Mihai Chirica este bombardat de popor, contestările acumulate an după an încep să facă masă critică și în ultimele săptămâni acesta este realmente speriat de viitorul său politic, iar câteva șulfe pesediste nu știu să facă altceva decât să-l regenereze pe inamicul lor natural. Care apoi vine și îi strivește în alegeri.

Chirica e cu adevărat îngrijorat de perspectiva pierderii alegerilor, iar boierimea din Consiliul Local, total decuplată de pulsul orașului, face zid în jurul lui ajutându-l să-și revină. Magnific.

Doi cetățeni din strada Trei Fântâni, care reprezintă 800-900 de familii care locuiesc acolo (cât o comună de mărime medie din județul Iași), vin la boierii din Consiliul Local și le spun, ca la 1907, că viața lor este foarte grea, că șefii orașului au promis în campaniile electorale modernizarea zonei (din impozitele pe care aceste familii le plătesc), că ar trebui niște supratraversări, niște trotuare, niște școli, grădinițe, iluminat stradal.

Unul a spus că este inginer, are 4 copii și avea în jur de 40 de ani. O hemoglobină harnică transportând oxigenul de care Iașul are nevoie ca să trăiască. Un cetățean care muncește, plătește statului dările, își crește copiii, îi educă, privește optimist la viața sa în România și își lasă în mâinile conducătorilor contractul său social: ne slujim unii pe alții și ne sprijinim să trăim împreună mai bine.

Chirica l-a privit disprețuitor și i-a spus strepezind printre dinți că e o „sculă politică”. I-a vorbit de cele mai mari investiții în Bucium pe care trebuia să le facă de 10 ani, dar care nu mai folosesc la nimic acum, pentru că acolo trebuie noi rute, pasaje, artere suprapuse, transport public, școli funcționale acum, nu peste 8 ani, acolo sunt necesare investiții pe care Chirica și camarila Puterii nici măcar nu le-au imaginat, nu le-au proiectat, nu le pot finanța și nu le pot face în timpul vieții lor, fiind într-un colaps financiar, politic și moral total, fară scăpare.

La Bucium nu mai e posibil nimic. Chirica a eșuat în toate direcțiile. A târât Iașul într-un deficit de câteva zeci de milioane de euro, îi mor tramvaiele în depouri, termoficarea se fâsâie în cazanele peticite, la București este interzis, nici ăia nu au bani, e pur și simplu un falit care a eșuat total și nu poate decât să mintă încă 6 luni-un an, pentru că n-are niciun proiect serios care poate fi finanțat astăzi sau în viitorul apropiat. Nu are nimic de arătat, nimic de dat.

Asfaltul de pe Poitiers și de pe Pasajul Socola, trotuarele și bordurile nu înseamnă nimic pentru locuitori. Acolo e nevoie de un cu totul alt proiect, e nevoie de pasaje, drumuri paralele, transport public, benzi dedicate și asta înseamnă încă 10 ani de-acum înainte. E gata!

Chirica a spus: „Grădinița din Bucium”. Aceasta va avea o capacitate de 180 de copii! 10 blocuri din cele 16 din Trei Fântâni au 200 de copii. În 30 de ani spui că ai făcut o grădiniță de 180 de copii. În Bucium sunt 40.000 de locuitori, trebuie 10 grădinițe de 200 de copii.

Dar boierii le scuipă pe familiile din Bucium cu niște cuvinte care umilesc și neliniștesc. Le ostracizează. Și vin boierii Marian Dalban și Ovidiu Laicu de la PSD și îi țin isonul primarului și aproape îl iau la palme pe bietul inginer de 40 de ani, cu 4 copii. „Eu reprezint 600 de familii din Confort Bucium și nu fac politică”, spune omul cu ultimele rămășițe de demnitate adunate de pe jos.

„Tăiați-i microfonul!” „Aici nu suntem la Radio Șanț!”, țipa Marian Dalban la un biet om care îl ține de fapt pe pesedist în funcția de consilier local cu palmele sale, cu munca sa, cu toate impozitele pe care le plătește zi de zi, an după an. Pesediștii nu l-au protejat pe Mihai Chirica, oficial adversarul lor politic, ci s-au solidarizat instinctiv în cadrul clasei conducătoare, identificându-se cu autoritatea sfidătoare și atotputernică în fața pulimii. Dalban și Laicu, două rebuturi inutile pentru orașul Iași, care n-au făcut în cariera lor politică nici măcar o singură faptă bună, nu au conștiința esenței democrației, de a fi în serviciul public, de a avea condiția de slugi în fata acelui inginer cu 4 copii, a cărui soarta e singurul scop al existenței lor în viața publică.

Dalban și Laicu sunt două slugi în fața tartorilor din PSD care au niște socoteli cu Chirica și care, la rândul său, are mâinile strânse pe grumazul lor, slăbind sau intensificand încleștarea sa mortală într-un veritabil număr de dresaj. Cablurile cu care primarul îi sufocă se numesc certificate de urbanism, PUZ-uri, autorizații. PSD mai are niște afaceri de făcut cu Mihai Chirica, iar locuitorii din Bucium sunt niște victime colaterale. Restul de consilieri din USR, PNL si PMP care asistau indiferenți la această scenă arătau ca hienele din savana care saliveaza pe margine și își asteaptă rândul ca să sfâșie prada.

[article id=”116370″ /]