Duminica, 17 12 2017
cristi tanasa

cristi tanasa

Comisarul-șef Alex Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în IPJ Iași, pensionat de scurt timp, s-a chinuit cinci ani să obțină o retrocedare de la Primăria Iași. A umblat pe la mai mulți latifundiari din Iași ca să-l ajute. A primit brusc, în numai 4 luni de la demersurile demarate în 2017, 3 ha pe malul lacului Aroneanu. A vândut imediat terenului Mircea Apostu, personaj din siajul omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru. În maxim 5 ani, terenul va valora 1,5 milioane de euro. Suspect cu cât a vândut Tărnăuceanu, 60.000 de euro, și cât de repede a primit acest amplasament de aur.

 

Tranzacție bombă pe malul lacului Aroneanu. Fostul comisar șef Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în Poliția Județeană, a fost pus în posesie pe 3 hectare de teren în coada lacului. La câteva săptămâni după ce a primit titlul a și vândut, compact, întreaga suprafață.

Cumpărător este Mircea Apostu, sponsorul echipei de fotbal feminin Navobi. Prețul de vânzare a fost de 268.137 lei. Suspect de mic, de sub doi euro pe metrul pătrat în condițiile în care terenul se află în vecinătatea suprafeței pe care va fi ridicat Spitalul Regional de Urgențe.

Apostu se află în siajul lui Ion Drăniceru, cunoscut mai ales pentru afacerile cu cărbune derulate cu CET Iași. Astfel, suprafața de teren având ca granițe bulevardul C.A. Rosetti și șoseaua Iași – Aroneanu va fi, în perioada următoare, cea mai fierbinte zonă imobiliară.

Straniu în acest caz este că, după cinci ani de tergiversări fără succes, brusc apare un amplasament compact de 3 ha pe malul lacului Aroneanu, iar titlul se eliberează în numai 4 luni. Practic în același moment, polițistul Tărnăuceanu vinde cu numai 60.000 de euro un teren care, parcelat, face acum, pe loc, 700.000 de euro, iar peste cinci ani va valora 1,5 milioane de euro.

 

Teren parașutat pe malul lacului

Pensionar de un an, Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Serviciu Logistic la IPJ Iași, susține că a obținut cele aproape 3 hectare la capătul a cinci ani de procese. „M-am judecat pentru moștenire din 2012. Terenul a fost în Bucium, dar n-am putut lua acolo. Apoi, mi-au dat în Ciurea, dar era suprapunere. Pe acel teren se construiseră case și blocuri. În final, am câștigat, iar Primăria mi-a arătat mai multe amplasamente, în Bucium, Zona Industrială, dar erau bucăți. Singura mea condiție a fost să-mi dea suprafață compactă”, a declarat Tărnăuceanu.
Și norocul lui Tărnăuceanu a fost fantastic. Au fost mai mulți latifundiari din Iași cărora le-a fost vânturată prin față această oportunitate, practic cumpărarea în avans a „drepturilor” asupra viitoarei puneri în posesie. Din petentul ignorat de șefii Primăriei, comisarul-șef s-a transformat peste noapte în câștigătorul la loteria terenurilor, ca și cum afacerea s-ar fi făcut peste capul său.

Pe relația Primărie – Agenția Domeniilor Statului, Tărnăuceanu a primit cele 3 hectare în coada lacului Aroneanu. O poziționare excelentă, la 15 minute de mers cu mașina față de Centru. Zona beneficiază de apă curentă, existând o conductă ApaVital, iar stâlpii de electricitate sunt în proximitate.

Dar, și mai important, va cunoaște o dezvoltare fabuloasă deoarece în apropiere se va construi, până în 2023, Spitalul Regional de Urgențe. Se vor trage drumuri, utilități, blocuri și noi cartiere rezidențiale vor apărea în apropiere. Va fi, practic, un alt oraș în interiorul Iașului.

 

Prețul corect e 25 de euro

Aproape instantaneu cu împroprietărirea, Tărnăuceanu a și vândut terenul. Pentru cele 2,9401 hectare a primit 268.137 lei. Adică, 9,11 lei pe fiecare metru pătrat, echivalentul a doi euro. O sumă de nimic. „E în câmp deschis, nu e nimic acolo. Nici nu știu unde o să fie spitalul ăsta, am auzit și eu de el, dar nu m-a interesat”, a afirmat pensionarul MAI.
Experții în domeniul imobiliar consultați de jurnaliștii REPORTER DE IAȘI au arătat că în respectiva zonă prețul unui metru pătrat se vinde cu de cel puțin 10 ori mai mult. „E o naivitate acel doi euro pe metrul pătrat și cred că ascunde alte interese. Realist, acolo un preț corect este acum de 20–25 de euro/metru pătrat”, a susținut un specialist, sub protecția anonimatului. Adică, vorbim despre un teren de peste 700.000 de euro.

Acesta afirmă că amplasamentul nu este întâmplător și că nu oricine poate obține o împroprietărire acolo. Cele 3 hectare au fost cumpărate fulgerător de Mircea Apostu, fostul director al Tavernei „La Salcia” de pe strada Arcu, un apropiat al omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru.

 

Trecutul tulbure al lui Drăniceru

Despre Ion Drăniceru a scris „Ziarul de Iași” în 2006, imediat ce firma acestuia, „Doriași”, a câștigat o licitație pentru a aproviziona cu cărbune CET Iași. La acel moment, Drăniceru se lăuda cu o experiență în domeniu de peste 12 ani, cu livrări de cărbune în Franța, Rusia și Republica Moldova.

Drăniceru, originar din Basarabia, ar avea trei cetățenii, moldovenească, română și franceză. „Ziarul de Iași” a menționat, tot în 2006, că numele omului de afaceri a fost legat în 2002 de arestarea unui ofițer al Serviciului Român de Informații. Astfel, Drăniceru a fost catalogat ca principalul denunțător al ofițerul ieșean Tiberiu Adrian Mirică. Ofițerul SRI a fost arestat pentru că ar fi încercat să vândă date ale SRI către Drăniceru.


Vânzare la preț derizoriu

Despre faptul că a vândut cele 3 hectare la preț de chilipir, Tărnăuceanu a invocat mai multe motive. „Am vrut să-l dau tot, repede. Eu n-am nevoie de bani, sunt și bolnav, am diabet, nu mă mai apuc eu acum de construit”, a spus Tărnăuceanu.

Decizia acestuia de a scăpa repede de teren la preț de nimic e stranie, mai ales că fostul polițist are doi copii tineri care ar fi putut dezvolta afaceri pe acea suprafață.

Pe 30.000 mp încap 40 de parcele a câte 750 mp (incluzând cotele indivize). Vânzând cu 20 de euro/mp, prețul actual al pieței în Aroneanu, familia Tărnăuceanu putea obține 600.000 de euro în scurt timp, de 10 ori mai mult decât cei 60.000 de euro luați de la Apostu.

În 2-3 ani, prețul putea ajunge la 30 euro/mp, terenul valorând 900.000 de euro, iar în 5 ani experții imobiliari estimează că Aroneanu, pe malul lacului, se va vinde cu 50 de euro/mp, așa cum s-a întâmplat și la Valea Adâncă. Deci valoarea va crește la 1,5 milioane de euro.

Cei doi copii ai comisarului-șef puteau vinde câte 3-4 parcele de 750 mp pe an și ar fi trăit toată viața de pe urma acelui teren, pe care tatăl lor, un împroprietărit peste noapte, a hotărât să-l vândă la prețul unui apartament.

Fiul lui Drăniceru, fugit din țară cu Clapon

Basarabenii Gheorghe Clapon și Oleg Drăniceru (fiul lui Ion) sunt pe celebra listă „Most Wanted” a celor mai căutați infractori români în toată lumea.
Oleg Drăniceru este născut în august 1973 şi are cetăţenie dublă, română şi moldo­venească. Cei doi au dispărut la începutul lunii aprile, cu puţin timp înainte să fie condamnaţi definitiv de judecătorii ieşeni.

Clapon și Drănice au fost condamnați, în aprilie, la peste 9 ani de închisoare fiecare. Drăniceru a fost condamnat pentru infracţiunea de înşe­lăciune, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi conducerea unui autovehicul fără permis de conducere. Dosarul în care au fost condamnaţi fusese instrumentat de DNA Iaşi.

Astfel, Clapon şi Drăni­ceru, prin firmele lor, au reuşit să înşele reprezentanţii unor firme din Bucureşti şi Germania. Aceştia au semnat două contracte de intermediere şi vânzare-cumpărare a unor utilaje industriale care ar fi trebuit să fie importate din Ucraina. Cei doi au prezentat firmelor din Bucureşti şi Germania o serie de utilaje asemănătoare, însă care aparţineau unor firme ucrainiene ce habar nu aveau afacere. Aceștia au falsificat mai multe documente înșelând cele două firme cu 1,2 milioane de euro.

Alt tun: soacra vicelui Harabagiu, 1,5 hectare în Moara de Vânt

În vecinătatea terenului primit de Tărnăuceanu, tot în „vatra” viitorului cartier al Spitalului Regional de Urgențe, a devenit proprietară pe 1,5 hectare soacra viceprimarului Gabriel Harabagiu. Un săptămânal local a arătat că fișa de punere în posesie pentru neamurile lui Harabagiu a fost întocmită de Primărie la câteva zile după ce Guvernul a avizat amplasamentul Spitalului din Moara de Vânt. Ulterior, Maria Țamboi, mama soției lui Harabagiu, a cumpărat întreaga moștenire de la celelalte rude la un preț derizoriu, de doar 4,9 euro pe metrul pătrat.

Declarațiile de avere ale familiei Tărnăuceanu sunt harcea-parcea

 

* Sunt inadvertențe mari la menționarea salariilor și ale creditelor celor doi soți n ANI practic e inutilă dacă luăm ca exemplu acest caz n „Așa-i în familie, soția nu știe exact cât câștigă soțul”, a motivat, încurcat, șeful Logisticii din Poliția Iași


* Familia lui Tărnăuceanu deține, moștenire, dar și prin cumpărare, alte 2,6 hectare de pădure în Bucium, așa cum reiese din declarația de avere a soției, Georgeta Tărnăuceanu, consilier în cadrul Consiliului Județean Iași. Potrivit acestui act, familia Tărnăuceanu a vândut pe 27 iulie 2016 o parte din acest teren contra sumei de 80.000 de euro. „Chiar dacă scrie că e agricol, e o greșeală, am vândut un hectar din pădurea de la Bucium”, a spus fostul comisar șef. Georgeta Tărnăuceanu are o lungă carieră în administrația publică, anterior postului din Consiliul Județean aceasta fiind angajată la Prefectură și în Primăria Iași

 

* În declarațiile de avere ale Georgetei Tărnăuceanu, familia deține o casă cu o suprafață de 145 mp, cumpărată împreună cu soțul Alex Radu în 1994. În schimb, în declarațiile de avere ale fostului comisar șef casa are în cea din 2015 o suprafață de 158 mp și e notat că a fost achiziționată în 2005.
Același Tărnăuceanu a scris în declarația din 2014 că a cumpărat casa în 2004, iar aceasta are 180 mp. Declarația de avere completată în aprilie 2013 are, la clădiri, o casă de locuit de fix 82,86 mp, locuința fiind cumpărată în 1999. În fine, în declarația de avere din 2010, Alexandru Radu Tărnăuceanu a scris că locuința a fost dobândită în 1998 și că are 158 mp

* Pe parcursul mai multor ani (2013, 2014, 2015), soțul a scris în dreptul veniturilor soției: „confidențial”. În 2010, a notat salariul Georgetei (28.000 lei/an), însă nu l-a trecut pe al său.

În schimb, Georgeta, în declarația semnată pe 22 iunie 2017 a trecut unde lucrează fiecare, Consiliul Județean și IPJ, însă în dreptul rubricii „venit anual încasat” a pus, la ambii, „salar” fără a trece și sumele primite.

În declarația din 2016, Georgeta a notat salariul său (22.443 lei), venitul soțului (39.000 lei) și alocațiile copiilor, câte 500 de lei pentru fiecare dintre cei doi. De fapt, în declarațiile de avere ale Georgetei din 2016, 2015, 2014, 2013 și chiar 2010, veniturile scrise în dreptul soțului Alex Radu sunt identice în fiecare an: 39.000 lei.

Comparativ, în propriile acte, Alexandru Radu a notat venituri de 51.524 lei (aferent declarației din 2015), 61.955 lei (declarația din 2014), 50.818 lei (declarația din 2013). „Conform contractului, și veniturile mele și ale soției erau confidențiale”, a meșterit Alexandru Radu Tărnăuceanu o explicație.

În ceea ce privește faptul că în același an el avea un anumit venit trecut în propria declarație și o sumă mult mai mică în declarația soției, Tărnăuceanu a afirmat că așa se mai întâmplă în familii, soția nu știe cât câștigă exact soțul.

 

* Nici în ceea ce privește declararea creditelor bancare nu este mai multă armonie. În 2015, Alexandru Radu Tărnăuceanu a trecut două credite (2014 și 2015) la Unicredit în valoare cumulată de 15.000 euro. În declarația Georgetei, tot din 2015, a fost trecută o datorie către CEC Bank, scadentă în 2018 în valoare de 12.000 euro.

Situația e similară și potrivit declarațiilor din 2014 și 2013. În declarația semnată de Alexandru Radu în 2010 au fost precizate două credite, unul la BRD de 12.500 euro, și unul la CEC de 3.000 de euro. Tot în 2010, Georgeta a amintit doar de creditul contractat la CEC în 2009 în valoare de 12.000 euro. „Nu mai țin minte, am avut multe credite. Pentru că revendicările astea m-au costat foarte mult avocații”, a spus Alexandru Radu Tărnăuceanu

Comisarul-șef Alex Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în IPJ Iași, pensionat de scurt timp, s-a chinuit cinci ani să obțină o retrocedare de la Primăria Iași. A umblat pe la mai mulți latifundiari din Iași ca să-l ajute. A primit brusc, în numai 4 luni de la demersurile demarate în 2017, 3 ha pe malul lacului Aroneanu. A vândut imediat terenului Mircea Apostu, personaj din siajul omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru. În maxim 5 ani, terenul va valora 1,5 milioane de euro. Suspect cu cât a vândut Tărnăuceanu, 60.000 de euro, și cât de repede a primit acest amplasament de aur.

 

Tranzacție bombă pe malul lacului Aroneanu. Fostul comisar șef Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Logistică în Poliția Județeană, a fost pus în posesie pe 3 hectare de teren în coada lacului. La câteva săptămâni după ce a primit titlul a și vândut, compact, întreaga suprafață.

Cumpărător este Mircea Apostu, sponsorul echipei de fotbal feminin Navobi. Prețul de vânzare a fost de 268.137 lei. Suspect de mic, de sub doi euro pe metrul pătrat în condițiile în care terenul se află în vecinătatea suprafeței pe care va fi ridicat Spitalul Regional de Urgențe.

Apostu se află în siajul lui Ion Drăniceru, cunoscut mai ales pentru afacerile cu cărbune derulate cu CET Iași. Astfel, suprafața de teren având ca granițe bulevardul C.A. Rosetti și șoseaua Iași – Aroneanu va fi, în perioada următoare, cea mai fierbinte zonă imobiliară.

Straniu în acest caz este că, după cinci ani de tergiversări fără succes, brusc apare un amplasament compact de 3 ha pe malul lacului Aroneanu, iar titlul se eliberează în numai 4 luni. Practic în același moment, polițistul Tărnăuceanu vinde cu numai 60.000 de euro un teren care, parcelat, face acum, pe loc, 700.000 de euro, iar peste cinci ani va valora 1,5 milioane de euro.

 

Teren parașutat pe malul lacului

Pensionar de un an, Alexandru Radu Tărnăuceanu, fost șef Serviciu Logistic la IPJ Iași, susține că a obținut cele aproape 3 hectare la capătul a cinci ani de procese. „M-am judecat pentru moștenire din 2012. Terenul a fost în Bucium, dar n-am putut lua acolo. Apoi, mi-au dat în Ciurea, dar era suprapunere. Pe acel teren se construiseră case și blocuri. În final, am câștigat, iar Primăria mi-a arătat mai multe amplasamente, în Bucium, Zona Industrială, dar erau bucăți. Singura mea condiție a fost să-mi dea suprafață compactă”, a declarat Tărnăuceanu.
Și norocul lui Tărnăuceanu a fost fantastic. Au fost mai mulți latifundiari din Iași cărora le-a fost vânturată prin față această oportunitate, practic cumpărarea în avans a „drepturilor” asupra viitoarei puneri în posesie. Din petentul ignorat de șefii Primăriei, comisarul-șef s-a transformat peste noapte în câștigătorul la loteria terenurilor, ca și cum afacerea s-ar fi făcut peste capul său.

Pe relația Primărie – Agenția Domeniilor Statului, Tărnăuceanu a primit cele 3 hectare în coada lacului Aroneanu. O poziționare excelentă, la 15 minute de mers cu mașina față de Centru. Zona beneficiază de apă curentă, existând o conductă ApaVital, iar stâlpii de electricitate sunt în proximitate.

Dar, și mai important, va cunoaște o dezvoltare fabuloasă deoarece în apropiere se va construi, până în 2023, Spitalul Regional de Urgențe. Se vor trage drumuri, utilități, blocuri și noi cartiere rezidențiale vor apărea în apropiere. Va fi, practic, un alt oraș în interiorul Iașului.

 

Prețul corect e 25 de euro

Aproape instantaneu cu împroprietărirea, Tărnăuceanu a și vândut terenul. Pentru cele 2,9401 hectare a primit 268.137 lei. Adică, 9,11 lei pe fiecare metru pătrat, echivalentul a doi euro. O sumă de nimic. „E în câmp deschis, nu e nimic acolo. Nici nu știu unde o să fie spitalul ăsta, am auzit și eu de el, dar nu m-a interesat”, a afirmat pensionarul MAI.
Experții în domeniul imobiliar consultați de jurnaliștii REPORTER DE IAȘI au arătat că în respectiva zonă prețul unui metru pătrat se vinde cu de cel puțin 10 ori mai mult. „E o naivitate acel doi euro pe metrul pătrat și cred că ascunde alte interese. Realist, acolo un preț corect este acum de 20–25 de euro/metru pătrat”, a susținut un specialist, sub protecția anonimatului. Adică, vorbim despre un teren de peste 700.000 de euro.

Acesta afirmă că amplasamentul nu este întâmplător și că nu oricine poate obține o împroprietărire acolo. Cele 3 hectare au fost cumpărate fulgerător de Mircea Apostu, fostul director al Tavernei „La Salcia” de pe strada Arcu, un apropiat al omului de afaceri basarabean Ion Drăniceru.

 

Trecutul tulbure al lui Drăniceru

Despre Ion Drăniceru a scris „Ziarul de Iași” în 2006, imediat ce firma acestuia, „Doriași”, a câștigat o licitație pentru a aproviziona cu cărbune CET Iași. La acel moment, Drăniceru se lăuda cu o experiență în domeniu de peste 12 ani, cu livrări de cărbune în Franța, Rusia și Republica Moldova.

Drăniceru, originar din Basarabia, ar avea trei cetățenii, moldovenească, română și franceză. „Ziarul de Iași” a menționat, tot în 2006, că numele omului de afaceri a fost legat în 2002 de arestarea unui ofițer al Serviciului Român de Informații. Astfel, Drăniceru a fost catalogat ca principalul denunțător al ofițerul ieșean Tiberiu Adrian Mirică. Ofițerul SRI a fost arestat pentru că ar fi încercat să vândă date ale SRI către Drăniceru.


Vânzare la preț derizoriu

Despre faptul că a vândut cele 3 hectare la preț de chilipir, Tărnăuceanu a invocat mai multe motive. „Am vrut să-l dau tot, repede. Eu n-am nevoie de bani, sunt și bolnav, am diabet, nu mă mai apuc eu acum de construit”, a spus Tărnăuceanu.

Decizia acestuia de a scăpa repede de teren la preț de nimic e stranie, mai ales că fostul polițist are doi copii tineri care ar fi putut dezvolta afaceri pe acea suprafață.

Pe 30.000 mp încap 40 de parcele a câte 750 mp (incluzând cotele indivize). Vânzând cu 20 de euro/mp, prețul actual al pieței în Aroneanu, familia Tărnăuceanu putea obține 600.000 de euro în scurt timp, de 10 ori mai mult decât cei 60.000 de euro luați de la Apostu.

În 2-3 ani, prețul putea ajunge la 30 euro/mp, terenul valorând 900.000 de euro, iar în 5 ani experții imobiliari estimează că Aroneanu, pe malul lacului, se va vinde cu 50 de euro/mp, așa cum s-a întâmplat și la Valea Adâncă. Deci valoarea va crește la 1,5 milioane de euro.

Cei doi copii ai comisarului-șef puteau vinde câte 3-4 parcele de 750 mp pe an și ar fi trăit toată viața de pe urma acelui teren, pe care tatăl lor, un împroprietărit peste noapte, a hotărât să-l vândă la prețul unui apartament.

Fiul lui Drăniceru, fugit din țară cu Clapon

Basarabenii Gheorghe Clapon și Oleg Drăniceru (fiul lui Ion) sunt pe celebra listă „Most Wanted” a celor mai căutați infractori români în toată lumea.
Oleg Drăniceru este născut în august 1973 şi are cetăţenie dublă, română şi moldo­venească. Cei doi au dispărut la începutul lunii aprile, cu puţin timp înainte să fie condamnaţi definitiv de judecătorii ieşeni.

Clapon și Drănice au fost condamnați, în aprilie, la peste 9 ani de închisoare fiecare. Drăniceru a fost condamnat pentru infracţiunea de înşe­lăciune, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi conducerea unui autovehicul fără permis de conducere. Dosarul în care au fost condamnaţi fusese instrumentat de DNA Iaşi.

Astfel, Clapon şi Drăni­ceru, prin firmele lor, au reuşit să înşele reprezentanţii unor firme din Bucureşti şi Germania. Aceştia au semnat două contracte de intermediere şi vânzare-cumpărare a unor utilaje industriale care ar fi trebuit să fie importate din Ucraina. Cei doi au prezentat firmelor din Bucureşti şi Germania o serie de utilaje asemănătoare, însă care aparţineau unor firme ucrainiene ce habar nu aveau afacere. Aceștia au falsificat mai multe documente înșelând cele două firme cu 1,2 milioane de euro.

Alt tun: soacra vicelui Harabagiu, 1,5 hectare în Moara de Vânt

În vecinătatea terenului primit de Tărnăuceanu, tot în „vatra” viitorului cartier al Spitalului Regional de Urgențe, a devenit proprietară pe 1,5 hectare soacra viceprimarului Gabriel Harabagiu. Un săptămânal local a arătat că fișa de punere în posesie pentru neamurile lui Harabagiu a fost întocmită de Primărie la câteva zile după ce Guvernul a avizat amplasamentul Spitalului din Moara de Vânt. Ulterior, Maria Țamboi, mama soției lui Harabagiu, a cumpărat întreaga moștenire de la celelalte rude la un preț derizoriu, de doar 4,9 euro pe metrul pătrat.

Declarațiile de avere ale familiei Tărnăuceanu sunt harcea-parcea

 

* Sunt inadvertențe mari la menționarea salariilor și ale creditelor celor doi soți n ANI practic e inutilă dacă luăm ca exemplu acest caz n „Așa-i în familie, soția nu știe exact cât câștigă soțul”, a motivat, încurcat, șeful Logisticii din Poliția Iași


* Familia lui Tărnăuceanu deține, moștenire, dar și prin cumpărare, alte 2,6 hectare de pădure în Bucium, așa cum reiese din declarația de avere a soției, Georgeta Tărnăuceanu, consilier în cadrul Consiliului Județean Iași. Potrivit acestui act, familia Tărnăuceanu a vândut pe 27 iulie 2016 o parte din acest teren contra sumei de 80.000 de euro. „Chiar dacă scrie că e agricol, e o greșeală, am vândut un hectar din pădurea de la Bucium”, a spus fostul comisar șef. Georgeta Tărnăuceanu are o lungă carieră în administrația publică, anterior postului din Consiliul Județean aceasta fiind angajată la Prefectură și în Primăria Iași

 

* În declarațiile de avere ale Georgetei Tărnăuceanu, familia deține o casă cu o suprafață de 145 mp, cumpărată împreună cu soțul Alex Radu în 1994. În schimb, în declarațiile de avere ale fostului comisar șef casa are în cea din 2015 o suprafață de 158 mp și e notat că a fost achiziționată în 2005.
Același Tărnăuceanu a scris în declarația din 2014 că a cumpărat casa în 2004, iar aceasta are 180 mp. Declarația de avere completată în aprilie 2013 are, la clădiri, o casă de locuit de fix 82,86 mp, locuința fiind cumpărată în 1999. În fine, în declarația de avere din 2010, Alexandru Radu Tărnăuceanu a scris că locuința a fost dobândită în 1998 și că are 158 mp

* Pe parcursul mai multor ani (2013, 2014, 2015), soțul a scris în dreptul veniturilor soției: „confidențial”. În 2010, a notat salariul Georgetei (28.000 lei/an), însă nu l-a trecut pe al său.

În schimb, Georgeta, în declarația semnată pe 22 iunie 2017 a trecut unde lucrează fiecare, Consiliul Județean și IPJ, însă în dreptul rubricii „venit anual încasat” a pus, la ambii, „salar” fără a trece și sumele primite.

În declarația din 2016, Georgeta a notat salariul său (22.443 lei), venitul soțului (39.000 lei) și alocațiile copiilor, câte 500 de lei pentru fiecare dintre cei doi. De fapt, în declarațiile de avere ale Georgetei din 2016, 2015, 2014, 2013 și chiar 2010, veniturile scrise în dreptul soțului Alex Radu sunt identice în fiecare an: 39.000 lei.

Comparativ, în propriile acte, Alexandru Radu a notat venituri de 51.524 lei (aferent declarației din 2015), 61.955 lei (declarația din 2014), 50.818 lei (declarația din 2013). „Conform contractului, și veniturile mele și ale soției erau confidențiale”, a meșterit Alexandru Radu Tărnăuceanu o explicație.

În ceea ce privește faptul că în același an el avea un anumit venit trecut în propria declarație și o sumă mult mai mică în declarația soției, Tărnăuceanu a afirmat că așa se mai întâmplă în familii, soția nu știe cât câștigă exact soțul.

 

* Nici în ceea ce privește declararea creditelor bancare nu este mai multă armonie. În 2015, Alexandru Radu Tărnăuceanu a trecut două credite (2014 și 2015) la Unicredit în valoare cumulată de 15.000 euro. În declarația Georgetei, tot din 2015, a fost trecută o datorie către CEC Bank, scadentă în 2018 în valoare de 12.000 euro.

Situația e similară și potrivit declarațiilor din 2014 și 2013. În declarația semnată de Alexandru Radu în 2010 au fost precizate două credite, unul la BRD de 12.500 euro, și unul la CEC de 3.000 de euro. Tot în 2010, Georgeta a amintit doar de creditul contractat la CEC în 2009 în valoare de 12.000 euro. „Nu mai țin minte, am avut multe credite. Pentru că revendicările astea m-au costat foarte mult avocații”, a spus Alexandru Radu Tărnăuceanu

Primăria este nemulţumită de taxa pentru terenul de sub fosta clădire Romtelecom din Fundaţie. Redevenţa pentru suprafaţa din centrul Iaşului a fost stabilită acum 25 de ani la 100 de lei/mp anual.

O afacere cu un teren al administraţiei locale s-a dovedit în timp a fi păguboasă pentru bugetul Primăriei. Pentru 900 de metri pătraţi situaţi pe strada Alexandru Lăpuşneanu nr. 14, în vistieria municipalităţii ajunge anual o sumă modică. Nemulţumiţi de această situaţie, reprezentanţii Primăriei Iaşi au dat luna trecută în judecată SC Telekom România Communication SA (fosta Romtelecom) pentru majorarea redevenţei.

 

Sumă „devalorizată şi inechitabilă”

Contractul de concesiune pentru terenul din zona centrală a Iaşului s-a încheiat între cele două părţi în 9 martie 1992 „pe durata existenţei construcţiei”. Astfel, pentru terenul pe care se află fosta clădire Romtelecom, actualul Corp R al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, societatea trebuia să achite o redevenţă de 100 lei/mp/an, „suma fiind supusă indexării”, conform contractului.

Acum, considerând că suma datorată anual este „devalorizată şi inechitabilă”, reprezentanţii municipalităţii au cerut Telekom renegocierea clauzelor contractuale, solicitare refuzată de societate, după cum se arată în acţiunea depusă în instanţă.

 

Au dat exemple din piaţă

Renegocierea redevenţei a fost solicitată în vederea alinierii valorii la contractele de concesiune încheiate pentru locaţii apropiate de cea deţinută de Telekom România Communications SA, situate în Municipiul Iaşi între strada Alexandru Lăpuşneanu nr. 14 şi Bd. Independenţei”, se arată în plângerea adresată Judecătoriei Iaşi.

În acţiune, juriştii Primăriei au arătat că pentru terenuri concesionate aflate în apropierea locului pe care se află fosta clădire Romtelecom, redevenţele încasate sunt mai mari. Astfel, pentru 400 de metri pătraţi pe strada Otilia Cazimir se încasează 15.750 de euro pe an, iar pentru 256 mp situaţi la intersecţia străzilor Barnovschi cu Otilia Cazimir, 9.250 euro pe an.

 

Redevenţă indexată

Reprezentanţii Primăriei susţin că, între 2010 şi 2017, redevenţa de 90.000 de lei pe an a fost indexată cu 2.423 de lei faţă de valoarea iniţială a contractului. „Astfel, este evident că indexarea calculată conform contractului de concesiune din 9 martie 1992 nu reflectă realitatea economică, disproporţia este vizibilă, chiar şi fără un raport de evaluare. Această situaţie este de natură a crea prejudicii majore faţă de bugetul local, veniturile din concesiuni fiind venituri publice, aspect important faţă de care se impune reglementarea situaţiei existente”, se mai precizează în acţiune. Reprezentanţii Telekom nu şi-au exprimat punctul de vedere până la închiderea ediţiei.

 

Clădirea ar putea ajunge la „Cuza”

Telekom a scos la vânzare, în vara acestui an, mai multe proprietăţi, printre care şi clădirea din zona Fundaţie, închiriată din 2008 de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Pentru fostul sediu Romtelecom, cu o suprafaţă utilă de aproape 3.600 mp, societatea cerea 2,1 milioane de euro.

 

 

Procesele pe Legea dării în plată au fost câştigate, în majoritatea cazurilor, de bănci. Până în prezent, la prima instanţă, doar aproximativ 30% din procesele soluţionate au fost în favoarea debitorilor, iar 70% în cea a unităţilor de credit. Anul trecut, în plină isterie pe marginea acestei legi, guvernatorul Băncii Naţionale estima că aplicarea ei ar putea încetini creşterea economică.

O lege care trebuia să vină ca o „gură de aer” pentru miile de familii care au fost „strânse cu uşa de către banci”, pare să le fi ajutat pe prea puţine dintre ele. Un bilanţ la un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a Legii 77/2016 privind darea în plată, cu date provenind de la Judecătoria Iaşi, arată că cei care şi-au manifestat intenţia de a da locuinţa unităţilor de credit, în contul creditului, sunt destul de puţini, iar numărul celor care a reuşit acest lucru este foarte mic.

 

46 de dosare încă „se joacă”

Deşi au existat situaţii când părţile au bătut palma şi bancile au luat cheile imobilelor, stingând datoriile, majoritatea cazurilor au ajuns în instanţă, băncile formulând contestaţii la notificările clienţilor de dare în plată, multe din dosare nefiind însă soluţionate definitiv.

Pe rolul Judecătoriei Iaşi au fost înregistrate, din mai 2016 până la începutul lunii noiembrie a acestui an, 249 de dosare având ca obiect „contestaţie creditor Legea 77/2016” sau „acţiune în constatarea dării în plată”, potrivit unui răspuns remis de instanţă la solicitarea REPORTER DE IAŞI. Din numărul total de cauze înregistrate, 103 au fost soluţionate în primă instanţă, peste 30 de dosare fiind câştigate de debitori. 46 de sentinţe au fost atacate cu apel, fie de bănci, fie de debitori. Alte 76 de dosare au fost suspendate ca urmare invocării unor excepţii de neconstituţionalitate a unor articole.

 

Câştigat prin non-combatul băncii

Un proces a fost câştigat în primă instanţă de o familie de ieşeni tocmai pentru că banca nici nu a formulat contestaţie, după ce a fost notificată de către clienţi, şi nu a depus nici întâmpinare după ce a fost dată în judecată de aceştia.

Potrivit art. 436 alin. 1 C.P.C, când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii. (...). În temeiul art. 436 alin.1 C.p.c., constată stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar nr. /….2008 şi obligă pârâta la eliberarea actului care atestă operarea în contabilitatea proprie a stingerii în totalitate a datoriilor menţionate”, a hotârât instanţa, în mai, în cel de-al doilea dosar.

 

Nu au dovedit că nu pot plăti

Cât priveşte dosarele respinse, instanţa a constatat în unele cazuri că imobilele au fost vândute deja la licitaţie, considerând astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale notificării făcute în condiţiile Legii dării în plată. „În speţă, nu au fost dovedite, prin niciun mijloc de probă, de către reclamanţi (...) că executarea obligaţiei izvorâte din contractul de credit a devenit excesiv de oneroasă (împovărătoare- n.r.) urmare a unor evenimente excepţionale, independente de voinţa lor şi care nu puteau fi prevăzute, în mod rezonabil, la data încheierii contractelor de credit, pentru ca instanţa să poată aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii”, se arată într-una din hotărârile Judecătoriei Iaşi, prin care s-a dat câştig de cauză unei bănci.

 

Sentinţă: „Debitorii nu au fost prudenţi”

Magistraţii au constatat în unele cazuri că nu poate fi considerată excepţională creşterea cursului de schimb leu/ franc elveţian, fie ea şi neaşteptată, întrucât cursul de schimb valutar al oricărei monede este susceptibil de a cunoaşte fluctuaţii. „Tocmai faptul că CHF era o monedă relativ nouă în peisajul creditelor bancare din România, că reclamanţii au înţeles să acceseze două credite cu o valoare cumulată ridicată, ar fi trebuit să determine la o prudenţă aparte, concretizată în informarea temeinică cu privire la riscurile pe care le presupune accesarea unui credit pe termen lung în CHF. Or, cu informarea minimă din resurse de specialitate publice (spre exemplu Internet) reclamanţii ar fi aflat că francul elveţian este considerat o «monedă de refugiu», cu risc crescut de apreciere pe termen lung”, se arată într-una din motivările magistraţilor Judecătoriei.

Aceeaşi instanţă a admis, în 2016 şi 2017, 50 de contestaţii formulate de către bănci.

 

Avocat: „Legea nu aduce avantaje debitorilor”

Din dosarele ajunse la Tribunalul Iaşi având ca obiect Legea dării în plată au fost soluţionate, până la începutul lunii noiembrie, 31 de dosare, conform datelor instanţei. „Raportat la soluţiile pronunţate în aceste dosare, nu se poate susţine că legea aduce avantaje debitorilor”, este de părere avocatul Irina Mindirigiu, care a reprezentat mai mulţi clienţi în procesele pe darea în plată.

La nivel naţional, până în mai 2017, băncile au fost notificate în peste 7.300 de cazuri să preia imobile în contul unor credite, iar aproape 5.000 au fost contestate în instanţă, arătau datele Băncii Naţionale a României.

 

Contestată la Curtea Constituţională

Legea dării în plată a intrat în vigoare în 13 mai 2016, şi le dădea posibilitatea persoanelor care au credite ipotecare mai mici de 250.000 de euro să dea băncii casa pusă gaj pentru a le fi şterse toate datoriile. Ulterior, a fost contestată la Curtea Constituţională, care a şi constatat că Legea este constituţională numai în măsura în cafre judecătorul constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei impreviziunii.

Astfel, magistraţii decid dacă de la momentul încheierii contractului de credit şi până la momentul formulării notificării între consumatori şi bănci au intervenit evenimente pe care niciuna dintre părţi nu le putea prevedea şi care ar fi făcut aproape imposibil ca acesta să mai fie achitată de persoana care a făcut împrumutul.

Deşi instanţele judecătoreşti au dobândit puterea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016, de a interveni în contractul de credit în sensul modificării acestuia pentru restabilirea echilibrului contractual, instanţele ieşene nu au pronunţat nici o soluţie în acest sens, spre deosebire de alte instanţe din ţară”

Irina Mindirigiu, avocat

 

Aplicarea Legii privind darea în plată va duce la descurajarea creditării în România, şi, pe cale de consecinţă, a creşterii economice”

O prognoză greşită a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, în mai 2016

 

 

 

Procesele pe Legea dării în plată au fost câştigate, în majoritatea cazurilor, de bănci. Până în prezent, la prima instanţă, doar aproximativ 30% din procesele soluţionate au fost în favoarea debitorilor, iar 70% în cea a unităţilor de credit. Anul trecut, în plină isterie pe marginea acestei legi, guvernatorul Băncii Naţionale estima că aplicarea ei ar putea încetini creşterea economică.

O lege care trebuia să vină ca o „gură de aer” pentru miile de familii care au fost „strânse cu uşa de către banci”, pare să le fi ajutat pe prea puţine dintre ele. Un bilanţ la un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a Legii 77/2016 privind darea în plată, cu date provenind de la Judecătoria Iaşi, arată că cei care şi-au manifestat intenţia de a da locuinţa unităţilor de credit, în contul creditului, sunt destul de puţini, iar numărul celor care a reuşit acest lucru este foarte mic.

 

46 de dosare încă „se joacă”

Deşi au existat situaţii când părţile au bătut palma şi bancile au luat cheile imobilelor, stingând datoriile, majoritatea cazurilor au ajuns în instanţă, băncile formulând contestaţii la notificările clienţilor de dare în plată, multe din dosare nefiind însă soluţionate definitiv.

Pe rolul Judecătoriei Iaşi au fost înregistrate, din mai 2016 până la începutul lunii noiembrie a acestui an, 249 de dosare având ca obiect „contestaţie creditor Legea 77/2016” sau „acţiune în constatarea dării în plată”, potrivit unui răspuns remis de instanţă la solicitarea REPORTER DE IAŞI. Din numărul total de cauze înregistrate, 103 au fost soluţionate în primă instanţă, peste 30 de dosare fiind câştigate de debitori. 46 de sentinţe au fost atacate cu apel, fie de bănci, fie de debitori. Alte 76 de dosare au fost suspendate ca urmare invocării unor excepţii de neconstituţionalitate a unor articole.

 

Câştigat prin non-combatul băncii

Un proces a fost câştigat în primă instanţă de o familie de ieşeni tocmai pentru că banca nici nu a formulat contestaţie, după ce a fost notificată de către clienţi, şi nu a depus nici întâmpinare după ce a fost dată în judecată de aceştia.

Potrivit art. 436 alin. 1 C.P.C, când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii. (...). În temeiul art. 436 alin.1 C.p.c., constată stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar nr. /….2008 şi obligă pârâta la eliberarea actului care atestă operarea în contabilitatea proprie a stingerii în totalitate a datoriilor menţionate”, a hotârât instanţa, în mai, în cel de-al doilea dosar.

 

Nu au dovedit că nu pot plăti

Cât priveşte dosarele respinse, instanţa a constatat în unele cazuri că imobilele au fost vândute deja la licitaţie, considerând astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale notificării făcute în condiţiile Legii dării în plată. „În speţă, nu au fost dovedite, prin niciun mijloc de probă, de către reclamanţi (...) că executarea obligaţiei izvorâte din contractul de credit a devenit excesiv de oneroasă (împovărătoare- n.r.) urmare a unor evenimente excepţionale, independente de voinţa lor şi care nu puteau fi prevăzute, în mod rezonabil, la data încheierii contractelor de credit, pentru ca instanţa să poată aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii”, se arată într-una din hotărârile Judecătoriei Iaşi, prin care s-a dat câştig de cauză unei bănci.

 

Sentinţă: „Debitorii nu au fost prudenţi”

Magistraţii au constatat în unele cazuri că nu poate fi considerată excepţională creşterea cursului de schimb leu/ franc elveţian, fie ea şi neaşteptată, întrucât cursul de schimb valutar al oricărei monede este susceptibil de a cunoaşte fluctuaţii. „Tocmai faptul că CHF era o monedă relativ nouă în peisajul creditelor bancare din România, că reclamanţii au înţeles să acceseze două credite cu o valoare cumulată ridicată, ar fi trebuit să determine la o prudenţă aparte, concretizată în informarea temeinică cu privire la riscurile pe care le presupune accesarea unui credit pe termen lung în CHF. Or, cu informarea minimă din resurse de specialitate publice (spre exemplu Internet) reclamanţii ar fi aflat că francul elveţian este considerat o «monedă de refugiu», cu risc crescut de apreciere pe termen lung”, se arată într-una din motivările magistraţilor Judecătoriei.

Aceeaşi instanţă a admis, în 2016 şi 2017, 50 de contestaţii formulate de către bănci.

 

Avocat: „Legea nu aduce avantaje debitorilor”

Din dosarele ajunse la Tribunalul Iaşi având ca obiect Legea dării în plată au fost soluţionate, până la începutul lunii noiembrie, 31 de dosare, conform datelor instanţei. „Raportat la soluţiile pronunţate în aceste dosare, nu se poate susţine că legea aduce avantaje debitorilor”, este de părere avocatul Irina Mindirigiu, care a reprezentat mai mulţi clienţi în procesele pe darea în plată.

La nivel naţional, până în mai 2017, băncile au fost notificate în peste 7.300 de cazuri să preia imobile în contul unor credite, iar aproape 5.000 au fost contestate în instanţă, arătau datele Băncii Naţionale a României.

 

Contestată la Curtea Constituţională

Legea dării în plată a intrat în vigoare în 13 mai 2016, şi le dădea posibilitatea persoanelor care au credite ipotecare mai mici de 250.000 de euro să dea băncii casa pusă gaj pentru a le fi şterse toate datoriile. Ulterior, a fost contestată la Curtea Constituţională, care a şi constatat că Legea este constituţională numai în măsura în cafre judecătorul constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei impreviziunii.

Astfel, magistraţii decid dacă de la momentul încheierii contractului de credit şi până la momentul formulării notificării între consumatori şi bănci au intervenit evenimente pe care niciuna dintre părţi nu le putea prevedea şi care ar fi făcut aproape imposibil ca acesta să mai fie achitată de persoana care a făcut împrumutul.

Deşi instanţele judecătoreşti au dobândit puterea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016, de a interveni în contractul de credit în sensul modificării acestuia pentru restabilirea echilibrului contractual, instanţele ieşene nu au pronunţat nici o soluţie în acest sens, spre deosebire de alte instanţe din ţară”

Irina Mindirigiu, avocat

 

Aplicarea Legii privind darea în plată va duce la descurajarea creditării în România, şi, pe cale de consecinţă, a creşterii economice”

O prognoză greşită a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, în mai 2016

 

 

 

O studentă din Iaşi a fost acuzată că i-a golit cardul unei prietene, după ce i l-a luat din poşetă. Ulterior, tânăra şi-a contactat fosta colegă de liceu de pe un profil fals, făcut pe o reţea de socializare, şi ar fi încercat să o determine să-şi retragă plângerea.

 

„Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr singur!”, spune un proverb, iar o ieşeancă a aflat asta pe pielea ei. G.C. a rămas fără 4.000 de lei, după ce tânără cu care era prietenă încă din liceu i-ar fi luat cardul din geantă şi ar fi scos banii de la un bancomat. I. Ş. a fost trimisă în judecată zilele trecute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Iaşi pentru efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, furt şi influenţarea declaraţiilor.

A vrut şi mai mult

Cele două prietene s-ar fi întâlnit, pe 5 martie 2016, la o cofetărie din centrul Iaşului. Profitând de faptul că fosta colegă de liceu a mers la toaletă şi i-a lăsat în grijă geanta, I.Ş. i-ar fi sustras un card de debit, se arată în rechizitoriu. A doua zi dimineaţă, studenta ar fi mers la un bancomat din zona Nicolina, din apropierea locuinţei sale, şi ar fi extras, în două tranşe, câte 2.000 de lei. Tinerei nu i-a fost prea greu să-i golească contul prietenei sale, pentru că aceasta din urmă şi-a fixat anul naşterii drept cod PIN. După ce ar fi retras cei 4.000 de lei, I.Ş. ar fi încercat să extragă alţi 1.000 de lei, însă operaţiunea ar fi fost refuzată de bancă pentru că se depăşea plafonul maxim de retrageri din ziua respectivă.

„O să fie foarte rău pentru tine”

În aceeaşi zi, G.C. a sesizat că îi lipseşte cardul, a sunat la bancă şi a cerut blocarea acestuia. Astfel, a aflat că i-a fost golit contul cu 4.000 de lei şi a făcut plângere la Poliţie. Tânăra i-ar fi povestit ulterior cele întâmplate şi prietenei ei, I.Ş. Ulterior, aceasta din urmă ar fi folosit un cont fals de utilizator pe reţeaua de socializare Facebook, cu ID-ul „lupusergiu” şi ar fi postat pe un grup un anunţ în care ar fi cerut să fie contactată de G.C. „Inculpata i-a trimis persoanei vătămate mai multe mesaje de ameninţare prin care a încercat să o determine să renunţe la plângerea formulată la poliţie”, se arată în rechizitoriul procurorilor DIICOT. „Mai ţii minte ce teroare a fost acum câţiva ani ? Asta nu o să se compare cu ce voi face eu acum! Şi ţie şi apropiaţilor. (…) Ori faci să înceteze totul, ori o să fie foarte rău pentru tine şi prietenii tăi nu uita dacă pentru nişte bani vrei să te distrug ok”, sunt doar câteva dintre mesajele pe care I.Ş. i le-ar fi trimis prietenei sale.

I.Ş. nu a fost greu de identificat de anchetatori. Aceasta s-ar fi conectat de acasă de peste 20 de ori pe contul „lupusergiu”. Mai mult, ar fi fost surprinsă şi de camerele de supraveghere ale ATM-ului de unde a extras banii.

Nu a recunoscut nimic

În faţa anchetatorilor, I.Ş. nu a recunoscut faptele, susţinând că nu i-a furat cardul prietenei sale, nu a retras banii şi nu a ameninţat-o să-şi retragă plângerea făcută la poliţie. „În ceea ce priveşte imaginile înregistrate de camera de supraveghere a ATM-ului Raiffeisen Bank, inculpata a contestat că persoana filmată ar fi ea, susţinând că este o persoană necunoscută care are doar unele trăsături asemănătoare. Astfel, a precizat că rama ochelarilor purtaţi de persoana din înregistrarea video nu este identică cu cea a ochelarilor purtaţi de ea în acea perioadă, precum şi faptul că persoana din imagini are trăsături fizice diferite de ale ei”, mai arată anchetatorii în rechizitoriu, precizând că susţinerile tinerei sunt contrazise de probele din dosar.

„Persoana care a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii a fost identificată în cel mai scurt timp posibil. Avem încredere în justiţie şi aşteptăm soluţia instanţei”, a declarat avocatul Ionuţ Vasiliu, care o reprezintă pe G.C.

Declaraţie
„Având în vedere că este un dosar pe rol, ne rezervăm dreptul de a nu face nicio declaraţie. Lăsăm instanţa să-şi spună cuvântul”
Gabriel Ciobanu, avocatul lui I.Ş.


Alte mesaje trimise de I.Ş. lui G.C,, pe Facebook, de pe contul „lupusergiu”
„Am un om în Poliţie, aflu tot ce zici.”
“Primul lucru pe care îl voi face azi dacă nu retragi plângerea o să fie să-ţi distrug o prietenie.”
“Încetezi cu plângerea şi nu mai auzi de mine niciodată.”
“Îţi retragi plângerea. Dacă nu tu şi prietenii tăi veţi avea parte de teroare imensă. Am acces la toate conversaţiile tale de pe facebook cu toţi.”

 

O studentă din Iaşi a fost acuzată că i-a golit cardul unei prietene, după ce i l-a luat din poşetă. Ulterior, tânăra şi-a contactat fosta colegă de liceu de pe un profil fals, făcut pe o reţea de socializare, şi ar fi încercat să o determine să-şi retragă plângerea.

 

„Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr singur!”, spune un proverb, iar o ieşeancă a aflat asta pe pielea ei. G.C. a rămas fără 4.000 de lei, după ce tânără cu care era prietenă încă din liceu i-ar fi luat cardul din geantă şi ar fi scos banii de la un bancomat. I. Ş. a fost trimisă în judecată zilele trecute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Iaşi pentru efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, furt şi influenţarea declaraţiilor.

A vrut şi mai mult

Cele două prietene s-ar fi întâlnit, pe 5 martie 2016, la o cofetărie din centrul Iaşului. Profitând de faptul că fosta colegă de liceu a mers la toaletă şi i-a lăsat în grijă geanta, I.Ş. i-ar fi sustras un card de debit, se arată în rechizitoriu. A doua zi dimineaţă, studenta ar fi mers la un bancomat din zona Nicolina, din apropierea locuinţei sale, şi ar fi extras, în două tranşe, câte 2.000 de lei. Tinerei nu i-a fost prea greu să-i golească contul prietenei sale, pentru că aceasta din urmă şi-a fixat anul naşterii drept cod PIN. După ce ar fi retras cei 4.000 de lei, I.Ş. ar fi încercat să extragă alţi 1.000 de lei, însă operaţiunea ar fi fost refuzată de bancă pentru că se depăşea plafonul maxim de retrageri din ziua respectivă.

„O să fie foarte rău pentru tine”

În aceeaşi zi, G.C. a sesizat că îi lipseşte cardul, a sunat la bancă şi a cerut blocarea acestuia. Astfel, a aflat că i-a fost golit contul cu 4.000 de lei şi a făcut plângere la Poliţie. Tânăra i-ar fi povestit ulterior cele întâmplate şi prietenei ei, I.Ş. Ulterior, aceasta din urmă ar fi folosit un cont fals de utilizator pe reţeaua de socializare Facebook, cu ID-ul „lupusergiu” şi ar fi postat pe un grup un anunţ în care ar fi cerut să fie contactată de G.C. „Inculpata i-a trimis persoanei vătămate mai multe mesaje de ameninţare prin care a încercat să o determine să renunţe la plângerea formulată la poliţie”, se arată în rechizitoriul procurorilor DIICOT. „Mai ţii minte ce teroare a fost acum câţiva ani ? Asta nu o să se compare cu ce voi face eu acum! Şi ţie şi apropiaţilor. (…) Ori faci să înceteze totul, ori o să fie foarte rău pentru tine şi prietenii tăi nu uita dacă pentru nişte bani vrei să te distrug ok”, sunt doar câteva dintre mesajele pe care I.Ş. i le-ar fi trimis prietenei sale.

I.Ş. nu a fost greu de identificat de anchetatori. Aceasta s-ar fi conectat de acasă de peste 20 de ori pe contul „lupusergiu”. Mai mult, ar fi fost surprinsă şi de camerele de supraveghere ale ATM-ului de unde a extras banii.

Nu a recunoscut nimic

În faţa anchetatorilor, I.Ş. nu a recunoscut faptele, susţinând că nu i-a furat cardul prietenei sale, nu a retras banii şi nu a ameninţat-o să-şi retragă plângerea făcută la poliţie. „În ceea ce priveşte imaginile înregistrate de camera de supraveghere a ATM-ului Raiffeisen Bank, inculpata a contestat că persoana filmată ar fi ea, susţinând că este o persoană necunoscută care are doar unele trăsături asemănătoare. Astfel, a precizat că rama ochelarilor purtaţi de persoana din înregistrarea video nu este identică cu cea a ochelarilor purtaţi de ea în acea perioadă, precum şi faptul că persoana din imagini are trăsături fizice diferite de ale ei”, mai arată anchetatorii în rechizitoriu, precizând că susţinerile tinerei sunt contrazise de probele din dosar.

„Persoana care a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii a fost identificată în cel mai scurt timp posibil. Avem încredere în justiţie şi aşteptăm soluţia instanţei”, a declarat avocatul Ionuţ Vasiliu, care o reprezintă pe G.C.

Declaraţie
„Având în vedere că este un dosar pe rol, ne rezervăm dreptul de a nu face nicio declaraţie. Lăsăm instanţa să-şi spună cuvântul”
Gabriel Ciobanu, avocatul lui I.Ş.


Alte mesaje trimise de I.Ş. lui G.C,, pe Facebook, de pe contul „lupusergiu”
„Am un om în Poliţie, aflu tot ce zici.”
“Primul lucru pe care îl voi face azi dacă nu retragi plângerea o să fie să-ţi distrug o prietenie.”
“Încetezi cu plângerea şi nu mai auzi de mine niciodată.”
“Îţi retragi plângerea. Dacă nu tu şi prietenii tăi veţi avea parte de teroare imensă. Am acces la toate conversaţiile tale de pe facebook cu toţi.”

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

Tun stil Asimionesei: acte contradictorii, două procese pierdute, sentință irevocabilă împotriva lui, interpuși în firmă, dată în calendar falsificată, dar readus la masă de Primărie. Miza: un teren de 560 mp în Centru Civic, lângă Turnul UMF (fost „Petre Andrei”). Acolo era sediul Compiața, firma-paravan a lui Asimionesei plătind doar 10% din suma de achiziție. Cadastrul i-a refuzat întabularea, Primăria revendică din nou terenul. Cât timp primarul și patronul informal al BZI au un „parteneriat strategic”, cum va apăra șeful Primăriei bunul ieșenilor?

Printr-un interpus, Ghiocel Asimionesei, patronul BZI, vrea să pună mâna pe o mină de aur, în centrul Iașului. De cinci ani, Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, încearcă să intre în posesia unui teren de 560 mp și a unei clădiri de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2. Fix vizavi de Muzeul Municipal și de fostul turn al Universității „Petre Andrei”.

La prima strigare, doar terenul valorează 300.000 de euro. Prin diferite tertipuri, Asimionesei a vrut să-l ia la preț de chilipir: 13.500 lei, adică vreo 3.000 de euro. Acum, doar primarul Mihai Chirica îl poate opri pe Asimionesei. O va face?

 

O scurtă cronologie

Imobilul și terenul din Zmeu numărul 2 au avut un traseu complicat în ultimii aproape 30 de ani. Au trecut în proprietatea statului, ca urmare a emigrării proprietarilor, iar printr-o decizie din 1989 Consiliul Popular al Județului Iași a trecut acest imobil în administrarea Consiliului Popular al municipiului Iași pentru Administrația Piețe Iași.

Ulterior, imediat după ’90, imobilul și terenul au mers la nou-înființata Compiața, care a administrat, o perioadă, piețele agroalimentare din oraș. La sfârșitul anilor ’90, în urma disputelor cu fostul primar Constantin Simirad, Compiața a pierdut acest drept. Ulterior, a intrat în procedură de faliment.

În mai sau în septembrie?
Anul 2012 reprezintă un moment de cotitură. În acest an, nu e clar dacă în mai sau septembrie,
Enviro Consulting Group (firmă controlată din umbră de Ghiocel Asimionesei) a cumpărat la licitație de la Societatea Civilă Practicieni Consulting & Management IPURL (lichidatorul Compiața) un teren de 560 mp și o clădire de 170 mp pe strada Zmeu nr. 2, peste drum de actualul Muzeul Municipal. Prețul: 133.500 lei. La cursul de atunci vreo 30.000 de euro. E vorba de fostul sediu social al Compiața.

 

Primăria a câștigat irevocabil
Dar Primăria se judeca deja de câțiva ani cu Compiața și cu lichidatorul privind proprietatea asupra clădirii și a terenului din Zmeu nr. 2. Astfel, Primăria a făcut o acțiune în revendicare imobiliară, respectiv pentru evacuare. Concret, reprezentanții Primăriei au susținut că SC Compiața a avut doar drept de administrare și folosință și nu de proprietatea asupra bunurilor imobile.

Pe 28 mai 2012, a venit sentința irevocabilă a Tribunalului. Astfel, Compiața, prin lichidator judiciar, a fost obligată să lase Primăriei „în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din Iași”. În plus, instanța a dispus „evacuarea pârâtei (Compiața – n.r.) din acest spațiu”.

În 2013, Primăria a încercat executarea silită. Compiața și lichidatorul au contestat. Pe 16 mai 2014, Judecătoria a respins ca nefondată contestația la executare formulată de Compiața prin lichidator. Adică, spațiul trebuia eliberat.

Lichidatorul a făcut apel, iar pe 17 decembrie 2014, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de Compiața în contradictoriu cu Municipiul Iași. „Suspendă de drept executarea silită”. Motivul fiind că SC Compiața era în insolvență.

A forțat la Cadastru
Revenim la achiziția de către Enviro a imobilului și a terenului. Pe 2 aprilie 2013, Enviro
Consulting Group a chemat în judecată Oficiul de Cadastru (OCPI) solicitând instanței „alocarea unui număr cadastral pentru imobilul proprietatea reclamantei (Enviro – n.r.), obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate pentru acest imobil. Reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație imobilul teren (560,36 mp) și construcție (169,75 mp) de la Compiața în lichidare, dovadă în acest sens stând procesul verbal de adjudecare 85/10.09.2012”.
Cu alte cuvinte, în SEPTEMBRIE 2012, lichidatorul și Compiața vânduseră terenul și clădirea, deși în MAI, irevocabil, judecătorii de la Tribunal stabiliseră că acestea sunt PROPRIETATEA PRIMĂRIEI.

 

Nu a făcut dovada proprietății
Neavând acest detaliu, judecătorii au arbitrat disputa dintre Enviro și Cadastru. În cadrul procesului, reprezentanții OCPI Iași au susținut că au respins cererea Enviro motivat de faptul că SC Compiața nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Mai mult, în evidențele OCPI Iași, Compiața figura cu o cerere de înscriere a dreptului de proprietate pentru acest imobil, aceasta fiind respinsă. Pe scurt, inspectorii de la Cadastru au refuzat întabularea atât pe Enviro cât și, anterior, pe Compiața deoarece niciuna dintre firme nu făcuse dovada proprietății.

În final, după apel, sentința definitivă din 16 martie 2015, a dat dreptate Oficiului de Cadastru, respingând acțiunea formulată de Enviro care voia întabularea pentru imobilul de la Zmeu 2. Prima înfrângere a Enviro.

 

O altă dată a licitației

În paralel, fără absolut nicio legătură, o femeie, Monica Hagianu Streit, într-un proces de revendicare, a cerut ca, în locul imobilului ce nu i se mai putea da, să-i fie acordate în compensare alte imobile pe care le deține Primăria. Și a adus ca exemplu terenul și casa de la Zmeu nr. 2.

În sentința din 24 octombrie 2014, instanța reține: „Imobilul a fost transferat către SC Enviro Consulting în baza procesului verbal de licitație și adjudecare din data de 7.05.2012. Nu a fost depus la dosar niciun act din care să rezulte că acest imobil s-ar afla în proprietatea municipiului Iași”.

Nu este clar cine a efectuat „cercetările”, dar surprinde data procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 MAI 2012 și nu 10 SEPTEMBRIE 2012. Deci, care este data corectă?

Nu există contract
Totuși, Enviro nu deține act de proprietate pentru respectivele imobile. În februarie 2016, Enviro a dat în judecată lichidatorul Compiața. Reprezentanții Enviro au cerut instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,
după adjudecarea din 2012.

Sentința este din 19 ianuarie 2017. Instanța a constatat: „În urma licitației a fost încheiat procesul verbal de licitație și adjudecare nr. 85/10.09.2012. Totodată, la data adjudecării, s-ar fi încheiat actul de adjudecare nr. 88/10.09.2012 în care se precizează că s-a achitat în numerar suma de 13.500 lei conform facturii din 10.09.2012 reprezentând 10% din valoarea licitată și stabilită cu titlu de preț. După acel moment, lichidatorul ar fi refuzat să se prezinte la notar și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică”. Din aceste date reiese că prețul de adjudecare a fost de 133.500 lei, adică cel de pornire.

 

Nu a plătit diferența de 90%

În cadrul aceluiași proces, în sentință, s-a precizat: „în primul rând instanța constată că reclamanta (Enviro – n.r.) nu și-a îndeplinit obligația de plată a întregului preț de achiziție de 133.500 lei în termenul de 6 luni de adjudecare. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat prețul. La fila 46 reclamanta recunoaște că nu a achitat prețul integral. Prin urmare, instanța apreciază că nu poate pronunțata o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că prețul convenit a fost achitat vânzătorului.
În al doilea rând, se reține că nu s-a făcut dovada faptului că imobilul pentru care s-a organizat licitația era în patrimoniul Compiața, nefiind depus vreun titlu în acest sens”.

 

Instanța a respins cererea
În plus, instanța a reținut că în acte imobilul din Zmeu 2 este menționat ca fiind „în folosința” și nu în proprietatea Compiața. Mai mult, cei de la Cadastru au comunicat că terenul și construcția nu figurează cu număr cadastral alocat și nu este înscris în cartea funciară. Ba, în februarie 2009, a fost respinsă o cerere de întabulare a dreptului de proprietate formulată de Compiața.

Astfel, în ianuarie 2017, instanța a respins cererea Enviro de-a primi act de vânzare-cumpărare. A doua înfrângere în instanță.

Dacă Enviro nu are contractul de vânzare-cumpărare, de ce anterior a dat în judecată Oficiul de Cadastru cerând întabularea? A încercat să forțeze obținerea contractului de vânzare-cumpărare prin întabulare, spun experții în afaceri imobiliare.

 

O nouă acțiune a Primăriei

Pe 5 septembrie 2017, Municipiul Iași, prin primar, a depus acțiune de revendicare imobiliară împotriva Enviro. „Dosarul este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași și are ca obiect acțiune în revendicare formulată de Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași, în calitate de reclamanți, a imobilului - construcție și teren - din Iași, stradă Zmeu nr. 2, în suprafața de 170 mp construit și 397 mp neconstruit. Acțiunea este formulată în contradictor cu Enviro Consulting, în calitate de adjudecatar al bunurilor deținute de Compiața, aflată în procedura de lichidare de bunuri. Imobilul revendicat - spațiu și teren - se află în prezent inventariat în domeniul public al Municipiului Iași în bază deciziei civile din 2012 pronunțată de Tribunalul Iași (...) prin care s-a admis acțiunea formulată de Municipiul Iași și Consiliul Local și a obligat reclamantul (Compiața – n.r.) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din stradă Zmeu nr. 2”, a precizat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
După ce municipalitatea a depus acțiunea, aceasta a fost anulată pentru că nu au fost întrunite niște condiții de formă. „După parcurgerea procedurii de regularizare, instanța va fixa termen de judecată”, a completat Buraga.

Primăria lui Mihai Chirica ne-a dat deja emoții cu primele erori în depunerea acțiunii. Dacă pierde, Asimionesei se face proprietar pe un teren în centrul Iașului în care se poate construi lejer un P+4, căruia ulterior i se mai adaugă un etaj și aduce un profit de-un milion de euro.

Aberațiile afacerii

1. Ghiocel Asimionesei, prin Enviro Consulting Group, vrea să intre în posesia terenului și clădirii evaluate la vreo 300.000 de euro (cotă de piață acum) deși a plătit doar 3.000 de euro în 2012 (10% din prețul de vânzare de 30.000 euro)


2. Nu există nicio dovadă că terenul și clădirea au fost în proprietatea Compiața, ci doar în administrare și folosință


3. Există o decizie irevocabilă a instanței cum că imobilul de la Zmeu 2 e în deplina proprietate a Primăriei. Instanța a dispus inclusiv evacuarea Compiața de acolo


4. Există două date ale procesului verbal de licitație și adjudecare: 7 mai 2012 și 10 septembrie 2012. Dacă a fost pe 7 mai, lichidatorul a vândut imobilul în timp ce se judeca cu Primăria asupra proprietății. Dacă data corectă e 10 septembrie, atunci lichidatorul a vândut după ce instanța stabilise dreptul de proprietate în favoarea Primăriei

 

 

Legătura Enviro – Asimionesei

Tot prin Enviro, Asimionesei a lăsat o datorie de 400.000 de lei către RADEF, în contul închirierii Cinema Tineretului. N-a plătit nicio zi de chirie)

 

 

Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Enviro Consulting Group, cu sediul social la București, îi are drept acționari pe Ioan Beșleagă (90%) și Florin Modoranu (10%). Ambii sunt cunoscuți ca persoane apropiate lui Ghiocel Asimionesei. Astfel, Modoranu este omul pus de Asimionesei să se ocupe de tipografia unde se tipărește cotidianul BZI. Tot Modoranu figurează ca administrator la o altă firmă controlată de Asimionesei, Grafic Beta Invest SRL, transformată în Grafic Beta Trust.

După intrarea în insolvență a Delta Press Investment, Ghiocel Asimionesei a editat BZI și prin Media Pro Distribution Group SRL, firmă la care unul dintre asociați era Ion Beșleagă.

O altă afacere scandaloasă datează din 2012 când Enviro a închiriat ruina Cinema Tineretului. Timp de trei ani, firma n-a plătit niciun leu chirie, RADEF România având de recuperat 400.000 lei, în acest scop promovând o acțiune în instanță.

 

Aceeași adresă

Enviro Consulting Group are sediul declarat în București, pe str. Luica, nr. 17, aceeași adresă având-o și firma Global Impex Distribution SRL, una dintre societățile asumate de familia Asimionesei, prin care încearcă o altă inginerie imobiliară, pe Sărărie 202.

Inițial, Enviro a avut sediul în Iași, într-un apartament din Păcurari, pe str. Neculau, nr. 16, unde locuia Claudiu Asimionesei, fiul lui Ghiocel. La un moment dat, numărul de telefon al Enviro Consulting de pe site-ul Ministerului de Finanțe era menționat la BRAT drept contact pentru „Bună Ziua Iași”.

 

 

O întrebare cu diverse conotații tangibile, care, din păcate, descrie o problemă autohtonă din ce în ce mai des întâlnită.

Peisajul, în cele mai multe rânduri, e același. Ea - soția unui om de afaceri potent, cu prea mult timp liber, cu acces la carduri și la conturi, el – instructorul sărac, dar cu o dorință de îmbogățire subită. Tehnicile sunt clare: atingeri, exerciții, mângâieri incitante, substanțe stimulatoare.

Deznodământul este întotdeauna trist. Divorțuri, familii distruse, custodii, partaje, copii dezechilibrați emoțional.

Instructorul în acest caz a dat lovitura. Cunoscut ca fiind un veritabil emițător de aberații, un student mediocru, un „expert” al năzbâtiilor lingvistice, provenit dintr-o zonă insalubră a Sucevei, Eduard Ifrim (26 de ani), precum puricele pe gâtul girafei, se crede invincibil.

În cercurile de prieteni el se laudă că a convins-o pe „credulă”, cea care visează la dragostea eternă, să-i deschidă o sală de fitness în Copou, bineînțeles din banii obținuți prin munca fostului soț, ai omului de afaceri pretinde decență și cere custodia copiilor. Din informațiile noastre, sala urmează să se deschidă în locul fostului local Cannabis.

În dorința sa excesivă de îmbogățire, Eduard Ifrim nu ține cont de vârstă, statut, nici măcar de sexul „jumătății lui”.

El a fost căsătorit doar 6 luni, cu o respectabilă doamnă ce lucrează în domeniul bancar și care l-a părăsit instantaneu în momentul în care a aflat că ar avea o relație extraconjugală contracost cu o sexagenară.

Reacția proprietarilor sălilor de fitness din Iași este una admirabilă. Deși le spune colegilor că este în concediu, Eduard Ifrim a fost concediat. World Class, Power Gym, Hill Center, Symphony Club și-au reziliat colaborările cu instructorul-amant, singurul loc în care își duce eventualele victime este pe stadion.

Contactat telefonic, Cristi Negurici, proprietarul Exclusiv Residence și al Symphony Club, unde Eduard Ifrim a fost manager, a declarat: „Noi credem cu tărie în ideea de familie și nu vrem să fim complici la destinul incert al celor doi copii minori, așa că am preferat să igienizăm zona și să renunțăm la colaborarea cu Eduard Ifrim”.

Singurul loc în care ar putea lucra acum instructorul-amant este ca antrenor personal al clanului Corduneanu, cu care ar fi avut colaborări și în trecut.

În Iași, din fericire, există și antrenori personali care își respectă meseria, sunt dedicați și au o etică profesională imaculată. 

Pagina 1 din 1188

Facebook

Arhiva ReporterIS

« Decembrie 2017 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31

Clipul zilei

Sondaj

Joomla forms builder by JoomlaShine
Go to top