintre mafioți.

 

Doi ani de huzur

Este relevant cum, între octombrie 2016 și octombrie 2017, Amo Press Retail s-a cățărat de pe locul 16 pe locul 1 în topul datornicilor la bugetul local. Datoria le-a crescut de la 162.000 de lei la 350.000 de lei, plus penalizări. Firma nu a plătit nimic din ce datora încă din 2015. Și proprietarul Manuel Onofrei și-a permis să facă asta exclusiv în baza relațiilor personale cu Gabriel Harabagiu și Mihai Chirica.

Când relația lor nu a mai mers, când nu l-au mai protejat, s-a ajuns la executări silite, la instanță, la controale trimise țintit, la proceduri de insolvență. Și acum, când povestea de dragoste s-a sfârșit, societatea își plătește restanțele. Din octombrie până acum restanțele nu au mai crescut.

 

Protecție la nivel înalt

În octombrie 2016, Amo Press Retail, firma lui Manuel Onofrei care are contract cu Primăria pentru 66 de amplasamente de chioșcuri, având efectiv 65, avea deja o datorie de 162.000 de lei la bugetul local. Sumele începuseră să se adune din 2015, de când Mihai Chirica devenise primar interimar.

Manuel Onofrei era deja pe locul 16 dintr-un top de 20 în care se regăseau cei mai mari datornici la bugetul local. În numai un an, datoria s-a dublat. Fără să plătească nimic din ce datorează, Manuel Onofrei și-a dus firma pe primul loc în același clasament, iar suma a crescut la 350.000 de lei, în octombrie 2017.

Până în vara anului trecut, Primăria condusă de Mihai Chirica, prieten la cataramă cu patronul Amo Press Retail, s-a făcut că încearcă să recupereze banii. Funcționarii mai trimiteau din când în când hârtii de amenințare la societate, dar atât. Nici o altă acțiune, nimic concret. Alte firme din Top 20 datornici la bugetul locale erau executate silit de Direcția Economică a Primăriei.

Abia la sfârșitul lui august, Municipalitatea a dat firma în judecată pentru recuperarea datoriilor, iar primul termen a fost abia în decembrie. Departamentul de comunicare al Primăriei și conducerea Direcției Economice au refuzat să explice, la cererea REPORTER DE IAȘI, lipsa de reacție, timp de doi ani, față de creșterea datoriilor firmei Delta Press Retail.

Nici eșalonarea n-a respectat-o

În doar câteva luni, Manuel Onofrei a parcurs drumul de la un om fără griji care nu-și plătește datoriile la bugetul local, protejat fiind, până la un om vânat de foștii săi aliați. În afară de procesul pe rol, cu un nou termen pe 26 februarie, Onofrei are și un angajament de plată cu Primăria. Termenul scadent ar fi luna martie a acestui an, dată la care să ajungă pe zero.

Societatea Amo Press Retail a făcut demersurile necesare pentru reeșalonarea datoriilor, dar Primăria nu a mai așteptat termenul final, care este martie 2018, și a deschis un proces în instanță. Nu scrie nicăieri că pot să ne dea în judecată dacă nu am plătit o tranșă, două sau trei din reeșalonare. Pot să ne dea în judecată dacă la termenul final nu am depus toată suma restantă”, a explicat Rareș Neamțu, director la Amo Press Retail.

Colacul de salvare: insolvența

În plus, pentru a se proteja de o viitoare executare silită din cauza datoriilor, Manuel Onofrei a mai făcut ceva: a cerut în instanță insolvența firmei Amo Press Retail, deținătoarea contractelor de închiriere pentru terenurile unde are amplasate chioșcurile. Concret, procesul poate bloca orice tentativă de-a Primăriei de a rupe contractul cu firma lui Onofrei.

Dacă judecătorul decide intrarea în insolvență, va fi realizat un plan de măsuri de redresare, cu un calendar de plată a datoriilor. Automat, încercarea Primăriei de a rupe contractul, de a obține banii sau o executarea în instanță este blocată. „Avem în intenție un plan de reorganizare pe maxim cinci ani, dar probabil că vor fi suficienți trei ani. Vom restrânge activitatea la 45 din cele 65 de chioșcuri, multe dintre acestea urmând a fi date în franciză”, a mai spus Rareș Neamțu.

 

Răzbunarea lui Hara-Kiri

Sunt interesante și acțiunile Primăriei. Aceeași Primărie care mai mult de doi ani nu a mișcat un deget în privința Amo Press Retail. În luna ianuarie, Corpul de Control al Primarului a avut misiune specială: verificarea tuturor chioșcurilor Amo Press Retail. Care au și fost amendate, de altfel. Inspectorii s-au agățat de lipsa autorizației de funcționare, dar firma a contestat toate amenzile.

În două zile, inspectorii au călcat 65 de chioșcuri. Am contestat toate amenzile, pentru că autorizația noastră de funcționare este depusă în original la prelungire, la Primărie. Actele au fost depuse din timp, dar eliberarea unei noi autorizații de funcționare a fost întârziată mai mult de 30 de zile. Drept urmare, se consideră acord tacit”, ne-a explicat Rareș Neamțu.

REPORTER DE IAȘI a solicitat și Primăriei un punct de vedere referitor la datoriile Amo Press Retail, vechimea acestora, demersurile realizate pentru recuperare. Solicitările au fost trimise din timp, încă de săptămâna trecută. În 4 zile, Primăria nu a putut formula un răspuns. Nici Manuel Onofrei nu a răspuns, deși a fost contactat.

 

Studiu de caz: cum spoliază Onofrei spațiul public

Relevant este modul în care Manuel Onofrei face bani fără a-și achita obligațiile către bugetul local, protejat fiind. El ar trebui să plătească, pentru fiecare metru pătrat de teren, 56 de lei în zona A (zona centrală) și 28 de lei în zona B. Suprafața este calculată pentru amprenta la sol a chioșcului.

În Nicolina, există un chioșc de cafea, în apropiere de pod, închiriat de Amo Press Retail unei alte firme. Aceasta achită lunar o chirie de 900 de lei către firma lui Onofrei. Dar acesta ar trebui să achite pentru locul ocupat, Primăriei, aproximativ 168 de lei (chioșcul are maxim 6 mp).

Singurele cheltuieli pe care le are acum Manuel Onofrei sunt această taxă de folosință a terenului către Primărie și eventuale rate pentru chioșc, dacă acesta nu este deja plătit și amortizat.

Practic, din închirierea unui singur chioșc, Manuel Onofrei poate face un profit de 700 de lei, Primăria alegându-se cu o sumă de cinci ori mai mică.

La nivelul întregului oraș, pentru toate chioșcurile, poate face 10.000 de euro profit doar din subînchirieri.

 

15.600 lei, ar trebui să plătească lunar Amo Press Retail la Primărie, drept chirie. În 2016, datoria era de 162.000 de lei, deci timp de un an nu plătise nimic. Apoi, în 2017, datoria s-a dublat, tot n-a plătit nimic, fiind protejat.

În 2008, Manuel Onofrei a prins cele 65 de locații cu vad printr-o licitație făcută în mare viteză, caietul de sarcini conținând clauze care nu puteau fi îndeplinite decât de firma Amo, ajungându-se până la detalii privind modul în care trebuie să arate viitoarele chioșcuri. Relația lui Mihai Chirica, pe atunci director tehnic în Primărie, cu Manuel Onofrei s-a cimentat în acea perioadă, când aveau tot orașul la picioare, „la bine”, dar nu și „la rău”.

Executat și de firme din București

Firma jurnalistului sportiv Horia Ivanovici a pus sub sechestru cele 65 de chioșcuri care aparțin Amo Press Retail pentru o datorie de 60.000 de euro plus TVA. În anul 2015, între Horia Ivanovici, administratorul ziarului Fanatik, și Manuel Onofrei, patronul Amo Press, a fost stabilit un parteneriat de publicitate. Onofrei plătea pentru a face publicitate unor produse Disney, iar Ivanovici se obliga să îi ofere machete de publicitate pe o perioadă de un an.
Relația contractuală a intrat în colaps, Onofrei susținând că Ivanovici nu i-a promovat machete de publicitate conform contractului, iar Ivanovici că Onofrei nu i-a plătit publicitatea făcută. Ca să scape de sechestru, Manuel Onofrei a vândut chioșcurile către Amo Press Group, apoi le-a închiriat gratis către Amo Press Retail. „
Judecătorul acelei cauze a văzut toate dovezile, Fanatik a emis o factură pentru niște servicii care nu au fost prestate în realitate”, a explicat Rareș Neamțu.

Pentru cine s-ar pregăti rețeaua

Oamenii lui Onofrei se plâng că șefii Primăriei vor să dea rețeaua de chioșcuri unei alte firme. „Aceasta este explicația la tot războiul început de câteva luni. Harabagiu este cel mai înverșunat”, afirmă subalternii lui Manuel Onofrei.

O nouă închiriere a zonelor cu vad din Iași ar trebui făcută printr-o licitație, vehiculându-se numele unui favorit, care provine tot din presă. Fiind doar o speculație în acest moment, rămânem în expectativă, urmărind următoarele mutări.

 

3-4 milioane de euro venituri pe an

Potrivit datelor furnizate de Ministerul de Finanțe, Amo Press Retail a avut anul trecut o cifră de afaceri de 13.924.846 lei, cu un profit net de 19.777 lei. Numărul de angajați a fost în 2016 de 58. În 2015, cifra de afaceri a fost de peste 16,6 milioane de lei, profitul net de peste 152.000 lei, iar numărul de angajați a fost de 65.

 

Dubla măsură

Cum a procedat Primăria în cazul unui alt mare datornic de la buget, într-o situație asemănătoare cu Amo Press Retail? Foarte simplu. A cerut în instanță insolvența firmei. Tutun și Ziare SRL, concurent direct al Amo Press Retail, are datorii la bugetul local de 287.511 lei, fiind pe locul 2 după firma lui Onofrei. Societatea a contestat ulterior întreaga sumă datorată Primăriei.

Au vrut să le taie curentul

Primăria Iași a ajuns cu războiul atât de departe încât a vrut să deconecteze de la rețeaua de curent electric toate chioșcurile Amo Press Retail. A trimis o adresă în acest sens la EOn, doar că furnizor este Enel. „Au trimis adresă, EOn a trimis mai departe la Enel, aceștia ne-au contactat, să vadă care este problema. Le-am spus că există un conflict cu Primăria, Enel a spus că până la soluționarea de către instanță nu vor face nimic”, ne-a spus Rareș Neamțu. Explicația unei asemenea solicitări stă în faptul că Primăria nu poate pur și simplu lua de pe teren chioșcurile Amo Press, în contul datoriei, chiar și dacă ar avea acest drept. Ele trebuie întâi deconectate de la rețeaua de current electric.

Primăria n-a făcut nimic pentru a limita datoriile Amo Press Retail, în schimb executând silit firma concurentă. Mai bine de 24 de luni, firma lui Manuel Onofrei n-a plătit niciun leu la Primărie, iar Direcția Economică, la ordinul lui Mihai Chirica, n-a mișcat un deget. Reglările de conturi sunt ca între mafioți: afișe denigratoare lipite prin oraș, mașini mânjite cu fecale, decuplări în forță de la rețeaua electrică, controale comandate folosind ca arme angajați ai Primăriei. După ce-au chefuit împreună pe spatele celor 65 de chioșcuri aflate pe domeniul public, Chirica și Onofrei își ridică acum poalele în fața întregului oraș.

Foști prieteni la cataramă, Manuel Onofrei, patronul celor 65 de chioșcuri Amo din oraș, și cuplul Chirica-Harabagiu au ajuns la cuțite. Primarul Mihai Chirica i-a protejat afacerea cât a putut prietenului său, până când firma Amo Press Retail a ajuns prima în topul datornicilor la bugetul local. Doi ani și jumătate, Onofrei n-a plătit nimic la Primărie, din momentul în care Chirica devenea primar interimar, în mai 2015.

 

Rahat de câine și amenințări

Acum, speriat de consecințe, primarul a cerut în instanță recuperarea datoriilor, existând amatori pe margine care pândesc preluarea vastei rețea de chioșcuri din cele mai bune locuri cu vad din Iași. Între Onofrei și Chirica-Harabagiu s-a ajuns la reglări de conturi în stil mafiot.

Săptămânalul pe care Manuel Onofrei îl editează sub franciză numește cuplul de la Primărie „Hara-Kiri”, acuzându-i pe primar și viceprimar de ilegalități grave. Un protejat al lui Harabagiu i-a amenințat direct pe ziariștii lui Onofrei, iar mașinile personale au fost mânjite cu rahat de câine de către persoane necunoscute. Colaje denigratoare au fost lipite pe chioșcurile din tot orașul, ca între mafioți.

Harabagiu a dat ordin ca toate chioșcurile Amo să fie decuplate de la rețeaua de energie, pentru a putea fi apoi ridicate, dar acest lucru s-a dovedit, procedural, imposibil. În replică, Amo Press Retail și-a declarat rapid insolvența nemaiputând fi executată silit.

Păruiala dintre foștii camarazi care au siluit împreună patrimoniul public timp de aproape un deceniu lasă un gust amar privitorilor de pe margine, semânând cu reglările de conturi dintre mafioți.

 

Doi ani de huzur

Este relevant cum, între octombrie 2016 și octombrie 2017, Amo Press Retail s-a cățărat de pe locul 16 pe locul 1 în topul datornicilor la bugetul local. Datoria le-a crescut de la 162.000 de lei la 350.000 de lei, plus penalizări. Firma nu a plătit nimic din ce datora încă din 2015. Și proprietarul Manuel Onofrei și-a permis să facă asta exclusiv în baza relațiilor personale cu Gabriel Harabagiu și Mihai Chirica.

Când relația lor nu a mai mers, când nu l-au mai protejat, s-a ajuns la executări silite, la instanță, la controale trimise țintit, la proceduri de insolvență. Și acum, când povestea de dragoste s-a sfârșit, societatea își plătește restanțele. Din octombrie până acum restanțele nu au mai crescut.

 

Protecție la nivel înalt

În octombrie 2016, Amo Press Retail, firma lui Manuel Onofrei care are contract cu Primăria pentru 66 de amplasamente de chioșcuri, având efectiv 65, avea deja o datorie de 162.000 de lei la bugetul local. Sumele începuseră să se adune din 2015, de când Mihai Chirica devenise primar interimar.

Manuel Onofrei era deja pe locul 16 dintr-un top de 20 în care se regăseau cei mai mari datornici la bugetul local. În numai un an, datoria s-a dublat. Fără să plătească nimic din ce datorează, Manuel Onofrei și-a dus firma pe primul loc în același clasament, iar suma a crescut la 350.000 de lei, în octombrie 2017.

Până în vara anului trecut, Primăria condusă de Mihai Chirica, prieten la cataramă cu patronul Amo Press Retail, s-a făcut că încearcă să recupereze banii. Funcționarii mai trimiteau din când în când hârtii de amenințare la societate, dar atât. Nici o altă acțiune, nimic concret. Alte firme din Top 20 datornici la bugetul locale erau executate silit de Direcția Economică a Primăriei.

Abia la sfârșitul lui august, Municipalitatea a dat firma în judecată pentru recuperarea datoriilor, iar primul termen a fost abia în decembrie. Departamentul de comunicare al Primăriei și conducerea Direcției Economice au refuzat să explice, la cererea REPORTER DE IAȘI, lipsa de reacție, timp de doi ani, față de creșterea datoriilor firmei Delta Press Retail.

Nici eșalonarea n-a respectat-o

În doar câteva luni, Manuel Onofrei a parcurs drumul de la un om fără griji care nu-și plătește datoriile la bugetul local, protejat fiind, până la un om vânat de foștii săi aliați. În afară de procesul pe rol, cu un nou termen pe 26 februarie, Onofrei are și un angajament de plată cu Primăria. Termenul scadent ar fi luna martie a acestui an, dată la care să ajungă pe zero.

Societatea Amo Press Retail a făcut demersurile necesare pentru reeșalonarea datoriilor, dar Primăria nu a mai așteptat termenul final, care este martie 2018, și a deschis un proces în instanță. Nu scrie nicăieri că pot să ne dea în judecată dacă nu am plătit o tranșă, două sau trei din reeșalonare. Pot să ne dea în judecată dacă la termenul final nu am depus toată suma restantă”, a explicat Rareș Neamțu, director la Amo Press Retail.

Colacul de salvare: insolvența

În plus, pentru a se proteja de o viitoare executare silită din cauza datoriilor, Manuel Onofrei a mai făcut ceva: a cerut în instanță insolvența firmei Amo Press Retail, deținătoarea contractelor de închiriere pentru terenurile unde are amplasate chioșcurile. Concret, procesul poate bloca orice tentativă de-a Primăriei de a rupe contractul cu firma lui Onofrei.

Dacă judecătorul decide intrarea în insolvență, va fi realizat un plan de măsuri de redresare, cu un calendar de plată a datoriilor. Automat, încercarea Primăriei de a rupe contractul, de a obține banii sau o executarea în instanță este blocată. „Avem în intenție un plan de reorganizare pe maxim cinci ani, dar probabil că vor fi suficienți trei ani. Vom restrânge activitatea la 45 din cele 65 de chioșcuri, multe dintre acestea urmând a fi date în franciză”, a mai spus Rareș Neamțu.

 

Răzbunarea lui Hara-Kiri

Sunt interesante și acțiunile Primăriei. Aceeași Primărie care mai mult de doi ani nu a mișcat un deget în privința Amo Press Retail. În luna ianuarie, Corpul de Control al Primarului a avut misiune specială: verificarea tuturor chioșcurilor Amo Press Retail. Care au și fost amendate, de altfel. Inspectorii s-au agățat de lipsa autorizației de funcționare, dar firma a contestat toate amenzile.

În două zile, inspectorii au călcat 65 de chioșcuri. Am contestat toate amenzile, pentru că autorizația noastră de funcționare este depusă în original la prelungire, la Primărie. Actele au fost depuse din timp, dar eliberarea unei noi autorizații de funcționare a fost întârziată mai mult de 30 de zile. Drept urmare, se consideră acord tacit”, ne-a explicat Rareș Neamțu.

REPORTER DE IAȘI a solicitat și Primăriei un punct de vedere referitor la datoriile Amo Press Retail, vechimea acestora, demersurile realizate pentru recuperare. Solicitările au fost trimise din timp, încă de săptămâna trecută. În 4 zile, Primăria nu a putut formula un răspuns. Nici Manuel Onofrei nu a răspuns, deși a fost contactat.

 

Studiu de caz: cum spoliază Onofrei spațiul public

Relevant este modul în care Manuel Onofrei face bani fără a-și achita obligațiile către bugetul local, protejat fiind. El ar trebui să plătească, pentru fiecare metru pătrat de teren, 56 de lei în zona A (zona centrală) și 28 de lei în zona B. Suprafața este calculată pentru amprenta la sol a chioșcului.

În Nicolina, există un chioșc de cafea, în apropiere de pod, închiriat de Amo Press Retail unei alte firme. Aceasta achită lunar o chirie de 900 de lei către firma lui Onofrei. Dar acesta ar trebui să achite pentru locul ocupat, Primăriei, aproximativ 168 de lei (chioșcul are maxim 6 mp).

Singurele cheltuieli pe care le are acum Manuel Onofrei sunt această taxă de folosință a terenului către Primărie și eventuale rate pentru chioșc, dacă acesta nu este deja plătit și amortizat.

Practic, din închirierea unui singur chioșc, Manuel Onofrei poate face un profit de 700 de lei, Primăria alegându-se cu o sumă de cinci ori mai mică.

La nivelul întregului oraș, pentru toate chioșcurile, poate face 10.000 de euro profit doar din subînchirieri.

 

15.600 lei, ar trebui să plătească lunar Amo Press Retail la Primărie, drept chirie. În 2016, datoria era de 162.000 de lei, deci timp de un an nu plătise nimic. Apoi, în 2017, datoria s-a dublat, tot n-a plătit nimic, fiind protejat.

În 2008, Manuel Onofrei a prins cele 65 de locații cu vad printr-o licitație făcută în mare viteză, caietul de sarcini conținând clauze care nu puteau fi îndeplinite decât de firma Amo, ajungându-se până la detalii privind modul în care trebuie să arate viitoarele chioșcuri. Relația lui Mihai Chirica, pe atunci director tehnic în Primărie, cu Manuel Onofrei s-a cimentat în acea perioadă, când aveau tot orașul la picioare, „la bine”, dar nu și „la rău”.

Executat și de firme din București

Firma jurnalistului sportiv Horia Ivanovici a pus sub sechestru cele 65 de chioșcuri care aparțin Amo Press Retail pentru o datorie de 60.000 de euro plus TVA. În anul 2015, între Horia Ivanovici, administratorul ziarului Fanatik, și Manuel Onofrei, patronul Amo Press, a fost stabilit un parteneriat de publicitate. Onofrei plătea pentru a face publicitate unor produse Disney, iar Ivanovici se obliga să îi ofere machete de publicitate pe o perioadă de un an.
Relația contractuală a intrat în colaps, Onofrei susținând că Ivanovici nu i-a promovat machete de publicitate conform contractului, iar Ivanovici că Onofrei nu i-a plătit publicitatea făcută. Ca să scape de sechestru, Manuel Onofrei a vândut chioșcurile către Amo Press Group, apoi le-a închiriat gratis către Amo Press Retail. „
Judecătorul acelei cauze a văzut toate dovezile, Fanatik a emis o factură pentru niște servicii care nu au fost prestate în realitate”, a explicat Rareș Neamțu.

Pentru cine s-ar pregăti rețeaua

Oamenii lui Onofrei se plâng că șefii Primăriei vor să dea rețeaua de chioșcuri unei alte firme. „Aceasta este explicația la tot războiul început de câteva luni. Harabagiu este cel mai înverșunat”, afirmă subalternii lui Manuel Onofrei.

O nouă închiriere a zonelor cu vad din Iași ar trebui făcută printr-o licitație, vehiculându-se numele unui favorit, care provine tot din presă. Fiind doar o speculație în acest moment, rămânem în expectativă, urmărind următoarele mutări.

 

3-4 milioane de euro venituri pe an

Potrivit datelor furnizate de Ministerul de Finanțe, Amo Press Retail a avut anul trecut o cifră de afaceri de 13.924.846 lei, cu un profit net de 19.777 lei. Numărul de angajați a fost în 2016 de 58. În 2015, cifra de afaceri a fost de peste 16,6 milioane de lei, profitul net de peste 152.000 lei, iar numărul de angajați a fost de 65.

 

Dubla măsură

Cum a procedat Primăria în cazul unui alt mare datornic de la buget, într-o situație asemănătoare cu Amo Press Retail? Foarte simplu. A cerut în instanță insolvența firmei. Tutun și Ziare SRL, concurent direct al Amo Press Retail, are datorii la bugetul local de 287.511 lei, fiind pe locul 2 după firma lui Onofrei. Societatea a contestat ulterior întreaga sumă datorată Primăriei.

Au vrut să le taie curentul

Primăria Iași a ajuns cu războiul atât de departe încât a vrut să deconecteze de la rețeaua de curent electric toate chioșcurile Amo Press Retail. A trimis o adresă în acest sens la EOn, doar că furnizor este Enel. „Au trimis adresă, EOn a trimis mai departe la Enel, aceștia ne-au contactat, să vadă care este problema. Le-am spus că există un conflict cu Primăria, Enel a spus că până la soluționarea de către instanță nu vor face nimic”, ne-a spus Rareș Neamțu. Explicația unei asemenea solicitări stă în faptul că Primăria nu poate pur și simplu lua de pe teren chioșcurile Amo Press, în contul datoriei, chiar și dacă ar avea acest drept. Ele trebuie întâi deconectate de la rețeaua de current electric.

Preşedintele Klaus Iohannis, premierul Mihai Tudose, preşedinţii Camerelor Parlamentului şi mai mulţi ambasadori se află pe lista invitaţilor primarului ieşean Mihai Chirica la manifestările organizate de municipalitate cu prilejul aniversării a 159 de ani de la înfăptuirea Unirii Moldovei cu Ţara Românească. 

‘Am trimis invitaţii, în cursul zilei de luni, (mai multor persoane -n.r.) printre care şi preşedintelui Iohannis, premierului Tudose, preşedinţilor celor două Camere din Parlamentul României. Invitaţii au fost trimise şi preşedintelui Parlamentului din Republica Moldova, prim-ministrului Republicii Moldova, ministrului Culturii din Republica Moldova, primarului interimar al Chişinăului. Primarii din Regiunea de Nord-Est, ambasadorii statelor cu care am avut colaborări au fost şi ei invitaţi. Fiecare, după putinţă, va veni sau nu’, a declarat pentru AGERPRES primarul Mihai Chirica.

Potrivit acestuia, multe dintre manifestările organizate la Iaşi, în preajma zilei de 24 Ianuarie, când se celebrează 159 de ani de la înfăptuirea Unirii Moldovei cu Ţara Românească, vor fi incluse în cadrul Centenarului.

‘Dăm startul Centenarului la Iaşi. Sperăm să fie un moment încărcat de sobrietatea momentului istoric. (…) E o succesiune de evenimente ce se vor derula în perioada 23 – 26 ianuarie. Începe cu o sesiune ştiinţifică organizată de Colegiul Naţional de Apărare, pe tema România între Mica şi Marea Unire, apoi continuă cu momentele festive de pe 24 ianuarie. Vor fi lansări de carte, va fi lansat şi un manuscris al istoricului Ena Bogdan, scris în perioada în care era viceprimar, în Primul Război Mondial, şi care a fost descoperit în Arhivele Naţionale. Manuscrisul va fi publicat pentru prima oară. Tot pe 24 ianuarie va fi lansat volumul Casa Regală la Iaşi, care e un album istoric ce vorbeşte de palatele regale şi cine le-a populat’, a declarat primarul Mihai Chirica.

 

(Agerpres/ FOTO dejulmeu.ro)

Aproape 800.000 de lei cere în instanţă Institutul Regional de Oncologie de la Ministerul Sanataţii, penalităţi plătite de spital către firma de construcţii Iasicon SA n Datoria s-a acumulat pentru că lucrările efectuate la un centru de cercetare medicală nu au fost achitate la timp.

Institutul Regional de Oncologie (IRO) a fost nevoit să plătească penalităţi unei societăţi de construcţii, din fonduri proprii, după ce a pierdut definitiv un proces. La rândul său, unitatea sanitară a dat în judecată Ministerul Sănătăţii, susţinând că acesta este vinovat de acumularea datoriei pentru că nu a virat la timp cei aproape 14 milioane de lei pentru plata lucrărilor.

 

Lucrări de 14 milioane de lei

Reprezentanţii IRO au încheiat, în martie anul trecut, cu societatea Iasicon, un contract ce viza consolidarea, modernizarea şi dotarea clădirii pentru centrul de cercetare medicală „Transcend”, investiţie din fonduri europene pentru care cei mai mulţi bani trebuiau să vină de la Ministerul Sănătăţii. Lucrările au fost finalizate în iunie 2016, dar ministerul ar fi virat către spital suma de 13,87 milioane lei de-abia pe 23 decembrie 2016. Astfel, s-ar fi acumulat penalităţi de întârziere, care nu au fost achitate de minister. „Întrucât întârzierea la plată nu ni se datorează (spitalul fiind pus în situaţia de achita penalităţile din propriul buget destinat asigurării serviciilor medicale pentru pacienţi), apreciem faptul că ordonatorul principal de credite are obligaţia de a susţine şi aceste cheltuieli”, se arată în acţiunea depusă de IRO la Curtea de Apel Iaşi.

 

Riscau poprirea conturilor

Unitatea sanitară susţine în acţiune că a făcut numeroase demersuri la minister pentru ca plata celor aproape 14 milioane de lei să fie făcută în timp util. Demersuri care însă nu au avut rezultat.

În cele din urmă, IRO a plătit integral cei 784.846 de lei penalităţi către Iasicon, în aprilie acest an, după ce firma a câştigat definitiv procesul prin care solicita plata datoriilor. „În cazul în care nu am fi efectuat plata, creditoarea se putea adresa executorului judecătoresc în vederea popririi conturilor institutului nostru, punând în dificultate activitatea medicală”, explică reprezentanţii IRO în cererea adresată instanţei. Curtea de Apel Iaşi urmează să ia o decizie în acest caz, cel mai probabil anul viitor.

 

Aproape 800.000 de lei cere în instanţă Institutul Regional de Oncologie de la Ministerul Sanataţii, penalităţi plătite de spital către firma de construcţii Iasicon SA n Datoria s-a acumulat pentru că lucrările efectuate la un centru de cercetare medicală nu au fost achitate la timp.

Institutul Regional de Oncologie (IRO) a fost nevoit să plătească penalităţi unei societăţi de construcţii, din fonduri proprii, după ce a pierdut definitiv un proces. La rândul său, unitatea sanitară a dat în judecată Ministerul Sănătăţii, susţinând că acesta este vinovat de acumularea datoriei pentru că nu a virat la timp cei aproape 14 milioane de lei pentru plata lucrărilor.

 

Lucrări de 14 milioane de lei

Reprezentanţii IRO au încheiat, în martie anul trecut, cu societatea Iasicon, un contract ce viza consolidarea, modernizarea şi dotarea clădirii pentru centrul de cercetare medicală „Transcend”, investiţie din fonduri europene pentru care cei mai mulţi bani trebuiau să vină de la Ministerul Sănătăţii. Lucrările au fost finalizate în iunie 2016, dar ministerul ar fi virat către spital suma de 13,87 milioane lei de-abia pe 23 decembrie 2016. Astfel, s-ar fi acumulat penalităţi de întârziere, care nu au fost achitate de minister. „Întrucât întârzierea la plată nu ni se datorează (spitalul fiind pus în situaţia de achita penalităţile din propriul buget destinat asigurării serviciilor medicale pentru pacienţi), apreciem faptul că ordonatorul principal de credite are obligaţia de a susţine şi aceste cheltuieli”, se arată în acţiunea depusă de IRO la Curtea de Apel Iaşi.

 

Riscau poprirea conturilor

Unitatea sanitară susţine în acţiune că a făcut numeroase demersuri la minister pentru ca plata celor aproape 14 milioane de lei să fie făcută în timp util. Demersuri care însă nu au avut rezultat.

În cele din urmă, IRO a plătit integral cei 784.846 de lei penalităţi către Iasicon, în aprilie acest an, după ce firma a câştigat definitiv procesul prin care solicita plata datoriilor. „În cazul în care nu am fi efectuat plata, creditoarea se putea adresa executorului judecătoresc în vederea popririi conturilor institutului nostru, punând în dificultate activitatea medicală”, explică reprezentanţii IRO în cererea adresată instanţei. Curtea de Apel Iaşi urmează să ia o decizie în acest caz, cel mai probabil anul viitor.

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

Mihai Chirica a fost toată viaţa lui un om supus intereselor meschine a diverșilor speculatori imobiliari şi nu poate înţelege fermitatea unei decizii.

Mihai Chirica a fost toată viaţa lui un om supus intereselor meschine a diverșilor speculatori imobiliari şi nu poate înţelege fermitatea unei decizii. Prin faptul că ameninţă liberalii că îi va porcăi în ziarele sale de şantaj crede că ne sperie. Se înşeală!  Mihai Chirica trebuie să înţeleagă că ieșenii așteaptă de la el sa facă o data noul PUG al Iasului ce îl promite an de an din 2015 incoace. Decizia noastră de a nu mai votat niciun PUZ este un semnal de alarmă puternic că această tergiversare premeditată nu mai poate continua! Mihai Chirica trebie să înţeleagă că trebuie să servească intereselor ieşenilor, nu rechinilor imobiliari!

Grupul de consilieri ai Partidului Naţional Liberal Iaşi

 

 

În mod normal, parcul auto creștea cu 10% pe an. Acum a crescut cu 30%, odată cu liberalizarea importului de hârburi. În 2020 tot aici am fi ajuns. Soluțiile reale sunt modernizarea transportului în comun, pentru ca oamenii să renunțe la mașini, și investiții în infrastructură.

 

Numărul de mașini înmatriculate la RAR Iași a crescut cu aproape 30% în 2017 față de 2016. De la 22.096 autoturisme în primele 10 luni ale anului trecut s-a ajuns la 28.168 în aceeași perioadă din 2017, odată cu liberalizarea importurilor, prin eliminarea taxei de poluare. Problema este că media vârstei parcului auto a crescut foarte mult, dar marja înmatriculărilor nu poate fi considerată fulminantă, în condițiile în fiecare an, după depășirea crizei, se înregistrau cu 10% mai multe mașini decât în anul anterior.

 

 

În 2017 cât în 2020

În 2013 s-au înmatriculat în Iași 19.123 de mașini, noi și SH. În 2014, 20.688. Cu aproximativ 1.500 mai mult, deci o creștere de sub 13%. În 2015, au fost 23.464 dosare: cu 2.200 în plus față de 2014, deci puțin sub 10% creșterea. În 2016, în județ au apărut încă 26.176 de mașini: 2.700 în plus față de anul anterior (9%).

Un salt mai mare se simte în 2017, cu 6.100 mai multe mașini decât în 2016. Dacă se păstra ritmul de creștere de până acum, numărul mașinilor înmatriculate în 2017 ar fi fost atins abia în 2020: practic, sporul anual de 30% a „topit” doi ani de creștere: 2018 și 2019.

Se simte pe stradă că sunt mai multe mașini decât acum un an, nu este doar o părere”, ne-a spus purtătorul de cuvânt al Prefecturii, Felix Guzgă, după ce i-am cerut datele oficiale de la Înmatriculări. Față de anul 2013, în doar 10 luni din 2017 s-au înmatriculat cu 50% mai multe mașini.

 

Parc auto vechi

Nu doar numărul mașinilor este din ce în ce mai mare, ci și vârsta lor. Ce spune inspectorul șef de la RAR Iași, Octavian Varvara? Că media vârstei parcului auto este în creștere. „Suntem extrem de aglomerați, de altfel s-a luat decizia să lucrăm și sâmbăta, pentru că nu ne mai descurcam în programul de 5 zile. Nici nu mai țin minte ultimul an în care nu am fost aglomerați”, explică Varvara.

Acesta spune că, fără să aibă date exacte, inspectorii au observat că vârsta mașinilor înmatriculate este tot mai mare. „Ca să discutăm în date concrete, media anilor de fabricație este acum mai scăzută decât în urmă cu un an-doi. Un exemplu bun este așa: în trecut, dacă aveam o medie a înmatriculărilor cu Euro 4, acum am ajuns să avem o medie a înmatriculărilor cu Euro 2. Asta este o dramă mare, dacă a scăzut norma Euro, a crescut nivelul de poluare”, mai spune inspectorul șef al RAR Iași.

 

Experimentul SCTP nu funcționează

Sunt mașini de marfă, mașini de pasageri, mașini mari și mici, claie peste grămadă. Nici măcar nu mai au loc să parcheze în cartiere, le lasă pur și simplu pe stradă”, spune Adrian Mihai, purtătorul de cuvânt al SCTP Iași.

Locuiește în Mircea cel Bătrân, cartierul geme de mașini. „Nu mai au loc. Situația s-a degradat mai ales în acest an. Și există o oarecare normalizare când intră elevii în vacanță, dar apoi totul revine la normal”, mai spune Adrian Mihai.

Soluția, măcar în parte, ar fi în curtea societății Primăriei: mijloace de transport pentru elevi. Ele există, sunt folosite. Sunt 9 mijloace de transport pentru elevi, zilnic, în oraș, dar trebuie inscripționate clar, ca să nu mai fie folosite de alți pasageri, așa cum este acum”, mai spune purtătorul de cuvânt al SCTP.

În realitate, compania nu a avut o campanie clară să anunțe tot Iașul că există mijloace de transport dedicate elevilor. Părinții nu au încredere să-și trimită copiii la școală cu autobuzul sau tramvaiul, preferă să-I ducă tot cu mașina. O altă soluție este enunțată de viceprimarul Radu Botez, dar este pentru viitorul îndepărtat: parcări mari la intrările în oraș, cu stații de transport public și cu mijloace de transport care să circule la secundă.

 

 

Caseta tabel:

An    Înmatriculări

2013    19.123

2014    20.688

2015    23.464

2016    26.176 – total an

2017 28.168 – la 10 luni, față de 22.096 la 10 luni în 2016

 

 

Radieri puține

În cazul radierilor, acestea sunt undeva la 10% din numărul înmatriculărilor. Dar, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, sunt mașini care trec de pe un proprietar pe altul, nu sunt mașini care ies din circulație. Ele rămân în trafic.

 

An    Radieri

2013    3.682

2014    2.266

2015    2.586

2016    2.830

  1. 2.279 – la 10 luni, față de 2.216 la 10 luni în 2016

 

 

Normele Euro la motoare: de 10 mai puțin poluante decât acum 20 de ani

Noxele reprezintă gazele nearse în combustia motorului și care se elimină prin țevile de eșapament. Cu cât filtrele și sistemul de injecție sunt de generație mai veche cu atât oxidul de azot eliberat în atmosferă este în cantitate mai mare, afectând grav căile respiratorii ale oamenilor și producând modificări în sânge și la nivel celular.

Motoarele pe motorină, mai vechi de 5-6 ani, sunt cele mai mari poluatoare, eliminând în atmosferă de patru ori mai multe noxe decât motoarele pe benzină. Normele Euro de poluare au fost introduse în 1992, impunând un nivel maxim de noxe eliberate de motoare.

 

An Norma Benzină Diesel

1992 Euro1 490 mg/km 780 mg/km

1997 Euro2 250 mg/km 730 mg/km

2001 Euro 3 150 mg/km 500 mg/km

2006 Euro4 80 mg/km 250 mg/km

2011 Euro5 60 mg/km 180 mg/km

2015 Euro6 60 mg/km 80 mg/km

 

Normele Euro 6 sunt considerate nerealiste de către specialiști, pentru tehnologia actuală, în special în cazul motoarelor diesel, ducând la falsificarea datelor reale. Vezi scandalul Volkswagen în Statele Unite.

 

 

Chirica acuză rablele dar merge  cu un Mercedes mare poluator

 

Mașina din 2001, diesel, cumpărată de Simirad, are Euro 3, lăsând în atmosferă 500 mg/km, cât patru Dustere sau șase Sandero pe benzină.

 

Se spune că Zaharia Stancu înfiera capitaliștii la o întrunire a Uniunii Scriitorilor din anii ’50, dar și-a aprins o țigară fină, din Vestul Europei, iar Tudor Arghezi i-a spus: „Una vorbim și alta fumăm”.

Mihai Chirica e printre cei mai vehemenți acuzatori ai liberalizării importurilor de mașini vechi, o măsură a Guvernului patronat de adversarul său, Liviu Dragnea, dar circulă prin Iași cu vechiul Mercedes al lui Constantin Simirad, un diesel vechi de 16 ani, Euro3. Primarul n-are altă mașină la dispoziție după ce-a renunțat la Skodele de serviciu, odată cu urmărirea sa penală în dosarul DNA privind această achiziție.

Primarul: „Jos cu Euro3”

După standardele lui Mihai Chirica, Mercedesul E320 4Matic este o rablă, eliberând în atmosferă 500 mg de noxe/km, ceea ce reprezintă echivalentul a patru Dustere noi, pe benzină. La „Ziua fără mașini”, culmea, primarul a criticat inclusiv mașinile cu norme de poluare Euro3: „Voi protesta împotriva deschiderii porţilor pentru hârburile vestice. Nu este normal ca un stat producător de autovehicule să adune tot ce e mai rău şi mai rablă din Europa, să ne facă viaţa un calvar. Din acest motiv, am să merg pe jos între Piaţa Unirii şi Palat şi am să strâng semnături pentru a vedea dacă ieşenii vor să fie intoxicaţi de Euro 2, Euro 3 şi chiar non euro, care nu sunt înmatriculabile, dar circulă prin municipiul Iaşi, creându-ne mari probleme".

 

Scuza: „Nu-i mașina personală”

La ședința de CL de pe 31 octombrie, a răbufnit: „Nu este de vină niciun primar din România asta dacă ne-am inundat patria cu mașini sub norme euro. Respirăm în fiecare secundă, ținându-ne copilul de mână, toate mizeriile care ies din zecile de mii de mașini", a declarat Mihai Chirica. Mercedes E320, din 2001, cu motor diesel, de 3,2 l, este un mare poluator.

Purtătorul de cuvânt al Primăriei, Sebastian Buraga a încerca să explice: „Mașina nu este proprietatea personală a primarului. Este în proprietatea Primăriei și a fost folosită foarte puțin. Primarul a vorbit despre mașini poluante, nu despre mașini vechi și puțin folosite. Acest autovehicul a fost achiziționat de nou și are reviziile la zi”.

 

 

 

 

 

În mod normal, parcul auto creștea cu 10% pe an. Acum a crescut cu 30%, odată cu liberalizarea importului de hârburi. În 2020 tot aici am fi ajuns. Soluțiile reale sunt modernizarea transportului în comun, pentru ca oamenii să renunțe la mașini, și investiții în infrastructură.

Numărul de mașini înmatriculate la RAR Iași a crescut cu aproape 30% în 2017 față de 2016. De la 22.096 autoturisme în primele 10 luni ale anului trecut s-a ajuns la 28.168 în aceeași perioadă din 2017, odată cu liberalizarea importurilor, prin eliminarea taxei de poluare. Problema este că media vârstei parcului auto a crescut foarte mult, dar marja înmatriculărilor nu poate fi considerată fulminantă, în condițiile în fiecare an, după depășirea crizei, se înregistrau cu 10% mai multe mașini decât în anul anterior.

 

 

În 2017 cât în 2020

În 2013 s-au înmatriculat în Iași 19.123 de mașini, noi și SH. În 2014, 20.688. Cu aproximativ 1.500 mai mult, deci o creștere de sub 13%. În 2015, au fost 23.464 dosare: cu 2.200 în plus față de 2014, deci puțin sub 10% creșterea. În 2016, în județ au apărut încă 26.176 de mașini: 2.700 în plus față de anul anterior (9%).

Un salt mai mare se simte în 2017, cu 6.100 mai multe mașini decât în 2016. Dacă se păstra ritmul de creștere de până acum, numărul mașinilor înmatriculate în 2017 ar fi fost atins abia în 2020: practic, sporul anual de 30% a „topit” doi ani de creștere: 2018 și 2019.

Se simte pe stradă că sunt mai multe mașini decât acum un an, nu este doar o părere”, ne-a spus purtătorul de cuvânt al Prefecturii, Felix Guzgă, după ce i-am cerut datele oficiale de la Înmatriculări. Față de anul 2013, în doar 10 luni din 2017 s-au înmatriculat cu 50% mai multe mașini.

 

Parc auto vechi

Nu doar numărul mașinilor este din ce în ce mai mare, ci și vârsta lor. Ce spune inspectorul șef de la RAR Iași, Octavian Varvara? Că media vârstei parcului auto este în creștere. „Suntem extrem de aglomerați, de altfel s-a luat decizia să lucrăm și sâmbăta, pentru că nu ne mai descurcam în programul de 5 zile. Nici nu mai țin minte ultimul an în care nu am fost aglomerați”, explică Varvara.

Acesta spune că, fără să aibă date exacte, inspectorii au observat că vârsta mașinilor înmatriculate este tot mai mare. „Ca să discutăm în date concrete, media anilor de fabricație este acum mai scăzută decât în urmă cu un an-doi. Un exemplu bun este așa: în trecut, dacă aveam o medie a înmatriculărilor cu Euro 4, acum am ajuns să avem o medie a înmatriculărilor cu Euro 2. Asta este o dramă mare, dacă a scăzut norma Euro, a crescut nivelul de poluare”, mai spune inspectorul șef al RAR Iași.

 

Experimentul SCTP nu funcționează

Sunt mașini de marfă, mașini de pasageri, mașini mari și mici, claie peste grămadă. Nici măcar nu mai au loc să parcheze în cartiere, le lasă pur și simplu pe stradă”, spune Adrian Mihai, purtătorul de cuvânt al SCTP Iași.

Locuiește în Mircea cel Bătrân, cartierul geme de mașini. „Nu mai au loc. Situația s-a degradat mai ales în acest an. Și există o oarecare normalizare când intră elevii în vacanță, dar apoi totul revine la normal”, mai spune Adrian Mihai.

Soluția, măcar în parte, ar fi în curtea societății Primăriei: mijloace de transport pentru elevi. Ele există, sunt folosite. Sunt 9 mijloace de transport pentru elevi, zilnic, în oraș, dar trebuie inscripționate clar, ca să nu mai fie folosite de alți pasageri, așa cum este acum”, mai spune purtătorul de cuvânt al SCTP.

În realitate, compania nu a avut o campanie clară să anunțe tot Iașul că există mijloace de transport dedicate elevilor. Părinții nu au încredere să-și trimită copiii la școală cu autobuzul sau tramvaiul, preferă să-I ducă tot cu mașina. O altă soluție este enunțată de viceprimarul Radu Botez, dar este pentru viitorul îndepărtat: parcări mari la intrările în oraș, cu stații de transport public și cu mijloace de transport care să circule la secundă.

 

Caseta tabel:

An    Înmatriculări

2013    19.123

2014    20.688

2015    23.464

2016    26.176 – total an

2017 28.168 – la 10 luni, față de 22.096 la 10 luni în 2016

 

Radieri puține

În cazul radierilor, acestea sunt undeva la 10% din numărul înmatriculărilor. Dar, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, sunt mașini care trec de pe un proprietar pe altul, nu sunt mașini care ies din circulație. Ele rămân în trafic.

 

An    Radieri

2013    3.682

2014    2.266

2015    2.586

2016    2.830

  1. 2.279 – la 10 luni, față de 2.216 la 10 luni în 2016

 

Normele Euro la motoare: de 10 mai puțin poluante decât acum 20 de ani

Noxele reprezintă gazele nearse în combustia motorului și care se elimină prin țevile de eșapament. Cu cât filtrele și sistemul de injecție sunt de generație mai veche cu atât oxidul de azot eliberat în atmosferă este în cantitate mai mare, afectând grav căile respiratorii ale oamenilor și producând modificări în sânge și la nivel celular.

Motoarele pe motorină, mai vechi de 5-6 ani, sunt cele mai mari poluatoare, eliminând în atmosferă de patru ori mai multe noxe decât motoarele pe benzină. Normele Euro de poluare au fost introduse în 1992, impunând un nivel maxim de noxe eliberate de motoare.

 

An Norma Benzină Diesel

1992 Euro1 490 mg/km 780 mg/km

1997 Euro2 250 mg/km 730 mg/km

2001 Euro 3 150 mg/km 500 mg/km

2006 Euro4 80 mg/km 250 mg/km

2011 Euro5 60 mg/km 180 mg/km

2015 Euro6 60 mg/km 80 mg/km

 

Normele Euro 6 sunt considerate nerealiste de către specialiști, pentru tehnologia actuală, în special în cazul motoarelor diesel, ducând la falsificarea datelor reale. Vezi scandalul Volkswagen în Statele Unite.

 

Chirica acuză rablele dar merge  cu un Mercedes mare poluator

Mașina din 2001, diesel, cumpărată de Simirad, are Euro 3, lăsând în atmosferă 500 mg/km, cât patru Dustere sau șase Sandero pe benzină.

Se spune că Zaharia Stancu înfiera capitaliștii la o întrunire a Uniunii Scriitorilor din anii ’50, dar și-a aprins o țigară fină, din Vestul Europei, iar Tudor Arghezi i-a spus: „Una vorbim și alta fumăm”.

Mihai Chirica e printre cei mai vehemenți acuzatori ai liberalizării importurilor de mașini vechi, o măsură a Guvernului patronat de adversarul său, Liviu Dragnea, dar circulă prin Iași cu vechiul Mercedes al lui Constantin Simirad, un diesel vechi de 16 ani, Euro3. Primarul n-are altă mașină la dispoziție după ce-a renunțat la Skodele de serviciu, odată cu urmărirea sa penală în dosarul DNA privind această achiziție.

Primarul: „Jos cu Euro3”

După standardele lui Mihai Chirica, Mercedesul E320 4Matic este o rablă, eliberând în atmosferă 500 mg de noxe/km, ceea ce reprezintă echivalentul a patru Dustere noi, pe benzină. La „Ziua fără mașini”, culmea, primarul a criticat inclusiv mașinile cu norme de poluare Euro3: „Voi protesta împotriva deschiderii porţilor pentru hârburile vestice. Nu este normal ca un stat producător de autovehicule să adune tot ce e mai rău şi mai rablă din Europa, să ne facă viaţa un calvar. Din acest motiv, am să merg pe jos între Piaţa Unirii şi Palat şi am să strâng semnături pentru a vedea dacă ieşenii vor să fie intoxicaţi de Euro 2, Euro 3 şi chiar non euro, care nu sunt înmatriculabile, dar circulă prin municipiul Iaşi, creându-ne mari probleme".

 

Scuza: „Nu-i mașina personală”

La ședința de CL de pe 31 octombrie, a răbufnit: „Nu este de vină niciun primar din România asta dacă ne-am inundat patria cu mașini sub norme euro. Respirăm în fiecare secundă, ținându-ne copilul de mână, toate mizeriile care ies din zecile de mii de mașini", a declarat Mihai Chirica. Mercedes E320, din 2001, cu motor diesel, de 3,2 l, este un mare poluator.

Purtătorul de cuvânt al Primăriei, Sebastian Buraga a încerca să explice: „Mașina nu este proprietatea personală a primarului. Este în proprietatea Primăriei și a fost folosită foarte puțin. Primarul a vorbit despre mașini poluante, nu despre mașini vechi și puțin folosite. Acest autovehicul a fost achiziționat de nou și are reviziile la zi”.

 

 

 

 

 

Pagina 1 din 35

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Februarie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28        

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top