Socialism falimentar și corupție: de ce Iașul nu-i Chicago și Chirica nu-i Rockefeller / EDITORIAL Gabriel Gachi

Văd platitudinile lui Chirica. Sunt declarațiile lui electorale pregătite pentru final, deci alea importante. Spune că a investit în transport, în educație și… în cultura, a adăugat el, ca să fie…

A tot spus că el a investit, dar nu și în ce. Transport, educație, cultura nu înseamnă nimic. Flota de transport public e la pământ. Educația – zero școli, copiii de grădiniță fac naveta din Tătărași în Dacia, dacă s-a mai pomenit așa ceva, cu un proiect amărât, de 2 milioane de euro, care s-a întins 8 ani!

S-a dus la București să semneze trei reabilitări termice de școli. Vreo 3 milioane de euro. Mi-ar fi rușine să-mi pun semnătura la București pe așa ceva, ca primar. Aș trimite secretara să semneze în locul meu, nu m-aș înjosi. Păi Boc și Bolojan se duc la București să umfle 3 miliarde de euro, iar Chirica își pune pecetea pe un milion jumate. Chirica ia rata de Scobinti, cu 30 la oră, iar ăia vin cu elicopterul, aterizează în centrul Bucureștiului și iau toți banii pe care îi găsesc în Trezorerie.

Ca să fie limpede, ordinul de mărime este acesta: Iașul ia 1 milion de euro, iar Clujul și Bihorul iau câte 1 miliard de euro. Diferența este 1 la 1.000.

Dar Chirica spune că el investește, deși e o platitudine, o vorbă goală, neacoperită de realitate dar căreia nu-i poți găsi neapărat un cusur. E bine la general să se investească. Și mai spune să continuăm să votăm liberalism, doctrina partidului în care s-a oploșit, că așa devenim mândri de noi în Moldova. Să nu fim ciuma roșie.

E foarte bine să fim liberali, numai că Mihai Chirica reprezintă forma extremă de socialism de tip sud-american, care n-are nicio legătură cu liberalismul. PNL și Chirica sunt două forme goale, n-au nimic real. Chirica e o enclavă de populism de sorginte extremistă, cu un buget cvasifalimentar, în care 90% e consum și 10% paranghelie, e un buget în care anul trecut a încasat doar 67% din ce-a prevăzut, în care a pierdut 50 milioane de euro cu termoficarea și în care investițiile s-au realizat doar în proporție de 34% din ce-a fost prevăzut.

E bine să se investească, dar nu la general, ca să defilăm cu niște lozinci, ci în infrastructura esențială dezvoltării economice, educaționale și culturale, că acestea sunt subsecvente.

O să dau o singură explicație: în 1830, Chicago era un simplu sat pescăresc în care niste vânători de piei, în mare parte francezi, violau băștinașele amerindiene. Se trăia în câteva barăci și sifilisul era endemic. New York-ul era deja o metropolă uriașă la acea vreme, cu peste 2 milioane de locuitori și cu zeci de multimilionari care nu mai aveau ce face cu banii.

Aceștia au văzut că dacă sapă un canal spre Marile Lacuri, toate mărfurile ajung foarte rapid în tot Middle West-ul, pe o suprafață uriașă. Practic, acel canal a dezvoltat un teritoriu care a dublat suprafața locuită a Statelor Unite de la acea dată. Cu 180 de ani în urmă, Chicago nu exista. Și nici Bucureștiul nu era altceva decât un sat infect pe la 1830.

Milionarii din New York au creat Chicago din nimic pentru că era excelent plasat în coltul de jos al Marilor Lacuri și cu deschidere spre țoață preeria din Vestul Mijlociu. Canalul Erie a făcut ca Chicago să se dezvolte cu o viteza fulminantă în doar 50 de ani. Dintr-un sat a devenit a doua metropolă a Americii. Astor, Rockefeller și alți milionari newyorkezi au construit Chicago de la zero, pentru că imobiliarele erau extrem de profitabile, datorită banilor câștigați din comerțul pe Canalul Erie. Deci întâi faci infrastructura și apoi imobiliare, educație, sănătate etc.

Apoi au făcut pasul doi, la scurt timp, în doar câteva decenii. Au văzut că din Chicago mai trebuie un canal spre Mississippi, care ajunge apoi până în sud, în New Orleans. Și l-au construit și pe acesta. Dintr-o dată, s-a creat un triunghi uriaș cât jumătate de America: New York, Chicago, New Orleans. Acest triunghi avea căi de navigație în care cherestea, petrol, textile, alimente, materiale de construcție, totul circula foarte repede și dezvolta orașele.

Fară această viziune, Chicago ar fi băltit în mocirla sa încă 100 de ani. Iașul are nevoie de autostradă, Chirica! Are nevoie de Centuri în jurul orașului și în marile noduri din județ. Are nevoie de o trecere rapidă a Carpaților pentru a crea acest triunghi – Iași-Cluj-București, în interiorul căruia oamenii și mărfurile să se miște foarte repede, să apară producție, servicii, investitori, piețe engros de agricultură și multe altele.

Are nevoie să aibă o autostradă prin centrul orașului pentru ca să fie în rândul lumii. Oamenii de afaceri să se uite la Iași ca la un oraș conectat, nu ca la o pată albă pe hartă. Are nevoie de o poartă largă de intrare pentru Republica Moldova și vestul Ucrainei. Afacerile să se dezvolte și spre Est, pe baza acestei autostrăzi.

Iașul are nevoie de investiții mari în infrastructură, pentru a fi suportabil pentru locuitorii săi, un oraș modern, cu transport public rapid, de secol XXI, cu monorail dacă e cazul, cu metrou de suprafață și stații subterane, cu linii de tramvai extinse în Zona Metropolitană, cu două inele de Centură, cu cartiere rezidențiale care să aibă în interior cinema, ăcoli, parcuri, să nu fie ghetouri cu apartamente de 40 mp.

Chirica n-a investit nimic de fapt. Ne-a tocat toți banii timp de 10 ani. Ne-a băgat în faliment. Decalajul la scară istorica fața de București este de 1 la 4 (la PIB/cap de locuitor), iar față de Cluj de 1 la 2 (tot PIB/cap de locuitor). Gândiți-vă că în 1990 Iași, Cluj și București am plecat de la aceeași sărăcie, nu era nicio diferență. În 35 de ani, Iașul s-a îndepărtat de Europa, iar Cluj și București au câștigat enorm economic.

Sărăcia pe care ne-o vinde Chirica sub formă de gazon luat la suprapreț nu se cheamă dezvoltare, liberalism. Este socialism extremist. Este faliment, cleptocrație și sărăcie. Este lumea în care o grădiniță se face în 10 ani, iar primarul se lauda cu o pompă de căldură la un spital în care i-au schimbat fațada după 8 ani de amânări! Pompele de căldură au devenit o banalitate în secolul acesta, Chirica e pur și simplu mitoman, paranoic, provincial și păgubos. E Hugo Chaves al nostru. Gură mare, narcisist, slab intelectual, deviat de la realitate și de la ritmul vremurilor și extrem de corupt. O fațadă de vorbe goale sub care se ascunde o realitate catastrofală.