Fenomenul copiilor dispăruți este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.548 de sesizări privind minori dispăruți, procesate în perioada 20 mai 2024 – 20 mai 2025, peste 60% reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România.

Cu toate că numărul cel mai mare de sesizări privind dispariția se înregistrează pentru copii de peste 14 ani, îngrijorător este și numărul mare, peste 100, de sesizări privind disparițiile la copii cu vârsta sub 5 ani. Experții Salvați Copiii atrag atenția că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un semnal de alarmă privind experiențele negative pe care aceștia le trăiesc și a dezechilibrelor emoționale cu care aceștia se confruntă.

Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an:

• 101 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;
• 131 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani;
• 002 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani;
• 290 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.

Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 482, dintre care majoritatea (339) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani.

Cele mai multe dispariții au fost sesizate în sectoarele din București, județele Bistrița-Năsăud, Iași și Constanța.

Fenomenul copiilor care fug este complex și multifactorial. Iată principalele motive care îi pot determina pe copii să fugă:

• Probleme familiale – Conflicte parentale, violență domestică, abuz sau neglijare.
• Suferință emoțională – Sentimente de neînțelegere, singurătate sau respingere.
• Presiune academică – Dificultăți academice, bullying sau excluziune socială.
• Căutarea autonomiei – Nevoia de independență și libertate, în special în timpul adolescenței.
• Influență externă – Presiunea colegilor sau influența negativă a grupului.

Factorii de risc variază în funcție de vârsta copilului, de mediul familial și de mediul social. Comunicarea deschisă, ascultarea activă și atenția acordată semnelor de avertizare sunt esențiale pentru prevenirea acestui comportament. Dacă vă îngrijorează un anumit copil, este important să creați un spațiu de dialog fără judecată și, dacă este necesar, să consultați profesioniști precum un psiholog pentru copii.

Alexandra Tomescu, Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a explicat: ”O parte din abuzurile sexuale comise asupra minorilor au ca victime copiii care au fugit din centre sau de acasă. Fuga lor de acasă are cauze diferite, dar în general, motivul este tot o formă de abuz.

Prădătorii sexuali simt vulnerabilitatea copiilor și în scurt timp le câștigă încrederea, îi constrâng, iar aceștia din urmă le devin victime. Am instrumentat multe cazuri în care pedofilii au profitat de aceste situații. Din fericire, condamnările au fost consistente, de peste 20 de ani, însă cu toate astea, victimele rămân neconsolate și neînțelese în adevăratul sens al cuvântului și cel mai adesea se întorc în familia sau în centrul de unde au plecat, fapt ce îi predispune la repetarea situației, pe același tipar.”

Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți (25 mai) este marcată anual la nivel global pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la problema copiilor dispăruți și pentru a transmite un mesaj de speranță familiilor acestora.

Conform statisticilor din cadrul Missing Children Europe, numai anul trecut, liniile telefonice de asistență 116 000 au primit peste 120.000 de apeluri cu incidente de copii dispăruți. În fiecare an, Poliția se confruntă cu peste 250.000 de sesizări privind copiii dispăruți în întreaga Europă.