fbpx
 

Neculai Măzărianu a creat șase firme care fac 99% din cifrele de afaceri doar cu creșele și grădinițele administrate de Primăria Iași

Relația cu acest furnizor unic durează de 10 ani, profiturile fiind de ordinul milioanelor de euro

Toate sunt achiziții directe, fără concurență, un singur clan punând stăpânire pe bugetul de la Creșe: livrează borcane cu bulion, tâmplărie de aluminiu sau fac renovări și construcții

Fratele lui Neculai Măzărianu, Constantin, este prieten la cataramă cu fostul viceprimar Gabriel Harabagiu

Firmele își fac cifrele de afaceri exclusiv din banii Primăriei

Una din afaceri apare pe numele finei lui Neculai Măzărianu, dar aceasta este furnizor de produse și servicii la școala unde soția lui este contabilă: afacerile se fac în familie

Altă firmă a ajuns la băieții din prima căsătorie ai lui Neculai, dar numerele de telefon de la toate firmele sunt aceleași, operând în echipă

Directoarea de la Creșe și primarul Mihai Chirica nu comentează


Neculai Măzărianu a creat șase firme care fac 99% din cifrele de afaceri doar cu creșele și grădinițele administrate de Primăria Iași

Relația cu acest furnizor unic durează de 10 ani, profiturile fiind de ordinul milioanelor de euro

Toate sunt achiziții directe, fără concurență, un singur clan punând stăpânire pe bugetul de la Creșe: livrează borcane cu bulion, tâmplărie de aluminiu sau fac renovări și construcții

Fratele lui Neculai Măzărianu, Constantin, este prieten la cataramă cu fostul viceprimar Gabriel Harabagiu

Firmele își fac cifrele de afaceri exclusiv din banii Primăriei

Una din afaceri apare pe numele finei lui Neculai Măzărianu, dar aceasta este furnizor de produse și servicii la școala unde soția lui este contabilă: afacerile se fac în familie

Altă firmă a ajuns la băieții din prima căsătorie ai lui Neculai, dar numerele de telefon de la toate firmele sunt aceleași, operând în echipă

Directoarea de la Creșe și primarul Mihai Chirica nu comentează


* Elena Racoveanu, fostă inspectoare la Fonduri Europene, ia bani prin achiziție directă de la vechiul loc de muncă
* Firma a trecut-o pe numele socrilor, pentru că ea avea statutul de funcționar public
* Aflată o perioadă printre favoriții primarului, Elena Racoveanu a fost depistată de REPORTER când lua contracte de la comunele din Iași, fiind în același timp angajată în Primărie
* Achizițiile directe pe consultanță sunt „punct ochit, punct lovit”: negocierea se face anterior, iar pe SICAP se anunță doar rezultatul

Elena Mihaela Racoveanu, o fostă angajată de la Departamentul Fonduri Europene din Primăria Iași câștigă sute de mii de lei din contracte cu Statul, folosind două firme pe care le-a pasat socrilor din Botoșani.


* Elena Racoveanu, fostă inspectoare la Fonduri Europene, ia bani prin achiziție directă de la vechiul loc de muncă
* Firma a trecut-o pe numele socrilor, pentru că ea avea statutul de funcționar public
* Aflată o perioadă printre favoriții primarului, Elena Racoveanu a fost depistată de REPORTER când lua contracte de la comunele din Iași, fiind în același timp angajată în Primărie
* Achizițiile directe pe consultanță sunt „punct ochit, punct lovit”: negocierea se face anterior, iar pe SICAP se anunță doar rezultatul

Elena Mihaela Racoveanu, o fostă angajată de la Departamentul Fonduri Europene din Primăria Iași câștigă sute de mii de lei din contracte cu Statul, folosind două firme pe care le-a pasat socrilor din Botoșani.


A câștigat 8.000 de euro/lună în 2019, are trei case și trei mașini, iar șpaga ar fi constat în niște cutii cu măști anti-COVID. Dosarele DNA Iași devin din ce în ce mai răsunătoare

Diana Bulgaru Iliescu, șefa Institutului de Medicină Legală Iași, este cercetată de Direcția Națională Anticorupție pentru luare de mită și trafic de influență. Un comunicat primit de REPORTER DE IAȘI de la DNA nu oferă mai multe detalii, dar pe surse judiciare este vorba despre luare de mită în cazul unor achiziții directe de-ale IML și de trafic de influență la UMF Iași.


A câștigat 8.000 de euro/lună în 2019, are trei case și trei mașini, iar șpaga ar fi constat în niște cutii cu măști anti-COVID. Dosarele DNA Iași devin din ce în ce mai răsunătoare

Diana Bulgaru Iliescu, șefa Institutului de Medicină Legală Iași, este cercetată de Direcția Națională Anticorupție pentru luare de mită și trafic de influență. Un comunicat primit de REPORTER DE IAȘI de la DNA nu oferă mai multe detalii, dar pe surse judiciare este vorba despre luare de mită în cazul unor achiziții directe de-ale IML și de trafic de influență la UMF Iași.


Când nu vrei sa cumperi direct din magazin, inventezi un intermediar care își pune un adaos cară marfa de la raft până în poarta spitalului. Nu se înțelege de ce mai e nevoie de un Serviciu de Achiziții, care să facă selecția după prețuri și calitate, dacă o singură firmă aduce tot ce se cumpără. Afacerea lui Adrian Irod, patronul Th. Wood, este cea mai bună din lume: spitalul dă comandă, cumperi din Dedeman, pui 30% adaos și vinzi în aceeași zi. Irod ar putea să-și deschidă supermarket în spital, pentru că totul se cumpără de la dânsul. A livrat sute de paturi, capace de WC, preșuri, pompe, dulapuri, becuri, totul mult mai scump decât la marii retaileri. Toate spitalele din Iași lucrează cu „firme” agreate, dar nicăieri nu există exclusivitate ca la Neuro. Managerul spitalului, Lucian Eva: „Totul e legal”.

În ultimii trei ani, 99,9% dintre cele peste 1.100 de contracte ale firmei TH. WOOD SIL. CON. SRL care apar în portalul destinat achizițiilor publice au fost încheiate, fără licitație, cu o singură instituție: Spitalul Clinic de Neurochicurgie ”N. Oblu”. Societatea patronată de Paul Irod, soțul unei economiste de la alt spital din Iași (foto sus, cei doi soți) livrează de toate la unitatea medicală condusă de Lucian Eva: paturi, șuruburi, coturi de PPR, capace de WC. Dacă se desființează spitalul, este posibil ca firma lui Irod să intre în comă.


Când nu vrei sa cumperi direct din magazin, inventezi un intermediar care își pune un adaos cară marfa de la raft până în poarta spitalului. Nu se înțelege de ce mai e nevoie de un Serviciu de Achiziții, care să facă selecția după prețuri și calitate, dacă o singură firmă aduce tot ce se cumpără. Afacerea lui Adrian Irod, patronul Th. Wood, este cea mai bună din lume: spitalul dă comandă, cumperi din Dedeman, pui 30% adaos și vinzi în aceeași zi. Irod ar putea să-și deschidă supermarket în spital, pentru că totul se cumpără de la dânsul. A livrat sute de paturi, capace de WC, preșuri, pompe, dulapuri, becuri, totul mult mai scump decât la marii retaileri. Toate spitalele din Iași lucrează cu „firme” agreate, dar nicăieri nu există exclusivitate ca la Neuro. Managerul spitalului, Lucian Eva: „Totul e legal”.

În ultimii trei ani, 99,9% dintre cele peste 1.100 de contracte ale firmei TH. WOOD SIL. CON. SRL care apar în portalul destinat achizițiilor publice au fost încheiate, fără licitație, cu o singură instituție: Spitalul Clinic de Neurochicurgie ”N. Oblu”. Societatea patronată de Paul Irod, soțul unei economiste de la alt spital din Iași (foto sus, cei doi soți) livrează de toate la unitatea medicală condusă de Lucian Eva: paturi, șuruburi, coturi de PPR, capace de WC. Dacă se desființează spitalul, este posibil ca firma lui Irod să intre în comă.


Dacă modificările Codurilor se află în dezbatere publică, să vedem ce este de negociat între Putere, Opoziţie şi societate civilă:

 

- prejudiciu sub 45.000 de euro prin abuz în serviciu nu este infracţiune

- plângerea o poate face doar partea vătămată în maxim 3 luni

- pedeapsa se reduce la maxim 3 ani, fiind prevăzută şi o simplă amendă.

 

Într-o lună, ai 100 de achiziţii directe sub acest prag, la preţuri supraevaluate sau decontări pe lucrări fictive, şi nu mai pot fi incriminate. Cazul MNLR de la Iaşi sau lucrările de la şcoli date clientelei, cu situaţii de lucrări false, sau afacerile în familie cu primarul de la Tomeşti, sau multe alte zeci de cazuri descoperite de echipa REPORTER DE IAŞI în ultimii 4 ani.

 

Sensul acestei prevederi: presiunea financiară a funcţionarilor din administraţie şi a reprezentanţilor politici la nivel local. 90% din administraţie fură de nevoie, nu are din ce trăi, 10% fură din lăcomie. Până le creşte salariile la nivelul pretenţiilor (o mie-două mii-trei mii de euro), Dragnea le dă liber la furat până în 45.000 de euro, multiplicat cu cât îi lasă conştiinţa. E o fidelizare pe termen lung a şefilor de clanuri locale, care sunt câteva mii în România şi care îţi aduc millionul de voturi mult timp de-acum înainte.

 

Dacă 5% din bugetele tuturor instituţiilor sunt achiziţii directe şi se fură 50% din această sumă, practic ni se cere să fim de acord să mărim efortul bugetar cu 2-3% din totalul cheltuielilor publice, circa o treime din PIB. Altfel spus, e o majorare a salariilor mascată, care înseamnă anual un efort de 1-2 miliarde de euro. Majorarea nu este însă distribuită uniform, ci ajunge la 10% din funcţionari, demnitari, prietenii şi rudele lor. Ca într-o ţară bananieră.

 

Achiziţiile directe se fac şi-acum prin intermediari bine aleşi, singura preocupare fiind ca preţurile să nu sară calul. Odată cu ofensiva DNA şi publicarea atribuirilor pe SEAP, în ultimii 10 ani, adaosurile pe achiziţii scăzuseră de la 300-400% la 70-80% (din care plăteşti impozite, salarii, chirii, transport, utilităţi, rămânând cu un profit curat de 30%). Mai mult, psihoza anticorupţiei crease climatul de neîncredere între funcţionari. Acum, dacă infracţiunea dispare, revine mentalitatea participării colective la fraude („ne ajutăm între noi să furăm împreună"). Pe vremea lui Năstase, erau aberaţii la tot pasul, o ţeavă costa 800 de dolari, iar preţul real era de 50 de dolari. Un bisturiu de 2 dolari era vândut cu 60 de dolari. E schizofrenie să crezi că poţi reînvia sistemul.

 

În final, revenim la modelul post-sovietic, cu o clasă privilegiată, 1 milion de funcţionari publici care trăiesc din furat, nu din salariu. Modelul se reîntipărește în mentalul colectiv: redevenim o societate în care devenirea pe cont propriu este descurajată, cariera la stat fiind mai rentabilă. „El lucrează la Primărie, îşi permite", sau „E inspector la Metrologie, are de unde", sunt formele de invidie pe care le auzeam la bloc, pe vremuri, şi situaţia revine.

 

Războiul civil, despre care se vorbeşte de 24 de ore, pluteşte de mult în aer, ne facem că nu-l observăm. Anticorupţia a transformat milionul de bugetari în Cenuşăresele sistemului social. Cu salarii mici şi fără să fure, situaţia lor a devenit insuportabilă. E o răzvrătire a unei Românii împotriva celeilalte ce răzbate şi pe reţelele sociale. Șefimea politizată şi ahtiată după vile şi vacanţe scumpe se foloseşte de această frustrare, militarizând corpul funcţionăresc.

 

Sustenabilitatea trebuie asigurată printr-un pact politic la vârf: nu scădem standardele, ci creştem efortul de dezvoltare prin muncă, meritocraţie şi viziune economică.


Dacă modificările Codurilor se află în dezbatere publică, să vedem ce este de negociat între Putere, Opoziţie şi societate civilă:

 

- prejudiciu sub 45.000 de euro prin abuz în serviciu nu este infracţiune

- plângerea o poate face doar partea vătămată în maxim 3 luni

- pedeapsa se reduce la maxim 3 ani, fiind prevăzută şi o simplă amendă.

 

Într-o lună, ai 100 de achiziţii directe sub acest prag, la preţuri supraevaluate sau decontări pe lucrări fictive, şi nu mai pot fi incriminate. Cazul MNLR de la Iaşi sau lucrările de la şcoli date clientelei, cu situaţii de lucrări false, sau afacerile în familie cu primarul de la Tomeşti, sau multe alte zeci de cazuri descoperite de echipa REPORTER DE IAŞI în ultimii 4 ani.

 

Sensul acestei prevederi: presiunea financiară a funcţionarilor din administraţie şi a reprezentanţilor politici la nivel local. 90% din administraţie fură de nevoie, nu are din ce trăi, 10% fură din lăcomie. Până le creşte salariile la nivelul pretenţiilor (o mie-două mii-trei mii de euro), Dragnea le dă liber la furat până în 45.000 de euro, multiplicat cu cât îi lasă conştiinţa. E o fidelizare pe termen lung a şefilor de clanuri locale, care sunt câteva mii în România şi care îţi aduc millionul de voturi mult timp de-acum înainte.

 

Dacă 5% din bugetele tuturor instituţiilor sunt achiziţii directe şi se fură 50% din această sumă, practic ni se cere să fim de acord să mărim efortul bugetar cu 2-3% din totalul cheltuielilor publice, circa o treime din PIB. Altfel spus, e o majorare a salariilor mascată, care înseamnă anual un efort de 1-2 miliarde de euro. Majorarea nu este însă distribuită uniform, ci ajunge la 10% din funcţionari, demnitari, prietenii şi rudele lor. Ca într-o ţară bananieră.

 

Achiziţiile directe se fac şi-acum prin intermediari bine aleşi, singura preocupare fiind ca preţurile să nu sară calul. Odată cu ofensiva DNA şi publicarea atribuirilor pe SEAP, în ultimii 10 ani, adaosurile pe achiziţii scăzuseră de la 300-400% la 70-80% (din care plăteşti impozite, salarii, chirii, transport, utilităţi, rămânând cu un profit curat de 30%). Mai mult, psihoza anticorupţiei crease climatul de neîncredere între funcţionari. Acum, dacă infracţiunea dispare, revine mentalitatea participării colective la fraude („ne ajutăm între noi să furăm împreună"). Pe vremea lui Năstase, erau aberaţii la tot pasul, o ţeavă costa 800 de dolari, iar preţul real era de 50 de dolari. Un bisturiu de 2 dolari era vândut cu 60 de dolari. E schizofrenie să crezi că poţi reînvia sistemul.

 

În final, revenim la modelul post-sovietic, cu o clasă privilegiată, 1 milion de funcţionari publici care trăiesc din furat, nu din salariu. Modelul se reîntipărește în mentalul colectiv: redevenim o societate în care devenirea pe cont propriu este descurajată, cariera la stat fiind mai rentabilă. „El lucrează la Primărie, îşi permite", sau „E inspector la Metrologie, are de unde", sunt formele de invidie pe care le auzeam la bloc, pe vremuri, şi situaţia revine.

 

Războiul civil, despre care se vorbeşte de 24 de ore, pluteşte de mult în aer, ne facem că nu-l observăm. Anticorupţia a transformat milionul de bugetari în Cenuşăresele sistemului social. Cu salarii mici şi fără să fure, situaţia lor a devenit insuportabilă. E o răzvrătire a unei Românii împotriva celeilalte ce răzbate şi pe reţelele sociale. Șefimea politizată şi ahtiată după vile şi vacanţe scumpe se foloseşte de această frustrare, militarizând corpul funcţionăresc.

 

Sustenabilitatea trebuie asigurată printr-un pact politic la vârf: nu scădem standardele, ci creştem efortul de dezvoltare prin muncă, meritocraţie şi viziune economică.


Pagina 1 din 2

Arhiva ReporterIS

« Mai 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31