fbpx
 
De la ieşean cioloşist, la teleormăneanul lui Ernu

De la ieşean cioloşist, la teleormăneanul lui Ernu


M-am văzut cu un antreprenor din Iaşi, simpatizant al „găştii Cioloş – Soroş”. A citit textul lui Vasile Ernu, care dă voce unui băiat din Teleorman, şi m-a rugat să public replica sa.

 

„Dragă teleormănene,

Sunt un băiat din Iaşi, forţat de împrejurări să devin antreprenor. Adică unul dintre aceia pe care îi urăşti, pentru că ţi se pare că „are” şi tu nu, pentru că preferă să creadă în el şi nu în vreun Dumnezeu, pentru că, în caz că te angajează, o să aibă grijă ca în cele opt ore de muncă să nu stai degeaba, pentru că o să te pună  să refaci tot ce-ai făcut prost în timpul programului de lucru, adică te exploatează. Pentru că, nu-i aşa, vinovat de povara sărăciei în lume este în principiu orice individ cu apucături de capitalist.

 

Să-ţi mai spun ceva. Nu că te-ar ajuta, dar mă ajută pe mine s-o spun. Au fost vremuri în care am lucrat pentru alţii. La început n-a fost rău. Într-un fel era comod, timpul trecea şi leafa mergea. Nu-mi băteam capul de unde şi cum vin banii pentru salariul meu. Devenisem un mic roboţel, stăpân pe o stabilitate aparentă şi un orizont îngust.

 

Când gaşca lui Băsescu nu mai prididea de furat miliardele ANRP şi criza economică fărâma precum grisinele destine de oameni, orizontul meu îngust a fost spulberat. Am devenit şomer şi am căutat un nou stăpân. Am fost paznic. Am săpat şanţuri. Am lucrat şi la birou. Am fost plătit la oră, fără a avea nimic pe cartea de muncă. Am avut şi un şef superstiţios, care m-a trimis acasă într-o zi de marţi, pe motiv că ar fi trei ceasuri rele. Asta după ce bătusem vreo 8 kilometri pe jos pentru că nu aveam bani de transport. Evident, acea zi de marţi nu mi-a fost plătită.

 

Patronul unei firme la care, pentru minimul pe economie lucram şi sâmbăta, mi-a dat jos din leafă zilele de Crăciun şi de Anul Nou pe motiv că „nu te plătesc ca să stai acasă”. Când am fost pus să admir noul smartphone al şefului, care făcea cam cât 4 salariile de-ale mele din perioada sărbătorilor de iarnă, am realizat că trebuie să înşfac destinul de ceafă ca să-l pot struni aşa cum vreau eu.

 

Am început propria afacere cu greu. În primul an mi-am luat ulcer şi o pereche de jeans de la outlet, la care am renunţat recent, pentru că s-a ros şi al doilea petec cusut între picioare. Mereu mi-am spus că n-o să fac altora ce mie nu-mi place. Am trei angajaţi. Niciunul nu mi-a cerut vreodată măriri salariale, deşi nu au lefuri mari. Lucrează cot la cot cu mine şi înţeleg ce potenţial are firma. Au văzut că eventualele măriri le fac din proprie iniţiativă atunci când pot. 

 

Spui că-ţi vezi copiii şi soţia rar pentru că sunt la muncă în străinătate. Eu îmi văd soţia şi copilul des. În special când ei dorm, pentru că noaptea reuşesc să ajung acasă. N-am o jumătate de copil, ci unul întreg. Nu l-am făcut pe-al doilea pentru că nu eram sigur că am cu ce să-l cresc. Scuză-mă, dar mi-ar fi ruşine să fac copii şi să cer statului bani pentru a-i creşte. E doar o chestiune de responsabilitate.

 

Ca patron, am făcut foamea vreo doi ani, dar am plătit statului şi ultimul leu. Afaceri durabile nu se pot construi pe bază de evaziune. Cine ţi-a băgat în cap că port chiloţi cât jumătate din salariul tău e mai toxic decât sectanţii lui Soros. Parcă aşa îi numiţi pe cei care îi apreciază pe Cioloş sau Nicuşor Dan. Sectanţi. Vezi tu, de când sectanţii sunt la putere, am senzaţia că lucrurile se mişcă mai bine. Statul parcă nu mai este aşa abuziv şi discreţionar, mediul economic începe să fie predictibil. Asta e vital pentru cei ca mine.

 

Termenul de „teleormanizare” pe care l-a folosit Nicuşor Dan te-a opărit. N-am înţeles de ce. Nu e o referinţă la persoane. Nici măcar o apreciere calitativă. În cel mai sărac judeţ din România oamenii votează covârşitor tocmai pe cei care i-au sărăcit. Despre asta este vorba. Despre victima care ajunge să-şi iubească agresorul. Sindromul Stockholm.

 

Dragă teleormănene, lasă-mi să-ţi dau un sfat. Când câinele te muşcă mereu, cheamă hingherii. Nu căuta să-l îmblânzeşti, aşa îi este felul. Nu de alta, dar într-o zi s-ar putea să-ţi sfâşie copiii, că spuneai că ai mulţi, şi nu vor şti cum să se apere.”


Citeste si...
Nota
(5 voturi)
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Donație lunara
Donează lunar pentru susținerea proiectului ReporterIS
Suma: 

Arhiva ReporterIS

« Aprilie 2024 »
Lu Ma Mie Jo Vi Sa Du
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30