Sistemul imunitar innascut este o mostenire genetica pe cale materna. Imunitatea dobandita se formeaza in timp, in urma interactiunii cu patogenii. Inca din primele 48 de ore de viata, colostrul (laptele matern din acest interval) sustine sistemul imunitar, datorita compozitiei bogate in proteine, vitamine, minerale si imunoglobuline. Toate acestea sunt usor de asimilat in organismul nou-nascutului si au rolul de a-l proteja de posibili agenti patogeni la care este expus in primele zile de viata.

Ulterior, pe masura ce intra in contact cu mai multe persoane si este expus la un mediu extins, bebelusul se poate apara de eventualele infectii, datorita imunitatii dobandite astfel.

Imunoglobulinele, denumite si gamaglobuline prezinta functie de anticorpi si sunt proteine solubile, care se regasesc in mod obisnuit in plasma sangvina. Acestea sunt secretate de plasmocite, rezultate din diferentierea celulelor B, ca urmare a patrunderii in organism a unui antigen  (substanta straina). Imunoglobulinele se fixeaza pe substanta straina, o neutralizeaza si o impiedica sa se reproduca. Impotriva antigenului actioneaza apoi sistemul enzimatic sau celulele fagocitare, care, la randul lor, se vor fixa pe imunoglobuline.

Structura imunoglobulinelor:

Diversitatea moleculara a Ig se realizeaza in cadrul unei scheme structurale unice.Sunt tetrameri cu formula moleculara H2L2. Lanturile H(“heavy”, greu) cuprind aproximativ 440 resturi de aminoacidice , iar lanturile L (“light”, usor) cuprind 220 aminoacizi.

Aceste lanturi sunt legate intre ele prin legaturi covalente (S-S) si necovalente.Scindarea experimentala a Ig duce la formarea a doua fragmente diferite din punct de vedere biologic, respectiv un  fragment “ Fab” (fragment antigen binding) si un fragment Fc (fragment crystallizable), care interactioneaza cu receptorii de pe suprafata celulelor. Ansamblul general al moleculei de Ig sugereaza aspectul literei “Y”.
Lanturile H si L prezinta doua regiuni, una variabila-V, continanad portiunea amino terminala si una constanta-C , portiunea carboxi terminala.

Fragmentul Fab include domeniile variabile ale ambelor lanturi, domeniile constante ale lanturilor L si partial H. Fragmentul cristalizabil este format din unitatile carboxi-terminale ale lanturilor H.
Lantul usor L este de doua tipuri K si λ, primul predominand ca proportie raportul K/λ=6/4. O molecula de imunoglobulina contine numai unul din aceste tipuri, niciodata amandoua. Cele doua tipuri de lant usor se pot asocia cu orice clasa de lant greu. Pentru lanturile λ au fost descrise 4 subtipuri. Lantul H este format dintr un domeniu variabil si 3 constante , iar lantul L dintr un domeniu variabil si unul constant.

Functiile imunoglobulinelor

1. Functia de legare a antigenului, de decelare si recunoastere a acestuia, functie realizata de regiunile variabile. Aceste regiuni din lanturile H si L determina prin resturile de aminoacizi ce le contin specificitatea situsurilor de combinare, care fixeaza antigenele. Situsul de combinare rezulta din interactiunea ambelor tipuri de lanturi, H si L.
2. Functia  efectoare realizata de regiunea constanta.

Clasificarea imunoglobulinelor

Diversitatea Imunoglobulinelor este data de secventa aminoacizilor de la nivelul diferitelor fragmente. Cele cinci tipuri majore de imunoglobuline sunt: IgG, IgM, IgA, IgE, IgD, clasificate astfel in functie tipul lanturilor grele.

Imunoglobulinele G :

– Reprezinta 75% din cantitatea totala de imunoglobuline. Concentratia medie in ser este de 1250 mg/m1cu variatii individuale normale de 800-2000 mg/ml; se gasesc de asemenea si in lichidele interstitiale;

– Din punct de vedere structural sunt monomeri cu o greutate moleculara de aproximativ 150 Kd cu, constanta de sedimentare 7s;

– Sunt anticorpii cu rol in neutralizarea toxinelor bacteriene, opsonizarea microbilor;

– sunt sintetizate in cantitate mare la al 2-lea contact cu antigenul; activeaza complementul si celulele fagocitare;
– Sunt singurele Ig care traverseza bariera feto-placentara si exercita

protectie antiinfectioasa la fat si aparare la nou nascut.

Imunoglobulinele M :

– reprezinta 8-10% din totalul imunoglobulinelor. Concentratia medie in ser este de 84-170 mg/ml;

– caracteristica structurala a IgM este prezenta unui lant izotopic format din 576 de aminoacizi. Sunt cele mai voluminoase imunoglobuline avand o greutate mai mare de 950-100 kD;

– sunt anticorpii aglutinanti si neutralizanti ai antigenelor particulare (ex. hemaglutininele anti-A si anti-B care intervin in sistemul OAB);

– Reprezinta prima clasa de imunoglobuline produsa de Limfocitele B si principala clasa care apare in raspunsul imun primar;

– Se gasesc in concentratie mare in ser, deoarece, fiind voluminoase, nu pot trece in spatiile extravasculare sau transplacentar;

– sunt deosebit de eficiente in activarea celulelor fagocitante si in activarea complementului;

Imunoglobulina A :

• Reprezinta 15-20% din totalul imunoglobulinelor. Concentratia medie in ser este de 200 mg/ml;
• Din punct de vedere structural este alcatuita din doua catene H cu specificitate de clasa alfa si doua catene L de tip lambda sau kappa. Monomerul are o greutate moleculara de 120 kD;
• Poate fi serica si secretorie, la nivelul secretiilor seromucoase: saliva, mucus bronsic, mucus intestinal, colostru si lapte, lacrimi;
• Are rol in apararea mucoaselor prin neutralizarea unor toxine, aglutinarea microorganismelor, modificarea aderentei germenilor, impiedicand astfel patrunderea lor in sange;
• Este o imunoglobulina mult mai rezistenta decat alte clase la actiunea unor enzime proteolitice, ceea ce reprezinta un avantaj pentru supravietuirea lor in lichidele biologice si secretii;
• nu activeaza complementul.

Imunoglobulinele D :

• Se gasesc in ser in cantitate foarte mica reprezentand 0,2 % din cantitatea totala de imunoglobuline;
• Molecula de IgD este monomera, lanturile L sunt in special de tip lambda iar catenele H au specificitate s. Lantul H are patru domenii: 3 in regiunea constanta si unul in cea variabila;
• Ele se gasesc aproape in totalitate sub forma membranara;
• Sunt usor proteolizate in sange;
• Se regasesc pe Limfocitele B mature, bine diferentiate, unde reprezinta receptorul acestora pentru antigen.

Imunoglobulinele E :

• Se gasesc in ser in cantitate foarte mica 250 mg/ml si de aceea punerea lor in evidenta se poate realiza doar prin metode radio-imunologice sau imuno-enzimatice;
• IgE cresc foarte mult in bolile alergice si parazitare;
• Se leaga de mastocite si de bazofile prin intermediul receptorilor Fc εRI. Rolul fiziologic al IgE este acela de protectie a situsurilor anatomice expuse traumatismelor si patrunderii agentiilor patogeni.

Scopurile principale pentru care se pot administra imunoglobulinele in patologia umana sunt:

1. Substitutia imuna pe termen lung:

– deficite congenitale de Ig: agamaglobulinemie sau hipogamaglobulinemie; sindromul de imunodeficienta combinata (SCID); deficit izolat de IgA sau de IgG.

-imunodeficiente secundare sau castigate: hipogamaglobulinemia tranzitorie a prematurului sau nou-nascutului; infectia HIV; hipogamaglobulinemia din bolile limfoproliferative cu risc crescut de infectii; hipogamaglobulinemie datorata unor stari consumptive, infectii septice acute, dupa arsuri.

1. Profilactic (imunizare pasiva) sau terapeutic sub forma de seruri hiperimune:

infectii virale (hepatita B, rubeola, rabie, varicela); infectii bacteriene (difterie, tetanos); anti-toxine (muscaturi de animale sau intepaturi de insecte); profilaxia decesului fetal sau a bolii hemolitice in cazul nou-nascutului Rh+ cu mama Rh- ( administrare gama globuline anti-D cu efect imunosupresor).

1. Pentru producerea unei imunodepresii

Administrarea in cantitati mari de Ig (gama globuline) inhiba sau suprima producerea auto-anticorpilor.

-boli autoimune : purpura trombocitopenica autoimuna (idiopatica); neutropenie autoimuna; anemie autoimuna; artrita reumatoida juvenila; poliartrita reumatoida; dermatomiozita; polineuropatie cronica demielinizanta.

–alergii administrarea de IgG4.

In cadrul laboratorului INVESTIGATII MEDICALE PRAXIS se testeaza aceste Imunoglobuline, prin urmatoarele servicii:

– Imunoglobulina A serica

– Imunoglobulina A secretorie in materii fecale

– Imunoglobulina A secretorie in saliva

– Imunoglobulina G serica

– Imunoglobulina G (subclase 1-4)

– Imunoglobulina M serica

– Imunoglobulina D serica

– IMUNOFIXARE SER (Ig G/Ig A/Ig M/kappa/lambda)

– IMUNOFIXARE SER (Ig D/Ig E/kappa/lambda)

Biolog Sp. Ramona Scutariu, Dr. Primar Raluca Oană

BIBLIOGRAFIE
1.PERETIANU D, SARAGEA M-Imunologie in teoria si practica medicinei, 1998, Bucuresti

2.MORARU I, Imunologie, 1984, Bucuresti;