Pe scurt, Comunitatea spune că terenul i se cuvine, conform legii, pentru că l-a folosit mai bine de 30 de ani neîntrerupt. De fapt, instanţa a stabilit că îl foloseşte cu documente din 1939, iar Sinagoga Mare datează de la 1671. Primăria pierde înfăţişare după înfăţişare şi nu se lasă. La începutul lui aprilie s-a ajuns deja la Curtea de Apel.
Un proces pierdut după altul
La procesul pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune s-a ajuns în 2015. Comunitatea Evreilor din Iaşi a dat Primăria în judecată, cerând să-i fie recunoscut dreptul de proprietate pe terenul de 1.518 mp unde este ridicată Sinagoga Mare şi o anexă. În primă instanţă, la Judecătorie, Primăria a pierdut aproape fără replică. Judecătorii au stabilit că monumentul istoric datează din 1671, fiind atestat documentar.
În plus, s-a descoperit faptul că există documente care atestă, în 1939, că terenul este al Sinagogii. Ba chiar, în 2002, a fost emisă o lege care prevede că terenul de sub sinagogi, cimitire evreieşti şi alte construcţii destinate oficierilor religioase aparţin Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic, iar Comunitatea Evreilor din Iaşi este reprezentantul său legal în teritoriu.
În plus, avocaţii Comunităţii Evreilor au mai avut un argument: Sinagoga Mare se află de mai bine de 30 de ani în acelaşi loc, neîntrerupt. Cu toate acestea, Primăria a făcut imediat recurs, la Tribunalul Iaşi.
Sinagoga este un simbol al centrului oraşului
S-a ajuns la Curtea de Apel
Judecătorii Tribunalului Iaşi au notat, în sentinţa lor din februarie 2018, aceleaşi argumente care au stat la baza sentinţei magistraţilor de la Judecătorie, spunând acelaşi lucru: terenul de 1.518 mp de sub Sinagoga Mare trebuie să intre în proprietatea Comunităţii Evreilor. Primăria a contestat încă o dată sentinţa, la începutul lunii aprilie, de această dată la Curtea de Apel.
Un membru al Comunităţii Evreilor ne-a povestit că a existat, pe holurile Tribunalului, o discuţie între avocaţii lor şi juriştii Primăriei: „I-au întrebat de ce ţin atât de tare de acest teren, deşi ştiu că nu au cum să câştige, este evident că terenul este de peste 30 de ani utilizat de comunitate. Şi juriştii au spus că Primăria este obligată de lege să atace orice sentinţă defavorabilă”.
Acest lucru nu este adevărat şi este demonstrat de un articol publicat recent de REPORTER DE IAŞI.
Primarul Chirica se declară un apropiat al comunităţii evreieşti, vizitând Israelul de câteva ori
Cum a procedat Primăria în alt caz
Într-un alt caz, din 2010-2011, în care s-a cerut drept de proprietate prin uzucapiune pentru un teren foarte valoros, juriştii Primăriei nici măcar nu s-au prezentat la proces, deşi au fost citaţi. În plus, instituţia nici nu a mai atacat sentinţa la instanţa superioară, iar dreptul de proprietate a fost constituit în acest fel în favoarea reclamanţilor.
Astfel, dezvoltatorul imobiliar Vasile Filip, care cumpărase drepturile litigioase de la ieşeanul Mircia Popovici, a câştigat 4.000 mp de teren pe Copou. Mircia Popovici încercase să câştige suprafaţa invocând un act de mână încheiat în anii ‘70 cu fostul proprietar, Leib Marcovici. Dar, la dosar nici măcar nu a mai fost depusă zdelca în original.
Faptul că Popovici a stat 30 de ani pe tarlaua respectivă l-a făcut proprietarul în instanţă şi, mai departe, pe Filip, care a cumpărat drepturile litigioase. Iar acest lucru a fost certificat prin declaraţiile a doi martori, iar Primăria nu a formulat întâmpinare şi nu a contestat nimic. „În ce priveşte pârâtul Municipiul Iaşi instanţa reţine că nu a formulat întâmpinare şi nu a contestat dreptul invocat de reclamant (Popovici-Filip n.r.). Reţine instanţa că acest pârât nu a formulat probe prin care să se arate că există piedici în admiterea acţiunii reclamantului. În conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea 18 /1991 reţine instanţa calitatea procesuală a acestui pârât.”, a scris judecătorul în sentinţa din acest dosar.
