Lidia, geniala: studii în SUA, China, acum face Medicina la Iași

Lidia, geniala: studii în SUA, China, acum face Medicina la Iași

Destinul Lidiei pare să urmeze vorbele lui Mark Twain: „Peste douăzeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut”.  Lidia Sanduleac seamănă cu o pasăre pentru care cuibul s-a dovedit mult prea mic. Deşteaptă şi descurcăreaţă, a cutreierat lumea de la o vârstă fragedă pentru a învăţa carte. A stat un an în America, doi ani în China şi de trei ani studiază la Iaşi. Este o enciclopedie de experienţe, amintiri şi cunoştinţe pe care le-a împărtăşit pentru cititorii REPORTER DE IAŞI.

 

Fata-minune, globe-trotter pentru a învăţa. Este povestea unei studente la trei facultăţi, care cunoaşte cinci limbi străine şi este din Republica Moldova.

 

Ar vrea să devină medic de armată

La cei 24 de ani ai săi, Lidia Sanduleac a studiat Ştiinţe politice la Universitatea din Wuhan - China, este studentă la Facultatea de Drept, secţia fără frecvenţă, a Universităţii de Studii Europene din Chişinău şi în anul al III-lea la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi. Şi-a dorit să devină ambasador, dar a realizat că i-ar fi foarte dificil şi de aceea îşi doreşte acum să devină expert în medicina legală, dar nu exclude participarea în zonele de conflict armat, ca medic în armată. „Încă de când eram în China am optat şi pentru facultatea de Drept. Îmi doream o carieră diplomatică, dar lucrurile s-au mai schimbat. Mi-am dorit un viitor stabil şi de aceea am ales Medicina. În luna mai îmi voi susţine disertaţia la Drept şi sper ca tot anul acesta să îmi susţin licenţa la facultatea din China. Am făcut şi catedra militară în cadrul Universităţii din Chişinău, aşa că voi fi rezervistă, cu grad de sergent superior. Îmi doream să devin chirurg, dar acum vreau să combin Medicina cu Dreptul. Aşa că mă gândesc la medicină legală sau la medicină militară“, spune Lidia Sanduleac.

 

 

La 16 ani, în SUA

În clasa a IX-a, Lidia a obţinut o bursă în SUA, prin intermediul programului FLEX. „A fost o mare oportunitate pentru mine. Timp de un an, am stat la o familie din oraşul St. Joseph, din statul Missouri, aproape de Kansas City. Am învăţat la un liceu de acolo. Predarea era în limba engleză şi aşa m-am perfecţionat în această limbă. M-a frapat faptul că nu exista un respect ca la noi pentru profesori. Elevii stăteau cu picioarele pe masă şi nu veneau îmbrăcaţi decent. America a fost un prim pas pentru mine, care mi-a deschis ochii spre viitor. Nu am dus dorul casei părinteşti. Aveam o misiune foarte clară: trebuia să învăţ şi să iau tot ce este mai bun din această şansă oferită. În continuare nu pun preţ pe sentimente. Este vorba doar despre mine şi ce am eu de făcut“, explică Lidia. Întoarsă acasă, a susţinut bacalaureatul la profilul francofon, la Liceul din Ungheni.

 

Veste mare de ziua ei

Având rezultate foarte bune la învăţătură şi fiind declarată „Voluntarul anului“ în Republica Moldova, Lidia a primit o ofertă de bursă de la Universitatea de Stat din Chişinău, dar ea îşi dorea mai mult. Astfel, şi-a depus dosarul la mai multe facultăţi din străinătate. „Am fost acceptată la Facultatea de Drept a Universităţii Versailles – Franţa şi la o facultate de Drept din Norvegia. Dar eu aşteptam, în continuare, un răspuns de la Universitatea din Wuhan, unde, de asemenea, îmi depusesem dosarul. Chiar de ziua mea am primit un apel din China şi am fost anunţată că am fost admisă. Era o experienţă pe care nu o puteam refuza“, îşi aminteşte tânăra.

 

China, o experienţă pe care Lidia a impresionat-o enorm

 

Universitate cu 60.000 de studenţi

Şocul cel mare pentru Lidia în China a fost numărul mare de studenţi din campus. „Impactul a fost destul de puternic. Şi chiar dacă Wuhan este un oraş foarte mare, cu o populaţie de 12 milioane de locuitori, nu m-a speriat asta. Am rămas surprinsă să văd că în campusul universitar erau 60.000 de studenţi. În Ungheni, de unde sunt eu, nu sunt atât de mulţi oameni. Am avut o bursă de 2.000 yuani şi am fost cazată singură în cameră, aveam aer condiţionat. Aveam reducere pe mijloacele de transport. Condiţiile erau foarte bune pentru studenţii străini. Colegii mei chinezi stăteau câte patru-cinci în cameră şi nu aveau aer condiţionat. În general, străinii sunt mult mai bine trataţi“, zice Lidia, care adaugă că, în primul an, a trebuit să înveţe limba deoarece predarea era în chineză: „La început, nu prea înţelegeam nimic din ce mi se preda deoarece nu înţelegeam termenii de specialitate. Eu trebuia să stau cinci ani, dar programul fiind foarte lejer, am făcut patru ani de facultate în doar doi.“

 

Carnea de câine a făcut-o lacto-vegetariană

Referitor la mâncare, Lidia povesteşte cum a ajuns să fie lacto-vegetariană.

„Mi-a plăcut bucătăria chinezească, bucătăria asiatică. În SUA mâncasem de multe ori pui cu sos de portocale, la restaurante chinezeşti, dar în China am rămas surprinsă să constat că nu exista deloc acest fel. La fel am păţit şi cu «puiul Shanghai», care la Shanghai nu avea nicio legătură cu gustul pe care îl avea în SUA. Oricum, în China nu am mâncat prea multă carne. Am văzut o dată mâncare făcută din câine şi aşa am devenit lacto-vegetariană, până m-am întors acasă! Acolo este o vorbă potrivit căreia orice are patru picioare, cu excepţia scaunului sau a mesei, se mănâncă!“, spune, râzând, tânăra.

 

„Aerul, cerul, totul a fost roz”

O problemă pentru tânăra din Republica Moldova a fost gradul ridicat de poluare. „Multe zile nici măcar nu puteai să vezi cerul. Clima făcea aerul irespirabil. La 25 de grade deja transpirai. De aceea, ori de câte ori aveam posibilitatea, mergeam la munte. Odată, a explodat o uzină în Wuhan şi, timp de o săptămână, aerul, cerul, totul a fost roz. Atât de mare este poluarea în China, încât în Beijing şi în Shanghai am văzut camere cu oxigen. În Wuhan nu erau, dar cu siguranţă s-ar fi impus această măsură“, crede Lidia.

 

În studioul televiziunii care a făcut-o celebră în Wuhan

 

Câştiga de cinci ori cât un chinez

În China, Lidia a avut ocazia de a participa la o selecţie de prezentatoare de televiziune. „Decanul facultăţii m-a recomandat. Am participat la casting şi am fost angajată. Era o emisiune meteo, dar şi cu ştiri de divertisment. Prezentam şi tehnici de autoapărare. Acolo am învăţat tai chi chuan (n.r. - arte marţiale chinezeşti). Am fost uimită într-o zi când eram la metrou şi lumea m-a recunoscut dintr-o reclamă ce rula la un televizor. Au sărit toţi pe mine să facă poze, să mă atingă… A fost extrem de ciudat! Lucram de jumătate de an la televiziune, dar m-am decis să plec”, povesteşte Lidia, care consideră că nu se simţea confortabil cu statutul de vedetă: „Acolo, europenii sunt priviţi ca o rasă superioară. Se uitau insistent la mine pe stradă. Voiau să facă poze cu mine, fără să mă ştie. Să mă atingă… Şi asta mi s-a părut extrem de ciudat. De aceea nici nu am mai vrut să stau acolo, deşi câştigam foarte bine. Pe lângă bursă, aveam salariul de la televiziune, banii din meditaţiile la engleză, pentru oameni de afaceri, plus banii din reclame. Câştigam, în yuani, peste 1.000 de euro, în condiţiile în care venitul mediu era de 200 de euro.“

 

Familia coruptului ucis achită glonţul

Stând mai mulţi ani în China, Lidia a avut ocazia să vadă gradul de dezvoltare al societăţii: „Deşi Wuhan era un oraş dezvoltat, erau diferenţe foarte mari de statut social. Acolo nu există clasă de mijloc. Cam 20% din populaţie este foarte bogată, iar restul foarte săracă. Lângă zgârie-nori, unde trăiesc liderii din Partidul Comunist, care sunt foarte bogaţi, au maşini luxoase şi tot ce îşi doresc, sunt cocioabe, cu oameni care îşi fierb nişte orez, în stradă, ca să nu moară de foame. M-a frapat să văd la televizor execuţiile unor şefi din partid, acuzaţi de corupţie. Aceştia erau executaţi pe câmp, iar familia era obligată să asiste. Din ce am înţeles, acestora li se ia toată averea, până la generaţia a treia, iar familia plăteşte pentru glontele cu care este executat. Legea este impusă prin teroare şi prin puterea exemplului!“

Din Ungheni, în costumul tradiţional chinezesc

 

Imnuri patriotice şi doctrină comunistă

Curioasă din fire, Lidia a dorit să facă şi cursul militar, chiar dacă studenţii străini nu erau obligaţi. „Acolo, tinerii sunt îndoctrinaţi de mici. Au cultul personalităţii foarte dezvoltat. Ei învaţă politică din clasa a V-a. Cartea lui Mao Zedong şi mare parte din «Capitalurile» lui Marx le ştiu pe de rost. La cursul care a ţinut o lună de zile, ne trezeau la ora 4.00 şi ne duceau pe stadion. După un discurs al decanului, o oră se cântau cântece patriotice, după care se făcea puţină pregătire fizică. Eram îmbrăcaţi cu haine de armată. A fost ceva inedit pentru mine. Acolo, am prins în luna octombrie şi parade de zilele partidului. Au un respect deosebit faţă de istoria lor, partid şi  liderul Xi Jinping“, zice Lidia.


Citeste si...
Nota
(0 voturi)

Antibiotice

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Septembrie 2019 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30            

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top