Luni, 19 11 2018
ReporterIS - Items filtered by date: Marti, 09 Ianuarie 2018

În acest an se aplică noi reguli pentru poliţele de asigurare auto RCA.

Între acestea, introducerea decontării directe, serviciu care îi permite unui păgubit să-şi repare maşina pe propria asigurare, urmând ca firma sa de asigurări să recupereze prejudiciul de la asigurătorul şoferului vinovat.

Acest mecanism nou, care este opţional, poate funcţiona numai dacă se îndeplinesc simultan trei condiţii, a explicat pentru Radio România Actualităţi, Sorin Greceanu, director în cadrul Biroului Asigurătorilor Auto din România.

Sorin Greceanu: „Dacă nu sunt vinovat de dauna respectivă, sunt doar două maşini implicate, ambele din România, ambele asigurate şi sunt doar daune materiale, pot să mă adresez propriului meu asigurător RCA pentru lichidarea acestei daune, pentru obţinerea despăgubirii, după care asigurătorul meu – se presupune că eu l-am ales, da ?, am încredere în el – se ocupă de o recuperare a banilor de la asigurătorul RCA al vinovatului.”

O altă noutate este posibilitatea transferării cazierului bonus-malus la noua maşină.

Această măsură îi permite unui şofer care nu a produs accidente să beneficieze de o reducere substanţială la încheierea unei poliţe RCA pentru o altă maşină. (Rador/ FOTO romania-actualitati.ro)

Published in Auto

O companie aeriană va opera din Suceava zboruri spre Madrid, Spania, din primăvara acestui an, dar şi spre o nouă destinaţie din Italia, Verona, a anunţat, duminică, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Suceava, Gheorghe Flutur.

Suntem în discuţii pentru introducerea de noi zboruri de pe Aeroportul Suceava. Foarte multe solicitări au venit de-a lungul timpului din partea celor din diaspora, care ne-au cerut zbor spre Spania. Pot să spun că acest lucru se va întâmpla chiar în această primăvară. Este o nouă premieră pentru aeroportul sucevean”, a spus Flutur, adăugând că operatorul aerian este Cobrex Trans.

Flutur a precizat că ambele curse, Suceava – Madrid şi Suceava – Verona, vor avea câte două zboruri pe săptămână, compania urmând să opereze cu o aeronavă de tip Boeing 737-300 cu o capacitate de 148 de locuri.

În zilele de operare va fi realizată şi o cursă internă cu Bucureştiul. Urmează ca, în zilele următoare, compania să comunice programul de operare (…). Continuăm discuţiile pentru introducerea de noi zboruri. Va fi un nou anunţ zilele viitoare şi continuăm demersurile pentru dezvoltarea Aeroportului Suceava”, a spus Flutur. (Agerpres/ FOTO aeroportsuceava.ro)

Published in Moldova

Ploieştiul este un exemplu demn de urmat, ba chiar depăşit. Consultantul investiţiei, fostul fotbalist Vivi Răchită, a povestit că arena din Ploieşti, extrem de lăudată la momentul inaugurării, a fost ridicată în circa un an, parţial cu bani de la bugetul local, parţial dintr-un împrumut al Primăriei.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti. Sunt doar o parte dintre oraşele mari care se pot mândri cu stadioane noi, la cele mai ridicate standarde internaţionale. Recent a fost finalizat stadionul de la Târgu Jiu şi urmează construirea unor stadioane noi la Alexandria, Timişoara sau Arad.

 

Vechi de aproape 60 de ani

Cel mai mare oraş din zona Moldova, Iaşul nu beneficiază însă, de o asemenea arenă, stadionul „Emil Alexandrescu“ fiind inaugurat în 1960. După câteva modificări, stadionul are acum o capacitate de 11.481 de locuri.

În condiţiile în care Iaşul este „sărit” de fiecare dată de la bugetul central atunci când se vorbeşte despre o asemenea investiţie, o variantă ar fi construirea unui nou stadion nou, cu bani de la bugetul local. Varianta este viabilă, mai ales că amplasamentul a fost deja identificat, primarul Mihai Chirica vorbind despre zona Moara de Vânt.

 

Ploieşti: Cost sub Arena Naţională şi Cluj Arena

Fosta glorie a Petrolului, Valeriu Răchita, a explicat, pentru REPORTER DE IAŞI, cum o asemenea investiţie a fost posibilă la Ploieşti. „Iniţial, în 2010, am dorit să facem un stadion pe structură metalică şi costurile ar fi fost de 7 milioane de euro. După ce am discutat cu primarul şi după ce au fost consultaţi ploieştenii, s-a decis construirea unui stadion trainic şi s-a optat pentru o structură de beton. Lucrările au început în 2010 şi anul următorul stadionul a fost gata. Banii au venit în totalitate de la bugetul local, pentru o parte din bani făcându-se un credit pentru o perioadă de şapte ani. În calitate de consultant al primarului pe probleme de sport, chiar eu am făcut caietul de sarcini şi am participat la licitaţie. De construirea stadionului s-a ocupat firma Alpine Bau, cea care a construit şi Allianz Arena din München. În final, costul a fost de o mie şi ceva de euro pe metro pătrat, cu mult sub sumele construite pentru «Arena Naţională» sau «Cluj Arena»“, spune Vivi Răchită.

 

Răchită: „Iaşul merită un asemenea stadion“

Fundaşul care se identifică cu anii de glorie ai Petrolului consideră că un oraş de mărimea Iaşului merită să aibă un stadion modern. „Sunt convins că dacă acest lucru s-ar dori într-adevăr, ar fi posibil la Iaşi. Vorbim despre cel mai mare oraş din zona Moldovei, cu un buget pe măsură. Nu cred că ar fi o problemă construirea unui stadion de 15.000-20.000 de locuri. Ştiu stadionul din Copou, care are pistă şi este foarte vechi. Iaşul are echipă de primă ligă, a jucat recent în cupele europene. În plus, acolo ar putea juca în cupele europene şi FC Botoşani, cealaltă echipă din zona Moldovei din Liga I. Ar fi o investiţie pentru întreg oraşul, acolo putând fi organizate şi alte evenimente cultural-artistice“, adaugă Răchită.

 

Necesar: aproximativ 32-35 milioane de lei

Fostul manager al Petrolului Ploieşti consideră că suma necesară pentru ridicarea unui stadion modern la Iaşi ar putea fi susţinut din bugetul de investiţii. „Suma nu este foarte mare dacă ţinem cont că pentru modernizarea unei banale străzi de un kilometru se cheltuie aproximativ un milion de euro“, mai zice Răchită.

În 2017, Iaşul a avut un buget de dezvoltare de peste 207 milioane de lei. Pentru construirea unui stadion, ar fi necesari, potrivit lui Răchită, aproximativ 32-35 milioane de lei. Construirea stadionului ar putea fi eşalonată, din punctul de vedere al bugetului, pentru doi-trei ani, astfel că efortul financiar anual ar fi mult mai mic şi nici nu ar fi necesar vreun împrumut bancar.

 

Chirica vrea arenă de 55 milioane de euro

Primarul Mihai Chirica a inclus proiectul noului stadion pe lista celor 17 proiecte de investiţii pentru oraş. El a cerut de la Guvern 55 de milioane de euro pentru un stadion nou, cu 40.000 de locuri, gest interpretat de criticii săi drept unul populist de vreme ce se află în conflict cu Puterea de la Bucureşti drept pentru care la Iaşi ajung cu ţârâita bani din bugetul central.

Teleormanul, un judeţ cu o populaţie mult mai mică decât a Iaşului, va avea un stadion modern la Alexandria. Iaşul este mai îndreptăţit să aibă un asemenea stadion”, a spus Mihai Chirica.

Suma de 55 de milioane de euro este exact cea oferită de Compania Naţională de Investiţii, de la buget, pentru noul stadion „Oblemenco“ din Craiova.

REPORTER DE IAŞI a solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga, un punct de vedere legat de posibilitatea ca investiţia pentru un nou stadion să fie făcută de la bugetul local, însă nu a primit niciun răspuns.

 

Stadionul Letna este utilizat de naţionala Cehiei

Un exemplu: Stadionul „Letna“

Deşi Chirica îşi doreşte un stadion de 40.000 de locuri, acest lucru pare a nu se justifica la un oraş de mărimea Iaşului.

În Praga, un oraş cu o populaţie de 1,2 milioane locuitori, „Generali Arena“ sau Stadionul „Letna“, cum este cunoscut de microbişti, are o capacitate de puţin peste 19.000 de locuri şi este folosit de formaţia Sparta Praga, dar şi de echipa naţională a Cehiei.

Stadionul a fost construit în 1921 şi a avut iniţial 35.000 de locuri. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe modernizări şi a ajuns la capacitatea actuală după ce s-a renunţat la pistă şi toate tribunele au fost acoperite. Nici celelalte arene funcţionale din Praga nu depăşesc 20.000 de locuri.

Published in Slideshow HOMEPAGE

Ploieştiul este un exemplu demn de urmat, ba chiar depăşit. Consultantul investiţiei, fostul fotbalist Vivi Răchită, a povestit că arena din Ploieşti, extrem de lăudată la momentul inaugurării, a fost ridicată în circa un an, parţial cu bani de la bugetul local, parţial dintr-un împrumut al Primăriei.

Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Ploieşti. Sunt doar o parte dintre oraşele mari care se pot mândri cu stadioane noi, la cele mai ridicate standarde internaţionale. Recent a fost finalizat stadionul de la Târgu Jiu şi urmează construirea unor stadioane noi la Alexandria, Timişoara sau Arad.

 

Vechi de aproape 60 de ani

Cel mai mare oraş din zona Moldova, Iaşul nu beneficiază însă, de o asemenea arenă, stadionul „Emil Alexandrescu“ fiind inaugurat în 1960. După câteva modificări, stadionul are acum o capacitate de 11.481 de locuri.

În condiţiile în care Iaşul este „sărit” de fiecare dată de la bugetul central atunci când se vorbeşte despre o asemenea investiţie, o variantă ar fi construirea unui nou stadion nou, cu bani de la bugetul local. Varianta este viabilă, mai ales că amplasamentul a fost deja identificat, primarul Mihai Chirica vorbind despre zona Moara de Vânt.

 

Ploieşti: Cost sub Arena Naţională şi Cluj Arena

Fosta glorie a Petrolului, Valeriu Răchita, a explicat, pentru REPORTER DE IAŞI, cum o asemenea investiţie a fost posibilă la Ploieşti. „Iniţial, în 2010, am dorit să facem un stadion pe structură metalică şi costurile ar fi fost de 7 milioane de euro. După ce am discutat cu primarul şi după ce au fost consultaţi ploieştenii, s-a decis construirea unui stadion trainic şi s-a optat pentru o structură de beton. Lucrările au început în 2010 şi anul următorul stadionul a fost gata. Banii au venit în totalitate de la bugetul local, pentru o parte din bani făcându-se un credit pentru o perioadă de şapte ani. În calitate de consultant al primarului pe probleme de sport, chiar eu am făcut caietul de sarcini şi am participat la licitaţie. De construirea stadionului s-a ocupat firma Alpine Bau, cea care a construit şi Allianz Arena din München. În final, costul a fost de o mie şi ceva de euro pe metro pătrat, cu mult sub sumele construite pentru «Arena Naţională» sau «Cluj Arena»“, spune Vivi Răchită.

 

Răchită: „Iaşul merită un asemenea stadion“

Fundaşul care se identifică cu anii de glorie ai Petrolului consideră că un oraş de mărimea Iaşului merită să aibă un stadion modern. „Sunt convins că dacă acest lucru s-ar dori într-adevăr, ar fi posibil la Iaşi. Vorbim despre cel mai mare oraş din zona Moldovei, cu un buget pe măsură. Nu cred că ar fi o problemă construirea unui stadion de 15.000-20.000 de locuri. Ştiu stadionul din Copou, care are pistă şi este foarte vechi. Iaşul are echipă de primă ligă, a jucat recent în cupele europene. În plus, acolo ar putea juca în cupele europene şi FC Botoşani, cealaltă echipă din zona Moldovei din Liga I. Ar fi o investiţie pentru întreg oraşul, acolo putând fi organizate şi alte evenimente cultural-artistice“, adaugă Răchită.

 

Necesar: aproximativ 32-35 milioane de lei

Fostul manager al Petrolului Ploieşti consideră că suma necesară pentru ridicarea unui stadion modern la Iaşi ar putea fi susţinut din bugetul de investiţii. „Suma nu este foarte mare dacă ţinem cont că pentru modernizarea unei banale străzi de un kilometru se cheltuie aproximativ un milion de euro“, mai zice Răchită.

În 2017, Iaşul a avut un buget de dezvoltare de peste 207 milioane de lei. Pentru construirea unui stadion, ar fi necesari, potrivit lui Răchită, aproximativ 32-35 milioane de lei. Construirea stadionului ar putea fi eşalonată, din punctul de vedere al bugetului, pentru doi-trei ani, astfel că efortul financiar anual ar fi mult mai mic şi nici nu ar fi necesar vreun împrumut bancar.

 

Chirica vrea arenă de 55 milioane de euro

Primarul Mihai Chirica a inclus proiectul noului stadion pe lista celor 17 proiecte de investiţii pentru oraş. El a cerut de la Guvern 55 de milioane de euro pentru un stadion nou, cu 40.000 de locuri, gest interpretat de criticii săi drept unul populist de vreme ce se află în conflict cu Puterea de la Bucureşti drept pentru care la Iaşi ajung cu ţârâita bani din bugetul central.

Teleormanul, un judeţ cu o populaţie mult mai mică decât a Iaşului, va avea un stadion modern la Alexandria. Iaşul este mai îndreptăţit să aibă un asemenea stadion”, a spus Mihai Chirica.

Suma de 55 de milioane de euro este exact cea oferită de Compania Naţională de Investiţii, de la buget, pentru noul stadion „Oblemenco“ din Craiova.

REPORTER DE IAŞI a solicitat purtătorului de cuvânt al Primăriei Iaşi, Sebastian Buraga, un punct de vedere legat de posibilitatea ca investiţia pentru un nou stadion să fie făcută de la bugetul local, însă nu a primit niciun răspuns.

 

Stadionul Letna este utilizat de naţionala Cehiei

Un exemplu: Stadionul „Letna“

Deşi Chirica îşi doreşte un stadion de 40.000 de locuri, acest lucru pare a nu se justifica la un oraş de mărimea Iaşului.

În Praga, un oraş cu o populaţie de 1,2 milioane locuitori, „Generali Arena“ sau Stadionul „Letna“, cum este cunoscut de microbişti, are o capacitate de puţin peste 19.000 de locuri şi este folosit de formaţia Sparta Praga, dar şi de echipa naţională a Cehiei.

Stadionul a fost construit în 1921 şi a avut iniţial 35.000 de locuri. De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe modernizări şi a ajuns la capacitatea actuală după ce s-a renunţat la pistă şi toate tribunele au fost acoperite. Nici celelalte arene funcţionale din Praga nu depăşesc 20.000 de locuri.

Published in Reportaje

O familie de profesori din Iaşi care a făcut o mică avere din comerţul cu manuale a stârnit rumoare în rândul părinţilor după ce propunea elevilor un experiment ce ducea la moartea unor şoareci. Nu este singura controversă din auxiliarele girate de familia Pârâială: în cel de Religie scrie că tinerii pot scăpa de febră doar dacă merg la biserică, se împărtăşesc şi primesc binecuvântarea preotului. În 15 ani, editura acestor profesori a vândut manuale de 13 milioane de lei. În ultima vreme însă, la merge cam prost: de trei ani au pierderi pe firmă, iar acest auxiliar a fost scos de pe lista celor avizate de Ministerul Educaţiei.

ntr-unul dintre auxiliarele scoase de profesorul ieşean Dumitru Pârâială, împreună cu mai mulţi membri ai familiei - „Matematică şi explorarea mediului pentru clasa a II-a“, de la Editura Euristica -, elevii sunt puşi să închidă un şoricel într-un borcan şi să-l lase acolo timp de mai multe zile fără hrană şi fără apă, pentru a-i observa comportamentul. Mai mulţi părinţi ai elevilor de clasa a doua au fost extrem de deranjaţi în momentul în care au văzut această cerinţă din manual. „Într-o ţară în care ni se cere să învăţăm sportul din manual şi în care laboratoarele sunt învechite sau inexistente, venim totuşi cu o iniţiativă lăudabilă de a aplica practic ceea ce învăţăm. Dar nu ne duce capul mai mult de atât: să lăsăm un şoricel fără mâncare şi apă şi să-l observăm cum moare”, a scris, pe o reţea de socializare, o mamă revoltată.

 

Inspectoratul şi Ministerul au luat măsuri

Inspectorul Şcolar General, profesoara Genoveva Farcaş, susţine că acest manual auxiliar nu mai este folosit în şcolile ieşene. „Aspectul este cunoscut la nivelul Inspectoratului şi la ministerul de resort. În acest sens, am realizat verificări privind folosirea auxiliarului. S-au purtat discuţii cu directorul Şcolii Gimnaziale «Otilia Cazimir», constatându-se că acesta a informat în cadrul consiliilor profesorale toţi profesorii pentru învăţământul primar cu privire la actele normative care reglementează utilizarea auxiliarelor didactice în unităţile de învăţământ preuniversitar în anul şcolar 2017-2018“, spune Farcaş.

Auxiliarul familiei Pârâială nu a fost inclus pe lista depusă în vederea obţinerii Acordului Ministerului pentru utilizare extinsă la clasă, listă publicată de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare în data de 11 octombrie 2017. „Acest auxiliar nu este avizat pentru a fi folosit la clasă“, adaugă şefa Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Iaşi.

 

Farcaş: „Copii trebuie învăţaţi să preţuiască viaţa“

Şefa ISJ Iaşi crede că acest auxiliar nu îndeplineşte mai multe condiţii.

În ceea ce priveşte conţinutul oricărui auxiliar curricular, acesta trebuie să respecte principii de corectitudine ştiinţifică, dar şi exigenţe privind formarea unor atitudini şi comportamente responsabile la elevi. Personal, consider că situaţia invocată nu respectă aceste repere, având în vedere faptul că de la vârstele mici este bine să îi orientăm pe copii către protejarea mediului, a animalelor şi, implicit, către formarea unor comportamente de preţuire a vieţii“, precizează Farcaş.

Şi psihologul Mihaela Pop crede că un an astfel de subiect nu are ce căuta într-o carte pentru copii de clasa a II-a. „E normal ca la vârsta de 7-8 ani un copil să înveţe despre moarte, dar nu mi se pare normal să-l pui să facă un experiment în urma căruia să constate modul în care moare un şoricel ţinut fără aer, apă şi mâncare. Chiar nu înţeleg care a fost scopul didactic gândit de cei care au făcut acel auxiliar“, afirmă Mihaela Pop.

 

Director: „Îl stimez pe domnul Pârâială“

Directoarea Şcolii Generale „Otilia Cazimir“, Lăcrămioara Doncean, nu a dorit să comenteze situaţia auxiliarului scris de familia Pârâială. „Îl apreciez şi îl stimez pe domnul profesor Dumitru Pârâială pentru modul în care lucrează la clasă. El este adorat de părinţi şi de copii. Nu pot aprecia munca dumnealui în afara şcolii“, zice Lăcrămioara Doncean, care adaugă că în şcoala sa nu se mai lucrează pe auxiliare: „Acestea sunt depuse la minister spre avizare, iar la noi la şcoală acum se lucrează doar pe fişe scoase de fiecare profesor în parte. Zilele trecute am făcut o evidenţă a numărului de fişe scoase de profesorii noştri. Avem un xerox performant şi, chiar dacă sunt costuri mari, toţi profesorii lucrează după fişe.“

Această informaţie este contrazisă de copii şi părinţi. „Noi lucrăm în continuare după manual (n.r. – auxiliar)“, spune un elev de la „Otilia Cazimir“, în timp ce un părinte susţine că fiul său învaţă în continuare din cărţile cumpărate la începutul anului şcolar: „Băiatul meu lucrează tot din auxiliar. Foarte rar când profesorul vine cu fişe de pe care să se lucreze la ore.“

 

Caietele de religie, o mare problemă

Experimentul ucigaş regăsit în manualul de clasa a II-a, meditizat mai ales pe reţelele sociale, nu este singura problemă din auxiliarele tipărite de familia Pârâială. REPORTER DE IAŞI a descoperit că în caietul de religie ortodoxă pentru clasa I, scos de Dumitru Pârârială împreună cu preotul Vasile Nechita, la tema „Darurile Sfintei Liturghii“, copii sunt învăţaţi că pot scăpa de febră doar dacă merg la biserică, se împărtăşesc şi primesc binecuvântarea preotului.

Tot în acelaşi caiet, una dintre lecturi, intitulată „Ochii lui Nicolae“, micuţii află despre un copil, Nicolae, care, după ce a fost diagnosticat de „un renumit profesor“ ca fiind orb cu un ochi, iar cu celălalt văzând foarte puţin, a început să vadă foarte bine după ce bunica sa a plătit la biserică o slujbă de vindecare.

Şi tot în acelaşi caiet, copii sunt puşi să joace următorul joc: „Atunci când profesorul va numi obiecte, fiinţe, fenomene create de Dumnezeu, elevii se vor însemna cu Sfânta Cruce şi vor spune în cor «Slavă Ţie, Doamne!» Profesorul va răspunde «Amin!»“

În auxiliarul de Religie ortodoxă pentru clasa pregătitoare, modul în care părinţii îşi manifestă dragostea faţă de copii este exemplificat cu desene în care mama calcă, spală, face de mâncare, face cumpărături, are grijă de copil când este bolnav, iar tatăl apare doar atunci când se merge la slujba de duminică. O poziţie deseori criticată pentru stereotipie, care ar încălca principiul egalităţii dintre femei şi bărbaţi.

Cristian şi Florina Pârâială au contribuit şi ei la lista lungă a producţiilor editurii

 

Toată lumea scrie manuale

Familia Pârâială a înfiinţat Editura Euristica încă din 2001 şi aici au publicat auxiliare pentru învăţământul primar şi gimnazial, iar sute de mii de elevi din ţară au învăţat timp de ani buni din ceea ce au scris, la început, doar Dumitru Pârâială şi soţia sa, Viorica.

Editura îşi are sediul social în satul Lunca Cetăţuii din comuna Ciurea, în timp ce sediul efectiv este trecut pe Strada A. Sesan nr. 2, adică exact adresa unde locuiesc cei doi profesori.

Viorica Pârâială a ieşit la pensie, în timp ce Pârâială Senior este în continuare profesor la Şcoala „Otilia Cazimir“, unde predau de câţiva ani şi fiii lor, Cristian şi Bogdan. La aceeaşi şcoală predă şi nora lui Dumitru Pârâială, Florina.

Pe site-ul editurii, Dumitru Pârâială apare autor la 71 de auxiliare, soţia sa, Viorica, la 54, la fel ca fiul Cristian, în timp ce celălalt fiu, Bogdan, apare ca autor la 16, iar nora, Florina, este ultima în top, cu 8 auxiliare. În calitate de coautor, Dumitru Pârâială mai apare pe coperţile a încă 27 de cărţi, iar Bogdan Pârâială la 8.

Conform datelor contabile, firma de manual a acestei familii a avut de la înfiinţare şi până la finalul lui 2016 o cifră de afaceri totală de circa 13 milioane de lei.

Nici un membru al familiei nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei, în ciuda încercărilor repetate.

Editura, luată la ochi de ministrul Educaţiei

Ministrul Liviu Pop a anunţat recent că va sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi Ministerul Finanţelor cu privire la două edituri specializate la elaborarea auxiliarelor, acuzând că acestea nu deţin avizele necesare. „Fără nicio emoţie, unele edituri specializate numai în auxiliare imprimă pe coperta acestora avizul MEN (Ministerul Educaţiei Naţionale, n.r.), fără să aibă acest aviz. Nu voi intra în detalii cu privire la cum funcţionează caracatiţa auxiliarelor. Lupta mea cu această caracatiţă continuă. Voi sesiza atât Ministerul de Finanţe, cât şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului pe aceste aspecte”, a declarat Pop.

Una dintre cele două edituri vizate de către ministru este cea care aparţine familiei Pârâială. Astfel, pe toate auxiliarele scoase de familia Pârâială este trecută precizarea că sunt scoase cu avizul MEN, deşi ministrul contrazice acest fapt.

Published in Slideshow HOMEPAGE

O familie de profesori din Iaşi care a făcut o mică avere din comerţul cu manuale a stârnit rumoare în rândul părinţilor după ce propunea elevilor un experiment ce ducea la moartea unor şoareci. Nu este singura controversă din auxiliarele girate de familia Pârâială: în cel de Religie scrie că tinerii pot scăpa de febră doar dacă merg la biserică, se împărtăşesc şi primesc binecuvântarea preotului. În 15 ani, editura acestor profesori a vândut manuale de 13 milioane de lei. În ultima vreme însă, la merge cam prost: de trei ani au pierderi pe firmă, iar acest auxiliar a fost scos de pe lista celor avizate de Ministerul Educaţiei.

ntr-unul dintre auxiliarele scoase de profesorul ieşean Dumitru Pârâială, împreună cu mai mulţi membri ai familiei - „Matematică şi explorarea mediului pentru clasa a II-a“, de la Editura Euristica -, elevii sunt puşi să închidă un şoricel într-un borcan şi să-l lase acolo timp de mai multe zile fără hrană şi fără apă, pentru a-i observa comportamentul. Mai mulţi părinţi ai elevilor de clasa a doua au fost extrem de deranjaţi în momentul în care au văzut această cerinţă din manual. „Într-o ţară în care ni se cere să învăţăm sportul din manual şi în care laboratoarele sunt învechite sau inexistente, venim totuşi cu o iniţiativă lăudabilă de a aplica practic ceea ce învăţăm. Dar nu ne duce capul mai mult de atât: să lăsăm un şoricel fără mâncare şi apă şi să-l observăm cum moare”, a scris, pe o reţea de socializare, o mamă revoltată.

 

Inspectoratul şi Ministerul au luat măsuri

Inspectorul Şcolar General, profesoara Genoveva Farcaş, susţine că acest manual auxiliar nu mai este folosit în şcolile ieşene. „Aspectul este cunoscut la nivelul Inspectoratului şi la ministerul de resort. În acest sens, am realizat verificări privind folosirea auxiliarului. S-au purtat discuţii cu directorul Şcolii Gimnaziale «Otilia Cazimir», constatându-se că acesta a informat în cadrul consiliilor profesorale toţi profesorii pentru învăţământul primar cu privire la actele normative care reglementează utilizarea auxiliarelor didactice în unităţile de învăţământ preuniversitar în anul şcolar 2017-2018“, spune Farcaş.

Auxiliarul familiei Pârâială nu a fost inclus pe lista depusă în vederea obţinerii Acordului Ministerului pentru utilizare extinsă la clasă, listă publicată de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare în data de 11 octombrie 2017. „Acest auxiliar nu este avizat pentru a fi folosit la clasă“, adaugă şefa Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Iaşi.

 

Farcaş: „Copii trebuie învăţaţi să preţuiască viaţa“

Şefa ISJ Iaşi crede că acest auxiliar nu îndeplineşte mai multe condiţii.

În ceea ce priveşte conţinutul oricărui auxiliar curricular, acesta trebuie să respecte principii de corectitudine ştiinţifică, dar şi exigenţe privind formarea unor atitudini şi comportamente responsabile la elevi. Personal, consider că situaţia invocată nu respectă aceste repere, având în vedere faptul că de la vârstele mici este bine să îi orientăm pe copii către protejarea mediului, a animalelor şi, implicit, către formarea unor comportamente de preţuire a vieţii“, precizează Farcaş.

Şi psihologul Mihaela Pop crede că un an astfel de subiect nu are ce căuta într-o carte pentru copii de clasa a II-a. „E normal ca la vârsta de 7-8 ani un copil să înveţe despre moarte, dar nu mi se pare normal să-l pui să facă un experiment în urma căruia să constate modul în care moare un şoricel ţinut fără aer, apă şi mâncare. Chiar nu înţeleg care a fost scopul didactic gândit de cei care au făcut acel auxiliar“, afirmă Mihaela Pop.

 

Director: „Îl stimez pe domnul Pârâială“

Directoarea Şcolii Generale „Otilia Cazimir“, Lăcrămioara Doncean, nu a dorit să comenteze situaţia auxiliarului scris de familia Pârâială. „Îl apreciez şi îl stimez pe domnul profesor Dumitru Pârâială pentru modul în care lucrează la clasă. El este adorat de părinţi şi de copii. Nu pot aprecia munca dumnealui în afara şcolii“, zice Lăcrămioara Doncean, care adaugă că în şcoala sa nu se mai lucrează pe auxiliare: „Acestea sunt depuse la minister spre avizare, iar la noi la şcoală acum se lucrează doar pe fişe scoase de fiecare profesor în parte. Zilele trecute am făcut o evidenţă a numărului de fişe scoase de profesorii noştri. Avem un xerox performant şi, chiar dacă sunt costuri mari, toţi profesorii lucrează după fişe.“

Această informaţie este contrazisă de copii şi părinţi. „Noi lucrăm în continuare după manual (n.r. – auxiliar)“, spune un elev de la „Otilia Cazimir“, în timp ce un părinte susţine că fiul său învaţă în continuare din cărţile cumpărate la începutul anului şcolar: „Băiatul meu lucrează tot din auxiliar. Foarte rar când profesorul vine cu fişe de pe care să se lucreze la ore.“

 

Caietele de religie, o mare problemă

Experimentul ucigaş regăsit în manualul de clasa a II-a, meditizat mai ales pe reţelele sociale, nu este singura problemă din auxiliarele tipărite de familia Pârâială. REPORTER DE IAŞI a descoperit că în caietul de religie ortodoxă pentru clasa I, scos de Dumitru Pârârială împreună cu preotul Vasile Nechita, la tema „Darurile Sfintei Liturghii“, copii sunt învăţaţi că pot scăpa de febră doar dacă merg la biserică, se împărtăşesc şi primesc binecuvântarea preotului.

Tot în acelaşi caiet, una dintre lecturi, intitulată „Ochii lui Nicolae“, micuţii află despre un copil, Nicolae, care, după ce a fost diagnosticat de „un renumit profesor“ ca fiind orb cu un ochi, iar cu celălalt văzând foarte puţin, a început să vadă foarte bine după ce bunica sa a plătit la biserică o slujbă de vindecare.

Şi tot în acelaşi caiet, copii sunt puşi să joace următorul joc: „Atunci când profesorul va numi obiecte, fiinţe, fenomene create de Dumnezeu, elevii se vor însemna cu Sfânta Cruce şi vor spune în cor «Slavă Ţie, Doamne!» Profesorul va răspunde «Amin!»“

În auxiliarul de Religie ortodoxă pentru clasa pregătitoare, modul în care părinţii îşi manifestă dragostea faţă de copii este exemplificat cu desene în care mama calcă, spală, face de mâncare, face cumpărături, are grijă de copil când este bolnav, iar tatăl apare doar atunci când se merge la slujba de duminică. O poziţie deseori criticată pentru stereotipie, care ar încălca principiul egalităţii dintre femei şi bărbaţi.

Cristian şi Florina Pârâială au contribuit şi ei la lista lungă a producţiilor editurii

 

Toată lumea scrie manuale

Familia Pârâială a înfiinţat Editura Euristica încă din 2001 şi aici au publicat auxiliare pentru învăţământul primar şi gimnazial, iar sute de mii de elevi din ţară au învăţat timp de ani buni din ceea ce au scris, la început, doar Dumitru Pârâială şi soţia sa, Viorica.

Editura îşi are sediul social în satul Lunca Cetăţuii din comuna Ciurea, în timp ce sediul efectiv este trecut pe Strada A. Sesan nr. 2, adică exact adresa unde locuiesc cei doi profesori.

Viorica Pârâială a ieşit la pensie, în timp ce Pârâială Senior este în continuare profesor la Şcoala „Otilia Cazimir“, unde predau de câţiva ani şi fiii lor, Cristian şi Bogdan. La aceeaşi şcoală predă şi nora lui Dumitru Pârâială, Florina.

Pe site-ul editurii, Dumitru Pârâială apare autor la 71 de auxiliare, soţia sa, Viorica, la 54, la fel ca fiul Cristian, în timp ce celălalt fiu, Bogdan, apare ca autor la 16, iar nora, Florina, este ultima în top, cu 8 auxiliare. În calitate de coautor, Dumitru Pârâială mai apare pe coperţile a încă 27 de cărţi, iar Bogdan Pârâială la 8.

Conform datelor contabile, firma de manual a acestei familii a avut de la înfiinţare şi până la finalul lui 2016 o cifră de afaceri totală de circa 13 milioane de lei.

Nici un membru al familiei nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei, în ciuda încercărilor repetate.

Editura, luată la ochi de ministrul Educaţiei

Ministrul Liviu Pop a anunţat recent că va sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi Ministerul Finanţelor cu privire la două edituri specializate la elaborarea auxiliarelor, acuzând că acestea nu deţin avizele necesare. „Fără nicio emoţie, unele edituri specializate numai în auxiliare imprimă pe coperta acestora avizul MEN (Ministerul Educaţiei Naţionale, n.r.), fără să aibă acest aviz. Nu voi intra în detalii cu privire la cum funcţionează caracatiţa auxiliarelor. Lupta mea cu această caracatiţă continuă. Voi sesiza atât Ministerul de Finanţe, cât şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului pe aceste aspecte”, a declarat Pop.

Una dintre cele două edituri vizate de către ministru este cea care aparţine familiei Pârâială. Astfel, pe toate auxiliarele scoase de familia Pârâială este trecută precizarea că sunt scoase cu avizul MEN, deşi ministrul contrazice acest fapt.

Published in Reportaje
Pagina 2 din 2

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Januarie 2018 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top