fbpx
 
Teatrul Necunoscut. Discreția performanței autentice, fără Chirica pe afiș

Teatrul Necunoscut. Discreția performanței autentice, fără Chirica pe afiș


Haideţi să vedem normalitatea.
Teatrul Naţional din Iaşi are în 2024 a treia nominalizare consecutivă pentru cel mai bun spectacol la Premiile UNITER. Hai să înţelegem ce se întâmplă: sunt peste 70 de teatre şi companii private în România care candidează la aceste premii. Juriul ia în calcul tot ce se joacă de-a lungul unui an. Sunt în jur de 500 de spectacole pe an.

Iaşul are unul dintre cele mai bune trei spectacole în 2024. Şi e a treia oară la rând când este în primele trei spectacole din România. În 2022 a câştigat marele premiu. 2022-2023-2024, Iaşul cu nominalizare la cel mai bun spectacol, categoria supremă a premiilor UNITER. În primele trei din toate cele 500 de piese jucate anual în România în peste 70 de teatre de stat şi private.

E ceva extraordinar. O să vă spun ceva: în 32 de ediţii (din 1992 până în prezent), Iaşul n-a mai avut niciodată vreo nominalizare la „Cel mai bun spectacol” până la cele trei consecutive din ultimii ani.

E un mic fenomen ce se întâmplă la Iaşi de câţiva ani. În 32 de ediţii, Bucureştiul cu cele 30 de teatre ale sale, Cluj, Sibiu au zeci de nominalizări, uneori apar Craiova, Târgu Mureş sau companii private. Iaşul acum e un caz special în lumea teatrului românesc. În anii '90 era fenomenul Craiova, sub conducerea managerului Emil Boroghina. Urmăream emisiunile de teatru de pe TVR şi nu se mai contenea cu superlativele faţă de ce se întâmplă la Craiova, unde Silviu Purcărete monta super-producțiile sale baroce. Timp de un deceniu, Craiova a devenit un brand uriaş în ochii mei prin prisma acelui fenomen teatral. Am citit, de exemplu, că în acei ani fuseseră invitaţi la peste 80 de festivaluri internaţionale, o promovare extraordinară a unui oraş şi a unei culturi naţionale.

Silviu Purcărete montează acum la Iaşi. El şi Radu Afrim vin aici de câţiva ani dintr-un singur motiv: avem în sfârşit o mare trupă de teatru. E printre cele mai autentice valori ale acestui oraş: această trupă creată prin selecţie riguroasă şi standarde înalte.

Noi îi avem pe Purcărete şi Afrim la Iaşi fără ca 99% din populaţia adultă a oraşului să ştie acest lucru. Maxim 3.000 de oameni ştiu acest lucru. Poate ar fi fost normal să afle doar 20.000-30.000 dar nu doar 1%. Şi Teatrul Naţional din Iaşi are o trupă cu trei nominalizări în ultimii trei ani la cel mai bun spectacol din România şi nimeni nu ştie acest lucru.

Nu ne promovăm nicăieri. Dacă directorul Cristian Hadji Culea le-ar fi permis lui Mihai Chirica şi Andrei Apreotesei să-şi asocieze imaginea cu TNI, am fi avut o sută de ştiri de propagandă şi o mie de selfiuri cu cei doi. Chirica n-a aflat de UNITER, altfel ar fi urcat pe acoperişul Teatrului Naţional şi nu s-ar mai fi dat jos de acolo. Ar fi cerut aplauze la fiecare coborâre a cortinei. S-ar fi filmat în timp ce este felicitat de actori pentru că există. Ar fi publicat albume de fotografii în care el este în mijlocul scenei. Tot fenomenul artistic i s-ar fi subordonat lui.

Teatrul Naţional din Iaşi are foarte puţini bani. Au doar cât să monteze 7-8 premiere pe an şi să suporte o recuzită pretenţioasă şi câteva zeci de salarii foarte mici ale unei trupe senzaţionale. Dacă avea mai mulţi bani, Chirica ar fi fost cu siguranţă în centrul tuturor evenimentelor. TNI ar fi apărut în toate publicaţiile locale şi ar fi fost fundalul unor citate siropoase şi senzaţional de proaste ale unicului, inegalabilului şi penalului primar al Iaşului. Chirica se lipea ca un neg de fruntea directorului Hadji Culea. N-ar mai fi scăpat de el.

Dacă TNI ar fi primit 7 milioane de euro de la Mihai Chirica, aşa cum obişnuieşte el cu alte scurgeri bugetofage, astăzi n-ar mai fi avut nicio nominalizare la „Cel mai bun spectacol" din România. Ar fi fost doar o anexă a Sălii Regale Victoria şi a concertului „Trei Tenori". Cele 7 milioane de euro s-ar fi dus la Ciprian Bostan şi Florentin Ciubotaru, doi stâlpi ai Consiliului Local, care le-ar fi tocat într-o săptămână. Le-ar fi dat lui Morel Bolea şi trupei sale de pupeze ca să monteze ceva obscen pe scena TNI. Chirica ar fi apărut la aplauze ca un patron de casă de toleranţă.

Haideţi să vorbim despre normalitate. Cei buni, drepţi, valoroşi, sclipitori şi inestimabili pentru acest oraş sunt necunoscuţi, ascunşi în anonimat şi surclasaţi electoral. Pe ei nu-i votează nimeni. Afrim, Purcărete, Hadji Culea, Pușa Darie, Mălina Lazăr şi Horia Verives nu fac poze cu Chirica. Nu fură cu el, nu există în acest oraş. N-a auzit nimeni de ei, maxim 1%. Cei victorioşi sunt anomalia. Ne intoxică şi ne îmbolnăvesc. Ne fac rău din o mie de fotografii care ni se arată.

Iaşul ar fi avut un brand mare cu TNI. Dar rămâne Oraşul Regal, Capitala Spirituală, Capitala Istorică, Capitala Culturală, Diamantul şi Coroana marelui, uriaşului, neîntrecutului Mihai Chirica...

 


Citeste si...
Nota
(0 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Mai 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31