Potrivit unui sondaj  realizat de sociologul Marius Pieleanu, Klaus Iohannis a fost depăşit în topul încrederii de Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea. Chiar dacă Pieleanu s-a chinuit să-şi camufleze meseria de sociolog în cea de paj la curtea regelui Voiculescu, rezultatul alegerilor parlamentare pare să îi dea dreptate. Românii au mai multă încredere în cei mai mari adversari ai Justiţiei decât în principalul ei aliat.

Partea proastă este că, de data aceasta, contestatarii justiţiei au dreptatea lor. Când faci bufniţe cadou lui al de Ghiţă şi îl vizitezi în vie, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide că primarul unei reşedinţe de judeţ a executat puşcărie în urma unui proces inechitabil, când o comisie opinează că lucrarea ta are valoare ştiinţifică de hârtie igienică, dar nu-ţi retrage doctoratul pentru că ai plagiat onorabil de puţin, este din ce în ce mai greu să semeni cu o Ioană D’Arc a Justiţiei româneşti. Desigur, la Laura Codruţa Kovesi mă refer.

Klaus Iohannis a promis că primul lucru pe care îl va face după ce va ajunge preşedinte va fi să renunţe la imunitate. Nu-i permite Constituţia, dar nici semnale că ar vrea să o schimbe nu dă. Să spunem că acesta e un amănunt neimportant. Sunt sigur că sunt români, simpatizanţi ai săi, care încă ar vrea să afle cum poţi cumpăra şapte case din meditaţii. Acesta e un amănunt răutăcios.

Chelnerul primeşte tips, taximetristul vrea bacşiş, doctorul ia şpagă, profesorul primeşte atenţii din partea clasei, funcţionarul public vrea mită, preoţii au devenit un fel de tâlhari psihologici, vânzătoul îţi propune bomboane proaste, pe care nu le doreşti, în locul mărunţişului. E greu să ai susţinere populară pentru un viciu întâlnit la fel de des ca fumatul.

Iohannis a mai promis reinventarea PNL într-o formă atât de atractivă, încât şi celalte partide se vor simţi obligate să o facă. Totuşi, atât de lipsit de substanţă cum a fost Alina Gorghiu, omul impus de preşedinte să reformeze PNL, parcă nici Victor Ponta n-a fost. Cotcodăcind zilnic despre statul de drept în timp ce numele ei apărea în dosarele lui Vlasov, înfierându-l pe Ponta pentru contracte cu statul similare cu ale ei, Alina Gorghiu a reformat PNL până la 20 de procente, cam cât avea partidul înainte să absoarbă PDL şi FC.

Marea problemă a lui Iohannis este că susţinătorii săi sunt votanţi exigenţi, dornici de reforme reale. Când umbi cu jumătăţi de măsură, ţi-i ridici în cap şi pe cei care nu doresc schimbări, dar şi pe cei care vor reformă, pentru că nu ai dus-o până la capăt.

Pe de altă parte, greşelile lui Iohannis sunt copilării pe lângă răul făcut României de predecesorii săi. Fără Iohannis nu am fi avut Guvernul Cioloş, unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani.  

Puneţi în balanţă, cine e mai toxic, un preşedinte stângaci şi ursuz, unul care a tăiat pensii şi salarii pentru a economisi fix cât furau acoliţii săi la ANRP, unul care a dus ţara în faliment, sau unul convins că democraţia se face cu minerii?