Anastasiei, pueril-patetic, spune că a văzut și el că Mihai Chirica a făcut investiții în rețeaua de termoficare – „cam de când era copil", consilierul fiind de altfel foarte tânăr, dar nu acesta e dezavantajul ci prostia sa efectivă în a gestiona subiecte administrative. „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului", a spus Anastasiei și așa am eșuat o dată în plus noi, ieșenii, în clișee de limbaj care ne deturnează de la realitatea dură și obiectivă. Noi o îndulcim în lozinci siropoase pentru că, în fond, combinațiile pe care le fac ei între ei chiar îi determină să vadă viața în roz și totul să li se pară ca o acadea dulce.
Anastasiei nu cunoaște practic nimic din sistemul de termoficare, singura sa menire e să asigure o dată în plus PNL de dispobilitatea USR de a face o majoritate în Consiliul Local și de a împărți funcții, sinecuri și viitoare foloase necuvenite.
Mihai Chirica s-a gudurat de plăcere la mângâierile lui Anastasiei și a spus că el e bun pentru că alte CET-uri din țară au dat faliment, iar Iașul nu. Alte CET-uri au dat faliment în condiții de piață reală, într-o logică economică implacabilă. Pur și simplu asta trebuia să se întâmple și s-a întâmplat. Iașul n-a dat faliment acum (dar a dat de mai multe ori în trecut) pentru că Primăria și Guvernul i-au acoperit o gaură de 60 milioane de euro cu subvenții, iar acești bani nu s-au numit pierderi ci ajutor de stat. CET n-a falimentat pentru că am plătit, noi, ieșenii, 60 milioane de euro, fără nicio justificare economică, o anomalie care ar trebui să ducă la concedierea urgentă a lui Mihai Chirica și la deschiderea unui dosar privind crearea acestui prejudiciu public.
Dacă modelul de succes în politicile publice sunt subvenționarea unui serviciu falimentar până la sufocarea totală a unui oraș, atunci Iașul își merită soarta. Are cei mai buni conducători din lume, iar băiatul de la USR, care vorbește despre lucruri pe care nu le înțelege, ar putea fi un excelent viceprimar în această idiocrație.
Iașul mai are o producție anuală de 200.000 Gcal, iar Oradea, oraș de două ori mai mic, are o producție anuală de 560.000 Gcal. Bucureștiul, ca exemplu, produce anual 6,5 milioane de gigacalorii. Deci afacerea de la Iași e de fapt inexistentă, e un avorton în care Chirica bagă zeci de milioane de euro în aplauzele USR.
Investițiile în rețeaua primară de termoficare au început încă de pe vremea lui Nichita și au continuat până în ziua de azi, ajungându-se la Etapa a 3-a, pentru că s-a constatat foarte repede că sunt proiecte extrem de profitabile pentru constructor și ordonatorul de credit. Asta a observat Anastasiei, a cărui viziune de pionier fruntaș îl recomandă să mai ia un mandat, a văzut că se pun niște țevi în pământ. Dar Comisia Europeană închide ochii, organismul intermediar e bucuros că avem absorbție, afacerea e simplă, cu marja mare de profit, dar problema este că aceste țevi nu mai duc nicăieri. Nu mai există consumatori.
Ai raportări fictive, o mare complicitate la crearea de prejudiciu din fonduri europene, dar și o anomalie economică care spune să duci energie termică în blocuri care mai au patru apartamente branșate din 45. Chirica a prins schema cu schimbatul conductelor, proiect simplu de implementat, dar nu a făcut proiect de cogenerare, așa cum au făcut alte orașe încă din 2021.
Aberația este că în același timp la Iași se bagă bani în conducte și se fac debranșări masive de la rețea. Mai ai 10% populație conectată, iar faptul că la ultima tentativă de concesionare n-a venit niciun jucător clasic de termoficare arată că la Iași acest serviciu practic nu mai există și nu mai este o afacere. Chirica are un sistem ultra-inexistent, dar continuăm să schimbăm conducte din bani europeni pentru nimeni.
E modul nostru de a ne minți. Avem o viziune ultra-socialistă în toate partidele politice și singurul mod în care se pun de acord este să fure împreună. Nu ai nicio bază pe nimeni să facă lucruri care trebuie cu adevărat făcute pentru binele orașului: să faci câmpuri fotovoltaice, să instalezi centrala de hidrogen pe bani europeni, să faci cogenerare, să produci foarte ieftin și să determini marea masă a consumatorilor să revină la sistem centralizat.
Dar Mihai Chirica a acționat contradictoriu, foarte specific: populist, întreținând CET pe pierderi uriașe, și debranșând în masă toată populația, pentru că acesta a fost interesul dezvoltatorilor imobiliari. Apartamentele cu centrale autonome se vând mai bine decât cele în sistem centralizat.
Procesul de debranșare este ireversibil la Iași. Poluarea masivă cu oxizi de carbon s-a produs sub ochii lui Mihai Chirica, a cărui ipocrizie e întreținută de papagali neștiutori ca Ionuț Anastasiei. Iașul a primit pachetul complet de distrugere în masă: pierderi enorme la un CET rămas fără consumatori și poluare masivă cu binecuvântarea primarului păpușat de jucătorii imobiliari. Măcar la București au rămas consecvenți în a prăbuși termoficarea, dar fără a accepta debranșări. Iașul foarte poluat este produsul direct al lui Mihai Chirica: 9 ani în care acesta nu s-a opus nici măcar o secundă montării de centrale de apartament.
Când mai ai 10% piață, mai poți doar să-i infingi o lumânare pe piept și să te laude Anastasiei cât de dreaptă stă, în plan perfect vertical, și cât de modern arată flacăra care arde cu pâlpâiri poetice.
